CENTRUL DE CULTURĂ „BRĂTIANU”
Instituție de cultură finanțată de Consiliul Județean Argeș
ro  |  en
Home Enciclopedia Argesului si Muscelului LITERA V

V

 

VAIDESCU, Nicolae Gr. (n. Valea Mare, Dâmboviţa, 15 decembrie 1936). Inginer, electronică, manager, demnitar. Activitate şi domiciliu în Argeş (1966-1982). Şcoala Medie Tehnică Mecanică/Liceul Tehnologic Armand Călinescu, Piteşti, Argeş (1954), Institutul Politehnic, Bucureşti (1966). Succesiv: şef serviciu, Uniunea Regională/Judeţeană Argeş a Cooperativelor Meşteşugăreşti (1966-1972); inginer-şef fondator (1972-1973), director (1973-1982), Întreprinderea de Componente Electronice Pasive, Curtea de Argeş, unificată, administrativ (1 ianuarie 1977), cu Întreprinderea Electro Argeş, Curtea de Argeş, astăzi, SC Electroargeş SA. Gestionarea vizitelor preşedintelui României, Nicolae Ceauşescu (v.), din: 17 septembrie 1976; 11 august 1982. Distinct: ministru adjunct (1982-1987), Ministerul Industriei Maşini Unelte, Electrotehnicii şi Electronicii, Bucureşti; ministru (5 octombrie 1987 – 22 decembrie 1989), Ministerul Industriei Electrotehnice, Bucureşti. Patron fondator, SC Internaţional ESI SRL, Crânguri, Dâmboviţa (1991~). Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale în domeniu. Contribuţii directe la sporirea potenţialului economic al zonei Argeş-Muscel, diversificarea producţiei de repere speciale pentru România, adaptarea noutăţilor continentale la sistemul fabricaţiei autohtone. Implicări constante în realizarea anumitor proiecte comunitare specializate. Volum dedicat: Confesiunile unui ministru (2012), de Marin Manolache, alte aprecieri publice. (I.D.P.).

 

VALEA ARGEŞULUI. Zonă geografică de referinţă a României, adiacentă râului eponim, cuprinsă între Masivul Făgăraş şi Olteniţa (cursul inferior al Dunării). Areal cu importanţă majoră pentru definirea specificului judeţelor Argeş, Dâmboviţa, Ilfov. Succesiv, interferarea unor reliefuri montane, colinare, de podiş şi câmpie, proprii aşezărilor argeşene (nord-sud): Arefu, Corbeni, Albeştii de Argeş, Valea Danului, Valea Iaşului, Curtea de Argeş, Băiculeşti, Merişani, Bascov, Budeasa, Mărăcineni, Piteşti, Ştefăneşti, Călineşti, Căteasca, Răteşti, Leordeni. Habitat favorabil comunităţilor umane, animalelor domestice şi sălbatice, peştilor, păsărilor, activităţilor productive rurale sau urbane, conservării tradiţiilor. Suprafeţe forestiere, păşuni, livezi, terenuri arabile. Valorificare hidroenergetică excepţională, Sistemul Argeşul Mare: baraje, lacuri de acumulare, galerii, tunele, instalaţii tehnologice adecvate, uzine pentru tratarea apei potabile sau epurare biologică, irigaţii. Căi rutiere, feroviare, turistice, având importanţă locală, naţională, internaţională. Decizie privind delimitarea sitului Natura 2000. Lacurile de acumulare de pe Argeş, protejarea speciilor avicole, piscicole, botanice. Numeroase monografii, alte consemnări cartografice, istorice, literare, economice, spirituale, turistice. (V.F.A.).

 

VALEA BRATIEI. Zonă geografică musceleană, adiacentă râului eponim, aproximativ 60 km lungime, de la versantul sudic al muntelui Iezerul Mare, vârful Obârşia, până spre vărsarea în Râul Târgului (Ţiţeşti). Coordonate montane (Iezer-Păpuşa) şi colinare (Subcarpaţii Getici), integrând aşezările Berevoeşti, Aninoasa, Vlădeşti, Bălileşti. Habitat favorabil comunităţilor umane, animalelor domestice şi sălbatice, activităţilor productive rurale, păstrării tradiţiilor. Suprafeţe forestiere, pășuni, livezi, terenuri arabile. Parţial, bogăţii subterane (cărbune). Distinct: situl Natura 2000. Văile Bratiei şi Brătioarei, importanţă locală, conservarea arboretelor de arin alb şi negru, fag, frasin, paltin, cu posibilităţi regenerative periodice, amfibienilor (buhai de baltă şi triton), peştelui chişcar, carnivorelor mari. Diverse consemnări geografice, istorice, literare, turistice. (V.F.A.).

 

VALEA DANULUI (Secolul XVI~). Comună din judeţul Argeş, pe râul Argeş, satele: Valea Danului, Băniceşti, Bolculeşti, Borobăneşti, Verneşti. Suprafaţă: 31, 4 km2. Locuitori: 3 100 (1971); 3 000 (2008). Sit arheologic (vestigii neolitice). Atestare documentară medievală, Prăvăleani/Valea Danului (1523). Biserici: Valea Danului (1811); Verneşti (1880). Şcoală (1838/1843); Căminul Cultural Basarab Voievod (1938), bibliotecă publică (1954). Banca Populară Meşterul Dan (1905). Cooperativa de Aprovizionare şi Desfacere Dănenii Uniţi (1947). Percepţiile circumscripţiilor financiare Valea Danului (1922-1930) şi Verneşti (1923-1941). Areal cerealier, zootehnic, pomicol, forestier tradiţional. Arhitectură specifică zonei colinare, textile de interior, crestături în lemn, folclor literar, muzical, coregrafic. Turism rural. Trasee rutiere spre Curtea de Argeş şi Hidrocentrala Vidraru, Arefu. Scrieri monografice: Dan Gherasimescu (manuscris); Mihai Golescu, Mariana Golescu (2007). Consemnări geografice, istorice, economice, spirituale. (G.I.C.).

 

VALEA IAŞULUI (Secolul XV~). Comună din judeţul Argeş, pe râul Argeş, satele: Valea Iaşului, Bădila, Bărbălăteşti, Borovineşti, Cerbureni, Mustăţeşti, Ruginoasa, Ungureni, Valea Uleiului. Suprafaţă: 20, 3 km2. Locuitori: 3 300 (1971); 2 759 (2008). Atestare documentară medievală, Cerbăreni/Cerbureni (1475). Biserici: Bărbălăteşti (1801); Valea Iaşului (1855); Cerbureni (1863); Borovineşti (1964); cruce de piatră, Cerbureni (1729/1730). Şcoală (1838); cămin cultural (1948), bibliotecă publică (1960). Percepţia circumscripţiei financiare Valea Iaşului (1926-1929). Baraje, lacuri de acumulare, hidrocentralele Cerbureni (15 KW), Valea Iaşului (15 KW), integrate sistemului Argeşul Mare. Sanatoriu. Areal pomicol, zootehnic, forestier. Arhitectură specifică zonei colinare, textile de interior, folclor literar, muzical, coregrafic. Turism rural. Trasee rutiere spre Curtea de Argeş şi Hidrocentrala Vidraru, Arefu. Înfrăţire cu localitatea San Fili (Italia). Diverse consemnări geografice, istorice, economice, spirituale. (G.I.C.).

 

VALEA LUI STAN. Canion integrat Munţilor Frunţii, din Masivul Făgăraş, zonă de referinţă pentru nordul judeţului Argeş. Determinare geografică: de la confluenţa dintre Valea lui Stan şi Valea Călugăriţa         (1 150 m altitudine), până la joncţiunea cu Drumul Naţional Transfăgărăşan, înainte de vărsarea cursului de apă în râul Argeş (aproximativ, 800 m altitudine). Mici cascade, praguri, chei înguste, lacuri, amenajări hidrotehnice. Turism de performanţă şi de agrement, amenajări specifice (scări metalice, cabluri pentru susţinere, balustrade). Diverse consemnări cartografice. (V.F.A.).

 

VALEA MARE - PRAVĂŢ (Secolul XVI~). Comună din judeţul Argeş, pe râul Argeşel, aparţinând, tradiţional, Muscelului, satele: Valea Mare-Pravăţ, Bilceşti, Colnic, Fântânea, Gura Pravăţ, Nămăeşti, Pietroasa, Şelari. Suprafaţă: 60, 4 km2. Locuitori: 3 800 (1971); 4 346 (2008). Integrată oraşului Câmpulung, Argeş (1968-1990). Atestare documentară medievală: Nămăeşti (1506); Fântânea/Bogăţeşti (1568). Biserici: Mănăstirea Nămăeşti (XIV); Nămăeşti (1789); Valea Mare-Pravăţ (1833); Bilceşti (1944); cruci de piatră: Nămăeşti (1659~1816); Valea Mare-Pravăţ (1663, 1740, 1756, 1835). Monument al eroilor, Valea Mare-Pravăţ (1916-1919). Mausoleul/  Memorialul de Război Mateiaş (1928-1935), reabilitare (1978-1984), Complex muzeal; Casa memorială George Topîrceanu (1958). Şcoală (XVIII; 1838); cămin cultural (1948), bibliotecă publică (1954). Băncile populare: Şelari, Bilceşti (1927); Sfânta Treime (1928). Resurse naturale: carieră pentru piatră de calcar, prelucrare rudimentară; Combinatul de Lianţi (1972). Cooperativă agricolă de producţie (1959-1989). Areal forestier, zootehnic, pomicol. Staţiunea de Cercetări Bilceşti. Arhitectură specifică zonei colinare şi montane, textile de interior, folclor literar, muzical, coregrafic. Turism de agrement şi de performanţă. Trasee rutiere spre Braşov, Târgovişte (Dâmboviţa), Câmpulung (Argeş). Rezonanţe militare din timpul Primului Război Mondial (1916-1918), operaţiuni de amploare, Frontul Carpatic (1916). Înfrăţire cu Terranova da Sibari (Italia). Scriere monografică: Ion Sevastian Cornăţeanu. Numeroase consemnări geografice, istorice, economice, spirituale. (G.I.C.).

 

VALEA RÂULUI DOAMNEI. Spaţiu natural argeşean, aflat în interdependenţă cu traseul cursului de apă eponim, definit, iniţial, pe versantul sudic al Masivului Făgăraş, până la unirea cu Argeşul, din imediata apropiere a municipiului Piteşti. Condiţii de habitat favorabile comunităţilor umane, animalelor domestice şi sălbatice, activităţilor productive rurale, păstrării tradiţiilor. Suprafeţe forestiere, păşuni, livezi, terenuri arabile. Traversarea celor trei unităţi de relief adiacente: zone montane carpatine; muscele şi dealuri piemontane; Câmpia Înaltă a Piteştiului. Amenajări hidroelectrice, special, barajul Baciu/Văsălat, captare de mare capacitate, galerie subterană pentru alimentarea lacului Vidraru. Situl Natura 2000 Lunca Râului Doamnei (traseul mijlociu), inclusiv gura de vărsare a pârâului Păcuraru, protejarea vegetaţiei de zăvoi şi a unor specii piscicole. Distinct: rezervaţia naturală de interes naţional Golul alpin Valea Rea-Zârna, din bazinul superior, delimitată prin Hotărârea de Guvern Nr. 2151, Bucureşti, 2004, pentru conservarea formelor de relief glaciar şi preglaciar, lacurilor, speciilor floristice şi faunei. Consemnări geografice, istorice, literare, turistice. (V.F.A.).

 

VALEA RÂULUI TÂRGULUI. Areal geografic reprezentativ, integrat spaţiului muscelean tradiţional, conturat natural între Masivul Iezer - Păpuşa şi vărsarea cursului de apă eponim, în Râul Doamnei. Intersectarea unor reliefuri montane şi colinare, specifice aşezărilor: Lereşti, Câmpulung, Schitu Goleşti, Mihăeşti, Stâlpeni, Ţiţeşti, Mioveni. Habitat favorabil comunităţilor umane, animalelor domestice şi sălbatice, activităţilor productive rurale sau urbane, conservării tradiţiilor. Suprafeţe forestiere, păşuni, livezi, alte zone cultivabile. Valorificarea potenţialului hidroenergetic: baraje, poldere, instalaţii tehnologice adecvate, amenajări pentru folosirea debitelor potabile. Trasee rutiere naţionale spre Braşov, Târgovişte (Dâmboviţa), Curtea de Argeş şi Piteşti Argeş), cale ferată adiacentă magistralei Goleşti (Muscel) - Bucureşti, facilităţi turistice. Integrare teritorială în situl comunitar Natura 2000: protejarea speciilor amfibiene, nevertebratelor şi a carnivorelor mari, prezente în culoarul ecologic alpin al munţilor Făgăraş, Piatra Craiului, Bucegi. Diverse consemnări cartografice, istorice, literare, economice, spirituale. (V.F.A.).

 

VALEA TOPOLOGULUI. Areal geografic reprezentativ pentru nord-vestul judeţului Argeş, constituit între masivul Negoiu şi râul Olt, traseu măsurând, aproximativ, 95 km, tangent inclusiv judeţului Vâlcea. Configuraţie succesivă: roci cristaline; bazin depresionar forestier (Ţara Loviştei); cheile Vadul Frumos, între munţii Poiana Spinului şi Frunţii; panoramare adecvată păşunatului, livezilor cu pomi fructiferi, altor preocupări asemănătoare. Coordonate specifice localităţilor: Sălătrucu, Şuici, Cepari, Tigveni, Ciofrângeni, Poienarii de Argeş, Morăreşti. Habitat favorabil comunităţilor umane, animalelor domestice şi sălbatice, activităţilor productive rurale, conservării tradiţiilor. Valorificare hidroenergetică în partea superioară: captarea Topolog, galerie de aducţiune (7, 6 km) pentru Centrala Cumpăna şi echilibrarea debitului din Lacul Vidraru. Cale rutieră tradiţională spre Transilvania, trasee locale sau naţionale modernizate, distanţe variabile până la Curtea de Argeş şi Piteşti (Argeş), Drăgăşani (Vâlcea), Râmnicu Vâlcea. Integrare teritorială în situl comunitar Natura 2000 Munţii Făgăraş şi Piemontul Făgăraş: protejare botanică, avicolă, piscicolă, zoologică. Diverse consemnări cartografice, istorice, literare, turistice, spirituale. (V.F.A.).

 

VALECA, Şerban Constantin (n. Bucureşti, 23 iunie 1956). Inginer mecanic, cercetător ştiinţific gradul I, profesor universitar, demnitar, parlamentar. Domiciliat în Piteşti, Argeş, din 1975. Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1975), Institutul Politehnic, Bucureşti (1981). Doctorat, ştiinţe tehnice, Braşov  (1992). Stagii: Austria (1993); Japonia  (1996). Activitate specializată: şef secţie (1981-1992), director general (1992-2000), Institutul de Cercetări Nucleare, Colibaşi/ Mioveni, Argeş; ministru delegat pentru cercetare, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Bucureşti (2000-2003); preşedinte, Agenţia Nucleară, Guvernul României (2003-2005). Negocieri continentale în domeniul energiei nucleare. Preocupări didactice, Universitatea din Piteşti (2005~). Deputat (1996-2000) şi senator de Argeş, Colegiul Uninominal 2 (2008-2012; 2012-2016), reprezentând Partidul Democraţiei Sociale din România/Partidul Social Democrat. Sportiv de performanţă, antrenor, preşedinte de onoare, Federaţia Română de Karate Tradiţionale. Volume, studii, articole, referate, comunicări, reuniuni naţionale şi internaţionale pe diverse teme. Inovaţii brevetate, coordonator, numeroase programe şi granturi/contracte de cercetare, premii speciale. Iniţiative legislative, declaraţii politice, interpelări, interviuri, emisiuni media. Participare constantă la viaţa Cetăţii, implicare în realizarea anumitor proiecte lansate de oficialităţile din Argeş – Muscel. Aprecieri publice. (C.D.B.).

 

VALENTINEANU, Ioan G. (Piteşti, Argeş, 5 iulie 1834 – Bucureşti, 23 noiembrie 1898). Ziarist, istoric, memorialist. Colegiul Sfântul Sava, Bucureşti, cursuri libere, Paris, Franţa. Implicări în evenimentele revoluţionare de la 1848, Bucureşti, expulzat la Kiev, Imperiul Ţarist (1848-1856). Activitate redacţională în Capitală, publicaţiile: Timpul, Secolul, Naţionalul, Românul, Concordia. Distinct: fondator, Reforma, Bucureşti (1859~1888). Volume importante: Biografia oamenilor mari scrisă de un omu micu (Paris, 1859); Documente relative la administraţia guvernului interimariu din anii 1856, 1857 şi 1858 (Bucureşti, 1859); Despre administratzia guvernului de la Balta Liman (1859); Din memoriile mele, I (1896), II (1898); Alegerea, detronarea şi înmormântarea lui Cuza – Vodă (1898). Numeroase articole de presă, analize, comentarii, interviuri, răspunsuri la întrebările cititorilor. Apropiat proiectelor culturale şi eclesiastice din Argeş-Muscel. Atestări documentare. Consemnat în Istoria municipiului Piteşti (1988). Eponimie: stradă în municipiul Piteşti. Alte aprecieri publice antume şi postume. (S.I.C.).

 

VALESCU, Alexandru Gh. (Vâlsăneşti, Muşăteşti, Argeş, 24 aprilie 1861 - Muşăteşti, Argeş, 21 noiembrie 1944). Proprietar rural, institutor, tipograf, editor, parlamentar, militant pentru emanciparea sătenilor. Notificat, prin naştere, pentru etapa 1861-1874, Moisescu Alexandru. Seminarul Teologic, Curtea de Argeş (1878), atestat eliberat la 23 ianuarie 1880; Şcoala Normală Carol I, Bucureşti (1884), Şcoala Superioară de Ştiinţe de Stat, Bucureşti (1897). Activitate didactică, şcoli din Argeş: Albeşti (1884-1885); Mălureni (1887); Muşăteşti (1888-1895); temporar, Sâmbureşti, Olt (1887-1888). Colaborator apropiat al lui Constantin Dobrescu-Argeş (v.). Iniţiative sociale, editoriale, tipografie proprie, imprimarea de cărţi, ziare, reviste, foi volante. Membru fondator: Partida Ţărănească; Partidul Ţărănesc; Banca Muşăteşti (1902); Cooperativa Masa de Piatră (1908), Muşăteşti. Deputat de Argeş, Colegiul III, ales la scrutinul din 1895; senator de Argeş (1919-1922), reprezentând Partidul Ţărănesc. Iniţiative legislative, dezbateri, interpelări. Volume importante: Privilegiile în dreptul român (1900); Schiţă asupra luptei dusă pentru înfiinţarea Partidului Ţărănesc şi o dare de seamă asupra activităţii mele parlamentare în prima şi a doua legislatură a României Mari (1921); Autobiografia mea (1942, manuscris). Importante atestări documentare. Stradă în municipiul Piteşti, alte aprecieri publice antume şi postume. (I.M.D.).

 

VALESCU HURMUZ, Constanţa (Muşăteşti, Argeş, 1890 – Bucureşti, 1946). Profesoară, limba şi literatura română, publicistă. Liceul de Fete, Craiova, Dolj (1908), Facultatea de Litere şi Filosofie, Bucureşti (1913). Fiica lui Alexandru V. (v.). Activitate didactică: şcoli din mai multe judeţe ale ţării (1913-1927); Universitatea din Bucureşti (1927-1946). Volum important: Comentarii critice (1928). Studii, articole, cronici, comunicări, reuniuni tematice naţionale. Contribuţii la stimularea creaţiei literare autohtone în perioada interbelică. Diverse atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (M.M.O.).

 

VAMA PITEŞTI (Secolul XV~). Entitate economică tradiţională pentru reşedinţa Argeşului, evoluţie raportată la dimensiunea schimburilor comerciale şi dezvoltarea structurilor urbane din perioadele medievală, modernă, contemporană. Iniţial, puncte fixe sau mobile, interferate celor şapte drumuri de acces dinspre: Bucureşti/Brăila; Roşiori de Vede/Alexandria; Slatina/Craiova; Drăgăşani/Târgu Jiu; Râmnicu Vâlcea/Sibiu; Curtea de Argeş/Ţara Loviştei, Câmpulung/Braşov. Reorganizare periodică, reglementări prin hotărârile Curţii Domneşti şi Guvernului din Capitală. Atribuţii sistematice, aferente zonei teritoriale de responsabilitate, agreate prin serviciile vamale naţionale şi ministerele specializate. Sediul în diverse locaţii comunitare. Edificiu reprezentativ (inaugurare oficială, 5 octombrie 1999): intersecţia Autostrada A1 (Piteşti/Bucureşti) – Drumul Naţional 65 B, Varianta Slatina (Olt), investiţie departamentală. Concept arhitectonic, SC Proiect Argeş SA, Piteşti, executant, SC Argecom SA, Piteşti (Victor Calangiu, Ştefan Radu, Marian Iordache, Mircea Bârsan). Beneficiar, Direcţia Generală a Vămilor din România. Consemnări documentare. (G.N.P.).

 

VARGA, Johann (Secolul XIX). Arhitect, proprietar urban, funcţionar administrativ. Originar din Transilvania, pregătire în Imperiul Habsburgic. Activitate specializată, terenuri, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti şi localităţi apropiate. Demersuri mai importante, finalizate prin deciziile Maghistratului/Primăriei Piteşti: expertizarea clădirilor Hanului Episcopiei, distruse de incendiul din 1848, raport datat, 18 mai 1857, hotărâre privind demolarea construcţiilor invocate şi extinderea pieţei comerciale centrale a reşedinţei Argeşului; stabilirea limitelor moşiei oraşului, spre Geamăna şi Prundu; trasarea unor noi artere de circulaţie vehiculară şi pietonală; introducerea primelor proiecte străine  pentru edificiile particulare din Piteşti. Colaborări directe cu oficialităţile timpului. Diverse atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (A.N.M.).

 

VARIU, Cornelia T. (n. Piteşti, Argeş, 5 septembrie 1943). Inginer, chimie industrială, cercetător ştiinţific gradul I. Studii liceale, Piteşti (1961), Institutul Politehnic, Timişoara (1966). Doctorat, ştiinţe tehnice, Bucureşti. Documentări externe. Activitate permanentă, Combinatul Petrochimic/SC Arpechim SA, Piteşti. Studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, granturi/contracte de cercetare, integrate proiectelor Institutului de Cercetări Chimice/ICECHIM, Bucureşti. Membră, diverse foruri specializate în domeniu. Aprecieri publice. (R.G.G.).

 

VARLAAM (1630 - Cozia, Vâlcea, 18 noiembrie 1702). Înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolit. Prezumtiv, originar din Moşoaia, Argeş. În succesiune: monah, ieromonah, egumen, mănăstirile Cozia (1663-1665) şi Glavacioc, Ştefan cel Mare, Argeş (1668-1670). Distinct: episcop, Râmnicu Vâlcea (1670-1672); mitropolit al Ungrovlahiei, reşedinţă, Bucureşti (1672-1679). Călătorii prelungite: Rusia (1665-1668); Transilvania; Moldova; Locurile Sfinte (Ierusalim, Muntele Sinai). Ctitor, schiturile: Trivalea, Piteşti, Argeş (1677~1688); Turnu şi Fedeleşu, Vâlcea. Înfiinţarea, pe lângă Mitropolie, a tiparniţei eclesiastice, editarea mai multor cărţi de cult, traduceri din literatura ucraineană. Înzestrarea aşezămintelor păstorite. Consemnat în Istoria municipiului Piteşti (1988). Casă în reşedinţa Argeşului, vie la Izvorani, Muscel, oferite (30 iunie 1696), de voievodul Constantin Brâncoveanu (v.). Contribuţii la sporirea importanţei aşezărilor amintite în viaţa spirituală premodernă. Numeroase atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (S.P.P.)

 

VARODI, Matei Mihail I. (n. Bucureşti, 18 august 1953). Regizor de teatru. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1992. Liceul George Călinescu, Bucureşti (1972), Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Ion Luca Caragiale, Bucureşti (1976), Clasa Radu Penciulescu, Valeriu Moisescu. Activitate în domeniu, teatrele din: Turda, Cluj (1976-1980); Bârlad, Vaslui (1980-1983); Sibiu (1983-1990); Sfântul Gheorghe, Covasna (1990-1992); Piteşti (1992~). Spectacole de referinţă: Moscheta (Angelo Beolco/Ruzzante); Europa aport, viu sau mort (Paul Cornel Chitic); D’ale carnavalului (Ion Luca Caragiale); Tache, Ianke şi Cadâr (Victor Ion Popa); Pescăruşul (Anton Pavlovici Cehov). Turnee externe. Premii naţionale şi internaţionale  pentru regie (1982). Comentarii, emisiuni media, interviuri, consemnări critice favorabile. Membru: Asociaţia Oamenilor de Teatru şi Muzică/ATM (1976-1990); Uniunea Teatrală din România/UNITER (1990~), alte aprecieri publice. (P.A.D.).

 

VARTOLAŞ, Marcel N. (n. Mărgineni, Neamţ, 26 septembrie 1938). Cercetător ştiinţific, autovehicule rutiere, manager. Stabilit în Argeş din 1969. Şcoala Medie Unirea, Focşani, Vrancea (1956), Academia Militară Tehnică, Bucureşti (1959), Institutul Politehnic, Bucureşti (1962). Doctorat, ştiinţe tehnice, Bucureşti, (1970). Documentări externe: Anglia (1975); Franţa (1976, 1980); Statele Unite ale Americii (1981, 1985). Activitate în domeniu: unităţi de transport public, Focşani (1962-1963), Galaţi (1963-1967); proiectant principal (1970-1979), şef atelier (1979-1989), director tehnic (1990-1994), Institutul de Cercetare şi Proiectare Autoturisme/Institutul de Cercetare Ştiinţifică  şi Inginerie Tehnologică pentru Autoturisme, Colibaşi/Mioveni, Argeş; director de program (1994-1996), şef colectiv (1996-1997), expert (1997-2001), Întreprinderea de Autoturisme/Compania Dacia – Renault, Mioveni, colaborări cu firme din Franţa. Contribuţii la: reorganizarea instituţiei amintite; proiectarea autocamionetei Dacia 1304, autoturismelor Dacia 1320, Dacia 1325, Dacia Nova; proiectarea, pe calculator, a caroseriilor; lansarea propunerilor (nefinalizate) privind fabricaţia de serie a autoturismelor de mic sau foarte mic litraj. Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse foruri specializate autohtone. Implicări în viaţa comunităţii. Aprecieri comunitare. (E.F.H.).

 

VASILE, Anghel M. (Miroşi, Argeş, 15 decembrie 1895 - Miroşi, Argeş, 28 martie 1947). Artist plastic, pictură, grafică. Notificat, uneori, Anghel Vasilescu, frate cu Constandin Vasile/Vasilescu (v.). Şcoala de Bele Arte, Bucureşti, mentor, Costin Petrescu (v.). Gimnaziul şi Şcoala de Arte Frumoase, Bucureşti, Clasa Fritz Storck, Gheorghe Mirea (1909). Specializare, Roma, Italia (1922, 1923, 1928), director, Vitraliul de Artă (1924-1927). Stabilit, temporar, la Paris, Franţa (1929-1938), şcoală proprie, La Petite Académie Anghel (desen, pictură, sculptură, arta medaliei). Atribuţii oficiale pentru statul român: Paris; Stockholm (Suedia). Pictor de război (1916-1918), numeroase schiţe tematice pentru Mausoleul de la Mărăşeşti (Vrancea), Casa Oştirii, Muzeul Militar, Cimitirul Eroilor Neamului (Bucureşti). Tematică diversificată. Sculptură (busturile): Sergentul invalid Muşat; Alexandru Lahovary; Vlad Ţepeş; Ion Corvin/ Gladiatorul; pictură: Studiu de nud; Scara sfântă; Răsărit de soare; Autoportret; vitraliu: Pietà; Sogno di primavera. Medalii, Colecţia numismatică, Academia Română. Expoziţii reprezentative: Bucureşti, Roma, Paris. Recunoaşteri internaţionale. Premiile speciale: André Lecomte du Noüy, Academia Română, Bucureşti (1912); Crucea Roşie Franceză, Paris (1925). Diverse consemnări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (S.C.N.).

 

VASILE, Constandin M. (Miroşi, Argeş, 30 noiembrie 1889 - Miroşi, Argeş, 13 octombrie 1983). Proprietar funciar, artist plastic naiv, autodidact, sculptură mică (lemn), pictură. Consemnat, frecvent, Din Vasilescu. Numeroase expoziţii personale sau de grup: Bucureşti (1937), Costeşti (1956), Hunedoara (1954), Iaşi (1953), Roşiori de Vede (1953), Turnu Măgurele (1944). Frecvent, Miroşi, respectiv Piteşti (Argeş). Exprimări externe: Polonia (1970). Participant la inaugurarea Galeriei de Artă Naivă, Piteşti (1971), colaborări ulterioare. Lucrări importante: Chipul mamei, Cobzarul, Botezul unui copil (sculptură); La strânsul fânului, Casă de ţăran (pictură pe pânză). Premii naţionale. Piese de valoare în patrimoniul Muzeului Judeţean Argeş, colecţionarilor particulari, instituţiilor publice. Expoziţie personalizată permanentă la Miroşi. Eponimie, Căminul Cultural Miroşi, alte aprecieri comunitare antume şi postume. (S.C.N.). 

 

VASILE, Cristian I. (n. Rucăr, Argeş, 1 iunie 1953). Inginer, electromecanică, ziarist, editor. Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1972), Institutul de Marină Mircea cel Bătrân, Constanţa (1982). Documentări externe. Succesiv: operator chimist, Combinatul Petrochimic/SC Arpechim SA, Piteşti (1974-1978); ofiţer mecanic I, Întreprinderea/Compania de Pescuit Oceanic, Tulcea (1982-1994), deplasări navale, continentale, ţări şi porturi din Africa, Asia, Europa; fondator SC Jurnal C et G SRL, Piteşti (1994~). Distinct: manager, acţionar majoritar, partener Gabriel Grigore (v.), publicaţia săptămânală Jurnal de Argeş, Piteşti (1994~). Promovarea imaginii judeţului Argeş în Italia, Irlanda (de Sud), Irlanda de Nord, Letonia. Numeroase articole, comentarii, analize, interviuri, emisiuni media, reuniuni naţionale şi internaţionale pe diverse teme. Implicări constante în realizarea proiectelor specifice zonei Argeş - Muscel. Membru: Clubul Român de Presă (2000); Federaţia Română a Jurnaliştilor (2006); Club Rotary Internaţional, Bucureşti. Alte aprecieri publice. (M.D.S.).

 

VASILE, Gheorghe I. (n. Domneşti, Muscel, 11 noiembrie 1937). Jurist, funcţionar public, manager. Liceul/Colegiul Vlaicu Vodă, Curtea de Argeş (1969), Academia de Ştiinţe Social-Politice, Bucureşti (1977), Facultatea de Drept, Bucureşti (1982). Activitate profesională: Autobaza Transport Forestier, Domneşti, Argeş (1956-1972); primar, Domneşti (1972-1982; 2004-2008). Avocat, Baroul Piteşti, Argeş (1982-1986; 1989~), procuror, Tribunalul Câmpulung, Argeş (1986-1989). Iniţiative private, exploatarea lemnului, Domneşti. Contribuţii directe la: redimensionarea sediului autobazei; construirea Casei de Cultură din Domneşti; introducerea reţelelor pentru utilităţi publice (apă, gaze, canalizare); dotarea unităţilor şcolare; apărarea intereselor unor cetăţeni de pe valea Râului Doamnei în ipostaze procedurale. Documentări externe: Cehia, Federaţia Rusă, Polonia, Serbia, Slovacia. Premii pentru gospodărirea localităţii Domneşti, alte aprecieri publice. (M.M.B.).

 

VASILE, Gheorghe Ioan (Boţeşti, Muscel, 22 iulie 1914 – Bucureşti, 1984). Economist, finanţe-contabilitate, profesor universitar. Şcoala Superioară de Război, Bucureşti (1938), Academia de Înalte Studii Comerciale, Bucureşti (1942). Doctorat, ştiinţe economice, Bucureşti.  Documentări externe. Activitate didactică, Academia Militară, Bucureşti (1948-1984). Temporar, preşedinte, Societatea de Cruce Roşie din România. Volume importante: Evidenţa contabilă în partidă dublă la unităţile militare; Organizarea şi funcţionarea evidenţei contabile la popotele unităţilor militare; Finanţarea armatei în timp de campanie; Organizarea şi funcţionarea controlului financiar în timp de război. Studii, articole, comunicări, reuniuni tematice interne şi internaţionale. Membru, diverse foruri specializate în domeniu. Implicări comunitare permanente. Contribuţii la dezvoltarea învăţământului superior din România. Aprecieri publice antume şi postume. (I.I.M).

 

VASILE, Radu  (Sibiu, 10 octombrie 1942 –  Bucureşti,  3 iulie 2013). Profesor universitar, istoria economiei, militant şi lider politic, înalt demnitar, parlamentar, literat. Integrat zonei Argeş-Muscel prin demersuri economice, administrative, spirituale. Şcoala Medie, Drăgăşani, Vâlcea (1962), Universitatea din Bucureşti (1967). Doctorat, ştiinţe economice, Bucureşti (1977). Stagii: Germania şi Grecia.  Activitate permanentă în Capitală: muzeograf, Muzeul Satului (1967-1969); cercetător, Institutul de Istorie Nicolae Iorga al Academiei Române (1969-1970); prestaţii didactice, Academia de Ştiinţe Economice (1970~2012). Membru marcant, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat: purtător de cuvânt, vicepreşedinte/preşedinte (1990-1999); director, cotidianul Dreptatea (1992-1994). Preşedinte, Partidul Popular din România (2000). Senator: Bacău (1992-1996) şi Bucureşti (1996-2000), reprezentând Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat; Argeş (2000-2004), reprezentând Partidul Democrat, colaborări ulterioare. Responsabilităţi publice: vicepreşedintele Senatului (1993-1998); prim-ministru al României (17 aprilie 1998-22 decembrie 1999), susţinut de Convenţia Democrată. Gestionează: începutul crizei economice interne; mineriada din ianuarie-februarie 1999; deschiderea negocierilor pentru aderarea României la Uniunea Europeană; privatizarea SC Automobile SA Colibaşi/ Mioveni, Argeş; vizita Papei Ioan Paul II în Bucureşti (7-9 mai 1999). Volume importante: Economia mondială. Căile şi fazele modernizării (1987); Valuta şi economia (1994); Între echilibru şi recesiune. Teorie şi practici de macrostabilizare (1999); Pacientul Român. Pamflete politice (2000); Cursă pe contrasens. Amintirile unui prim-ministru (2002). Versuri, pseudonimul Radu Mischiu. Numeroase studii, articole, reuniuni naţionale şi internaţionale. Aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

VASILE, Ştefan (n. Piteşti, Argeş, 1952). Sportiv de performanţă, automobilism, inginer mecanic. Studii liceale în Piteşti (1968), Institutul Politehnic, Bucureşti (1973). Activitate productivă, Întreprinderea de Autoturisme, Colibaşi/Mioveni, Argeş (1973~). Campion naţional absolut, automobilism, echipă (1984, 1988, 1990); locul I la clasă, Raliul Portugaliei (1985); locul III, Raliul Acropole, Grecia (1985). Maestru al sportului. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Diverse aprecieri publice. (L.V.M.).

 

VASILESCU (Secolul XIX~). Familie tradiţională din Oeşti, Corbeni, Argeş. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Oeşti, Corbeni sau localităţi apropiate. Mai cunoscuţi: Tudor V., lucrător forestier; Gheorghe T. V., mic întreprinzător rural, activităţi zootehnice, căsătorit cu Maria, cinci copii; Vasile Gh. V. (v.); Gheorghe Gh. V. (v.); Constantin Gh. V. (v.); Elena Gh. V., medic primar, stomatologie; Ion Gh. V., asistent sanitar; Mihai V. V., medic, Spitalul Floreasca, Bucureşti. Conexiuni cu mai multe familii din zona Argeş-Muscel, Bucureşti, Alba, Dâmboviţa, Mureş. Genealogie, documente oficiale, volume, obiecte personale, Şcoala Oeşti. Diverse implicări şi aprecieri comunitare. (N.P.L.).

 

VASILESCU, Alexandru A. (Podu Broşteni, Costeşti, Argeş, 10 martie 1926 – Galaţi, 17 august 2013). Inginer, hidromecanică, profesor universitar, inovator. Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1945), Institutul Politehnic, Timişoara (1950). Doctorat, ştiinţe tehnice, Iaşi (1973). Documentări externe: Cehia (1972); Germania (1974); Italia (1991). Activitate specializată: Institutul Agronomic, Craiova, Dolj (1950-1953); Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi (1953-1998), colaborări ulterioare. Profesor (1975), conducător de doctorat (1975), Catedra Construcţii Navale. Volume importante (în colaborare): Analiza dimensională şi teoria similitudinii (1969); Similitudinea sistemelor elastice (1974); Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice (1984); Bazele teoretice ale acţionărilor hidropneumatice (1989); Hidromecanica. Teste şi probleme (1998). Numeroase studii, articole, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Invenţii brevetate. Membru, diverse asociaţii obşteşti în domeniu. Implicări în realizarea mai multor proiecte lansate de forurile administrative din Costeşti, Argeş. Aprecieri publice antume şi postume. (N.I.N.).

 

VASILE(ESCU), Anghel (Miroşi, Argeş, 15 decembrie 1893 - Miroşi, Argeş, 28 martie 1947). Artist plastic, pictură; grafică. Frate cu Constantin/Din V. (v.). Şcoala de Bele Arte, Bucureşti, mentor, Costin Petrescu (v.). Combatant, Primul Război Mondial, numeroase schiţe. Specializare (1924-1927), Roma (Italia), atribuţii oficiale pentru statul român; Paris (Franţa), Stockholm (Suedia). Fondator, Mica Academie, Paris. Expoziţii reprezentative: Bucureşti, Roma, Paris. Recunoaşteri internaţionale, premiile: Lecomte de Noüy; Crucea Roşie Franceză (1825). Diverse consemnări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (S.C.N.).

 

         VASILESCU, Constantin/Din (Miroşi, Argeş, 30 noiembrie 1889 - Miroşi, Argeş, 13 octombrie 1983). Proprietar funciar, artist plastic naiv, sculptură mică (lemn), pictură. Numeroase expoziţii personale sau de grup: Bucureşti, Miroşi, Piteşti (Argeş). Participant la inaugurarea Galeriei de Artă Naivă din Piteşti (1971), colaborări ulterioare. Lucrări importante: Chipul mamei; Cobzarul; Botezul unui copil (sculptură); La strânsul fânului; Casă de ţăran (pictură pe pânză). Premii naţionale. Piese de valoare în patrimoniul Muzeului Judeţean Argeş, colecţionarilor particulari, instituţiilor publice. Expoziţie personalizată permanentă la Miroşi, alte aprecieri comunitare antume şi postume. (S.C.N.).

 

   VASILESCU, Constantin Gh. (n. Oeşti, Corbeni, Argeş, 15 martie 1937). Medic primar, neurologie, cercetător ştiinţific, publicist. Frate cu Vasile Gh. V. (v.) şi Gheorghe Gh. V. (v.). Şcoala Medie/Colegiul Vlaicu Vodă, Curtea de Argeş (1954), Institutul de Medicină şi Farmacie, Cluj (1960). Doctorat, ştiinţe medicale, Bucureşti. Temporar, Circumscripţia Sanitară Ludeşti, Dâmboviţa (1961-1963). Activitate specializată, Institutul de Neurologie al Academiei Române, Bucureşti: cercetător (1963); medic primar (1974); cercetător ştiinţific principal, gradul III (1974); gradul II (1983). Distinct: şef departament, Institutul Naţional de Neurologie şi Boli Neurovasculare, Ministerul Sănătăţii, Bucureşti (1995-2007). Exprimări externe (conferenţiar, universităţi, societăţi, academii): Austria, Croaţia, Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Olanda, Statele Unite ale Americii. Numeroase volume, studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Cercetări privind: bolile neuromusculare, neurotoxicologia, neurofarmacologia, electrodiagnosticul, concluzii publicate în reviste de prestigiu din America de Nord, Asia, Australia, Europa. Membru, importante foruri autohtone şi continentale în domeniu, alte aprecieri publice. (C.G.C.).

 

VASILESCU, Corneliu (n. Domneşti, Argeş, 9 iunie 1952). Inginer agronom, funcţionar de stat, om de afaceri. Liceul Teoretic, Domneşti, Argeş (1971), Institutul Agronomic Doctor Petru Groza, Cluj-Napoca (1978). Documentări externe. Activitate permanentă în Argeş: inginer, întreprinderile agricole de stat, Izvoru (1978-1979) şi Ştefăneşti (1979-1981); inginer-şef, Asociaţia Economică de Stat şi Cooperaistă, Mărăcineni (1981-1995). Ulterior, iniţiative private. Distinct: director executiv (2005-2009; 2012~), şef serviciu (2009-2010), consilier superior (2010-2012), Direcţia de Agricultură şi Dezvoltare Rurală Argeş. Studii, rapoarte, reuniuni tematice în domeniu, emisiuni media. Contribuţii directe la evoluţia agriculturii din Argeş – Muscel, în etapele anunţate Membru, diverse asociaţii profesionale autohtone, alte recunoaşteri publice. (C.D.B.).

 

VASILESCU, Gabriela Zoe N. (n. Vădăstriţa, Olt, 8 noiembrie 1945). Arhitectă. Stabilită la Piteşti, Argeş, din 1979. Liceul Vasile Roaită, Râmnicu Vâlcea (1963), Institutul de Arhitectură Ion Mincu, Bucureşti (1970). Documentări externe. Activitate specializată, Institutul de Proiectare, Slatina, Olt (1970-1979); Institutul de Proiectare, Argeş/SC Proiect Argeş SA, Piteşti (1979-2003); Birou Individual de Arhitectură, Piteşti (2003 ~). Proiecte reprezentative finalizate prin construcţii: zone rezidenţiale în Piteşti, Câmpulung, Mioveni/Colibaşi; sedii de firme private. Distinct: contribuţii la extinderea Memorialului de Război Mateiaş, Valea Mare-Pravăţ (1984, în colaborare); elemente esenţiale pentru Planul Urbanistic General, localităţi din Argeş-Muscel. Membru, Uniunea Arhitecţilor din România (1971), Ordinul Arhitecţilor din România (2001), Registrul Urbaniştilor din România (2006). Contribuţii la: evoluţia arhitecturii argeşene contemporane; restaurarea unor monumente istorice; promovarea stilului funcţionalist în acest areal. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice. (A.H.M.).

 

VASILESCU, Gheorghe Gh. (Oeşti, Corbeni, Argeş, 21 ianuarie 1933 – Târgu Mureş, decembrie 1999). Medic primar, profesor universitar, endocrinologie, manager. Frate cu Vasile Gh. V. (v.). Şcoala Medie, Cluj  (1955), Facultatea de Medicină, Cluj (1961). Stagii externe. Doctorat, ştiinţe medicale, Bucureşti (1972). Activitate specializată: Circumscripţia Sanitară Sohodol, Alba (1961-1964); Institutul de Medicină şi Farmacie, Târgu Mureş (1964-1999). Profesor universitar (1990), şef, Clinica de Endocrinologie, Târgu Mureş (1981-1999). Volume importante: Endocrinologie; Lucrări practice de endocrinologie. Numeroase studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Cercetări privind: distrofia endemică tireopată; obezitatea; diabetul zaharat; folosirea substanţelor beta-blocante andrenergice în hipertiroidism; implicarea mecanismelor endocrine în sterilitate. Membru, academii, societăţi ştiinţifice, colegii redacţionale autohtone sau europene, alte aprecieri publice antume şi postume. (C.G.C.).

 

VASILESCU, Gheorghe N. (Piteşti, Argeş, 28 aprilie 1930 – Piteşti, Argeş, 20 martie 1989). Inginer constructor, manager. Şcoala Medie, Găeşti, Dâmboviţa (1950), Institutul de Construcţii, Bucureşti (1961). Activitate specializată, Trustul de Construcţii Argeş: Grupul de Şantiere Nr. 2, Piteşti (1961-1964); şef, Şantierul Curtea de Argeş (1964-1989). Contribuţii directe la executarea principalelor edificii urbane de investiţii: Hotelul Posada; Restaurantul Capra Neagră; Spitalul Orăşenesc; zona rezidenţială Centru; extinderea Fabricii de Confecţii, Curtea de Argeş. Preocupări privind: introducerea tehnologiilor productive în domeniu; calificarea şi recalificarea resurselor umane; îndeplinirea parametrilor de calitate; reducerea costurilor. Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri comunitare antume şi postume. (D.I.G.).

 

VASILESCU, Gheorghe Sergiu N. (n. Piteşti, Argeş, 7 martie 1945). Inginer mecanic, manager. Şcoala Medie Nr. 2/Colegiul Zinca Golescu, Piteşti (1963), Institutul Politehnic, Bucureşti (1968). Specializare, industria de automobile. Exprimări externe, Franţa. Activitate preponderentă, Întreprinderea de Autoturisme, Colibaşi/Mioveni, Argeş: tehnolog/şef atelier/şef secţie, Cutii Viteză Estafette (1968-1971; 1973-1997). Temporar: Întreprinderea de Materiale Textile/IMATEX, Târgu Mureş (1971-1973); SC Asigurarea Românească SA, Sucursala Asirom Argeş (1997-2005). Contribuţii directe la: fabricarea autoturismelor din gama Dacia, Aro, Oltcit, Lăstun, platformele industriale Piteşti-Est, Câmpulung (Argeş), Craiova (Dolj), Timişoara (Banat); omologarea şi asimilarea cutiilor de viteză după licenţa Renault, Franţa; proiectarea mai multor agregate specifice, executate prin autodotare. Analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi europene. Membru, diverse asociaţii profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (M.T.D.).

 

VASILESCU, Ioan Al. (Turnu Măgurele, Teleorman, 16 decembrie 1881 – Văcăreşti, Bucureşti, 29 aprilie 1960). Mare proprietar urban şi rural, jurist, parlamentar, literat. Integrat realităţilor argeşene, prin preocupări economice, juridice, obşteşti. Consemnat, frecvent, Ion Vasilescu-Valjan. Liceul Traian, Turnu Severin, Mehedinţi (1899), Facultatea de Drept, Iaşi (1905), Conservatorul de Artă Dramatică, Bucureşti. Doctorat, ştiinţe juridice, Paris, Franţa. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti şi localităţi apropiate. Preşedinte, Tribunalul Argeş. Avocat, Baroul Bucureşti, recunoscut în domeniu. Deputat de Teleorman în Parlamentul României, reprezentând Partidul Naţional Liberal (1921-1928). Director general, Direcţia Teatrelor, Bucureşti (1923-1924). Arestat, 13 aprilie 1950, anchetat, torturat, judecat, condamnat, 15 ani temniţă grea (crimă de înaltă trădare), în procesul intentat pentru colaborare cu Legaţia Britanică, din Bucureşti. Deţinut, penitenciarele, Piteşti şi Văcăreşti.  Decedat, prezumtiv, Penitenciarul din Piteşti/Penitenciarul Văcăreşti, Bucureşti. Creaţii pe diverse teme. Piese în repertoriul teatrelor (Iaşi şi Bucureşti): Un manifest studenţesc (1900); Nodul gordian (1920); Vedenia (1932); Norocul (1945); O inspecţie (1946), semnate V. Al. Jean (explicaţii, George Călinescu). Volume importante (reeditări postume): Generaţia de sacrificiu (1985, teatru); Cu glasul timpului (1987, memorii). Membru diverse foruri profesionale în domeniile amintite, alte aprecieri publice antume şi postume. (I.I.P.).

 

VASILESCU, Iulian (Pietroşani, Muscel, 21 aprilie 1895 - Câmpulung, Argeş, 19 mai 1985).  Proprietar rural şi urban, lucrător industrial, înalt funcţionar public şi de stat, militant politic. Atelier de tăbăcărie, Câmpulung, Muscel. Combatant, Primul Război Mondial (1916-1918). Membru marcant, Partidul Comunist Român. Preşedinte, Federaţia  Cooperatistă Muscel (1945-1946), subprefect de Muscel (1946-1947), primar al oraşului Câmpulung, Muscel/Argeş (1947-1949; 1951-1958), preşedinte, Sfatul Popular Regional Telorman (1950-1951). Contribuţii la: evoluţia edilitară şi economică a localităţii  Câmpulung în perioada imediat postbelică; înfiinţarea Întreprinderii Metalurgice de Stat/IMS (1948); construirea primelor locuinţe sociale; reabilitări de străzi; dotarea  Casei Orăşeneşti de Cultură; amenajarea Muzeului Raional de Artă; acceptarea donaţiei Mihai Tican-Rumano (v.). Diverse aprecieri publice antume şi postume. (M.M.B.).

 

VASILESCU, Leonid I. (Câmpulung, Muscel, 14 iulie 1931 – Bucureşti, 31 decembrie 2002). Economist, diplomat de carieră, funcţionar de stat. Fiul lui Iulian V. (v.). Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Muscel (1949), Universitatea din Pekin/Beijing, Republica Populară Chineză, facultăţile: Limbă şi Literatură Chineză (1952); Comerţ Exterior (1958). Activitate specializată: economist (1958-1960), Ministerul Comerţului, Bucureşti. Misiuni externe: consilier economic (1960-1964, şef (1964-1982). Agenţia Economică, Ambasada României la Pekin/Beijing. Consilier pentru Asia de Sud-Est, Ministerul Comerţului Exterior, Bucureşti (1982-1988). Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, emisiuni media. Contribuţii la evoluţia relaţiilor externe ale României în perioada amintită. Aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

VASILESCU, Mihail (A doua jumătate a secolului XIX – Începutul secolului XX). Mare proprietar urban şi rural, înalt funcţionar de stat, filantrop. Studii liceale şi superioare la Bucureşti. Suprafeţe de teren, imobile, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti sau localităţi apropiate. Prefect de Argeş (24 martie 1871-22 iunie 1874), reprezentând guvernul condus de Lascăr Catargiu. Gestionarea pregătirii şi desfăşurarea alegerilor, în Argeş, pentru Adunarea Deputaţilor (2-8 mai 1871) şi Senatul României (23-27 iunie 1871). Contribuţii directe la aplicarea, în profil teritorial, a legislaţiei privind: administrarea domeniilor statului (28 martie 1872); modalitatea intronizării episcopului eparhiot (19 decembrie 1872); condiţiile acordării creditului funciar (6 aprilie 1873). Iniţiativă testamentară Mihail şi Sevastiţa Vasilescu (31 mai 1921): acordarea moşiei Vlăşcuţa Burdea, Hârseşti, a caselor mobilate de la Piteşti  (Strada Egalităţii, Nr. 88) şi a unor importante sume de bani, donaţie aprobată prin Ordinul Nr. 58371, din 6 iulie 1921, Ministerul Instrucţiunii Publice, Direcţia III, pentru edificarea clădirii Şcolii Secundare de Fete Gradul II, din reşedinţa Argeşului, astăzi, Colegiul Zinca Golescu. Importante atestări documentare. Aprecieri comunitare antume şi postume. (G.D.Ş.).

 

VASILESCU, Nicolae Ovidiu T. (Câmpulung, Muscel, 27 februarie 1910 – Constanţa, Dobrogea, 14 octombrie 1952). Inginer, construcţii hidrotehnice, militant politic, martir. Studii liceale şi universitare în Capitală. Stagiu: Statele Unite ale Americii. Activitate specializată în domeniu, Canalul Dunăre - Marea Neagră (1951-1952). Suspectat de Securitate pentru: sabotaj economic; soluţii tehnice incorecte; diminuarea ritmului de execuţie. Notificat, uneori, Colorado. Reţinut, cercetat, judecat, proces public, Şantierul Poarta Albă, Constanţa, condamnat la moarte, Tribunalul Militar, Bucureşti (1 septembrie 1952), împreună cu Aurel Rozin (inginer) şi Nichita Dumitru (mecanic de locomotivă). Executaţi, Penitenciarul Constanţa (14 octombrie 1952). Ecouri internaţionale. Redeschiderea dosarului, Tribunalul Suprem, Bucureşti (25 decembrie 1968), reabilitare post-mortem, Curtea Supremă de Justiţie, Bucureşti (20 august 1998). Diverse atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (I.I.P.). 

 

VASILESCU, Petre (Muşăteşti, Argeş, 1867 – Bucureşti, 1948). Ofiţer de carieră, artilerie, general. Studii liceale şi superioare, instituţii militare din Capitală. Documentări externe. Combatant: Al Doilea Război Balcanic (1913); Primul Război Mondial (1916-1918), funcţii de comadă, Statul Major al Armatei Române, ulterior, operative, fronturile dunărene, carpatice, moldovene. Planuri tactice, analize, rapoarte, reuniuni naţionale. Contribuţii la organizarea sistemului strategic în domeniul enunţat. Ordine şi medalii autohtone sau străine, alte aprecieri publice antume şi postume. (G.I.N.).

 

VASILESCU, Petre N. (Stoeneşti, Muscel, 14 ianuarie 1876-?). Ofiţer de carieră, artilerie, general. Studii specializate în România. Combatant: Campania Balcanică (1913), maior; Primul Război Mondial (1916-1918), locotenent colonel; Campania de pe Tisa (1919), colonel. Comandant: regimentele 1 şi 2 Artilerie Grea; Brigada de Artilerie, Divizia 2 Vânători (1925); Brigada XIV Artilerie (1926). General de brigadă (1923). Ordine şi medalii române şi străine, alte aprecieri publice antume sau postume. (G.I.N.).

 

VASILESCU, Sevastiţa M. (Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a secolului secolului XX). Mare proprietar rural şi urban din Argeş, donator comunitar, filantrop. Imobile în Piteşti. Căsătorită cu Mihail V. (v.), succesor judiciar. Întinse suprafeţe de teren, clădiri, alte bunuri cu valoare deosebită, localitatea Hârseşti, plasa Teleorman, expropriate, parţial, prin Legea pentru definitivarea Reformei Agrare din 17 iulie 1921, aplicată de guvernul condus de Alexandru Averescu. Iniţiativă testamentară (1921): acordarea moşiei Vlăşcuţa Burdea (Hârseşti), împreună cu casele mobilate din reşedinţa Argeşului, precum şi importante sume de bani pentru edificarea clădirii Şcolii Secundare de Fete Gradul II, astăzi, Colegiul Zinca Golescu, Piteşti. Importante atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. Importante surse arhivistice. (I.I.Ş.).

 

   VASILESCU, Vasile Gh. (Oeşti, Corbeni, Argeş, 1 ianuarie 1925 – Bucureşti, 2 februarie 1994). Medic primar, profesor universitar, biofizică, manager, cercetător ştiinţific. Liceul de Băieţi Nr. 1/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1946), Universitatea din Cluj, facultăţile Pedagogie-Psihologie (1951), Medicină (1951), Fizică (1962). Doctorat, ştiinţe medicale, Bucureşti (1959), docent (1968). Stagii: ţări din America de Nord, Asia, Europa. Activitate didactică permanentă, Institutul de Medicină şi Farmacie, Bucureşti (1951-1994): prorector (1961-1964); medic primar gradul I (1969); profesor universitar (1969); şef, Catedra de Biofizică şi Biochimie (1976-1994); fondator, Laboratorul de Biofizică. Temporar: director adjunct, Institutul de Fiziologie Normală şi Patologică al Academiei Române, Bucureşti (1958-1962), iniţiator, Simpozionul Internaţional Apa şi ionii în sistemul biologic, Bucureşti şi Piteşti (1985). Volume importante: Biofizica medicală (1977); Introducere în neurocibernetică (1979, 1980, în colaborare); Water and Ions in Biomolecular Systems/Apa şi ionii în sistemul biomolecular (1984, în colaborare). Ultrasunetele în medicină şi biologie (1985, 1988, 1989, în colaborare); Water and Ions in Biological Systems/Apa şi ionii în sistemul biologic (1985). Numeroase studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, academii, societăţi, publicaţii în domeniu, preşedinte, Comisia de Biofizică a Academiei Române, Bucureşti, expert UNESCO. Eponimii: şcoală (1999), bust (1999), Oeşti. Membru post-mortem al Academiei de Ştiinţe Medicale, Bucureşti, alte aprecieri publice antume şi postume. (C.G.C.).

 

VASILESCU, Vasile Aristide V. (Piteşti, Argeş, 17 iunie 1936 – Bucureşti, 21 aprilie 2009). Fizician, cercetător ştiinţific, publicist. Şcoala Medie Nr. 1/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1953), Universitatea Constantin I. Parhon, Bucureşti (1958). Doctorat, fizică, Bucureşti (1972). Stagiu: Statele Unite ale Americii (1971-1972). Activitate specializată permanentă în Capitală: Spitalul Vasile Roaită/Griviţa Roşie/Sfânta Maria, Bucureşti (1959-1962); Institutul de Cercetări Chimice/ICECHIM (1962-1964); Institutul de Chimie Fizică Ilie C. Murgulescu (1964-1999). Domenii prioritare: ultrasunetele sărurilor topite (noutate mondială); termodinamica şi elecrochimia sărurilor topite. Numeroase studii, articole, granturi/contracte de cercetare, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Invenţii brevetate (1980). Membru, diverse foruri profesionale europene. Premiul Gheorghe Spacu al Academiei Române, alte importante aprecieri publice antume şi postume. (E.F.H.).

 

VASILESCU, Victor N. (Pietroşani, Muscel, 27 ianuarie 1934 – Piteşti, Argeş, 29 iulie 2002). Inginer horticol, cercetător ştiinţific gradul I, funcţionar de stat, manager. Şcoala Medie Tehnică de Mecanizare Agricolă, Câmpulung, Argeş (1952), Facultatea de Horticultură, Odessa, Ucraina (1957). Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti (1977). Activitate specializată, întreprinderi agricole de stat din Argeş: Clucereasa, Căteasca, Câmpulung (1957-1964). Preşedinte, Consiliul Agricol Raional, vicepreşedinte, Sfatul Popular Raional Muscel, Regiunea Argeş (1964-1969). Cercetător, Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură, Piteşti - Mărăcineni, Argeş (1969-2000). Contribuţii la: extinderea patrimoniului pomicol din nordul judeţului (8 000 ha în 1964-1968); zonarea economică, organizarea, concentrarea, diversificarea producţiei pomicole în România; extinderea plantaţiilor de nuc (1 000 ha), creator principal, soiurile denumite, convenţional, Argeşean şi Muşcelean; sistematizarea perimetrelor cultivate cu alun. Volume, studii, articole, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Preocupări editoriale (Piteşti, 1997-2002). Implicări în realizarea anumitor proiecte comunitare. Membru, diverse organizaţii profesionale în domeniu, alte aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

VASILESCU VALJEAN, Victoria (Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Căsătorită cu Ioan Al. V. (v.), notificată, suplimentar, Valjan. Întinse suprafeţe de teren, localitatea Găvana, plasa  Piteşti, expropriate, parţial, prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

VASILICĂ, Radu Costin C. (n. Bucureşti, 2 iunie 1976). Economist, profesor, economie generală, parlamentar. Domiciliul stabil şi demersuri specifice în Argeş. Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1995), Academia de Studii Economice, Bucureşti (2000). Activitate didactică: Colegiul Zinca Golescu, Piteşti (2000-2005); colaborări, Universitatea din Piteşti (2002~). Membru marcant, Partidul Social Democrat: vicepreşedinte, Organizaţia Argeş (2005~); vicepreşedinte, Tineretul Social Democrat din România, lider, Organizaţia de Tineret Argeş (2004-2008). Deputat de Argeş (2008-2012; 2012-2016), Circumscripţia Electorală 3, Colegiul Uninominal Nr. 6, reprezentând Partidul Social Democrat, membru, Comisia pentru Învăţământ, Ştiinţă, Tineret, Sport. Propuneri legislative, interpelări, analize, rapoarte, interviuri, reuniuni tematice, emisiuni media. Preocupat de evoluţia  industriei din Argeş – Muscel. Aprecieri publice. (C.D.B.).

       

VASILIU, Adrian Nicolae C. (n. Tecuci, Galaţi, 28 februarie 1974). Jurnalist, editor. Stabilit la Pitesti, Argeş, din 1980. Liceul Nicolae Balcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1992), Universitatea din Pitesti, specializările litere (1998), jurnalism (2007). Activitate permanentă la Pitesti: redactor, Metronom 40 (1994); redactor, TV NetWire/RCS (1996-1998); redactor/redactor – şef, Antena 1 TV Pitești (1998-2002; 2006-2008); redactor, Terra Sat TV (2002-2003); editor, Argeş Online (2010-2012); agent de producție publicații, Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene. Colaborări: Curierul Zilei; Jurnal de Argeş; Vertical; Atac de Argeş; Societatea Argeşeană (Piteşti); Antena 1 TV, Radio Contact, Radio Romantic, TVR, Antena 3 (Bucureşti); B1 TV. Membru, Uniunea Ziaristilor Profesionişti din România, Filiala Argeş (2012). Nmeroase articole, reportaje, interviuri, comentarii. Implicări în viaţa Cetăţii. Stabilit în Luxemburg din 2012. Aprecieri publice. (M.D.S.).

  

VASILIU, Agate (A doua jumătate a secolului XIX – Începutul secolului XX). Proprietar imobiliar, înalt funcţionar public, donator comunitar. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti şi Costeşti (Argeş). Primar al oraşului Piteşti, preşedinte, Consiliul Comunal Urban (1891-1892). Succese importante ale etapei: acceptarea proiectului construirii căii ferate Piteşti-Curtea de Argeş, varianta optimă, pe malul râului Argeş, în defavoarea traversării localităţii (26 iulie 1891); facilitarea organizării, la Piteşti, a Filialei Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor/Liga Culturală (1891); înfiinţarea Şcolii Primare de Fete Nr. 3 (1891) şi a Şcolii de Cântăreţi Bisericeşti (1892). Iniţiativă filantropică (1914), oferirea suprafeţei de 1 050 mp pentru edificarea şcolii şi primăriei comunei Stârcii de Sus (Costeşti). Nominalizat în: Istoria municipiului Piteşti (1988); Istoria Primăriei Piteşti (1996). Diverse atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (T.N.M.).

 

     VASILIU, Boris V. (Chişinău, Basarabia, 6 august 1931 – Piteşti, Argeş, 9 februarie 2014). Inginer horticol, manager. Stabilit în Argeş, din 1962. Şcoala Medie Nr. 1/Colegiul Ienăchiţă Văcărescu, Târgovişte, Dâmboviţa (1949), Institutul Nicolae Bălcescu, Bucureşti (1954). Stagii în ţări europene. Activitate specializată permanentă: tehnolog, şef-serviciu (1954-1958), inginer-şef (1958-1962), Întreprinderea Vinalcool, Drăgăşani, Vâlcea; director adjunct, Întreprinderea Viei şi Vinului, Piteşti, Argeş (1962-1994). Contribuţii directe la: înfiinţarea centrelor pentru vinificaţie, Costeşti şi Topoloveni; amenjarea distilăriilor din Sămara, Poiana Lacului, Săpata; edificarea Complexului de Condiţionare, Industrializare, Îmbuteliere a Vinului şi Băuturilor Alcoolice din reşedinţa Argeşului (5 200 hl capacitate anuală). Norme tehnice, studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale în domeniu. Preocupări culturale: teatru, muzică, arte plastice. Implicări constante în realizarea unor proiecte comunitare. Aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

VASILIU, Chiriach (A doua jumătate a secolului XIX – Începutul secolului XX). Mare proprietar urban şi rural, filantrop. Suprafeţe de teren, clădiri, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti (Argeş) şi Conţeşti (Dâmboviţa). Originar din Ianina (Grecia). Donator, pentru Primăria Piteşti (1906): bunurile imobile aflate pe strada Ion C. Brătianu, Nr. 86, în vederea edificării azilului de bătrâni sau unei instituţii sociale cu acelaşi scop. Autentificare, Tribunalul Judeţului Argeş (1906), primar, Alexandru M. Vestinian (v.). Diverse consemnări monografice. Aprecieri comunitare antume şi postume. (G.D.Ş.).

 

VASILIU, Eugen (n. Bucureşti, 1 noiembrie 1946). Jurist, manager, demnitar, parlamentar. Integrat realităţilor din Argeş – Muscel, prin activităţi politice, economice, electorale. Studii liceale (1965) şi universitare (1973), în Bucureşti. Stagiu: Belgia (1986). Succesiv: expert (1973-1990), director general (1990-1991), Direcţia Generală a Vămilor, Bucureşti; secretar de stat, Ministerul Culturii (1991-1992); consilier, Comisia Europeană (1992); director general, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (1992-1996); colaborator, Curtea de Conturi a României (1993-1996). Membru marcant, Partidul Naţional Liberal, fondator, Partidul Alianţei Civice (26 noiembrie 1991). Senator de Argeş (1996-2000), reprezentând Convenţia Democratică din România/CDR, preşedinte, Comisia pentru Cultură, Artă şi Mijloace de Informare în Masă. Iniţiative legislative, analize, rapoarte, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, interviuri, emisiuni media. Preocupări literare: versuri, eseuri, cronici, preluate de publicaţii din Piteşti sau Bucureşti. Implicări în realizarea unor proiecte specifice zonei Argeş – Muscel. Diverse aprecieri publice. (C.D.B.).

 

VASILIU, George D. (Dobrogostea, Argeş, 5 mai 1908 – Piteşti, Argeş, 7 iulie 1989). Cercetăror ştiinţific, biologie, cadru didactic universitar, editor, manager. Liceul Alexandru Papiu-Ilarian, Târgu Mureş (1926), Universitatea din Iena, Germania (1929). Doctorat, zoologie, Iena (1931). Specializare, biologie marină: Austria, Franţa, Germania, Italia, Olanda. Activitate în domeniu: director, Laboratorul Hidrobiologie, Constanţa (1932-1933); asistent, Facultatea de Medicină Veterinară, Bucureşti (1933-1934); şef laborator, Institutul Naţional de Zoologie, Bucureşti (1934-1936); biolog/director adjunct, Administraţia de Vânătoare, Bucureşti (1936-1941); director ştiinţific/şef secţie, Institutul Piscicol Român (1941-1949); şef serviciu, Ministerul Agriculturii (1949); şef rubrică/biolog, Agenţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv, Bucureşti (1953-1960; 1963-1965); şef secţie, Staţiunea Maliuc, Tulcea (1960-1963); şef laborator, Institutul de Cercetări Forestiere, Bucureşti (1965-1968). Titular, Institutul Pedagogic, Piteşti (1969-1975). Volume importante (în colaborare): Vertebrata Romaniae (1939); Păsările din România (1940); Din viaţa Deltei Dunării (1957); Animalele de apă dulce (1960). Distinct: Peştii apelor noastre (1959); Biologi din România. Dicţionar (2001). Editor, revista Notationes Biologicae (1933~1947), organizator de expoziţii (1935, 1938). Cofondator: Institutul de Cercetări Piscicole, Bucureşti (1941), Staţiunea de Cercetări Piscicole, Nucet, Dâmboviţa (1944); Muzeul Cercetării şi Exploatării Stufului, Maliuc (1962); Muzeul de Vertebrate, Institutul Pedagogic, Piteşti (1970). Numeroase articole, studii, referate, comunicări, reuniuni tematice continentale. Recunoscut internaţional. Colecţii personalizate, muzeele din Bacău şi Piteşti. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice antume şi postume. (R.G.G.).

 

VASILIU, Ion C. (Piteşti, Argeş, 23 iunie 1936 – Târgu Mureş, 8 septembrie 2000). Inginer, construcţii civile, manager, funcţionar public, antreprenor. Şcoala Medie Nr. 1/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1954), Institutul de Construcţii, Bucureşti (1960). Documentări externe: state din Europa Occidentală. Activitate specializată: Regionala Căilor Ferate Române, Craiova, Dolj, Lotul Drăganu, Argeş (1960-1965); Trustul de Construcţii Argeş (1965-1991): director, Grupul de Şantiere Nr. 2, Piteşti (1966-1970); şef, Şantierul Nr. 3, Piteşti (1970-1978); director, Antrepriza de Construcţii Nr. 3, Piteşti (1982-1991); director fondator, acţionar, SC Apartamentul SA, Piteşti (1991-1997). Temporar: viceprimar, Municipiul Piteşti (1978-1982). Conducerea executării unor obiective importante de investiţii în Piteşti (cartierele Găvana şi Nord; Administraţia Financiară; Hotelul Muntenia II; Casa Cărţii şi Artelor; Universitatea Constantin Brâncoveanu; Spitalul de Pediatrie); Mărăcineni (Institutul de CercetareDezvoltare pentru Pomicultură). Studii, analize, rapoarte, interviuri, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Implicări permanente în viaţa Cetăţii. Sportiv de performanţă, baschet. Membru, diverse asociaţii profesionale în domeniu, alte aprecieri publice antume şi postume. (D.I.G.).

 

VASILIU, Pascal A. (Piteşti, Argeş, 1 martie 1879 - ?). Ziarist, editor, memorialist. Studii liceale şi universitare (drept, filosofie, litere), Bucureşti. Activitate permanentă în Capitală. Director fondator, publicaţiile: Gazeta automobilistului; Actualitatea economică; Buletinul Ateneului Popular Dr. Lupu. Volume importante: Regimul nostru industrial (1911); Odihnă duminicală (1913); Contribuţiuni la rezolvarea câtorva probleme de politică socială (1915). Consemnat în documentele timpului. Aprecieri publice antume şi postume. (I.I.B.).

 

VĂCĂROIU, Nicolae Gh. (n. Cetatea Albă, Basarabia, astăzi, în Ucraina, 5 decembrie 1943). Economist, înalt demnitar, parlamentar. Integrat realităţilor din Argeş – Muscel, prin demersuri administrative, politice, familiale. Liceul Constantin Brâncoveanu,  Bucureşti (1965), Academia de Studii Economice, Bucureşti (1969). Activitate specializată: iniţial, unităţi subordonate Consiliului Judeţean Ilfov (1969-1972). Ulterior, instituţii centrale din Capitală: expert (1972-1982), director general (1982-1990), Comitetul de Stat al Planificării; secretar de stat/şef departament Impozite şi Taxe, Ministerul Economiei şi Finanţelor (1990-1991); preşedinte, Comitetul Interministerial de Garanţii şi Credite pentru Comerţul Exterior (1992); vicepreşedinte, Banca Comercială Română (1996-1997); preşedinte, Comisia de Privatizare (1997-1999); preşedinte, Curtea de Conturi a României (2008~). Membru marcant, lider, Partidul Democraţiei Sociale/Partidul Social Democrat din România: prim-ministru al Guvernului (1992-1996); vicepreşedinte (1999-2000) şi preşedinte (2004-2007), Senatul României; preşedinte interimar al ţării (20 aprilie 2007 – 10 mai 2007). Distinct: senator de Argeş (1996-2000; 2000-2004; 2004-2008), prima poziţie pe listele alianţelor electorale. Volum important: România. Jocuri de interese (1998). Numeroase articole, studii, analize, interviuri, iniţiative legislative, medieri interne şi externe, emisiuni media. Contribuţii importante privind: adaptarea societăţii autohtone la cerinţele Uniunii Europene; edificarea Campusului Universitar Târgul din Vale, Piteşti, construirea Bibliotecii Judeţene Dinicu Golescu Argeş, extinderea Muzeului Judeţean Argeş; finanţarea proiectelor strategice promovate de forurile locale. Nominalizat, frecvent, în importante scrieri monografice urbane sau rurale, din Argeş – Muscel. Aprecieri publice. (C.D.B.).

 

VĂDUVA, Dumitru I. (n. Recea, Argeş, 28 octombrie 1961). Jurist, funcţionar de stat, cadru didactic universitar, publicist. Liceul Industrial Nr. 1 Henri Coandă, Piteşti, Argeş (1979), Universitatea Lucian Blaga, Sibiu (1986), Facultatea de Drept, Bucureşti (1994). Documentări externe, Anglia (2000). Doctorat, ştiinţe juridice, Bucureşti (2002). Activitate în domeniul administrativ: secretar, Primăria Hârseşti, Argeş (1986-1988); inspector, Consiliul Judeţean Argeş (1988-1991). Judecător: Judecătoria Piteşti (1991-1999), vicepreşedinte (1996-1999); Tribunalul Argeş (1999-2002); Curtea de Apel, Piteşti (2002-2011); Curtea de Apel, Bucureşti (2011~). Titular, Universitatea din Piteşti (1996~). Volume importante (în colaborare): Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor (2000, 2002); Drept civil. Contracte speciale (2001). Studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse foruri profesionale specializate. Preşedinte, Asociaţia Magistraţilor din Judeţul Argeş (2001), alte aprecieri publice. (I.F.B.).

 

VĂDUVA, Ion (n. Poienarii de Muscel, 15 septembrie 1934). Ziarist, editor, literat. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Argeş (1952), Universitatea Constantin I. Parhon, Bucureşti (1959). Activitate permanentă în Capitală, redacţiile: Scînteia tineretului; Viaţa studenţească; Ştiinţă şi tehnică; Munca. Numeroase articole, reportaje, interviuri, cronici, eseuri. Volume importante (Ion Văduva – Poenaru, versuri): Steaua lui Horia (1966); Eroi de epopee (1977); Cântece pentru tata (1980); Elegii pentru mama (1992); Elegiile morţii (1997). Colaborări tematice: Enciclopedia marilor personalităţi, I-V (1999-2003); Enciclopedia marilor descoperiri (2000). Consemnări critice favorabile. Implicări constante în realizarea unor proiecte comunitare. Membru, diverse foruri culturale din România, alte aprecieri publice. (M.M.O.).

 

VĂITIŞ, Dumitru Gh. (Secolul XX). Proprietar funciar, parlamentar. Deputat de Argeş în Marea Adunare Naţională, Circumscripţia electorală Căldăraru (1957-1961), reprezentând Frontul Democraţiei Populare. Dezbateri cetăţeneşti, propuneri legislative, întruniri periodice pe teme de interes general. Contribuţii la evoluţia agriculturii cooperatiste din sudul judeţului Argeş. Aprecieri publice. (C.D.B.).

 

VĂLEANU, Aurel M. (n. Olteneşti, Vaslui, 29 septembrie 1941). Inginer mecanic, manager, inovator. Stabilit în Argeş din 1967. Şcoala Medie, Bârlad, Vaslui (1961), Institutul Politehnic, Bucureşti (1967). Specializare, industria de automobile. Exprimări externe: Franţa, Germania de Est, Japonia. Activitate permanentă, Întreprinderea de Autoturisme/SC Automobile SA, Colibaşi/Mioveni, Argeş: tehnolog/şef secţie schimb/şef secţie coordonator, presaj (1967-1983); proiectant principal, ambutisare (1983-1991); şef birou/şef serviciu, proiectare tehnologii ambutisare (1991-2004). Contribuţii directe la: fabricarea autoturismelor din gama Dacia pe Platforma Industrială Piteşti-Est; omologarea şi asimilarea componentelor de caroserie după licenţa Renault, Franţa; aplicarea mai multor procedee proprii în realizarea programelor specifice secţiilor amintite. Colaborări didactice, Institutul de Învăţământ Superior/Universitatea din Piteşti  (1985-1992). Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale. Membru, diverse foruri profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (M.T.D.).

 

VĂLEANU, Virgil  (A doua jumătate a secolului XIX - Începutul secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localitatea Şuici, plasa  Argeş, expropriate prin Legea pentru definitivarea Reformei Agrare din 17 iulie 1921, aplicată de guvernul condus de Alexandru Averescu. Importante surse arhivistice. (I.I.Ş.).

 

VĂLESCU, Maria (Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localitatea Leşile, plasa  Dâmbovnic, expropriate, parţial, prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Importante surse arhivistice, alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

VĂLIMĂREANU, Lazăr (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a  secolului XX). Proprietar urban şi rural, mic întreprinzător, parlamentar. Suprafeţe de teren, clădiri, alte bunuri cu valoare deosebită, Valea Mare-Pravăţ, Câmpulung (Muscel) şi localităţi apropiate. Senator de Muscel în perioada interbelică. Membru de drept, Consiliul de Administraţie, Camera de Comerţ şi Industrie Argeş, Piteşti (1925-1940), mandatar, Comitetul de Direcţie, Societatea Anonimă Fabricile Vălimăreanu, Câmpulung, etatizate în 1948. Contribuţii la evoluţia economică a zonei invocate. Consemnări arhivistice. Aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

VĂRĂŞCANU, Constantin M. (n. Piteşti, Argeş, 11 octombrie 1951). Profesor, gradul I, istorie, literat, publicist. Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1971). Facultatea de Filologie -Istorie, Târgu Mureş (1974), Universitatea din Bucureşti (1978). Doctorat, ştiinţe istorice, Târgovişte, Dâmboviţa (2014). Documentări externe: China. Iniţial: Şcoala Satul Nou, Coloneşti, Bacău (1974-1975); Casa Pionierilor/Clubul Elevilor, Vedea, Argeş (1975-1978). Activitate permanentă la Piteşti: Liceul/Colegiul Zinca Golescu (1979-1983; 1984-1986); Liceul de Matematică - Fizică Nr. 1/Colegiul Alexandru Odobescu (1983-1984); Liceul Industrial Nr. 5/Liceul Ion Barbu (1986-1989); Unitatea Militară 02405/Arhivele Militare (1989-1990); Şcoala Nr. 9 (1990-1993); Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu (1993~). Succese naţionale cu elevii la olimpiadele şi concursurile şcolare. Volume importante (versuri): Ordessos (1997); Lecţia de istorie (2014); în colaborare, Monografia comunei Moşoaia (2009). Eseuri apărute în periodicele: Argeş. Cultul eroilor; Carpatica; Junimea; Restituiri. Studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale în domeniu. Membru fondator, Liga Scriitorilor din România, Filiala Argeş (2007),  vicepreşedinte, Asociaţia Naţională Cultul Eroilor, Filiala Argeş (2005-2012) şi Societatea de Ştiinţe Istorice, Filiala Piteşti (2009~). Aprecieri publice. (G.G.S.).

 

VĂRZARU (Secolul XIX~). Familie tradiţională din Argeş. Mari proprietari rurali şi urbani. Înalţi funcţionari publici şi de stat, parlamentari, donatori comunitari, filantropi. Imobile, terenuri, alte bunuri cu valoare deosebită, diverse localităţi din Argeş – Muscel, Bucureşti, Râmnicu Vâlcea. Ctitori de aşezăminte religioase, şcoli, aşezăminte sociale. Mai importanţi: Constantin V. (v.); Costache V. (v.); Ioan V. (v.). Consemnări în documente istorice, pagini monografice, antologii, culegeri tematice. Implicări constante în viaţa comunitară. Diverse aprecieri publice antume şi postume. (N.P.L.).

 

VĂRZARU, Constantin (1812 - ?). Proprietar urban şi rural, înalt funcţionar public şi de stat, parlamentar. Imobile, terenuri, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti, Argeş (Vopseaua Galbenă) şi localităţi apropiate. Nominalizat în Catagrafia oraşului Piteşti din 1838, origine autohtonă, titlu de boier fără caftan, avere puţină, slugi cu chirie. Primul prefect de Argeş (18 iulie 1864 – 3 septembrie 1865), numit după aplicarea prevederilor Legii referitoare la înfiinţarea consiliilor judeţene (2 aprilie 1864), reprezentând, succesiv, guvernele conduse de Mihail Kogălniceanu, Constantin Bosianu, Nicolae Kretzulescu (v.). Deputat de Argeş (1869), din partea grupării conservatorilor. Primar al oraşului Piteşti (1875-1876), preşedintele Consiliului Comunal Urban. Contribuţii la evoluţia economiei şi administraţiei locale în etapele amintite. Grafiat Constantin Vărzariu, în Istoria municipiului Piteşti (1988). Atestări documentare. Diverse aprecieri antume şi postume. (I.T.B.).

 

VĂRZARU, Costache (Secolul XIX). Mare proprietar funciar din Argeş, militant politic. Întinse suprafeţe de teren, clădiri, alte bunuri cu valoare deosebită, Vărzari (Merişani) şi Piteşti. Nominalizat în Lista pentru participarea la alegerea deputaţilor Divanului ad-hoc al Ţării Româneşti (iulie 1857): boier serdar, 45 de ani, 18 locuitori pe moşie, peste 100 de fălci lucrătoare, venit liber de ipotecă. Adept al unirii Munteniei cu Moldova, acceptarea Programului modernizării statului, elaborat de Alexandru Ioan Cuza şi Mihail Kogălniceanu. Contribuţii la susţinerea Războiului de Independenţă (1877-1878), împotriva Imperiului Otoman. Diverse atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. Importante surse arhivistice. (I.I.Ş.).

 

VĂRZARU, Ioan (Secolul XIX). Mare proprietar funciar din Argeş, militant politic. Întinse suprafeţe de teren, clădiri, alte bunuri cu valoare deosebită, localităţile: Căzăneşti/Vărzari (Merişani); Măncioiu (Morăreşti); Piteşti (Argeş). Ctitor, Biserica din Vărzaru (1861). Nominalizat în Lista candidaţilor pentru alegerea deputaţilor Divanului ad-hoc al Ţării Româneşti (iulie 1857): boier pitar, 50 de ani, peste 300 de fălci lucrătoare, venit liber de ipotecă. Adept al unirii Munteniei cu Moldova (1859), acceptarea Programului modernizării statului, elaborat de Alexandru Ioan Cuza şi Mihail Kogălniceanu. Contribuţii la susţinerea Războiului de Independenţă (1877-1878), împotriva Imperiului Otoman. Diverse atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. Importante surse arhivistice. (I.I.Ş.).

 

VÂLCAN, Vasile Gv. (Bilbor, Harghita, 7 decembrie 1932 – Piteşti, Argeş, 9 aprilie 2004). Inginer mecanic, manager, inovator. Stabilit în Argeş, din 1958. Liceul Industrial de Produse Finite Lemn, Târgu Mureş (1952), Academia Tehnică Silvică Leningrad/Sankt Petersburg, Federaţia Rusă (1957). Activitate productivă: Institutul de Cercetări Forestiere, Bucureşti (1957); Fabrica de Cherestea, Reghin, Mureş (1957-1958). Întreprinderea Forestieră, Stâlpeni, Argeş (1958-1965). Director: Întreprinderea Mecanică de Transport Forestier, Piteşti (1965-1974); Staţiunea de Utilaj Transport, Trustul de Construcţii Argeş (1974-1997). Inovaţii brevetate în domeniu. Studii, analize, rapoarte, reuniuni pe teme convergente. Contribuţii la asigurarea suportului tehnic pentru edificarea principalelor zone rezidenţiale urbane din Argeş-Muscel, reabilitarea periodică a reţelelor gospodăreşti, executarea lucrărilor specializate la numeroase instituţii publice. Implicări constante în realizarea unor proiecte obşteşti. Aprecieri comunitare antume şi postume. (D.I.G.).

 

VÂLCEANU, Gheorghe (n. Priboieni, Muscel, 23 octombrie 1930). Inginer agronom, manager, cercetător ştiinţific gradul I, publicist. Studii liceale în Argeş. Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu, Bucureşti (1954). Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti (1965). Activitate specializată (1954-1979): şef fermă, Gospodăria Agricolă de Stat, Dragalina, Călăraşi; director,  Întreprinderea Agricolă de Stat, Urziceni, Ialomiţa; alte unităţi asemănătoare.  Distinct: director, Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Legumicultură şi Floricultură, Vidra, Ilfov (1979-1982); director tehnic, Trustul de Conserve Legume şi Fructe, Ministerul Agriculturii, Bucureşti (1982-1992); iniţiative private (1992~). Colaborări cu municipalitatea Piteşti în perioadele organizării Simfoniei Lalelelor. Volume importante: Cultura legumelor mai puţin răspândite (1981); Condamnat la directorat (2004). Articole, interviuri, granturi/contracte de cercetare, lucrări ştiinţifice, analize, rapoarte, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse foruri profesionale în domeniu. Alte aprecieri publice. (C.D.B.).

 

VÂLCEANU, Maria M. (n. Piteşti, Argeş, 29 august 1951). Profesor gradul I, limba română, limba franceză, publicist, editor. Liceul/Colegiul Zinca Golescu, Piteşti (1970), Universitatea din Bucureşti, (1974). Activitate în domeniu: şcoli din Argeş. Distinct, Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1974~). Preocupări literare (versuri). Volume importante (semnate, Mona Vâlceanu): Singurătatea şi Dragostea (1994); Italia, Dragostea mea (1996), Poemele verii (2004); Studii de literatură română, I (1994), II  (2005); Antologie de literatură pentru copii (2006). Director fondator, Editura Zodia Fecioarei, Piteşti. Exprimări externe, simpozionul Dante Alighieri, Roma, Italia (1994). Consemnări critice favorabile. Implicări în viaţa Cetăţii. Membră, importante foruri culturale, locale şi naţionale, alte aprecieri publice. (M.M.S.).

 

VÂLCU, Gheorghe D. (Vaţa, Vedea, Argeş, 20 iunie 1935). Economist, manager, acţionar. Şcoala Tehnică de Cooperaţie, Curtea de Argeş (1958), Institutul de Studii Economice Vladimir Ilici Lenin, Bucureşti (1964). Documentări externe. Activitate permanentă, Întreprinderea Comerţului cu Ridicata pentru Mărfuri Metalo – Chimice/ICRM, Piteşti, Argeş. Succesiv: merceolog (1964-1965); şef, Serviciul Comercial (1965-1966); director comercial (1966-1967); director coordonator (1967-1994). Distinct, reprezentant al Fondului Proprietăţii de Stat/FPS: manager (1994-1998); director general şi administrativ (1998-2000). Contribuţii directe la: contractarea şi repartizarea spre desfacere a sortimentelor specifice domeniului (1964-2000); edificarea sediului şi antrepozitelor din Piteşti – Nord (1970-1972); transformarea întreprinderii de stat în SC Grosmetchim SA (1990); aderarea la Camera de Comerţ şi Industrie, Argeş (1990); privatizarea treptată a unităţii (1993-2000); afilierea firmei la structuri naţionale ori locale specializate. Acţionar minoritar (1997~). Studii, articole, interviuri, reuniuni departamentale pe teme adecvate. Implicări constante în proiecte comunitare. Aprecieri publice. (I.G.B.).

 

VÂLSAN. Râu important pentru nordul României, izvor montan, de sub vârful Moldoveanu, Masivul Făgăraş, integrat judeţului Argeş. Regim hidrologic permanent, mici debite adiacente, diverse amenajări locale, condiţii naturale favorabile aşezărilor tradiţonale. Drenarea dealurilor şi platformelor subcarpatice. Statistic, 85 km lungime totală. Afluent stânga al râului Argeş, amonte de Piteşti. Captare subterană, zona Brădet, pentru lacul de acumulare Vidraru (Arefu). Sistemul Hidroenergetic Argeşul Mare. Pe cursul superior, în amonte de Brădetu, a fost descoperit, în august 1956, de Nicolae Stoica, student anul II, Facultatea de Biologie, București, aspretele (Romanichthys valsanicola - pește dulcicol, de 10–12 cm, din familia percidelor, specie endemică apelor din România, fosilă vie cu o vechime de peste 65 de milioane de ani, contemporan cu ultimii dinozauri. Cel mai rar pește din Europa și, după unele estimări, chiar din lume. A fost descris de Margareta Dumitrescu, Petre Bănărescu și Nicolae Stoica). Atestări documentare geografice, istorice, economice, turistice, spirituale. (I.S.B.).

 

VÂLSĂNESCU (Secolul XVIII~). Familie tradiţională din Argeş. Proprietari rurali şi urbani, demnitari medievali, funcţionari publici sau de stat, cadre didactice, jurişti, medici, ofiţeri de carieră, publicişti, redactori, editori, literaţi. Mai cunoscuţi: Ioan V., slujitor al Curţii Domneşti de la Bucureşti, paharnic, ctitor, Schitul Brătăşeşti, Albeştii de Argeş (1735); Nicolae V. (v.); Vasile I. V.  (v.). Numeroase atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (N.P.L.).

 

VÂLSĂNESCU, Nicolae (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar rural şi urban, parlamentar. Suprafeţe de teren, imobile, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti (Argeş), şi localităţi apropiate. Membru marcant, Partidul Naţional Liberal, deputat de Argeş (1922-1926). Iniţiative legislative, dezbateri electorale, reuniuni cetăţeneşti pe teme de interes general. Contribuţii la aplicarea doctrinei Prin noi înşine, promovată, în spaţiul istoric autohton. Aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

VÂLSĂNESCU, Vasile I. (Curtea de Argeş, 26 septembrie 1880 - ?). Jurist, militant politic, înalt funcţionar de stat. Studii liceale în Capitală (1898), Facultatea de Drept, Bucureşti (1902), fondator, Societatea Uniunea Studenţilor din România. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti şi localităţi apropiate. Avocat, Baroul Argeş. Apărarea intereselor unor familii importante din Muntenia, recunoscut în domeniu. Membru marcant, Partidul Naţional Liberal, deputat de Argeş (1922-1925; 1927-1928; 1934-1937), susţinător al doctrinei Prin noi înşine, favorabilă spaţiului autohton. Distinct: consilier judeţean, component al Delegaţiei Permanente, ad-interim, Prefectura de Argeş (1907), demersuri pentru diminuarea efectelor răscoalei ţăranilor din această parte a ţării. Preşedinte, Organizaţia Argeş a Partidului Naţional Liberal Dinu Brătianu (1944-1946), adept al constituirii şi susţinerii Platformei Frontului Naţional Democrat (Bucureşti, 26 septembrie 1944). Implicări în realizarea anumitor proiecte comunitare. Nominalizat în: Albumul Corpului Avocaţilor (1911); Anuarul oraşului Piteşti (1936); Istoria municipiului Piteşti (1988); Aprecieri publice antume şi postume. (I.F.B.).

 

VÂNĂTOAREA LUI BUTEANU. Vârf dominant din Munţii Făgăraş, aferentă judeţului Argeş, numită, frecvent, Vânătarea lui Buteanu. Altitudine: 2 507 m, locul nouă în ierarhia reperelor din România, integrat, distinct, celor mai spectaculoase puncte de atracţie ale zonei adiacente. Poziţionare în afara liniei de creastă est-vest a masivului amintit, privelişte generoasă asupra ansamblului înconjurător. Interpretare lingvistică, vânătare: stâncă vineţie îndepărtată, suprafaţa cu terenuri improprii pentru oierit. Descrieri comparatiste cu vârfurile Moldoveanu, Negoiu, Viştea Mare, Lespezi, integrate sistemului spectacular montan. Alpinism de performanţă, marcaje, refugii, salvamontişti. Numeroase consemnări geografice, istorice, turistice. (V.F.A.).

 

VÂRFUL  ROŞU. Înălţime dominantă (2 469 m) a munţilor Iezer – Păpuşa, adiacent vârfului Iezerul Mare (2 462), unite printr-o custură bine definită. Obârşie pentru: lacul glaciar Boarcăş (2 150 m altitudine), versantul nordic; traseul Iezer – Păpuşa şi Masivul Făgăraş (culmea naturală Mezea – Otic – Călţun – Brătila); drumul pastoral de transhumanţă al zonei amintite; cumpăna apelor între izvoarele râului Dâmboviţa (est) şi râului Văsălat (vest). Eponimie, pârâul Roşu, aferent, împreună cu pârâul Cremenea, bazinului Văsălat. Alpinism de performanţă, marcaje, refugii, alte amenajări specifice. Consemnări geografice, istorice, cartografice, turistice. (V.F.A.).

 

VEDEA (Secolul XVI~). Comună din judeţul Argeş, pe râul Vediţa, satele: Vedea, Bădicea, Blejani, Bureţeşti, Chiriţeşti, Chiţani, Ciureşti, Dincani, Fata, Frătici, Izvoru de Jos, Izvoru de Sus, Lungani, Mogoşeşti, Prodani, Răţoi, Vaţa, Veţişoara, Vârseşti. Suprafaţă: 68, 4 km2. Locuitori:       6 200 (1971); 3 987 (2008). Sediul administrativ al raionului Gura Boului/Vedea, regiunea Piteşti (1950-1964). Atestare documentară medievală: Vaţa (1571). Biserici: Vaţa (1833); Fata (1841); Izvoru (1848, 1878); Şoldeni (1881); Prodani (1885); Gura Boului (1891); Bondoci (1892); Veţişoara (1908); Frătici (1934); Vedea (1998). Monument al eroilor: Vaţa (1916-1918). Şcoală (1838); cămin cultural (1948), bibliotecă publică (1955), liceu, spital. Resurse naturale: petrol. Fabrici de cărămidă şi prelucrarea fructelor; cooperativă agricolă de producţie (1961-1989); complex avicol (Vaţa); staţiune de maşini şi tractoare (1948-1990); fermă agricolă de stat (1949-1992); sediul Consiliului Unic Agroindustrial de Stat şi Cooperatist (1980-1990); asociaţii familiale (1991~). Areal pomicol, zootehnic, forestier. Arhitectură specifică zonei colinare, textile de interior, împletituri de răchită, pictură pe sticlă şi lemn, folclor literar, muzical, coregrafic. Târguri tradiţionale: săptămânal (duminica) şi anual, Sfântul Pantelimon (27 iulie). Turism rural. Trasee rutiere spre Piteşti (Argeş), Drăgăşani (Vâlcea), Slatina (Olt). Diverse consemnări geografice, istorice, economice, spirituale. (G.I.C.).

 

VEDEA. Râu important pentru sudul României, izvor, Platforma Cotmeana, în apropierea municipiului Piteşti (Argeş). Regim hidrologic variabil, debite adiacente, mai cunoscut, Teleormanul (dreapta). Drenarea zonei amintite (de la nord la sud), a câmpiilor Găvanu – Burdea şi Burnazului. Diverse amenajări locale, condiţii naturale favorabile aşezărilor tradiţionale. Statistic: 215 km lungime totală. Afluent stânga al Dunării, aval de Zimnicea (Teleorman). Eponimii: comuna Vedea/Gura Boului (Secolul XVI~); Raionul Vedea, 26 de comune (1950-1964). Atestări documentare geografice,  istorice, economice, turistice, spirituale. (I.S.B.).

 

VELCESCU, Cornelia C. (n. Bucureşti, 14 aprilie 1934). Artist plastic, sculptură, pictură, etnolog, publicistă. Familie tradiţională din Piteşti, Argeş. Liceul de Fete/Colegiul Zinca Golescu, Piteşti (1952), Facultatea de Filologie şi Pedagogie, Bucureşti (1959), Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, Bucureşti (1968). Domiciliu temporar în Franţa (1982-1999). Activitate preponderentă în Capitală. Distinct: mozaicuri de interior (instituţii publice); ansambluri sculpturale de for comunitar (parcuri din Bucureşti); numeroase expoziţii personale sau de grup, centre urbane naţionale (1969~). Exprimări externe: Bulgaria, Cehia, Franţa, Germania, Italia, Polonia, Slovacia. Consemnări critice favorabile. Lucrări în muzee şi colecţii particulare din: Belgia, Costa Rica, Franţa, Germania, Italia, Israel, Japonia, Luxemburg, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, România, Serbia, Statele Unite ale Americii. Volume importante: Comoara timpului. Zeul Kozon (2001); Inscripţii rupestre din Munţii Carpaţi  (2002); Zeii geţi. Datări galactice (2003); Zeii geţi. Planisfere şi hărţi (2005). Studii, articole, referate, reuniuni naţionale şi internaţionale pe teme adecvate. Colaborări media. Membră, Uniunea Artiştilor Plastici din România, Filiala Bucureşti (1970-1982; 1999~), alte foruri profesionale în domeniu. Aprecieri publice în domeniu. (S.C.N.).

 

VELCESCU, Dinu  C. (Gruiu, Căteasca, Argeş, 7 septembrie 1941 - Piteşti, Argeş, 2 mai 1986). Profesor, desen, artist plastic, sculptură. Frate cu Cornelia V. (v.). Şcoala Medie Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1959), Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, Bucureşti (1965). Activitate didactică permanentă la Piteşti: Liceul de Muzică şi Artă Plastică/Liceul de Arte Dinu Lipatti; Şcoala Nr. 1/Nicolae Simonide. Expoziţii personale sau de grup: Piteşti (1974, 1978, 1979); Bucureşti (1981, 1986). Exprimări externe, Polonia (1986). Colaborări media. Implicări în viaţa Cetăţii. Aprecieri comunitare antume şi postume. (S.C.N.).

 

VELCESCU, Leonard L. (n. Piteşti, Argeş, 9 aprilie 1961). Istoric de artă, pictor, publicist. Fiul Corneliei V. (v.). Liceul de Muzică şi Artă Plastică/Liceul de Arte Dinu Lipatti, Piteşti (1980), Facultatea de Istoria Artei şi Arheologie, Universitatea Sorbona, Paris IV, Franţa (1993). École Pratique des Hautes Études, Sorbona (1994). Doctorat, istoria artei şi arheologiei, Paris (2000). Domiciliat în Franţa (1984~). Cercetător, Centre de Recherches Historiques sur les Sociétés Méditerranéennes/Centrul de Cercetări Istorice privind Societăţile Mediteraneene, Universitatea Via Domitia, Perpignan (Franţa). Expoziţii în România (pictură): Piteşti (1981); Bucureşti (1982). Volum important: Dacii în sculptura romană. Studiu de iconografie antică, ediţie bilingvă, română (2008), franceză (2010). Articole, comunicări, referate, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Colaborări media, emisiuni culturale. Membru, diverse foruri profesionale în domeniu. Preocupat de realizarea unui muzeu virtual cu statuile geto-dacilor aflate pe Mapamond. Aprecieri publice. (S.C.N.).

 

VELCULESCU, Ilarian (Crevenicu, Teleorman, 22 august 1857 – Câmpulung, Muscel, 16 ianuarie 1936). Profesor, filosofie-pedagogie, revizor şcolar, publicist. Stabilit definitiv la Câmpulung, Muscel (1898). Şcoala Normală, Bucureşti (1881), Universitatea din Leipzig, Germania (1886). Doctorat, filosofie, Germania (1891). Activitate didactică permanentă: Şcoala de Aplicaţie a Şcolii Normale, Societatea pentru Învăţătura Poporului Român, Bucureşti (1881-1885; 1887-1892); Şcoala Primară Nr. 1, Turnu Măgurele, Teleorman (1885-1887); inspector metodist pentru judeţele Dolj, Ilfov, Ialomiţa, Vlaşca (1892-1898); Şcoala Normală Carol I, Câmpulung, Muscel (1898-1926), director (1898-1911; 1914-1921). Volume importante (în colaborare): Locke`s Unterrichtschere (1892); Prima broşură populară pentru români. Povestiri istorice (1899); L`enseignement public en Roumanie, I/Învăţământul public în România, I (1900). Colaborări, periodicele: Convorbiri didactice; Noua revistă pedagogică; Revista Învăţătoarelor şi Învăţătorilor din România. Studii, articole, reuniuni ştiinţifice naţionale sau internaţionale. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri comunitare antume şi postume. (M.M.B.).

 

VELEA, Marin (Radovanu, Dolj, 17 august 1937). Teolog, profesor universitar, muzică, dirijor. Activitate în Argeş din 1997. Liceul Mihai Eminescu, Bucureşti (1953), Seminarul Teologic, Craiova, Dolj (1959), Institutul Teologic Universitar, Bucureşti (1963), Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescu, Bucureşti (1974). Stagiu: Anglia (1968). Doctorat, folclor, Bucureşti.   Activitate didactică: şcoli din Ilfov (1966-1968) şi Ialomiţa (1974-1975); Seminarul Teologic, Bucureşti (1968-1971; 1975-1999); Universitatea din Bucureşti (1994-1997); Universitatea din Piteşti (1997~). Temporar: cantor, Capela Română din Londra, Marea Britanie (1968). Volume importante: Compoziţii şi prelucrări corale pentru voci egale, mixte şi bărbăteşti, I (1958); II (1989); Colinde religioase (1993); Solfegii pentru seminariile teologice, liceale şi şcolile de cântăreţi bisericeşti (1997); Preoţi şi învăţători folclorişti. Contribuţia lor la dezvoltarea folcloristicii româneşti (2000); Compoziţii şi prelucrări corale psaltice pentru voci egale, mixte şi bărbăteşti (2000). Numeroase studii, articole, referate, comunicări pe teme adecvate. Dirijor, Corul Facultăţii de Teologie Ortodoxă, Piteşti, emisiuni media. Aprecieri comunitare. (M.C.S.).

 

VELEA, Nicolae Gh. (Cepari, Argeş, 13 aprilie 1936 - Bucureşti, 31 ianuarie 1987). Scriitor, redactor, editor. Şcoala Medie/Colegiul Vlaicu Vodă, Curtea de Argeş (1953), Universitatea Constantin I. Parhon, Bucureşti (1958). Activitate permanentă în Capitală, publicaţiile: Gazeta literară (1958-1964); Luceafărul (1966-1987). Temporar, scenarist, Studioul Cinematografic (1964-1966). Volume importante (proză): Poarta (1960); Paznic la armonii (1965); Cutia cu greieri (1970); Întâlnire târzie (1981); Glina (1992). Numeroase schiţe, nuvele, povestiri, cronici. Consemnări critice favorabile, dicţionare şi antologii autohtone sau continentale. Premiul Academiei Române (1960), membru al Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti (1960), alte aprecieri publice antume şi postume. (M.M.S.).

 

VELICA (A doua jumătate a secolului XVI – Începutul secolului XVII). Originară din Piteşti, Argeş, fiica lui Ioan/Ivan Norocea (v.). Proprietăţi funciare şi imobiliare în mai multe localităţi din apropiere, acordate de voievodul Mihai Viteazul (v.). Căsătorită, succesiv, cu Vlad, domn efemer al Munteniei (20 iulie – 6 august 1589) şi Fabio Genga, sfetnic al principelui Transilvaniei, Sigismund Bathory. Demersuri favorabile realizării unirii Ţărilor Române (1599-1601). Personalitate evocată de Nicolae Iorga în: Documente privitoare la Ivan Norocea şi la Velica Norocea, prietena lui Mihai Viteazul (1931); Istoria lui Mihai Viteazul (1968). Alte detalii oferite prin Istoria municipiului Piteşti (1988) şi fondurile arhivistice medievale. (S.I.C.).

 

VELICU, Mariana Sorina D. (n. Ploieşti, Prahova, 16 decembrie 1953). Profesoară gradul I, muzică, interpretă, vioară, formatoare de talente. Stabilită la Piteşti, Argeş, din 1976. Liceul de Muzică şi Arte Plastice, Piteşti (1972), Clasa Marius Giura (v.), Conservatorul Ciprian Porumbescu, Bucureşti (1976). Activitate didactică permanentă: Liceul de Artă Dinu Lipatti, Piteşti (1976~); alte instituţii de învăţământ din Argeş-Muscel. Colaborări constante: Corul Ars Nova; Orchestra Cadrelor Didactice; Filarmonica din Piteşti. Numeroase concerte, recitaluri, spectacole, lecţii demonstrative. Turnee externe, state din Europa. Premii naţionale şi internaţionale în domeniu. Succese importante cu elevii: olimpiade şcolare, festivaluri, reuniuni tematice. Studii, referate, comentarii specializate, aranjamente şi adaptări solistice. Aprecieri comunitare. (L.I.P.).

 

VERA, Dumitru (A doua jumătate a secolului XIX – Începutul secolului XX). Mare proprietar urban şi rural, militant politic, înalt funcţionar al statului, donator comunitar. Terenuri, clădiri, alte bunuri cu valoare deosebită, Bucureşti, Piteşti (Argeş) şi localităţi apropiate. Membru marcant, Partidul Conservator. Prefectul judeţului Argeş (10 august 1889 – 9 octombrie 1890), reprezentând guvernele conduse de Lascăr Catargiu şi George Manu. Implicări oficiale (selectiv): aprobarea regulamentului taxării mărfurilor la accesul în oraşe prin folosirea barierelor (ianuarie 1890), pentru Piteşti, punctele fixe: Poştii; Argeşului; Trivalea; Smeurei; Sfântul Ilie; Gara Căii Ferate; Niculceşti; Calea Brătianu; realizarea evidenţei persoanelor angajate în instituţiile din Argeş (1890), la Piteşti, statistic, 10 949 de persoane. Activităţi caritabile în folosul familiilor cu situaţie materială precară. Diverse consemnări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (I.T.B.).

 

VERICEANU, Alexandru (Ploieşti, Prahova,  20 februarie 1839 – Bucureşti, 1 iunie 1912). Mare proprietar urban şi rural, jurist, profesor universitar, demnitar, parlamentar. Integrat spaţialităţii argeşene, prin preocupări  economice, iniţiative comunitare, filantropie. Întinse suprafeţe de teren, Gliganu, Argeş, plasa Dâmbovnic, diminuate prin aplicarea Reformei agrare din 1921. Studii liceale, Ploieşti, Facultatea de Drept şi Economie, Italia. Doctorat, ştiinţe juridice, Geneva, Elveţia (1863). Responsabilităţi oficiale în Capitală: secretar general, Consiliul de Stat (1864-1865); procuror, Curtea de Casaţie (1872); cenzor, Banca Naţională (1889~1912); ministru, Agricultură, Industrie, Comerţ, Domenii (3-26 noiembrie 1891), guvern condus de liderul conservator, Ioan Emanoil Florescu (februarie - noiembrie 1891). Activitate didactică, Facultatea de Drept. Membru fondator, Ateneul Român, Bucureşti. Deputat de Argeş, vicepreşedinte al Adunării (1891); senator de Argeş, Colegiul I (1891-1901), reprezentând Partidul Naţional Liberal. Volume, studii, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Donator, biblioteca Italin Vericeanu, pentru Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti. Eponimie: stradă în reşedinţa Argeşului. Nominalizat în Istoria municipiului Piteşti (1988), alte aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

VERTICAL (1990-1991; 2003~). Publicaţie periodică, apărută la Piteşti, Argeş. 1. Vertical, primul număr, martie 1990. Director fondator şi editor, Vasile Călinescu, secretar de redacţie, Cristian Nicolae Tutză (v.). Colaboratori, persoane importante ale timpului. Informaţii cotidiene, analize pe teme politice, morale, comunitare, reportaje, interviuri, creaţii literare, cronici, note, de interes general. Diverse implicări în viaţa Cetăţii. Imprimare, Tipografia Argeş, Piteşti. 2. Vertical (2003~). Primul număr, 9-15 mai 2003, subintitulat Săptămânal al judeţului Argeş. Editor: SC Clever’s Group SRL, Piteşti, director general, Sorin Curchi. Echipă redacţională: Laurenţiu Ungureanu (director); Adrian Vasiliu (redactor-şef); Ion Valentin Roşu (secretar general de redacţie). Pagini tematice: Arena politică; Se întâmplă în Argeş; Viaţa ca o pradă; Să fim sănătoşi; Piaţa muncii; Banii sau viaţa; Sport; Timp liber; Exclusivitate. Ştiri, analize, reportaje, interviuri, cronici, portrete, anunţuri publicitare, răspunsuri la întrebări. Diverse implicări comunitare. (M.D.S.).

 

VERZEA, Victor (A doua jumătate a secolului XIX – Începutul secolului XX). Născut în Transilvania (5 decembrie 1865). Ofiţer de carieră, demnitar, militant politic. Integrat arealului muscelean prin acţiuni politice, economice, spirituale, gospodăreşti. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Topoloveni, Muscel. Membru fondator, Federala Podgoria, Topoloveni (16 martie 1908), susţinător al Programului cooperatist, promovat de liderul Partidului Ţărănesc/Naţional Ţărănesc, Ion Mihalache (v.). Contribuţii directe la transformarea localităţii amintite în comună model pentru România Mare. Colonel (1914), director general, Departamentul Poştei şi Telegrafului, Bucureşti (1914-1916), combatant, Primul Război Mondial (1916-1918), primar general al Capitalei pe timpul ocupaţiei Puterilor Centrale, ulterior, judecat şi condamnat. Aprecieri antume şi postume controversate. Nominalizări: dicţionare naţionale; scrieri referitoare la oraşul Topoloveni (Argeş). Diverse surse documentare. (G.I.N.).

 

VESCU, Teodor E. (n. Curtea de Argeş, 5 iulie 1958). Artist plastic, pictură, grafică, artă monumentală, restaurator. Liceul de Artă Nicolae Tonitza, Bucureşti (1977), Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, Bucureşti (1982), Clasa Rodica Lazăr. Călătorii documentare, ţări din Europa. Activitate în Capitală: Întreprinderea de Construcţii şi Reparaţii Administraţia Locală Vitan (1982-1984); unităţi gospodăreşti specializate (1984-1989). Liber profesionist (1989~), diverse iniţiative proprii, colaborări în domeniu. Distinct: opere personalizate de artă monumentală, Bucureşti (1984, 1985, 1986). Expoziţii personale sau de grup: Suceava (1982; 1986); Bucureşti (1984~); Curtea de Argeş (2003). Exprimări externe: Statele Unite ale Americii (1990); Franţa (1991~2005); Cehia (1994); Elveţia (1997); Italia (1997); Serbia (1998). Lucrări în mai multe muzee şi colecţii particulare din Africa, Asia, America de Nord, Australia, Europa. Studii, articole, reuniuni tematice, emisiuni media. Membru, Uniunea Artiştilor Plastici din România, Filiala Bucureşti (1990), alte aprecieri publice. (S.C.N.).

VESELOVSKI, Vasile (Piteşti, Argeş, 18 decembrie 1925 – Bucureşti, 4 ianuarie 1997). Compozitor, muzică uşoară, instrumentist, pian. Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1943), bacalaureatul în Bucureşti, Facultatea de Fizică-Chimie, Universitatea din Bucureşti (1947), Conservatorul din Bucureşti (1952), Clasa Victor Iuşceanu, George Breazul, Zeno Vancea. Activitate în Capitală: Ministerul Culturii (1952-1956); Teatrul Constantin Tănase (1956; 1963); Comitetul Orăşenesc de Artă şi Cultură (1957-1963); liber profesionist (1963-1997). Partituri pentru spectacole de revistă, festivaluri, concursuri, concerte, recitaluri, oferite sau create pentru solişti renumiţi de muzică uşoară, dirijori, regizori, instituţii specializate. Formator de talente. Discografie, înregistrări radio şi televiziune, selecţii integrate patrimoniului media. Numeroase piese de referinţă. Membru marcant, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Implicări în realizarea unor proiecte comunitare specifice zonei Argeş-Muscel. Consemnări critice favorabile, note memoriale, eponimii. Stradă în municipiul Piteşti, alte aprecieri publice antume şi postume. (L.I.P.).

 

VESPESCU, Ştefan E. (Piteşti, Argeş, 10 ianuarie 1930 – Piteşti, Argeş, 20 iunie 2007). Jurist. Liceul de Băieţi Nr. 1/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1948), Universitatea din Bucureşti (1952). Avocat, Baroul Argeş (1952-2007). Renumit în domeniu. Apărarea intereselor unor persoane, familii, unităţi economice şi instituţii importante din Argeş-Muscel în cauze civile sau penale. Articole, studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale sau internaţionale. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Membru, diverse foruri profesionale în domeniu, alte aprecieri publice antume şi postume. (I.F.B.).

 

VESTEA (1928~1932). Publicaţie periodică, apărută la Câmpulung, Muscel. Primul număr, 28 iunie 1928; subtitlul: Organ al Cercului Ziariştilor Musceleni; din august 1928, Organ democrat independent. Director – proprietar, Dumitru I. Ghiţescu; redactori: Nicolae Patraulea (director politic, 1930), Simion Chiriţescu, Constantin Codescu, Ion Hodoş. Articole, reportaje, analize, comentarii pe teme politice, economice, sociale; creaţii literare, documente istorice, cronici sportive. Texte din Cincinat Pavelescu, Teodor D. Speranţia. Colaboratori: Alexandru Baltag, Constantin N. Cotolan, Dinu Mirişte, Ion Nicolaescu-Bugheanu, Lorin Popescu, Constantin Râureanu, Gheorghe N. Vlădescu (v.). Imprimare, tipografiile: Muscelul, Vasile S. Marinescu; Gheorghe N. Vlădescu şi Fiul (v.), Câmpulung. Diverse conlucrări comunitare. Atestări de arhivă. (I.I.B.).

 

VESTINIAN, Alexandru M. (A doua jumătate a secolului XIX – Începutul secolului XX). Proprietar urban şi rural, jurist, înalt funcţionar public. Suprafeţe de teren, imobile, alte bunuri cu valoare deosebită, aşezări din Argeş. Consilier local (1891), primar al oraşului Piteşti, Argeş (1899, 1906), preşedintele Consiliului Comunal. Realizări ale timpului: aprobarea traseului căii ferate Piteşti - Curtea de Argeş (26 iulie 1891); acceptarea donaţiilor filantropice oferite de Maria Dimitriu/Teiuleanu (v.) şi Chiriach Vasiliu (v.); aşezarea pietrei fundamentale, în Piteşti, a Monumentului Independenţei (duminică, 1 octombrie 1906); obţinerea suprafeţei de 12 hectare forestiere, în vederea extinderii şi amenajării pădurii-parc Trivale (1906), obţinute prin aprobarea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, Bucureşti. Nominalizat în: Istoria municipiului Piteşti (1988); Istoria Primăriei Piteşti (1996); fonduri arhivistice. Grafiat, uneori, Vestenian/Vestinianu. Contribuţii la consolidarea administraţiei locale în perioada enunţată. Diverse aprecieri antume şi postume. (T.N.M.).

 

VIADUCTUL PESTE VALEA LUI STAN (1969~). Lucrare inginerească de artă, integrată Sistemului hidroenergetic Argeşul Mare, zona adiacentă căilor de acces spre baza aval a barajului Vidraru (casa vanelor). Unicat în România pentru: deschidere boltă (90 m); lungime, 112 m; lăţime, 4,5 m; înălţime, 52 m. Unul dintre cele 12 poduri reprezentative din lume (evaluare germană, 1970). Schiţe elaborate prin Institutul de Cercetare şi Proiectare pentru Industria Lemnului/ICPIL (din 1991, Institutul Naţional al Lemnului, Bucureşti, subfilială la Piteşti), şef proiect, Mihai Ionescu. Executant (februarie - decembrie 1969), Trustul de Construcţii Hidroenergetice, Grupul de Şantiere Argeş, director, Nicolae Păunescu (v.), şefi lot, Constantin Prioteasa (v.), Constantin Mengher. Recepţie finală: 25 decembrie 1969, probe de rezistenţă şi siguranţă maxime, avize favorabile. Perimetru strategic. Descriere tehnică: Mihai Cojocaru, Hidroconstrucţia, III. Făuritori de baraje (2008). Beneficiar (2014): SC Hidroelectrica SA, Sucursala Curtea de Argeş. Complementar: drumul Contur – Lac, zona Barajului Vidraru, proiectant, Institutul de Proiectări pentru Transporturi Auto, Navale  și Aeriene/IPTANA, Bucureşti. Diverse imagini, texte, comentarii cu caracter didactic, geografic, turistic. (I.M.F.).

 

VIADUCTUL TOPOLOG DE LA CIOFRÂNGENI (1977~). Construcţie feroviară de mari dimensiuni, 1 320 m lungime, 50 m înălţime, 40 de tronsoane/deschideri, Magistrala de cale ferată Vâlcelele, Merişani (Argeş) – Râmnicu Vâlcea (38,9 km). Traversarea comunei Ciofrângeni (Argeş) şi a râului Topolog, proiectare autohtonă, investiţie guvernamentală, execuţie, Şantierul 83 Tunele, Bucureşti. Coordonatorul lucrării, Nicolae Procop. Finalizare parţială (1986). Posibilitatea diminuării distanţei feroviare Bucureşti - Sibiu cu aproximativ 125 km. Expertize tehnice succesive, mişcări telurice accidentale, probe de rezistenţă neconcludente. Diverse atestări documentare. Şantier în conservare. (G.N.P.).

VIDONI, Felicia M. (Piteşti, Argeş, 4 aprilie 1937 – Piteşti, Argeş, 18 martie 1990). Actriţă. Şcoala Medie Tehnică de Comerţ, Piteşti (1956). Specializări, instituţii în domeniu, Bucureşti. Activitate permanentă, Teatrul Alexandru Davila, Piteşti: Secţia Proză, corp ansamblu (1958-1959); Secţia/Teatrul de Păpuşi Aşchiuţă (1959-1990). Partituri specifice reprezentaţiilor de marionete în spectacolele: Voinicelul şi crăiasa, de Maria Kovnacka; Micii muşchetari, de Lizica Muşetescu; Copiii de pe strada noastră, de Toma Biolan; Albă ca Zăpada, de Fraţii Grimm; Boroboaţă, de Ştefan Lenchiş, Costel Popovici. Colaborări cu unităţi culturale, şcoli, grădiniţe, studiouri de amatori din Argeş-Muscel. Implicări comunitare permanente. Consemnări critice favorabile. Membră, Asociaţia Oamenilor de Teatru şi Muzică/ATM (1972-1990), alte aprecieri publice antume şi postume. (P.A.D.).

 

VIDU, Dionisie I. (Lăpuşnicul Mare, Bozovici, Caraş Severin, 24 aprilie 1933 – Piteşti, Argeş, 13 februarie 1992). Inginer chimist, manager, inventator. Stabilit la Piteşti, din 1963. Liceul de  Chimie, Reşiţa, Caraş-Severin (1955), Institutul Politehnic, Timişoara (1960). Documentări externe, Federaţia Rusă. Iniţial, tehnolog, Distileria Chimică de Lemn Nr. 1, Reşiţa (1960-1963). Activitate productivă permanentă la Piteşti: inginer şef (1963-1969), director (1969-1973), Fabrica de Tananţi Argeşul; şef secţie, Combinatul de Prelucrarea Lemnului (1973-1991); inginer principal, SC Alprom SA, (1991-1992). Cercetări proprii în domeniul extragerii şi folosirii substanţelor chimice din lemnul de stejar pentru industriile farmaceutică, chimică, alimentară, petrolieră, energetică. Invenţii brevetate. Studii, analize, rapoarte, comunicări, reuniuni ştiinţifice zonale şi naţionale. Contribuţii la: diversificarea tehnologiilor specifice obţinerii taninului superior, oxigenului medicinal şi metanolului; pregătirea specialiştilor vietnamezi în domeniul chimizării lemnului; dezvoltarea Platformei industriale Piteşti-Nord. Aprecieri publice antume şi postume. (I.D.P.).

 

VIIŞOREANU, Acsente G. (Turnu Măgurele, Teleorman, 26 iunie 1926 – Piteşti, Argeş, 24 iulie 2006). Medic militar, radiologie, general, manager, publicist. Stabilit la Piteşti, din 1952. Liceul Teoretic, Turnu Măgurele (1945), Facultatea de Medicină, Bucureşti (1952). Doctorat, ştiinţe medicale, Bucureşti (1967). Activitate specializată: instituţii de profil din Capitală (1954-1957); Spitalul Militar, Piteşti (1957-1985), şef secţie (1966-1985), comandant (1981-1985); Spitalul Militar Central, Bucureşti (1985-1992), comandant adjunct (1985-1990), comandant (1990-1992); Policlinica cu Plată Nr. 2, Bucureşti (1992-2004). Primariat în 1966. General-medic (1990). Volume importante (în colaborare): Gastroenterologie clinică; Radiologia tubului digestiv; Limfografia abdominală şi pelviană. Numeroase studii, articole, rapoarte, reuniuni tematice naţionale, interviuri. Contribuţii la redimensionarea spitalelor militare amintite. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice antume şi postume. (C.G.C.).

 

VIIŞOREANU, Nicolae (A doua jumătate a secolului XIX – Începutul secolului XX). Proprietar imobiliar, înalt funcţionar public. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti, Argeş şi localităţi apropiate. Membru marcant, Partidul Naţional Liberal, deputat (1876), apoi, senator de Argeş, Colegiul I (1887). Primar al oraşului Piteşti (1881-1884), preşedintele Consiliului Comunal Urban. Succese importante ale etapei: organizarea unor expoziţii – concurs de produse agricole (1881-1882); gestionarea, la nivelul localităţii, a proclamării Regatului României (14 martie 1881), ulterior, încoronarea (10 mai 1881) regelui Carol I (v.) şi a reginei Elisabeta (v.); deschiderea Şcolii de Meserii/ Liceul Industrial (1882); elaborarea studiului privind geografia, istoria, monumentele şi industria oraşului (1883). Nominalizat în Istoria Primăriei Piteşti (1996), alte atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (T.N.M.).

 

VIITORUL ARGEŞULUI (1921~1937; 2006-2008). Publicaţie apărută, cu intermitenţe, la Piteşti, Argeş. 1. (1921~1937), primul număr, 7 februarie 1921, subintitulat, Organ al Partidului Naţional - Liberal din Judeţul Argeş. Colaboratori: Honoriu Bănescu (v.), Ion D. Ghinescu (v.), Dumitru I. Grigorescu (avocat), Mihai Nanu (profesor). Articole, reportaje, interviuri, analize, comentarii pe teme politice, economice, sociale, culturale. Susţinerea Programului Prin noi înşine, pentru consolidarea României Mari, aplicat de guvernarea lui Ion I.C. Brătianu (v.). Critici virulente la adresa opoziţiei. Încetarea apariţiei: 15 octombrie 1937. Implicări comunitare permanente. Diverse atestări documentare. 2. (2006-2008). Cotidian, primul număr, 19 aprilie 2006. Director fondator, Gheorghe Smeoreanu (v.), director adjunct, Mihai Constantin, director literar-artistic, Mircea Bârsilă (v.), redactor-şef, Aurel Sibiceanu (v.). Editor: SC Smeoreanu Press SRL, Piteşti, imprimare, SC Tiparg SA, Piteşti, distribuţie naţională gratuită. Variantă digitală: wwwviitorulargesului.ro. Analize, comentarii, sondaje de opinie, reportaje, ştiri, note, informaţii, interviuri, cronici, programe media, reclamă. Diverse implicări şi aprecieri comunitare. (M.D.S.).

 

VIITORUL MUSCELULUI (1905-1908; 1921~1930). Publicaţie săptămânală, apărută, cu intermitenţe, la Câmpulung, Muscel. Două serii: 1. Organ naţional – liberal (1905-1908), primul număr, 27 noiembrie 1905. Girant - responsabil, Constantin Rădulescu; prim – redactor (1908), Ioan Giurculescu (v.). Tematică politică, economică, socială, culturală. Distinct: referiri la situaţia ţărănimii şi răscoala din 1907; creaţii literare, informaţii ştiinţifice, istorie. Texte din Mihai Eminescu, Octavian Goga, Spiru Haret, Barbu Ştefănescu - Delavrancea. Colaboratori: Constantin Alimănişteanu (v.), Iosif Catrinescu, Artur Stavri; 2. Organ al Partidului Naţional – Liberal din Muscel, reapărut, 1 octombrie 1921. Girant - responsabil, Bucur Chiculescu (avocat). Articole, analize, comentarii politice, apeluri electorale, critici virulente împotriva  opoziţiei. Texte din Constantin I. Brătianu (v.), Alexandru Cazaban. Colaboratori: Ioan Giurculescu, Nicu Nicolau, Ion D. Ţicăloiu (v.). Imprimări, Tipografia Gheorghe N. Vlădescu/Gheorghe N. Vlădescu şi Fiul. Implicări comunitare permanente. Diverse atestări documentare. (I.I.B.).

 

VILA FLORICA DIN ŞTEFĂNEŞTI (1858~). Reşedinţă tradiţională a familiei Brătianu, aflată pe domeniul de la Ştefăneşti, Muscel, notificată, frecvent, Conacul Brătienilor. Locul naşterii, ori decesului, unor componenţi ai cunoscutei genealogii. Eponimie evocând memoria primei fiice a lui Ion C. Brătianu (v.) şi a soţiei sale, Caterina/Caliopia/Pia Pleşoianu (1841-1920), Florica (1862-1865). Anterior, casă specifică zonei etnografice rurale colinare, cumpărată de Constantin/Dincă E. Brătianu (v.), lăsată moştenire fiilor săi, partajare oficială şi reconstrucţie, Ion C. Brătianu (1858). Reabilitări sau extinderi succesive: 1890; 1898, detalii, Emile André Lecomte du Noüy (v.); 1912-1915, arhitect, Petre Antonescu (1873-1965), executant, Nicolae Iliescu (inginer); 1925-1927, planuri, Ion I. C. Brătianu (v.); 1956; 1963-1964. Spaţii cotidiene, bibliotecă, atenanţe, parc, lucrări sculpturale, capelă de familie, suprafeţe arabile (peste 200 ha), fermă viticolă, cramă, grajduri, staţie feroviară în apropiere. Numeroase întâlniri şi vizite: liderii Partidului Naţional Liberal; membrii Guvernului din perioada interbelică; delegaţii străine, personalităţi ale perioadelor invocate. Clădiri folosite, temporar, de trupele austro-germane (1916-1917) şi sovietice (1944-1945), oferite refugiaţilor greci (1945-1949), preluate, apoi, ca bunuri ale statului (1949). Sediul unor unităţi agricole regionale (1949-1964), spaţii pentru protocol, Gospodăria Partidului Comunist Român, Bucureşti (1965-1989). Pentru etapa 1990-1993, Complexul de Creaţie Ştefăneşti, Argeş, subordonat Trustului Domus, Ministerul Culturii, Bucureşti. Din 1993, Centrul de Cultură Brătianu, aparţinând Consiliului Judeţean Argeş. Scrieri monografice: Sabina Cantacuzino (v.), Elena Dumitriu, Mircea Dumitriu, Aurică Smaranda (2013). Alte atestări şi consemnări documentare. (S.M.T.).

 

VINTILESCU (Secolul XIX~). Familie tradiţională din Căteasca, Argeş. Proprietari rurali şi urbani, preoţi, cadre didactice, oameni de cultură. Suprafeţe de teren, imobile, alte bunuri cu valoare deosebită, Căteasca, Vrăneşti, Piteşti, Bucureşti. Mai cunoscuţi: Marin V., preot paroh, Căteasca (1850-1900); Maria M. V.; Petre M. V. (v); Nicolae M. V., Facultatea de Teologie, Bucureşti, preot, parohii din Capitală, profesor, Colegiul Sfântul Sava, Bucureşti; Elena. M. V.; Gheorghe M. V., Facultatea de Teologie, Bucureşti, preot, parohii din Capitală, membru, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române; activitate pastorală în Germania; Joiţa M. V. Conexiuni cu familiile: Bărcan şi Ţenţea (Muscel); Stoenescu (Dâmboviţa); Zamfirescu şi Drăghici (Argeş). Implicări constante în activitatea comunitară. Contribuţii la edificarea unor biserici, şcoli, cămine culturale. Numeroase atestări documentare. Diverse aprecieri publice. (F.C.P.).

 

VINTILESCU, Petre M. (Popeşti, Căteasca, Argeş, 25 septembrie 1887 – Bucureşti, 12 iunie 1974). Preot, teolog, profesor universitar, dogmatică, înalt funcţionar eclesiastic. Seminarul Central, Bucureşti (1907), Facultatea de Teologie, Bucureşti (1911). Doctorat, istoria religiilor, Bucureşti (1926). Activitate parohială în Argeş: Furdueşti, Răteşti (1911-1914); Piteşti, Maica Precista din Coastă (1914-1917); Sfântul Ioan Botezătorul (1917-1928). Distinct: Biserica Sfinţii Voievozi, Bucureşti (1928-1950). Temporar, superior, Capela Ortodoxă Română, Paris, Franţa (1932-1933). Preocupări didactice la Piteşti: Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu (1917-1918); Liceul de Fete/Colegiul Zinca Golescu (1921-1924); Şcoala Normală de Băieţi (1919-1928, director, 1921-1922); Internatul Societăţii Preoţeşti Fraţia (1919-1921), respectiv Institutul Teologic, Bucureşti (1931-1950), decan (1938-1940; 1946-1948), rector (1948-1949). Membru, Consistoriul Central Bisericesc, Bucureşti (1954-1962), preşedinte (1962-1966). Diverse misiuni externe. Volume importante: Cultul şi ereziile (1926); Despre poezia imnografică din cărţile de ritual şi cântare bisericească (1937); Spovedania şi duhovnicia (1939; 1995); Liturghiile bizantine privite istoric în structura şi rânduiala lor (1943); Liturghierul explicat (1972). Numeroase studii, articole, predici, interviuri, colaborări, reviste cu tematică adecvată. Numeroase consemnări  documentare, implicări constante în viaţa comunităţii, aprecieri publice antume şi postume. (S.P.P.).

 

VISPESCU, Vasile  V. (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar rural şi urban, parlamentar. Apropiat zonei Argeş – Muscel,  prin domiciliu temporar, activităţi electorale, demersuri economice.  Membru marcant, Partidul Naţional Ţărănesc, deputat de Argeş (1937-1938), susţinător al ideilor lui Ion Mihalache (v.). Propuneri legislative, adunări publice, iniţiative cetăţeneşti. Contribuţii la evoluţia sistemului social - politic din perioada interbelică. Aprecieri comunitare antume şi postume. (C.D.B.).

 

VIŞA (Secolul XVII). Proprietar funciar tradiţional la Goleşti, Muscel, fiica marelui postelnic Fota şi a Stanei, sora lui Preda Brâncoveanu, bunicul domnului Constantin Brâncoveanu (v.). Recăsătorită cu Stroe Leurdeanu (v.), ctitori pentru Conacul (1639-1640) şi Biserica (1646) din Goleşti, astăzi, Ştefăneşti, Argeş. Distinct: refacerea parţială a Mănăstirii Vieroş (1645), acum, Mioveni, Argeş. Contribuţii directe la: întemeierea familiei boierilor Golescu; edificarea aşezămintelor din localitatea eponimă; exprimarea feudalităţii clasice autohtone. Importante consemnări documentare. (F.C.P.).

 

VIŞINESCU, Stancu (Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, clădiri, alte bunuri cu valoare deosebită, localitatea Ioneşti, plasa Teleorman, expropriate, parţial, prin Legea pentru definitivarea Reformei Agrare din 17 iulie 1921, aplicată de guvernul condus de Alexandru Averescu. Importante surse arhivistice. (I.I.Ş.).

 

VIŞINESCU, Victor Gh. (n. Buzoieşti, Argeş, 4 martie 1933). Profesor universitar, filosofie-litere, ziarist, manager, traducător. Liceul de Băieţi, Alexandria, Teleorman (1951, Universitatea din Bucureşti (1955). Doctorate: filologie, Dijon, Franţa (1967); filosofie, Bucureşti (1974). Stagii: Franţa (1974), Federaţia Rusă (1987). Activitate în Capitală: cotidianul Scînteia (1955-1961; 1970-1972): Universitatea din Bucureşti (1961-1970); Academia de Ştiinţe Social – Politice (1972-1981); Biblioteca Academiei Române (1981-1991); Universitatea Hyperion (1992-2004); decan, Facultatea de Jurnalism (1995-2004). Lectorate, universităţi din Beijing (China) şi Dijon (Franţa). Volume importante (proză): Sofia Nădejde. Antologie (1972); Aici e Pământul. Jurnal de călătorie (1984); In Alma Mater şi în viaţă (1990); O istorie a presei româneşti (2000); Stilistica presei (2003). Distinct: Mihai Eminescu. Opere XVII. Bibliografie. Colaborator, periodicele: Gazeta literară, România literară, Convorbiri literare, Cronica, Revue Roumaine, Tălmăciri din  limbile franceză şi chineză. Membru: Uniunea Ziariştilor din România (1977); Uniunea Scriitorilor din România (2006). Consemnări critice favorabile, alte aprecieri publice. (I.I.M.).

 

VIŞINESCU ARDEI, Vasile Sorin C. (n. Dârmăneşti, Argeş, 30 aprilie 1962). Jurist, manager, publicist. Liceul Pedagogic/Colegiul Carol I, Câmpulung (1980), Facultatea de Drept, Bucureşti (1988). Preocupări didactice, învăţător, şcolile: Pârvu Roşu, Costeşti, Argeş (1980-1982); Piscani, Dârmăneşti (1982-1988). Activitate specializată: jurisconsult, Uniunea Judeţeană a Cooperativelor Agricole de Producţie Argeş (1988-1990); referent, Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională Argeş (1990); consilier, secretar general, şef de comisii departamentale, Camera de Comerţ şi Industrie, Argeş (1990-2004); arbitru, Curtea de Arbitraj Comercial (1994~), preşedinte (1994-1995). Contribuţii directe la: reorganizarea Camerei (1990); înfiinţarea Şcolii de Afaceri (1993); legalizarea Fundaţiei Centrul de Dezvoltare al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (1993); iniţierea Comitetului Judeţean Argeş de
Coordonare a Măsurilor Active pentru Combaterea Şomajului (1997). Avocat, Baroul Argeş (2004~). Volum important (în colaborare): Camera de Comerţ şi Industrie în istoria economiei argeşene (2000). Numeroase studii, articole, referate, reuniuni tematice interne şi internaţionale. Membru, diverse foruri profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (A.A.D.).

 

VIŞOIANU, Ion If. (Măţău, Mioarele, Muscel, 1876 - ?). Proprietar urban şi rural, ofiţer de carieră, erou militar. Studii liceale şi superioare în Capitală. Combatant, participarea României la Primul Război Mondial (1916-1918), Frontul din Transilvania (1916), colonel, căzut pe câmpul de luptă. Aureolat prin Argeş. Cartea eroilor (1984), înscris pe monumentul din localitatea natală, alte aprecieri publice antume şi postume. (G.I.N.).

 

VIŞOIANU, Iosif I. (Văleni, Călineşti, Muscel, 1922 - ?). Proprietar rural, funcţionar public, militant politic. Participant activ la manifestările legionare din ianuarie 1941 (Bucureşti). Expatriat în Germania (1941-1945), lagărele Rostock, Buchenwald, Viena. Paraşutat pe teritoriul României (1945), integrat Grupului de rezistenţă armată anticomunistă Ovidiu Găină, din Bucovina. Interferenţe cu iniţiativele Grupului Haiducii Muscelului (Argeş). Urmărit de Securitate, arestat, cercetat, torturat, judecat, condamnat, 25 de ani muncă silnică şi zece ani degradare civică, executaţi, parţial, în mai multe penitenciare din ţară. Importante conexiuni documentare cu dosarul Toma Arnăuţoiu (v.). Diverse aprecieri publice antume şi postume. (I.I.P.).

 

VIŞOIANU, Petre (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX). Medic, balneologie, manager, proprietar urban şi rural. Originar din Măţău, Mioarele, Muscel. Suprafeţe de teren, clădiri, alte bunuri cu valoare deosebită: Câmpulung (Muscel); Vrăneşti (Călineşti); Piteşti (Argeş). Liceul Teoretic, Ploieşti, Prahova (1892), Facultatea de Medicină, Bucureşti (1898). Stagii: Viena (Imperiul Habsburgic); Paris (Franţa). Primul medic român specializat în hidroterapie şi electroterapie. Combatant, Primul Război Mondial: ofensiva din Transilvania (1916); Frontul din Moldova (1917). Diriginte fondator, Societatea Balneară, Câmpulung. Activitate permanentă (1898-1933), instituţii de profil: Piteşti (director regional); Câmpulung; Bucureşti, înalt funcţionar ministerial (secretar general, consilier). Volum important: Valoarea serului artificial (soluţii saline) în infecţiuni şi toxemii (lavagiul sângelui). Studii, analize, rapoarte, comunicări, reuniuni tematice. Aprecieri comunitare antume şi postume. (C.G.C.).

 

VIŞOIANU, Petre P. (Câmpulung, Muscel, 19 noiembrie 1902 – Piteşti, Argeş, 31 decembrie 1987). Jurist, proprietar rural şi urban, publicist. Fiul lui Petre V. (v.). Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1920), Universitatea din Bucureşti (1925). Stagiu: Paris, Franţa (1925-1927). Membru marcant, Partidul Naţional Ţărănesc, susţinător al programului elaborat. Activitate specializată: judecător, Tribunalul Ilfov (1927-1930); avocat, Baroul Capitalei (1930-1947). Convertire profesională, cercetător ştiinţific, chimie: laboratooare din Bucureşti şi Piteşti (1947-1983). Invenţii brevetate. Volum important (în colaborare): 75 de ani de la introducerea primului timbru poştal românesc. 1858-1933. Studii, analize, rapoarte, reuniuni naţionale pe diverse teme. Donator, cărţi valoroase şi piese de mobilier, Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu Argeş. Consemnări memoriale: Argeşeni în spiritualitatea românească, II (1988) şi O viaţă printre cărţi, I (1997), de Silvestru D. Voinescu (v.). Aprecieri publice antume şi postume. (I.F.B.).

 

VIŞOIU, Emilia   (n. Tarcău, Neamţ, 23 octombrie 1954). Inginer horticol, cercetător ştiinţific principal I, publicistă. Stabilită în Argeş, din 1978. Liceul Teoretic, Bicaz, Neamţ (1973), Institutul Agronomic Ion Ionescu de la Brad, Iaşi (1978). Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti (2001). Activitate permanentă în Argeş: Cooperativa Agricolă de Producţie, Câmpulung (1978-1983); Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii, Goleşti (1983-1985); Staţiunea Agricolă, Albota (1985-1988); Staţiunea de Cercetare şi Producţie Viti-Vinicolă, Ştefăneşti (1988-2005); Institutul Naţional de Cercetare pentru Biotehnologii în Horticultură,  Ştefăneşti (2005~). Volume importante (autor, colaborare): Perfecţionarea biotehnologiei de înmulţire in vitro a viţei de vie (2000); Viticultura. Bazele producerii materialului săditor cu valoare biologică ridicată (2002); Biotehnologii ecologice cu aplicaţii în horticultură şi viticultură (2006). Studii, articole, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, proiecte, granturi/contracte de cercetare în domeniu. Aprecieri publice. (C.D.B.).

 

VIŞOIU, Ion D. (Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar funciar în Argeş. Întinse suprafeţe de teren în localitatea Berislăveşti, plasa  Oltul, expropriate prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

VIŞOIU, Ion Gh. (Măgureni, Prahova, 14 iulie 1923 – Piteşti, Argeş, 30 aprilie 2014). Inginer horticol, funcţionar de stat, profesor, manager. Stabilit în Argeş, din 1952. Şcoala de Horticultură Gradul II, Băneasa, Ilfov (1944). Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu, Bucureşti (1950).  Combatant, Al Doilea Război Mondial, Frontul de Vest (1944-1946). Activitate didactică: Şcoala Profesională, Târgşor, Ploieşti, Prahova (1950-1952); Şcoala Medie Tehnică de Horticultură, Curtea de Argeş (1952-1954); inspector şcolar, Regiunea Argeş (1954-1962). Distinct: vicepreşedinte, Consiliul Agricol Regional, Argeş (1962-1968); director tehnic, Direcţia Generală pentru Agricultură şi Industrie Alimentară, Argeş (1969-1971); şef serviciu/director tehnic, Întreprinderea Viei şi Vinului/Vinalcool, Argeş (1971-1984). Studii, articole, norme tehnice, reuniuni tematice naţionale în domeniu.  Contribuţii directe la funcţionarea unităţilor agricole din Argeş – Muscel, în perioadele amintite. Implicări comunitare permanente. Aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.). 

 

VIŞOIU CORNĂŢEANU, Gheorghe (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX). Proprietar imobiliar, Bucureşti şi Lereşti (Muscel), filantrop. Suprafeţe montane, aparţinând Masivului Iezer-Păpuşa. Donator: 500 m2 în golul alpin Iezerul Mare, din apropierea lacului eponim (1939), pentru construirea adăpostului Petre Catzian. Beneficiar, Asociaţiei Drumeţilor din Munţii Înalţi ai României/ADMIR, Secţia  Câmpulung. Autentificare, Tribunalul Judeţului Muscel (1939), preşedintele asociaţiei, Nicolae V. Constantinescu  (avocat). Diverse consemnări monografice. Aprecieri comunitare antume şi postume. (G.D.Ş.).

 

VIŞTEA MARE. Vârf dominant din Masivul Făgăraş, aferent inclusiv judeţului Argeş (2 527 m altitudine), integrat celor şase înălţimi renumite ale zonei: Moldoveanu (2 543 m); Negoiu (2 535 m); Călţun-Lespezi (2 522 m), Vânătoarea lui Buteanu (2 507 m); Dara (2 501 m). Catalogat al treilea loc de referinţă în domeniu pentru Carpaţii României, formând, împreună cu Vârful Moldoveanu, simbolic, Trapezul/Marele Trapez, asemănător unui acoperiş de casă, aflat la interferenţa cu judeţul Braşov. Trasee alpine pentru cercetare ştiinţifică, sport de performanţă sau agrement, marcaje, refugii, salvamontişti. Delimitare teritorială în situl comunitar Natura 2000. Munţii Făgăraş şi Piemontul Făgăraş. Numeroase consemnări geografice, literare, turistice. (V.F.A.).

 

VITAN, Ion Gh. (n. Stăneşti, Corbi, Muscel, 12 august 1935). Arhivist, manager, publicist. Şcoala Medie Tehnică de Comerţ, Râmnicu Vâlcea (1954), complementar, Şcoala Medie Nicolae Bălcescu, Râmnicu Vâlcea (1955), Facultatea de Istorie, Bucureşti (1965). Activitate specializată în Capitală: Arhivele Naţionale (1965-1988): Şcoala Naţională de Perfecţionare Arhivistică (1988-1996); director, Direcţia Bucureşti, Arhivele Naţionale (1993-1997). Colaborări didactice universitare, Facultatea de Arhivistică, Bucureşti (1994-1996). Volume importante: Catalogul documentelor Ţării Româneşti, IV (1981, în colaborare); Documente privind Revoluţia de la 1848 în Ţările Române, B, Ţara Românească (1982, în colaborare); Anuar al Arhivelor Municipiului Bucureşti, I-II (1997-1998, coordonator); Stăneşti din judeţul istoric Muscel. Documente. 1502-1967 (2002); Primarii Bucureştilor. 1864-1949 (2009). Studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse foruri ştiinţifice în domeniu. Apropiat proiectelor specifice zonei Argeş-Muscel. Implicări comunitare permanente. Premiul Eudoxiu Hurmuzaki al Academiei Române (2011), Bucureşti, alte aprecieri publice. (S.I.C.).

 

VITAN, Radu N. (n. Stăneşti, Corbi, Muscel, 2 septembrie 1934). Inginer agronom, manager. Liceul Radu Greceanu, Slatina, Olt (1953), Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu, Bucureşti (1959). Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti (1980). Activitate specializată: şef fermă, Gospodăria Agricolă de Stat, Vulpeşti, Buzoeşti, Argeş (1959-1961); inginer şef, Cooperativa Agricolă de Producţie, Scorniceşti, Olt (1961-1973). Distinct: director fondator, Întreprinderea de Sere, Bascov, Argeş (1973-1993); director general, Direcţia Generală pentru Agricultură şi Industrie Alimentară, Argeş (1993-1996). Studii, norme tehnice, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale în domeniu. Implicări în multe proiecte lansate de oficialităţile din Argeş - Muscel. Aprecieri publice. (C.D.B.).

 

VLAD, Aurelian (n. Leordeni, Muscel, 14 decembrie 1942). Medic primar, endocrinologie, cercetător, cadru didactic universitar, Şcoala Medie Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1961), Institutul de Medicină şi Farmacie, Bucureşti (1967). Doctorat, endocrinologie, Bucureşti (1971). Activitate specializată: Facultatea de Medicină, Craiova, Dolj (1971-1973); şef laborator, Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentelor, Bucureşti (1973-1974); Clinica de Endocrinologie, Timişoara (1974~). Profesor asociat, Universitatea de Vest, Timişoara. Volume (în colaborare), studii, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, societăţi ştiinţifice de profil din România şi Grecia (fondator), Statele Unite ale Americii, Marea Britanie. Implicări constante în realizarea unor proiecte comunitare din localitatea natală. Aprecieri publice. (C.G.C.).

 

VLAD CĂLUGĂRUL (Secolul XV). Fiul lui Vlad Dracul (v.), frate cu Vlad Ţepeş (v.). Domn al Ţării Româneşti (septembrie 1481~septembrie 1495), stabilirea reşedinţei temporare la Glavacioc, Argeş, unde a fost şi înhumat (astăzi, aşezământ monahal, comuna Ştefan cel Mare). Refacerea lăcaşului (o nouă ctitorie), existent pe vremea lui Mircea cel Bătrân (v.), relansat în istoria medievală de Radu cel Mare (v.), Neagoe Basarab (v.), Petru Cercel (1583–1585). Contribuţii la evoluţia ortodoxismului de factură autohtonă. Nominalizat în Istoria municipiului Piteşti (1988), alte atestări documentare. (C.I.N.).

 

VLAD CEL TÂNĂR/VLĂDUŢ (A doua jumătate a secolului XV – Începutul secolului XVI). Domn al Ţării Româneşti (februarie 1510 – 23 ianuarie 1512), consemnarea documentară, în premieră, sub această titulatură, a oraşului Piteşti. Act    oficial voievodal (1 aprilie 1510). Contribuţii la sporirea rolului acestuia  în istoria tradiţională a Munteniei. Nominalizat în Istoria municipiului Piteşti (1988), alte atestări documentare. (C.I.N.).

 

VLAD DRACUL (Sfârşitul secolului XIV – Prima jumătate a secolului XV). Prezumtiv: 1390-1447. Descendent al Dinastiei Basarabilor. Fiul lui Mircea cel Bătrân (v.), frate cu Mihail I (v.), Radu II Prasnaglava (v.), Alexandru I Aldea (v.). Domn al Ţării Româneşti (1436~1447). Consemnarea documentară, în premieră a judeţului Argeş (13 august 1437), legături militare, urbanistice şi religioase cu acest areal istoric. Implicare în politica europeană a timpului, participarea la Cruciada de la Varna (1444). Ctitorie, Palatul Domnesc al Mitropoliei Curtea de Argeş, distrus, ulterior, de cutremurul din 29 august 1471. I se atribuie, legendar, Cetatea Poienari, Argeş. Contribuţii la evoluţia medievală a spaţiului geografic amintit. Nominalizat în Istoria municipiului Piteşti (1988), alte atestări de arhivă. (C.I.N.).

 

VLAD, Gheorghe I. (Bezdead, Dâmboviţa, 6 februarie 1927 – Bucureşti, 9 septembrie 1990). Inginer petrolist, manager, demnitar, parlamentar. Activitate şi domiciliu în Argeş (1955-1981). Liceul Industrial Regele Mihai, Braşov (1947), Institutul de Petrol şi Gaze, Bucureşti (1951). Documentări externe. Activitate specializată: tehnolog foraj, Schela de Petrol, Târgovişte, Dâmboviţa (1951-1955); director, Schela de Foraj, Valea Caselor, Dâmboviţa (1955-1958); director tehnic, Trustul de Petrol, Piteşti, Argeş (1958-1981). Distinct: ministru, Ministerul Petrolului, Bucureşti (7 septembrie 1981 – 26 octombrie 1984), guvernele Ilie Verdeţ, respectiv Constantin Dăscălescu; director, Trustul de Petrol, Bolintinu, Giurgiu (1984-1990); deputat de Argeş în Marea Adunare Naţională, circumscripţiile electorale Găeşti (1965-1969) şi Poiana Lacului (1969-1975), reprezentând Frontul Democraţiei Populare.  Contribuţii la: intensificarea ritmului extracţiei petrolului în România; aplicarea unor tehnologii originale pentru gestionarea erupţiei sondelor de mare capacitate; extinderea reţelelor comunitare de apă, gaze, drumuri, poduri, regularizări hidrotehnice; diversificarea colaborării internaţionale în domeniu. Dezbateri cetăţeneşti, iniţiative legislative, studii, rapoarte, interviuri, reuniuni pe diverse teme. Implicare în realizarea anumitor proiecte lansate de oficialităţile din Argeş – Muscel. Aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.)

 

VLAD, Ion N. (n. Galicea, Vâlcea, 1 ianuarie 1941). Artist plastic, pictură, artă monumentală, profesor, desen. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1970. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Argeş (1963), Institutul Pedagogic, Bucureşti, (1967), Clasa Marin Gherasim, Răzvan Stoica. Activitate didactică permanentă în Piteşti (1970-2000): Casa Pionierilor/Clubul Copiilor; Liceul de Arte Dinu Lipatti. Numeroase expoziţii personale sau de grup: Bucureşti (1964~2006); Piatra Neamţ (1967); Galaţi (1973); Piteşti (1974~); Sighetu Marmaţiei, Maramureş (1975); Târgu Jiu, Gorj (1977), Cluj Napoca (1978). Exprimări externe: Ungaria (1979); Polonia (1987); Belgia (1990); Franţa (1990); Olanda (1990). Lucrări în mai multe colecţii publice şi particulare din Belgia, Canada, Elveţia, Franţa, Grecia, România. Distinct: mozaicul Imagini argeşene, Silozul Fabricii de Pâine, Piteşti-Nord (1978, în colaborare); portretul Neagoe Basarab, Galeria Domnitorilor, Muzeul Judeţean Argeş (1988). Studii, articole, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Emisiuni media. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Membru, Uniunea Artiştilor Plastici din România, fondator, Filiala Piteşti (1976), preşedinte (1978-1980), alte aprecieri publice. (S.C.N.).  

 

VLAD, Iulian (n. 23 februarie 1931). Ofiţer de carieră, servicii speciale, general, demnitar, parlamentar. Apropriat zonei Argeş - Muscel prin demersuri sociale şi administrative. Şcoala Medie Tehnică de Comerţ/Colegiul Gheorghe Chiţu, Craiova, Dolj (1951), Şcoala Militară de Ofiţeri, Botoşani (1952), Facultatea de Drept, Bucureşti. Stagii continentale. Membru marcant, Partidul Comunist Român. Activitate permanentă, Ministerul de Interne, Bucureşti:  sef birou, şef serviciu, adjunct  direcţie, şef, Direcţia Învăţământ (1952-1974); comandant, Şcoala Militară de Ofiţeri, Bucureşti (1974-1977); secretar de Stat (1977-1984); ministru adjunct (1984-1987); ministru secretar de Stat, şeful Departamentului Securităţii Statului (1987-1989). Distinct: deputat de Argeş în Marea Adunare Naţională, Circumscripţia Electorală Domneşti (1985-1989), reprezentând Frontul Unităţii Socialiste. Dezbateri comunitare, propuneri legislative, reuniuni tematice de interes major. Implicat în contracararea evenimentelor revoluţionare din decembrie 1989. Arestat (31 decembrie 1989), anchetat, judecat, condamnat,  24 de ani, pentru represiunile de la Timişoara şi Bucureşti, executaţi parţial. Eliberat în 1993. Aprecieri publice controversate. (C.D.B.).

 

VLAD, Iulian A. (n. Călineşti, Argeş, 17 august 1961). Inginer zootehnist,  manager, publicist. Liceul Industrial Construcţii Maşini, Topoloveni, Argeş (1980), Facultatea de Zootehnie, Bucureşti (1986). Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti (1998). Stagii: Anglia, Elveţia, Franţa, Italia. Şef fermă, Întreprinderea Agricolă de Stat, Piteşti, Argeş (1986-1988). Activitate didactică, Facultatea de Zootehnie, Institutul Nicolae Bălcescu, Bucureşti (1988~). Volume importante (autor, coordonator, colaborare): Comportamentul şi confortul la animale (2000); Bazele tehnologice de etiologie-fiziologie (2004); Dicţionar poliglot de etiologie-fiziologie (2004); Tratat de caprine (2003); Noţiuni teoretice de agrotehnică, mecanizare şi zootehnie (2004). Studii, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse foruri profesionale în domeniu, alte aprecieri publice.  (C.D.B.).

 

VLAD ÎNECATUL (Sfârşitul secolului XV - Prima jumătate a secolului XVI). Domn al Ţării Româneşti (iunie 1530 – septembrie 1532), consemnarea  documentară a Cetăţii Piteşti (2 mai 1532) şi a Scaunului Piteşti (28 mai 1532). Integrarea toponimiei şi a culturii urbane argeşene în construcţia feudalităţii clasice. Nominalizat în Istoria municipiului Piteşti (1988), alte atestări de arhivă. (C.I.N.).

 

VLAD, Laurenţiu (n. Piteşti, Argeş, 19 iunie 1967). Profesor universitar. Absolvent al Liceului Nicolae Bălcescu, Piteşti, Facultate de Istorie, Universitatea Bucureşti. Doctor în istorie. Activitate didactică şi de cercetare, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe Politice, şeful catedrei de Studii Europene şi Relaţii Internaţionale. Volume reprezentative: Imagini ale identităţii naţionale. România şi expoziţiile internaţionale de la Paris (2001), Propagandă şi identitate. România la expoziţiile universale belgiene (2001), Ecouri româneşti în presa franceză (2004). Numeroase articole, studii şi comunicări în ţară şi străinătate. Membru în colegiile editoriale şi redacţionale ale mai multor publicaţii. (A.T.C.).

 

VLAD, Laurenţiu (n. Piteşti, Argeş, 19 iunie 1967). Cercetător ştiinţific, istorie, profesor universitar. Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1986), Universitatea Bucureşti (1991). Doctorat, istoria mentalităţilor, Bucureşti (1999). Stagii în Belgia, Franţa, Grecia (1992-1993). Activitate de cercetare, Institutul de Studii Sud-Est Europene, Bucureşti (1991~). Preocupări didactice, Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti (1991~). Volume importante: Timpul istoriei (1998, în colaborare); România şi expoziţiile universale de la Paris. 1867-1937 (2001); România la expoziţiile universale belgiene. 1897-1935 (2001); De la pravilă la constituţie. O istorie a începuturilor constituţionale româneşti (2002, în colaborare); Ecouri româneşti în presa franceză (2004). Numeroase studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse foruri specializate ori colegii redacţionale autohtone sau continentale. Implicări comunitare permanente. Aprecieri publice. (I.I.M.).

 

VLAD, Nicolae N. (Pucheni, Dâmboviţa, 30 ianuarie 1920 – Piteşti, Argeş, 4 februarie 1977). Profesor, gradul I, istorie, manager, om de cultură, publicist. Stabilit la Piteşti, din 1952. Şcoala Normală/Colegiul Pedagogic Carol I, Câmpulung, Muscel (1940), Universitatea Constantin I. Parhon, Bucureşti (1955). Combatant, Al Doilea Război Mondial, Frontul de Vest (1945). Învăţător: Şcoala Butculeşti, Teleorman (1942-1945); Şcoala de Aplicaţie, Câmpulung (1946-1948). Distinct: inspector şcolar, Câmpulung (1948-1950); Ministerul Învăţământului, Bucureşti (1950-1951); Secţia Regională de Învăţământ şi Cultură Argeş (1951-1958), şef secţie (1952-1958). Profesor titular (1958-1977) şi director (1958-1964), Şcoala Medie/Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti. Temporar, preşedinte: Comisia Regională pentru Ştiinţă şi Cercetare Argeş; Comitetul Regional pentru Cultură şi Artă, Argeş. Volum important (în colaborare): Monografia Liceului Nicolae Bălcescu din Piteşti. 1866-1966 (1966), reeditare postumă (1991), ediţie revizuită, Tudor Popescu, Constantin Fulgeanu (v.). Numeroase studii, articole, comunicări, reuniuni tematice  naţionale. Fondator, Cabinetul de Istorie al liceului (1972). Implicări constante în viaţa Cetăţii. Profesor emerit, alte aprecieri publice antume şi postume. (C.M.V.).

 

VLAD ŢEPEŞ (Secolul XV). Domn al Ţării Româneşti (1448; 1456-1462; 1476). Fiul lui Vlad Dracul (v.), frate cu Vlad Călugărul (v.). Implicări constante în politica europeană a timpului. Personalitate controversată a istoriei universale, suprapus, uneori, eroului zugrăvit în Mitul Dracula (v.). Legături statornice cu vechile reşedinţe medievale, Curtea de Argeş, Câmpulung, Piteşti, refacerea şi extinderea Cetăţii Poienari. Colaborări cu căpitani şi alţi demnitari originari din acest spaţiu tradiţional. Contribuţii la redimensionarea potenţialului de apărare al arealului amintit, după stabilirea reşedinţei voievodale la Bucureşti. Stimularea relaţiilor comerciale cu Transilvania şi Ungaria. Nominalizat în Istoria municipiului Piteşti (1988), alte atestări de arhivă. (C.I.N.).

 

VLAD VINTILĂ DE LA SLATINA (A doua jumătate a secolului XV – Prima jumătate a secolului XVI). Domn al Ţării Româneşti (18 septembrie 1532 – 10 iunie 1535), fiu nelegitim al  lui Radu cel Mare (v.) Hrisov voievodal, purtând pecetea Cancelariei medievale de la Piteşti (28 august 1533). Implicare în lupta antiotomană, declanşată de habsburgi, finalizată, tragic, la Piteşti (29 iulie 1534). Contribuţii privind relansarea reşedinţelor oficiale, Câmpulung şi Curtea de Argeş, în perimetrul preocupărilor medievale clasice autohtone. Nominalizat în Istoria municipiului Piteşti (1988), alte atestări de arhivă. (C.I.N.).

 

VLAICU/VLADISLAV I (Secolul XIV). Domn al Ţării Româneşti (16 noiembrie 1364 – prezumtiv, 1377), reşedinţă la Câmpulung (1364-1369) şi Curtea de Argeş (1369-1377), al doilea descendent direct al dinastiei autohtone tradiţionale, fiul lui Nicolae Alexandru (v.), nepotul  lui Basarab I Întemeietorul (v.). Consemnat, frecvent, Vlaicu-Vodă. Consolidarea statalităţii, acţiuni diplomatice, parţial eşuate, propuse Ungariei, victorii în confruntări  cu armata regală maghiară (1368) şi oastea otomană (1369),  stăpâniri vremelnice în Transilvania, domeniile Severin, Amlaş, Făgăraş, ori la sudul Dunării. Colaborări sau înrudiri cu suverani bulgari, sârbi, moldoveni. Primul  Privilegiu comercial, acordat negustorilor braşoveni (20 iunie 1368, scris în latină). Stimularea activităţilor economice şi administrative interne, emiterea primelor monede ale Munteniei (aproximativ, 1365), ducaţi, dinari, bani. Apărarea ortodoxiei: întemeierea Mănăstirii Vodiţa, din Vârciorova, Mehedinţi, construită (1370-1375) cu ajutorul călugărului Nicodim; înfiinţarea Mitropoliei Severinului (1370); finalizarea lucrărilor la Biserica  Sfântul Nicolae Domnesc, Curtea de Argeş, unde este înhumat; ctitor fondator, Mănăstirea Cotmeana (1377); opoziţie faţă de expansiunea catolicismului în spaţiile autohtone. Contribuţie hotărâtoare la definirea rolului istoric medieval al zonei Argeş-Muscel. Nominalizat în Istoria municipiului Piteşti (1988), alte atestări de arhivă. (V.G.N.).

 

VLAICU, Marin Gh. (Recea, Argeş, 4 septembrie 1940 – Bucureşti, 1 ianuarie 2006). Profesor gradul I, limba şi literatura română, inspector şcolar, publicist. Şcoala Medie Nr. 1/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1957), Institutul Pedagogic de Învăţători, Bucureşti (1960), Institutul Pedagogic (de trei ani), Bucureşti (1967), Universitatea  Bucureşti (1976). Activitate didactică permanentă în Argeş: şcolile Deagurile (1960-1964) şi Recea (1964-1990); Inspectoratul Şcolar Judeţean (1990~2003). Temporar, Şcoala Nr. 4 Traian, Piteşti. Gradul I din 1983. Animator cultural, formaţii artistice de amatori (cor, dansuri populare, teatru). Volume importante (în colaborare): Dicţionar de termeni literari (2003); Îndrumător ortografic, ortoepic şi morfologic (2005); ABC matematic (2005). Articole, studii, referate, comunicări, reuniuni tematice în domeniu. Iniţiativă distinctă: înfrăţirea şcolilor din Recea şi Cornăţel (Buzoeşti) cu instituţii similare franceze. Membru: Comisia Naţională a Olimpiadei de Limba şi Literatura Română; Comisia Naţională pentru Programe şcolare, alte aprecieri publice antume şi postume. (M.G.R.).

 

VLASIE, Călin H. (n. Buzău, 21 mai 1953). Scriitor, psiholog, editor, manager. Stabilit în Argeş, din 1968. Licel Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu,  Piteşti (1972), Universitatea Bucureşti (1978). Activitate didactică, defectologie: Şcoala Ajutătoare, Tâncăbeşti, Snagov, Ilfov (1978-1980); Centrul Logopedic, Piteşti (1980-1982), psiholog - logoped, Laboratorul de Sănătate Mintală, Piteşti (1982-1990). Volume importante (versuri): Neuronia (1981; 2003, ediţie bilingvă, româno-franceză); Laborator spaţial (1984); Întoarcerea în viitor (1990); Un timp de vis (1993); Poezie şi psihic (2003, eseuri). Colaborări, revistele: Amfiteatru; Ateneu; Luceafărul, România literară; Vatra. Editor temporar la Piteşti, publicaţiile: Calende. Serie nouă; Argeş. Patron fondator, editurile: Calende (1991); Didactica nova (1993); Vlasie (1993); Paralela 45 (1994); proprietar, Tipografia Graficprint, Piteşti. Membru, Uniunea Scriitorilor din România, filialele: Piteşti (2002-2010, preşedinte fondator, 10 martie 2002); Bucureşti (2010~). Consemnări critice favorabile, premii naţionale şi internaţionale în domeniu. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice. (M.M.O.).

 

VLĂDĂIANU, Ilie (1773 - ?). Mare proprietar urban şi rural, slujitor al Curţii Domneşti de la Bucureşti, funcţionar de stat. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Câmpulung, Muscel (Mahalaua Popa Ene) şi localităţi apropiate. Nominalizat în Catagrafia oraşului Câmpulung din 1838, origine autohtonă, titlu de boier treti logofăt, slugi, robi ţigani. Judecător, Tribunalul Muscel. Diverse consemnări documentare antume sau postume. (S.I.C.).

 

VLĂDESCU (Secolul XVII~). Familie tradiţională din Muscel. Mari proprietari funciari, demnitari medievali, importanţi dregători în Divanul Domnesc, oameni politici ai modernităţii. Întinse suprafaţe de pământ, valoroase bunuri, ctitorii, iniţiative civile şi eclesiastice la Vlădeşti, Aninoasa, alte localităţi din judeţele Munteniei. Mai cunoscuţi, antecesorii: Bodin (v.), Tudoran I (v.) şi urmaşii Pârvu (v.), Badea (v.), Tudoran II (v.), Şerban (v). Contribuţii deosebite la evoluţia societăţii româneşti în perioadele invocate. Familii eponime, pentru judeţul Muscel, în etapele următoare. Numeroase atestări documentare. (F.C.P.).

 

VLĂDESCU, Badea T. (Secolul XVII). Mare proprietar funciar al Ţării Româneşti, demnitar medieval. Originar, ca familie tradiţională, din Vlădeşti, Muscel. Fiul lui Tudoran I V. (v.), frate cu Pârvu V. (v.). Slujbaş domnesc: logofăt, paharnic, pârcălab, clucer, mare postelnic, mare clucer, mare paharnic, capuchehaie. Întinse suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, ctitorii în localităţi din Argeş şi Muscel, fondator, satul Vlădeşti (Tigveni). Contribuţii la evoluţia economiei agrare şi a instituţiilor statului din perioada amintită. (S.I.C.).

 

VLĂDESCU, Constantin (1782 - ?). Proprietar urban şi rural, slujitor al Curţii Domneşti de la Bucureşti. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Câmpulung, Muscel (Mahalaua Târgului) şi localităţi apropiate. Nominalizat în Catagrafia oraşului Câmpulung din 1838, origine autohtonă, titlu de boier şătrar, avere potrivită, slugi, robi ţigani. Diverse consemnări documentare antume sau postume. (S.I.C.).

 

VLĂDESCU, Gheorghe N. (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX. Originar din Bughea, Muscel. Editor, publicist, proprietarul tipografiei, legătoriei şi librăriei din Câmpulung, Muscel (1898), aparţinând, anterior, lui Gheorghe Th. Sârbu, decedat. Bunuri preluate prin căsătorie cu Maria Sârbu (moştenitoare). Iniţiative distincte: administrator, revista Prietenul nostru (1923); proprietar, ziarul Curierul (1932–1933), apărute la Câmpulung, difuzare, judeţele Argeş, Braşov, Dâmboviţa, Olt, Muscel, Vâlcea. Investiţii speciale pentru dotarea tipografiei şi a secţiilor adiacente cu utilaje aduse din Transilvania sau Bucureşti, transformarea unităţii amintite în reper al timpului. Producţie diversificată (cărţi, periodice, ilustrate, imprimate, papetărie), colaborări cu importanţi autori ai timpului, succese prevalente comparativ cu alte preocupări urbane asemănătoare. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice antume şi postume. (G.F.C.).

 

VLĂDESCU, Ion B. (n. Bălileşti, Muscel, 18 octombrie 1932). Inginer, energetică, manager. Studii liceale, Câmpulung (1950), Institutul Politehnic, Bucureşti (1959). Activitate permanentă în domeniul termoficării: Schitu Goleşti, Argeş (1959-1966), şef termocentrală (1962-1966); expert, Comisia Economică a Regiunii Argeş (1967-1968); inginer-şef, Întreprinderea Centrale Electrice, Brazi, Prahova (1968-1972); director, Centrala Electrică de Termoficare, Piteşti-Nord (1972-1986); director general, Întreprinderea de Centrale Electrice, Piteşti-Sud (1986-1995). Inovaţii brevetate. Gestionarea unui important program de investiţii sectoriale: coordonarea redimensionării sistemului amintit în condiţiile industrializării intensive şi creşterii demografiei urbane din Argeş-Muscel; adaptarea instalaţiilor pentru folosirea energiei electrice, prin renunţarea la cărbune, în furnizarea energiei termice; valorificarea unor surse alternative (abur tehnologic de la Rafinăria Piteşti) pentru noile cartiere din Piteşti. Numeroase analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale. Implicări constante în realizarea anumitor proiecte comunitare. Aprecieri publice. (M.M.B.).

 

VLĂDESCU, Luca M. (Piteşti, Argeş, 31 august 1868 - ?). Ofiţer de carieră, artilerie, infanterie, general. Studii specializate în România. Activităţi adecvate: regimentele de artilerie 5, 9, 2, 10, 3, 8, 12 (1889-1903), sublocotenent~căpitan; unităţi de infanterie, Constanţa, Focşani (Vrancea), Târgovişte (Dâmboviţa). Comandant: cercurile de Recrutare Dâmboviţa şi Ilfov (locotenent colonel); Regimentul 80 Infanterie; Brigada IV Infanterie (colonel). Misiuni operative, Primul Război Mondial (1916-1918). General de brigadă în rezervă (1918). Importante decoraţii române sau străine, alte aprecieri publice antume şi postume. (G.I.N.).

 

VLĂDESCU, Mihail C. (Câmpulung, Muscel, 21 aprilie 1865 – Bucureşti, 2 martie 1944). Mare proprietar urban şi rural, profesor universitar, ştiinţe naturale, demnitar, parlamentar. Studii liceale şi superioare: Bucureşti (1879-1884); Germania (1884); Franţa (1885-1888). Doctorat, botanică, Sorbona, Paris (1889). Activitate didactică permanentă, universităţile din Iaşi (1888-1895) şi Bucureşti (1895-1936), decan, Facultatea de Ştiinţe (1915-1919), rector (1920-1923), director, Institutul Botanic (1895-1936). Numeroase scrieri în domeniul enunţat. Membru marcant: Gruparea Liberalilor Radicali Gheorghe Panu (Iaşi); Partidul Conservator; Partidul Conservator-Democrat. Distinct, ministru: Culte şi Instrucţiune (22 decembrie 1904 – 24 octombrie 1906), guvernul Gheorghe Grigore Cantacuzino; Domenii (17 decembrie 1921 – 17 ianuarie 1922), guvernul Dumitru/Take Ionescu; Partidul Poporului (Alexandru Averescu). Deputat de Muscel (1901-1909), reprezentând Partidul Conservator, iniţiator, Casele Rurale. Senator în mai multe legislaturi. Dezbateri, interpelări, adunări electorale, reuniuni pe diverse teme. Contribuţii directe la: înfiinţarea Gimnaziului/Liceul Dinicu Golescu, Câmpulung (1894); finalizarea sediului Primăriei Orăşeneşti (1907); deschiderea Şcolii Primare din Bughea de Sus (Muscel). Vicepreşedinte, Societatea de Ştiinţe din România (1901-1936), preşedinte, Liga Culturală, Bucureşti (1897-1903), alte importante responsabilităţi obşteşti. Diverse atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (M.M.B.).

 

VLĂDESCU, Pârvu T. (Secolul XVII). Mare proprietar funciar al Ţării Româneşti, demnitar medieval. Originar din Vlădeşti, Muscel, fiul lui Tudoran I. V.(v.). Slujbaş al Curţii Domneşti de la Bucureşti: logofăt, spătar, vornic, pitar, vistier II, mare vistier (1655-1658). Opozant ferm al politicii  promovate de voievodul muntean, Mihnea III Radu (1658-1659), privind relaţiile cu Imperiul Otoman. Considerat trădător, ucis în tabăra militară de la Gura Teleajenului (august 1658). Ctitor, Biserica din Vlădeştii de Sus (1656), piatră tombală în incinta aşezământului eclesiastic. Contribuţii la consolidarea structurilor feudale clasice în societatea autohtonă a timpului. (S.I.C.).

 

VLĂDESCU, Pompiliu (Hârtieşti, Muscel, 1872 - ?). Mare proprietar urban şi rural, jurist, parlamentar. Liceul Matei Basarab, Bucureşti (1891), Facultatea de Drept, Bucureşti (1896).  Întinse suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Hârtieşti, Davideşti (Muscel), Piteşti (Argeş). Magistrat, Tribunalul Argeş (1898-1904). Avocat, Baroul Argeş (1904-?), apărarea intereselor unor familii cunoscute din zona invocată. Renumit în domeniu. Membru marcant, Partidul Conservator, deputat în Parlamentul României, Colegiul II Argeş (1911-1912), propuneri legislative, interpelări. Volum important: Capacitatea juridică a femeii măritate. Studii, articole, comentarii, interpelări pe diverse teme. Consemnat în Albumul Corpului Avocaţilor din România (1911). Aprecieri publice antume şi postume. (A.A.D.).

 

VLĂDESCU, Şerban P. (A doua jumătate a secolului XVII – Începutul secolului XVIII). Mare proprietar funciar, demnitar medieval. Originar, ca familie tradiţională, din Vlădeşti, Muscel, fiul lui Pârvu V. (v.). Slujitor al Curţii Domneşti de la Bucureşti. Înalte titluri, acordate de voievozii Şerban Cantacuzino (1678-1688) şi Constantin Brâncoveanu (v.): mare armaş; mare comis; ispravnic de Câmpulung (13 septembrie 1697 – 10 august 1700); ispravnic de Craiova, Dolj (1706-1711); mare clucer (1714-1715). Solie, nefinalizată, la Viena, Imperiul Habsburgic (1688). Preocupări pentru menţinerea Cancelariei Ţării Româneşti în etapa premergătoare instaurării regimului fanariot din Muntenia. Importante atestări documentare. (S.I.C.).

 

VLĂDESCU, Tudoran (I) B. (Sfârşitul secolului XVI – Prima jumătate a secolului XVII). Originar, ca familie tradiţională, din Vlădeşti, Muscel. Descendent al familiei jupanului Bodin (v.). Mare proprietar funciar, demnitar medieval. Întinse suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, localităţile Vlădeşti şi Aninoasa (Muscel). Contemporanul lui Mihai Viteazul (v.) şi urmaşilor acestuia. Slujitor al Curţii Domneşti de la Bucureşti (20 mai 1598 – 15 iulie 1635): pitar, sluger, mare pitar, mare sluger. Numeroase atestări documentare. (S.I.C.).

 

VLĂDESCU, Tudoran (II) I. (1620-1690). Mare proprietar funciar, demnitar medieval. Originar, ca familie tradiţională, din Vlădeşti, Muscel. Slujitor al Curţii Domneşti de la Bucureşti: paharnic  (1 martie 1653 – august 1664), clucer, mare pitar, agă, mare stolnic, mare clucer. Întinse suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Aninoasa, Muscel. Acuzat de infidelitate faţă de poruncile domneşti pe timpul unei campanii otomane în Polonia. Călugărit, monahul Teodosie, ctitor Mănăstirea Aninoasa (1677), înzestrată cu numeroase moşii. Alte iniţiative eclesiastice. Importante contribuţii la: definirea ierarhiei medievale autohtone; consolidarea ortodoxismului românesc; sporirea rolului puterii voievodale în etapele amintite. (S.I.C.).

 

VLĂDEŞTI (Secolul XV~). Comună din judeţul Argeş, pe râul Bratia, aparţinând, tradiţional, Muscelului, satele: Vlădeşti, Coteasca, Drăghescu, Putina. Suprafaţă: 38, 9 km2. Locuitori: 3 100 (1971); 3 186 (2008). Atestare documentară medievală: Vlădeşti (1437). Biserici: Vlădeştii de Sus (1656); Prislop (1882); Vlădeştii de Jos (1896); cruci de piatră, Vlădeşti (1600, 1844). Monument al eroilor: Vlădeşti (1916-1918; 1941-1945). Şcoală (1838); cămin cultural (1948); bibliotecă publică (1949). Banca Populară Bratia. Cooperativă agricolă de producţie (1960-1989). Areal pomicol, zootehnic, forestier. Arhitectură specifică zonei colinare, textile de interior, obiecte de îmbrăcăminte, olărit, folclor literar, muzical, coregrafic. Ansamblurile de cântece şi dansuri populare: Bratia; Brătioara. Secţie externă, Şcoala de Arte şi Meserii, Piteşti. Târguri periodice: Sfântul Gheorghe (23 aprilie); Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena (21 mai); Sfântul Dimitrie (26 octombrie). Turism rural. Trasee rutiere spre Piteşti, Câmpulung, Curtea de Argeş. Înfrăţire cu Cerenzia (Italia). Scrieri monografice: Ion Stroe, Steluţa Stroe (2006, 2007, 2010). Importante consemnări geografice, istorice, economice, spirituale. (G.I.C.).

 

VLĂDOIANU, Luca Ş. (Piteşti, Argeş, 22 august 1858 - ?). Ofiţer de carieră, infanterie, geniu, general. Pregătire adecvată în România. Activitate de comandă: Batalionul 1 Vânători; batalioanele I şi II Geniu; Regimentul I Geniu; Regimentul Vâlcea Nr. 2; Regimentul Gorj Nr. 18; Regimentul Argeş Nr. 4. Responsabilităţi distincte: Serviciul Comandamentelor (1891), maior; Corpul 4 Armată (1903), colonel.  General de brigadă în rezervă (1910). Ordine şi medalii române, alte aprecieri publice antume sau postume. (G.I.N.).

 

VLĂDOIU, Nasty Marian Em. (n. Piteşti, Argeş, 11 august 1972). Jurist, cadru didactic universitar, analist militar. Liceul/Colegiul Zinca Golescu, Piteşti (1991), Universitatea Nicolae Titulescu, Bucureşti (1996). Stagii în domeniul apărării naţionale (2002; 2003; 2004). Doctorate: ştiinţe militare (2005); drept (2006), Bucureşti. Avocat, Baroul Bucureşti (1997~). Preocupări didactice în Capitală: Şcoala Superioară de Jurnalistică (2002-2003); Colegiul Naţional de Apărare (2004~). Activitate complementară: camerele de Comerţ România - Marea Britanie (2006-2008) şi România - Israel (2008~); Curtea Internaţională de Arbitraj Comercial (2009~). Fondator, Asociaţia de Luptă Antifraudă din România. Scrieri importante: Legislaţia internaţională referitoare la prevenirea şi combaterea terorismului mondial (2002); Protecţia informaţiilor (2005); Mijloace jurisdicţionale de rezolvare a diferendelor internaţionale (2006); Implicarea NATO în mediul de securitate din Afganistan (2007); Contenciosul constituţional (2009). Colaborator, publicaţiile Gardianul şi Cronica Română, Bucureşti. Numeroase studii, articole, referate, comunicări, reuniuni tematice interne şi internaţionale. Membru, diverse foruri profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (A.A.D).

 

VLĂDUCĂ, Gheorghiţă (Cetăţeni, Muscel, 23 iunie 1941 - Bucureşti, 12 noiembrie 2006). Cercetător ştiinţific, fizică, profesor universitar. Şcoala Medie Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1959), Universitatea din Leningrad/Sankt Petersburg, Federaţia Rusă (1965). Doctorat, fizică nucleară, Bucureşti (1973). Documentări externe. Activitate permanentă, Facultatea de Fizică, Universitatea Bucureşti (1966-2006). Profesor (1991), conducător de doctorat.  Colaborări constante, Institutul de Fizică Atomică, Bucureşti (1970-2006), preocupări privind reacţiile nucleare de fisiune, fondator, şcoală naţională în domeniu. Volume importante: Reacţii nucleare şi fisiunea nucleară (1981); Fizica nucleară (1987; 1990); Reacţii nucleare neutronice (1995); Probleme de fizică nucleară (1997). Numeroase studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Editor iniţiator, revista Supliment de Fizică (numere bilingve). Contribuţii esenţiale la pregătirea lotului României pentru olimpiadele internaţionale din China, Cuba, Finlanda, Statele Unite ale Americii. Membru, diverse foruri ştiinţifice autohtone sau continentale. Premiul Dragomir Hurmuzescu al Academiei Române, Bucureşti (1971), alte aprecieri publice antume şi postume. (E.F.H.).

 

VLĂDUŢU, Ion (n. Sineşti, Vâlcea, 4 iulie 1940). Profesor, limba română, limba engleză, cadru didactic universitar, translator. Domiciliat la Piteşti, Argeş (1969-1987). Stabilit în Statele Unite ale Americii. Şcoala Medie Zlatna, Alba (1956-1960), Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj Napoca, specializările: limba şi literatura română (1965); limba şi literatura engleză (1976). Stagii externe: Statele Unite ale Americii (1989; 1990). Doctorat, literatură (2001). Activitate în domeniu, unităţi economice sau de învăţământ general, liceal ori superior, din Mureş şi Argeş (1965-1987). Distinct, preocupări sistematizate: Institutul Pedagogic, Piteşti, Secţia Studenţi Străini (1976-1985); universităţile Seattle şi Potland, Statele Unite ale Americii (1987-2005). Volume importante (autor, coautor): Ghid de conversaţie român-arab (1975); Limba română pentru studenţi străini. Profil tehnic (1980; 1983); Gramatica limbii române. Sinopsis (1987); Limba română în exil, I, II (2014). Studii, articole, comentarii, referate, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Demersuri permanente pentru difuzarea spiritualităţii autohtone în spaţii transatlantice. Preocupări literare (versuri, proză). Colaborări, publicaţii din: Las Vegas, Seattle, Maryland, Portland, Tampa. Legături statornice cu instituţii de cultură din Argeş şi Vâlcea. Aprecieri comunitare. (C.M.V.).

 

VLĂSCEANU, Mircea V. (Călineşti, Muscel, 11 iunie 1946 – Piteşti, Argeş, 24 decembrie 1989). Lucrător industrial. Studii liceale în Piteşti (1964). Activitate productivă, Întreprinderea de Piese Auto/Întreprinderea de Autoturisme, Colibaşi/Mioveni, Argeş (1964-1989). Implicat în evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, la Piteşti. Împuşcat mortal, zona Spitalul Judeţean de Adulţi Argeş (24 decembrie 1989). Titlul de Erou-Martir al Revoluţiei Române (28 octombrie 1991), alte aprecieri publice antume şi postume. (R.P.C.).

 

VOCEA ARGEŞULUI (1881-1882; 1912-1913; 1918~1931). Publicaţie periodică, apărută, cu intermitenţe, la Piteşti şi Curtea de Argeş. Trei serii: 1. Săptămânal de opoziţie antiliberal, primul număr, Piteşti, Argeş, decembrie 1881; deviză, Fapte, nu vorbe! Texte de Alexandru Lahovari. Imprimare, Tipografia Gheorghe Popescu, Piteşti. 2. Ziar independent, primul număr, Curtea de Argeş, 24 mai 1912; girant-responsabil, Alexandru N. Enescu (căpitan). Imprimare, Tipografia Alexandru Valescu. 3. Săptămânal, primul număr, Piteşti, 16 noiembrie 1918, subintitulat Organ al Partidului Naţional – Liberal din Judeţul Argeş. Girant-responsabil, Constantin Zamfirescu (v.). Colaboratori: Honoriu Bănescu (v.), Nicolae Brânzeu (v.), Ion D. Ghinescu (v.), Constantin Mocanu (v.), Chiriţă Prichindel, Petre Ştefănescu. Imprimare, tipografiile Română Ştefan Voiculescu; Progresul Alexandru Haralambie Rădulescu, Piteşti. Tematică politică, economică, socială, culturală. Distinct: semnificaţia Unirii, versuri, medalioane, cronici, corespondenţă. Implicări comunitare permanente. Diverse atestări documentare. (I.I.B.).

 

VOCEA MUSCELULUI (1888;1890). Publicaţie apărută, sporadic, la Câmpulung, Muscel. Primul număr, 22 aprilie 1888, subtitlul: Gazetă săptămânală. Director, Emil Procopie Constantinescu. Reeditare, ianuarie, 1890. Articole, reportaje, analize pe teme agrare, comentarii antiliberale, literatură, bibliografie. Colaboratori: Ion Anastasescu-Ghica (v.), Grigore Andreescu, Nicolae Creţulescu/Kretzulescu (v.), Constantin Negulici (v.), Nicolae Rucăreanu (v.). Imprimare: Tipografia Gheorghe Tr. Sârbu, Câmpulung. Diverse conlucrări comunitare. Atestări de arhivă. (I.I.B.).

 

VOCHIN, Radu D. Şt. (Livezeni, Stâlpeni, Muscel, 1 mai 1893 – Livezeni, Stâlpeni, Argeş, 1981). Proprietar rural, militant politic, memorialist. Activitate productivă, ateliere patronale, croitorie. Secretar, Sindicatul Mixt, Piteşti, Argeş (1912-1914), combatant, Primul Război Mondial, Frontul din Moldova (1917). Membru marcant, Partidul Socialist din România, fruntaş, Secţiunea Piteşti. Difuzarea revedicărilor tipografilor Capitalei (13 decembrie 1918), participant la greva generală (20 octombrie 1920), delegat, cu drept de vot imperativ, la Congresul Partidului Socialist, Bucureşti, 8 mai 1921. Adept al constituirii Partidului Comunist Român, afiliat Internaţionalei a III-a, aprobarea noului Statut (21 de capitole). Arestat, cercetat, implicat în Procesul din Dealul Spirii, protest adresat Adunării Deputaţilor, eliberat (septembrie 1922). Susţinerea doctrinei amintite în perioada ilegalităţii (1924-1944). Responsabilităţi oficiale ulterioare: primar, Rădeşti, Muscel (1945-1947), preşedinte, Comitetul local pentru Reforma agrară, alte funcţii publice (1948-1955). Nominalizat în documentele timpului, articole de presă, amintiri, interviuri. Diverse aprecieri comunitare antume şi postume. (I.I.Ş.).

 

VODĂIAN, Ilie/DĂNĂLACHE, Ilie (n. Ţuţuleşti, Suseni, Argeş, 8 mai 1948). Inginer, tehnologie industrială, manager, literat. Studii liceale în Piteşti, Argeş (1966), Institutul Politehnic, Bucureşti (1971). Activitate productivă, unităţi industriale şi de cercetare din Argeş – Muscel. Distinct: Institutul de Reactori Nucleari Energetici, Mioveni (1971~). Volume importante, semnate Ilie Vodăian (versuri): Schimbul de noapte (2002); Triunghi de vară (2003);  Frontiera de inox (2006). Colaborări, publicaţiile: Argeş; Cafeneaua literară; Convorbiri literare; Criterii literare; Respiro. Consemnări critice favorabile. Membru, Uniunea Scriitorilor  din România, Filiala Piteşti (2007), premiul pentru poezie, alte aprecieri comunitare. (M.M.O.).

VOICA, Cornelia I. (n. Timişoara, Banat, 13 octombrie 1942). Profesor, gradul I, muzică, solist, canto clasic, manager, formator de talente. Stabilită la Piteşti, Argeş, din 1949. Şcoala Medie  Nr. 2/Colegiul Zinca Golescu, Piteşti (1960), Facultatea de Muzică, Timişoara (1968). Activitate permanentă la Piteşti (1968-1999): Liceul de Muzică şi Arte Plastice/Dinu Lipatti; Şcoala Populară de Artă. Prestaţii didactice ulterioare. Distinct: director adjunct, Şcoala Populară de Artă, Piteşti (1980-1990). Partituri individuale în: operete, concerte, recitaluri, spectacole evocatoare. Premii de interpretare, jurizări, înfiinţarea cvartetului vocal Mioriţa, colaborări constante cu scenografi, regizori, compozitori. Mentor pentru absolvenţii valoroşi ai instituţiilor de artă din Argeş-Muscel, recunoscuţi naţional şi internaţional. Studii, articole, referate, reuniuni tematice, interviuri. Contribuţii la dezvoltarea învăţământului vocaţional şi a spiritualităţii urbane. Aprecieri comunitare. (L.I.P.).

 

VOICAN, Gheorghe N. (n. Băjeşti, Bălileşti, Argeş, 15 martie 1952). Funcţionar de stat, manager. Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1971), Universitatea din Bucureşti (1983). Activitate în Capitală. Selectiv: director, Combinatul Fondului Plastic (1990-1991); director, Fondul Plastic (1991-1993); director general, Uniunea Artiştilor Plastici din România (1996-2000). Iniţiativă distinctă: organizarea Societăţii pentru Gestionarea Dreptului de Autor în Artele Vizuale/Visarta, Bucureşti (1999). Numeroase reuniuni naţionale şi internaţionale în domeniu. Colaborări media. Apropiat proiectelor culturale din Argeş-Muscel. Membru, Uniunea Artiştilor Plastici din România, Filiala Bucureşti (1996), alte aprecieri publice. (S.C.N.).

 

VOICAN, Ion Iancu (Godeni, Muscel, 23 martie 1912 – Godeni, Argeş, 11 noiembrie 1985). Proprietar rural, funcţionar public şi de stat, militant politic. Membru marcant, Partidul Naţional Ţărănesc, ales în Consiliul Judeţean Muscel, primar, Godeni (1946). Fondator, Grupul de rezistenţă armată anticomunistă Şerban-Voican/Capul Piscului (1952). Capturat, anchetat, torturat, Securitatea din Piteşti, Argeş, judecat, Tribunalul Militar, Regiunea a II-a, Bucureşti. Condamnat, închisoare pe viaţă (5 iunie 1958), pedeapsă comutată, 25 ani muncă silnică, executaţi parţial, penitenciarele Galaţi şi Botoşani. Eliberat, conform Decretului Nr. 411, din 27 iulie 1964, privind graţierea generală a deţinuţilor politici. Persecuţii pentru mai mulţi membri apropiaţi ai familiei. Recunoaşteri publice postume. (I.I.P.). 

 

VOICILĂ, Ioana N. (Secolul XX). Lucrător industrial, parlamentar. Activitate specializată, Fabrica de Confecţii, Curtea de Argeş. Deputat de Argeş în Marea Adunare Naţională, Circumscripţia Electorală Curtea de Argeş (1961-1965), reprezentând Frontul Democraţiei Populare. Întâlniri cu alegătorii pe teme economice, sociale, administrative. Dezbateri, propuneri legislative, iniţiative cetăţeneşti. Contribuţii la realizarea programului de producţie în unitatea amintită. Diverse aprecieri publice. (C.D.B.).

 

VOICU (Secolul XIX). Zugrav, artă sacră, formator de talente. Notificat, documentar, Voicu ot Piteşti. Reabilitări murale: lucrări de ansamblu, icoane, biserici, aşezăminte monahale ortodoxe din Muntenia sau Oltenia. Consemnat pictural (1833-1835): Mănăstirea Cozia, Vâlcea, paraclisul de Sud-Est, portretele mitropolitului Ignatie şi ieromonahului Amfilohie; bisericile Vieroş/Făgetu, Muscel (1834), Buda, Vâlcea (1838) şi Caracal, Olt (1839); Mănăstirea Dintr-un Lemn, Vâlcea (1841); Mănăstirea Bucovăţu, Dolj (1841); biserica de lemn, Drăganu-Olteni, Argeş (1845-1848), icoane împărăteşti, decoruri florale şi geometrice (aflată, din 1988, în rezervaţia de arhitectură a Mănăstirii Curtea de Argeş); biserica Vultureştii de Sus, Muscel (1870, în colaborare). Contribuţii la perfecţionarea picturii eclesiastice ortodoxe de factură bizantină. Aprecieri comunitare antume şi postume. (S.C.N.).

 

VOICU, Ana I. (n. Beijing, Republica Populară Chineză, 20 decembrie 1967). Economistă, diplomat de carieră. Familie tradiţională din Galeş, Brăduleţ, Argeş. Fiica lui Ion C. Pătraşcu (v.). Studii liceale în Capitală (1986), Academia de Studii Economice, Bucureşti (1993). Stagii continentale (1996-1999): Grecia, Marea Britanie, Ungaria. Doctorat, ştiinţe economice, Bucureşti (1999). Cercetătoare, Institutul de Economie Mondială, Bucureşti (1993~2000); funcţionar superior, Ministerul Afacerilor Externe, Bucureşti (2000~2008); secretar I/consilier, Ambasada României la Madrid, Spania (2001-2005); ministru consilier: Direcţia Statele Unite ale Americii şi Canada (2008-2009); Direcţia Orientul Mijlociu, Africa, America Latină (2009-2011). Distinct, ambasador al României în Mexic, Costa Rica, Guatemala, Honduras, Nicaragua, Salvador (2011~). Scrieri importante: Analiza de competitivitate a economiei româneşti (1998, în colaborare); Previzionarea comerţului exterior. Scenarii privind integrarea României în Uniunea Europeană (2001); Evoluţia şi perspectivele economiei Spaniei (2004); Evaluări şi perspective la zece ani de la crearea Parteneriatului Euromediteranean (2005); Preşedinţia spaniolă a Consiliului Uniunii Europene (2009). Numeroase misiuni internaţionale, analize, rapoarte, comentarii. Premiul Virgil Madgearu al Academiei Române (2000), alte aprecieri publice. (I.M.M.).

 

VOICU, Gheorghe S. (n. Rociu, Argeş, 14 octombrie 1957). Inginer, tehnologie generală, profesor universitar. Liceul Industrial de Construcţii Civile, Piteşti, Argeş (1977), Institutul Politehnic, Bucureşti  (1983). Doctorat, ştiinţe tehnice, Bucureşti (1996). Documentări externe. Activitate didactică permanentă, Institutul Politehnic/Universitatea Politehnică, Bucureşti (1985~). Profesor (2003). Volume importante: Procese şi utilaje pentru panificaţie (1999); Sisteme de dozare şi ambalare (2001; 2003); Instalaţii şi tehnologii în industria de prelucrare a laptelui (2008, în colaborare); Utilaje pentru gospodărie comunală şi ecologizarea localităţilor (2007). Numeroase studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, granturi/contracte de cercetare. Membru, diverse foruri specializate autohtone sau continentale. Contribuţii la: dezvoltarea învăţământului superior tehnic din România; stimularea performanţei în domeniu; adaptarea sistemului propriu la cerinţele Uniunii Europene. Diverse implicări comunitare. Aprecieri publice. (I.D.P.).

 

VOICU, Ioan A. (n. Vâlcele, Băiculeşti, Argeş, 18 decembrie 1943). Inginer, tehnologie chimică, profesor universitar. Şcoala Medie/Colegiul Vlaicu Vodă, Curtea de Argeş (1961), Institutul Politehnic, Bucureşti (1966). Doctorat, mase plastice, Bucureşti (1979). Activitate didactică permanentă, Institutul Politehnic/Universitatea Politehnică, Bucureşti (1968~). Volume (autor, coautor), studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, granturi/contracte de cercetare (chimie, organe de maşini, tribologie). Membru, diverse foruri specializate indigene sau continentale. Contribuţii la: dezvoltarea învăţământului superior tehnic din România; stimularea performanţei în domeniu; adaptarea sistemului autohton la cerinţele Uniunii Europene. Diverse implicări comunitare. Aprecieri publice. (I.I.M.).

 

VOICU, Ioan D. (Secolul XX). Proprietar rural, cooperator, parlamentar. Deputat de Argeş în Marea Adunare Naţională, Circumscripţia Electorală Costeşti (1961-1965), reprezentând Frontul Democraţiei Populare. Întâlniri cu  alegătorii pe teme economice, sociale, administrative. Dezbateri, propuneri legislative, iniţiative cetăţeneşti. Contribuţii la evoluţia zonei de sud a judeţului Argeş, în perioada amintită. Diverse aprecieri publice. (C.D.B.).

     

VOICU, Maria Gh. (n. Deduleşti, Morăreşti, Argeş, 13 februarie 1957). Inginer agronom, cercetător ştiinţific principal. Liceul  Agroindustrial/Grupul Şcolar Agricol Constantin Dobrescu-Argeş, Curtea de Argeş (1978), Facultatea de Agricultură, Craiova, Dolj (1982). Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti (2001). Activitate specializată: şef fermă, Cooperativa Agricolă de Producţie, Ioneşti, Vâlcea (1982-1984); cercetător (1984-2004), secretar ştiinţific (2004~), Staţiunea de Cercetare Agricolă, Albota, Argeş. Volume importante (în colaborare): Cultura grâului de toamnă pe solurile podzolice şi podzolite (1990); Arpechim Piteşti şi mediul înconjurător (2002); Genotipuri de grâu tolerante la toxicitatea ionilor de aluminiu cultivate pe solurile acide grele (2004). Numeroase studii, referate, articole, proiecte, granturi/contracte de cercetare, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membră, asociaţii profesionale în domeniu, alte aprecieri publice.   (C.D.B.).

      

VOICU, Oana Luminiţa D. (n. Ploieşti, Prahova, 30 iunie 1968). Economistă, managementul calităţii, cadru didactic universitar. Stabilită la Piteşti, Argeş, din 1997. Liceul Mihai Viteazul, Ploieşti (1987), Academia de Studii Economice, Bucureşti (1995). Doctorat, merceologie, Bucureşti (2003). Activitate specializată, Universitatea Constantin Brâncoveanu, Piteşti (1995~). Volume importante: Particularităţile ambalării moderne a mărfurilor alimentare (2002); Bazele merceologiei (2003, coordonator); Etichetarea alimentelor în spaţiul european (2003); Expertiză merceologică (2004); Valorificarea resurselor naturale, III (2005, în colaborare). Studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membră, diverse foruri ştiinţifice sau obşteşti autohtone. Contribuţii la evoluţia învăţământului superior privat din România, adaptarea domeniului la cerinţele Uniunii Europene. Diverse implicări comunitare. Aprecieri publice. (I.I.M.).

 

VOICU, Ştefan Gh. (Piteşti, Argeş, 19 iulie 1883 – Piteşti, Argeş, 13 martie 1955). Proprietar urban şi rural, tipograf, editor. Suprafeţe de teren, imobile, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti şi Hârseşti, Argeş. Notificat, profesional, Ştefan Voiculescu. Pregătire în domeniu: Tipografia Gheorghe Popescu, Piteşti; ateliere specializate din Viena (Imperiul Habsburgic) şi Bucureşti. Patron fondator, Tipografia Română, Piteşti (1910). Editor, colaborări cu autori din Argeş, Dâmboviţa, Muscel, Olt: demnitari, militanţi politici, jurişti, ingineri, preoţi, cadre didactice, scriitori, oameni de cultură şi artă. Declaraţie individuală, 14 ianuarie 1944, evidenţiată, documentar, prin Direcţia Judeţeană Argeş, Arhivele Naţionale, autentificare, Piteşti, 24 noiembrie 2003. Nominalizat în: Anuarul oraşului Piteşti (1925, 1936); Istoria municipiului Piteşti (1988); Piteşti 620. Memento (2008). Implicări comunitare permanente. Aprecieri publice antume şi postume. (C.I.S.).

 

VOICULESCU, Anghel M. (Mârghia, Lunca Corbului, Argeş, 1915 – Bucureşti, 1993). Medic primar, fiziologie, cercetător ştiinţific, publicist. Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1933), Facultatea de Medicină, Bucureşti (1939). Doctorat, ştiinţe medicale, Bucureşti. Activitate permanentă în Capitală, spitalele: Colţea, Brâncovenesc, Colentina; institutele de cercetări: Dumitru Danielopol, Expertizarea şi Recuperarea Capacităţii de Muncă. Primariat, Spitalul Colentina, Bucureşti. Preocupări didactice universitare, cursuri şi expertiză, clinici de profil. Volume tematice (în colaborare). Numeroase studii, articole, comunicări, reuniuni naţionale şi internaţionale specializate. Implicări în realizarea unor proiecte comunitare locale. Membru, diverse foruri profesionale în domeniu, alte aprecieri publice antume şi postume. (C.G.C.).

 

VOICULESCU, Constantin (n. Poienarii de Argeş, 25 februarie 1935). Profesor gradul I, limba română, manager, publicist. Şcoala Pedagică, Sibiu (1953), Universitatea Constantin I. Parhon, Bucureşti (1959). Activitate didactică permanentă în Argeş: şcolile Tigveni (1959-1960) şi Valea Iaşului (1960-1963, director); Secţia Raională de Învăţământ, Curtea de Argeş (1963-1965, inspector, inspector-şef); Sfatul Popular Raional Curtea de Argeş (1965-1968, vicepreşedinte); Liceul/Colegiul Vlaicu-Vodă (1968-1974, director adjunct; 1979-1999). Distinct: inspector general adjunct, Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş (1974-1979). Volume importante: Cum vorbim, cum scriem (2004); Articole, eseuri, recenzii (2010). Numeroase studii, comentarii, reuniuni tematice naţionale. Colaborator, reviste şi ziare din Piteşti, Curtea de Argeş, Bucureşti. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Membru, diverse foruri ştiinţifice în domeniu, alte aprecieri comunitare. (M.G.R.).

 

       

VOICULESCU, Ion N. (Broşteni, Costeşti, Argeş, 24 decembrie 1919 - Piteşti, Argeş, 16 martie 1983). Profesor, gradul I, limba şi literatura română, publicist, literat. Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1938), Universitatea din Bucureşti (1943). Activitate didactică permanentă, şcoli din Argeş-Muscel. Volum important: Copilăria evocată de poeţi (1975). Colaborări constante, periodice din Piteşti şi Bucureşti: versuri, recenzii, comentarii, analize, studii, articole. Participări la reuniuni tematice naţionale. Membru, diverse foruri ştiinţifice în domeniu, alte aprecieri comunitare antume şi postume. (M.M.S.).

           

VOICULESCU, Lucian I. (n. Clejani, Giurgiu, 17 iunie 1937). Inginer, construcţii de maşini, economist, manager. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1968. Şcoala Medie/Colegiul Nicolae Bălcescu, Bucureşti (1954), Institutul Politehnic, facultăţile Mecanică (1961) şi Inginerie Economică (1974). Stagiu în Franţa. Specializare în domeniul fabricaţiei de automobile. Activitate tehnologică: Uzina Metalurgică, Reşiţa, Caraş-Severin (1961-1968); Uzina/Întreprinderea de Autoturisme, Colibaşi/Mioveni, Argeş (1968-1999), adjunct şef secţie, şef secţie coordonator, director, Fabrica Montaj-Autoturism (presaj, caroserie, vopsitorie, montaj general, finisaj). Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice interne şi internaţionale (Bucureşti, Paris, Praga, Varşovia). Inovaţii brevetate. Contribuţii directe la: utilarea principalelor sectoare productive de pe Platforma Dacia; asimilarea şi integrarea autoturismelor româneşti după licenţa Renault, Franţa; stabilirea standardelor superioare de calitate pentru etapele intermediare în fabricaţia de automobile. Membru, diverse foruri profesionale autohtone. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice. (M.M.B.).

       

VOICULESCU, Valeriu D. (n. Colicăuţi, Basarabia, 1 iulie 1943). Cadru didactic universitar, chimie, cercetător. Domiciliu tradiţional la Costeşti, Argeş, din 1944. Şcoala Medie/Colegiul Zinca Golescu, Piteşti (1961), Facultatea de Chimie, Bucureşti (1967). Doctorat, chimie fizică, Bucureşti (1975). Activitate permanentă, Universitatea din Craiova, Dolj (1968~). Volume importante: Formule, tabele şi probleme de chimie fizică (1984, în colaborare); Probleme interdisciplinare de chimie şi electrochimie (1996); Teorema variaţiei energiei cinetice aplicată în rezolvarea unor probleme de fizică (2000, în colaborare); Termodinamică chimică (2006); Echilibre interfazice (2006). Numeroase articole, studii, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale. Membru, diverse foruri ştiinţifice în domeniu, alte aprecieri publice. (N.I.N.).

 

VOINEA, Marin Radu (Hârseşti, Argeş, 1 august 1911 - ?). Jurist, proprietar urban şi rural, publicist. Studii liceale (1930) şi universitare (1936), Bucureşti. Activitate în domeniu: avocat, Baroul Ilfov; comisar-şef, Comisariatul de Poliţie al Capitalei. Preocupări literare. Volume importante (în colaborare): O poveste c’un pitic; Cântece pentru grădiniţă (1936). Redactor, ziarele Universul şi Viitorul, Bucureşti. Articole, comentarii, informaţii în: Albina, Căminul cultural, Poşta ţăranului, Românizarea, Veghea. Implicări în realizarea unor proiecte comunitare. Aprecieri publice antume şi postume. (I.F.B.).

 

VOINESCU (Secolul XIX~). Familie tradiţională din Călineşti, Muscel. Proprietari rurali şi urbani, funcţionari, jurişti, cadre didactice, manageri, publicişti, donatori comunitari. Mai cunoscuţi: Petre V., proprietar rural, podgorean, Călineşti, Muscel; Ion P. V., preot, publicist; paroh, biserici din Călineşti şi Bucureşti, colaborator, revista Prietenul nostru (Câmpulung, Muscel); Maria V., învăţătoare, activitate didactică permanentă, Călineşti, respectiv, Bucureşti. Dumitru V., notar cu activitate îndelungată, Călineşti, Muscel; Emanoil I. V. (v.); Constantin D. V. (v.); Silvestru D. V. (v.), căsătorit cu Elena V. (n. Ion, Gruiu Răcari, Ilfov, 5 decembrie 1936, farmacistă); Gheorghe S. V. (n. Călineşti, Argeş, 16 august 1971); jurist ministerial, Bucureşti; Spiridon Constantin S. V. (n. Călineşti, Argeş, 27 aprilie 1973), economist, editor, publicist. Implicări constante în realizarea proiectelor lansate de forurile administrative din Argeş-Muscel, acte caritabile pentru persoane aflate în dificultate, alte iniţiative filantropice. Conexiuni cu familii cunoscute autohtone din: Argeş, Dâmboviţa, Ilfov, Muscel, Olt, Vâlcea. Importante atestări documentare, alte aprecieri publice. (F.C.P.).

 

VOINESCU, Constantin D. (Călineşti, Muscel, 21 iulie 1926 – Călineşti, Argeş, 24 octombrie 2003). Jurist, funcţionar de stat, publicist. Liceul Matei Basarab, Bucureşti (1945), Universitatea Bucureşti (1949). Documentări şi misiuni oficiale externe: Franţa, Germania, Irak, Marea Britanie, Portugalia, Siria, Uniunea Sovietică. Activitate specializată: consilier juridic, Sfatul Popular al raioanelor Topoloveni (1951-1960) şi Găeşti, Dâmboviţa (1960-1961); expert, Secretariatul General, Consiliul de Miniştri, Bucureşti (1961-1962); director, Comitetul pentru Problemele Consiliilor Populare, Bucureşti (1962-1987). Volume importante (în colaborare): Index şi colecţie legislativă pentru uzul comitetelor executive ale consiliilor populare, I, II (1971); Index legislativ şi alte acte normative de bază în activitatea consiliilor populare (1980); Dreptul administrativ. Partea generală (1992). Numeroase studii, articole, comunicări, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Preocupări didactice, universităţi particulare din Capitală. Implicări directe în realizarea unor programe privind dezvoltarea zonei Argeş-Muscel. Membru, diverse asociaţii profesionale în domeniu, alte aprecieri publice antume şi postume. (A.A.D.).

 

VOINESCU, Emanuel I. (Călineşti, Muscel, 7 februarie 1913 – Odessa, Uniunea Sovietică, 21 august 1941). Ofiţer de carieră, infanterie, publicist, traducător. Militar Mănăstirea Dealu, Târgovişte, Dâmboviţa (1929), Universitatea din Bucureşti (1933), Şcoala Militară pentru Infanterie, București (1933). Funcţii de comandă, subunităţi din Bucureşti şi Cernăuţi (Bucovina). Combatant, Al Doilea Război Mondial, Frontul de Est, erou, căzut la datorie (locotenent), repatriat, cimitirul Sfânta Vineri, Bucureşti (căpitan post mortem). Volume importante: Războiul care vine (1938); Mareşalul Lyoutey (manuscris). Colaborări, revistele: Calendarul; Ideea liberă; România militară; Universul literar; Vremea (pseudonim, Vornicul Boldur). Călătorii: Franţa, Grecia, Italia. Tălmăciri din limbile franceză şi italiană (cronici, recenzii, note de drum). Membru: Asociaţia Scriitorilor Militari din România (1932); Societatea Scriitorilor Bucovineni (1938). Nominalizat în Argeş. Cartea Eroilor (1984), alte aprecieri comunitare antume şi postume. (M.M.S.).

 

VOINESCU, Silvestru, D. (Călineşti, Muscel, 2 ianuarie 1935 – Călineşti, Argeş, 13 septembrie 2005). Jurist, om de cultură, manager, memorialist. Frate cu Constantin D. V. (v.). Şcoala Medie Nr. 1/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1955), Universitatea Constantin I. Parhon, Bucureşti (1964). Stagiu: Germania de Est (1971, 1980). Specializare, biblioteconomie, recunoscut în domeniu. Succesiv: şef, Biblioteca Raională/Comunală, Topoloveni, Argeş (1955-1963); bibliograf (1963-1964), director (1964-2004), Biblioteca Regională/Judeţeană Argeş. Ctitor, actualul sediu al instituţiei, edificat în perioada 1996-2003, denumirea personalizată Dinicu Golescu şi inaugurare, 8 martie 2003. Volume importante: Un secol de activitate corală în Piteşti (1971); Istoria municipiului Piteşti (1988, în colaborare); Argeşeni şi musceleni în Academia Română (1995); O viaţă printre cărţi, I-III (1997-2004); Argeş. Mică enciclopedie (2001, în colaborare). Distinct: Colegiul redacţional, Argeş. Cartea Eroilor (1984). Numeroase studii, revistele: Argeş; Biblioteca Bucureştilor; Buletin cultural; Calende; Contemporanul. Articole, interviuri, emisiuni media, reuniuni tematice naţionale sau internaţionale. Creaţii literare (versuri, proză), membru, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Piteşti (2003). Turnee artistice externe (cor): Franţa, Letonia, Slovacia, Ungaria. Tom dedicat: Silvestru Voinescu – un destin asumat, editor, Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu, Argeş (2006). Eponimie, Biblioteca Locală Călineşti, alte recunoaşteri comunitare antume şi postume. (C.C.C.).

 

VOINICILĂ, Florea (Gruiu, Căteasca, Argeş, 27 martie 1928 – Piteşti, Argeş, 2012). Instrumentist, vioară, muzică populară românească. Autodidact, continuarea preocupărilor lăutăreşti, familiale, renumite în Argeş-Muscel, mentor, Ion Matache (v.). Activitate specifică, orchestrele: Radio, Bucureşti; Doina Argeşului, Piteşti; Chindia, Piteşti. Fondator, grupuri vocale şi instrumentale, ansambluri coregrafice, echipe artistice rurale. Discografie, înregistrări radio (1940) şi televiziune, selecţii pentru Fonoteca de Aur, Bucureşti. Numeroase spectacole, partituri proprii, reuniuni publice sau particulare, turnee interne şi externe. Piese de referinţă: Hora gruienilor; Ca la Breaza; Brâul pe şase. Colaborări cu Marin T. Teodorescu/Zavaidoc (v.), alţi valoroşi dirijori, solişti vocali, realizatori media. Contribuţii la cunoaşterea folclorului autentic tradiţional. Aprecieri comunitare antume şi postume. (L.I.P.).

 

VOINICU, Mihaela I. (n. Carei, Satu Mare, 14 septembrie 1968). Inginer, electronică şi telecomunicaţii, manager, publicistă. Stabilită la Piteşti, Argeş, din 1991. Liceul Nr. 1, Carei (1986), Universitatea Tehnică din Cluj Napoca (1991). Stagiu, Statele Unite ale Americii (2011). Documentări externe: Finlanda (2002), Belgia (2011; 2013), Olanda (2011). Doctorat, ştiinţe tehnice, Piteşti (2012). Activitate specializată: programator, SC Automobile SA, Colibaşi/Mioveni, Argeş (1991-1994); analist, Direcţia de Sănătate Publică, Argeş (1994-2001); informatician, Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu, Argeş (2001-2004), şef serviciu (2004-2005), director adjunct (2005~). Volume importante (în colaborare): Ghidul bibliotecilor publice argeşene (2005); Biblioteca. Informaţie, comunicare, cunoaştere (2008). Articole, studii, analize, rapoarte, interviuri, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Contribuţii distincte la implementarea, în Argeş, a sistemului informatic pentru: prelucrarea indicatorilor specifici instituţiilor medicale; evidenţa fondului de carte, documentelor, relaţiilor cu utilizatorii, instituţia amintită; implementarea proiectului Biblionet în localităţile rurale. Coordonator, Centrul de informare Europe Direct Argeş (2009~), integrat reţelei continentale de profil. Implicări comunitare permanente. Membră, diverse foruri profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (I.D.P.).

 

VOINŢA ARGEŞULUI (1895; 1902; 1904; 1914). Publicaţie apărută, cu intermitenţe, la Piteşti, Argeş. Patru serii: 1. Ziar naţional liberal, editat săptămânal, primul număr, 1 februarie 1895. Texte din: Mihai Eminescu, Ion Heliade Rădulescu, Duiliu Zamfirescu. Colaboratori: Constantin Dobrescu – Argeş (v.), Vioara Magdu, George Russe, Alexandru Valescu (v.). Imprimare, tipografiile din Piteşti: Gheorghe Popescu, Alexandru Haralambie Rădulescu; respectiv Craiova (Dolj) şi Bucureşti. 2. Organ naţional – liberal, editat, săptămânal, noul număr, 2 mai 1902. Imprimare: Tipografia Transilvania Iosif Schreier, Piteşti. 3. Organul Partidului Naţional - Liberal, editat, săptămânal, noul număr, 1 ianuarie 1904. Imprimare: Tipografia Transilvania Iosif Schreier, Piteşti. 4. Organul Partidului Conservator, editat, bilunar, noul număr, 3 aprilie 1914. Devize: Luminează-te şi vei fi!; Cinste, muncă şi economie! Colaboratori: Nicolae Budişteanu, Mihail Mihăileanu (v.). Imprimare: Tipografia Mihail Lazăr Fiu, Piteşti. Tematică adecvată: articole politice, controverse, propagandă electorală, critică virulentă la adresa opoziţiei; literatură, bibliografie. Implicări comunitare permanente. Diverse atestări de arhivă. (I.I.B.).

 

VOINŢA MUSCELULUI (1901-1903). Publicaţie periodică, apărută, săptămânal, la Câmpulung, Muscel. Primul număr, 16 septembrie 1901; subtitlul, Ziar naţional - liberal. Articole politice, dezbateri electorale, comentarii pe teme economice, sociale, pedagogice; literatură, istorie, informaţii. Critici virulente la adresa opoziţiei conservatoare. Colaboratori: Ioan Giurculescu (v.), Candid Ionescu, Ion N. Ionescu, Nicolae Jugureanu (v.), Luca Paul (v.). Imprimare: Tipografia Gheorghe N. Vlădescu, Câmpulung. Implicări comunitare permanente. Diverse atestări de arhivă. (I.I.B.).

 

VONICA, Florenţa Eugenia I. (n. Giurgiu, 22 iulie 1950). Profesor universitar, filologie, manager. Stabilită la Piteşti, Argeş, din 1980. Liceul Nr. 2, Giurgiu (1969), Universitatea din Bucureşti (1973). Doctorat, morfologie, Bucureşti (2003). Activitate didactică permanentă: unităţi şcolare din Giurgiu (1973-1980) şi Piteşti (1985-1990); Institutul de Învăţământ Superior/Universitatea din Piteşti (1980-1985; 1990~). Şefă, Catedra Filologie (2000-2004), secretar ştiinţific, Colegiul Universitar/Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei (2000-2008). Responsabilităţi în compartimentul Învăţământ Dechis la Distanţă (2000-2001). Profesor din 2008. Volume importante: Morfologia graiurilor olteneşti actuale (2003); Sintaxa frazei. Subordonatele necircumstanţiale (2004; 2011); Părţi de vorbire neflexibile (2007); Sintaxa frazei. Subordonatele circumstanţiale (2007); Sintaxa propoziţiei. Părţi principale (2007). Numeroase articole, studii, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Contribuţii la dezvoltarea învăţământului superior din Piteşti. Diverse implicări în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice. (M.C.S.). 

 

VOROVENCI, Ion I. (Schitu Goleşti, Muscel, 19 martie 1935 - Ştefăneşti, Argeş, 12 februarie 2012). Profesor gradul I, educaţie fizică, manager, antrenor, atletism. Şcoala Normală/Colegiul Pedagogic Carol I, Câmpulung (1953). Institutul de Cultură Fizică, Bucureşti (1957). Activitate didactică permanentă: Şcoala Medie/Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1957-1991), director fondator, Şcoala Sportivă de Elevi (1957). Inspector şcolar (1991-1997). Elaborarea unor ample programe judeţene în domeniu. Formator de talente, recorduri zonale şi naţionale pentru juniori sau seniori, colaborări cu numeroase asociaţii, secţii, cluburi din România. Coordonator, ansambluri sportive, spectacole de anvergură, realizate pe stadioane sau în alte locuri publice. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri comunitare antume şi postume. (N.M.I.).

 

VRABIE, Gheorghe (Voineşti, Vaslui, 8 aprilie 1908 – Bucureşti, 17 iulie 1991). Profesor universitar, filologie, cercetător ştiinţific, folclor, memorialist. Stabilit, temporar, la Piteşti, Argeş (1962-1973). Liceul/Colegiul Gheorghe Roşca Codreanu, Bârlad, Vaslui (1929), Universitatea din Bucureşti (1933). Doctorat, lirica populară la români, Berlin, Germania (1944). Activitate didactică permanentă: şcoli din: Olteniţa (Ilfov), Dorohoi (Botoşani), Buzău (1938~1940); Universitatea Bucureşti (1944-1957); Institutul de Istorie şi Teorie Literară, Bucureşti (1957-1962); Institutul Pedagogic de 3 ani, Piteşti (1962-1973). Volume importante: Gândirismul (1940); Balada populară română (1966); Poveşti, snoave şi legende argeşene (1974); Poetica Mioriţei (1984); De civitate rustica (1999, postum). Colaborator constant, publicaţii din Capitală. Distinct: membru, Colegiul de redacţie, revista Argeş (1966-1973); preşedinte fondator, Asociaţia folcloriştilor argeşeni Constantin Rădulescu-Codin (1973). Numeroase studii, cronici, comentarii, interviuri, reuniuni tematice. Premiul Herder, Germania (1986). Interferat unor foruri specializate europene (Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie), nominalizat în Istoria municipiului Piteşti (1988) şi Monografia Universităţii din Piteşti (2004), alte aprecieri publice antume sau postume. (M.C.S.).

 

VRĂBIESCU, Gheorghe C. (1810 - ?). Proprietar urban şi rural, funcţionar al statului. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Câmpulung, Muscel (Mahalaua Târgului) şi localităţi apropiate. Slujitor al Curţii Domneşti de la Bucureşti. Nominalizat în Catagrafia oraşului Câmpulung din 1838, origine autohtonă, avere potrivită, slugi. Fiu de boier (postelnicel). Implicat în conducerea judeţului  istoric Muscel (ajutor al subcârmuitorului/subprefectului). Diverse atestări documentare antume sau postume. (S.I.C.).

VRĂBIESCU, Gheorghe N. (Botoşani, 25 martie 1895 – Piteşti, Argeş, 1985). Profesor gradul I, contabilitate, instrumentist, flaut, manager. Stabilit la Piteşti, din 1922. Şcoala de Muzică, Iaşi (1913), Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, Bucureşti (1916). Activitate didactică, instituţii din: Iaşi, Bucureşti, Lugoj (Timiş), Piteşti, colaborator, formaţii simfonice, partida de suflători. Director, Liceul Economic/Colegiul Maria Teiuleanu, Piteşti (1934; 1935-1938; 1950-1955). Insistenţe pentru reînfiinţarea Şcolii Profesionale Comerciale (1970). Concomitent, specialist, Banca Agricolă, Sucursala Argeş, temporar, director. Implicări constante în viaţa muzicală din Piteşti: spectacolele Orchestrei de Cameră a Cadrelor Didactice; operetele Palatului Culturii; reprezentaţiile Teatrului Alexandru Davila. Studii, articole, analize, rapoarte, interviuri, reuniuni tematice. Diverse atestări documentare. Aprecieri comunitare antume şi postume. (L.I.P.).

 

VRĂNEANŢU, Gheorghe Ioan Gh. (Timişoara, 28 februarie 1939 - Piteşti, Argeş, 19 noiembrie 2006). Artist plastic, pictură, profesor, publicist. Stabilit, definitiv, la Piteşti, din 1966. Liceul Gheorghe Lazăr, Sibiu (1957), Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, Bucureşti (1965). Activitate în domeniu: Studioul cinematografic, Buftea, Ilfov (1965-1966); Şcoala Populară de Artă, Piteşti (1966-1999). Formator de talente. Operă vastă, cicluri tematice, stil spiritualizat. Distinct, tablourile: Chinurile lui Nicolae Iorga; Logodna; Sărbătoarea recoltei; Călugăreni; Mircea cel Bătrân. Numeroase expoziţii personale sau de grup: Bucureşti (1967); Piteşti (1968~2004); Râmnicu Vâlcea (1975). Exprimări externe: Polonia (1967); Austria (1969; 1974); Germania (1969; 1974; 1982; 1983); Belgia (1971); Federaţia Rusă (1972); Japonia (1973); Statele Unite ale Americii (1973); Bulgaria (1974); Italia (1975; 1982); Spania (1975). Lucrări în muzee şi colecţii particulare din mai multe ţări ale lumii. Consemnări critice favorabile. Volum important: Anotimpuri româneşti (1981). Colaborări media: studii, articole, comentarii, opinii, interviuri. Participări la diverse reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Membru, Uniunea Artiştilor Plastici din România, Filiala Bucureşti (1970), alte aprecieri publice antume şi postume. (S.C.N.).

 

VREMEA NOUĂ (1910-1916; 1921; 1926). Publicaţie apărută, cu intermitenţe, în judeţul Muscel. Două serii: 1. Revistă pentru învăţători, editată, lunar, la Topoloveni. Număr distinct, octombrie-noiembrie 1912, continuarea celor redactate, succesiv, în judeţele Vâlcea, Tulcea, Galaţi, ulterior, Bucureşti. În Comitetul de direcţie: Ion Mihalache (v.), Constantin Rădulescu-Codin (v.). Reeditare, ianuarie 1921. Alte generice: Revistă didactică; Revistă pedagogică. Teme cu conţinut enciclopedic. 2. Ziar politic independent, editat, bilunar, Câmpulung, Muscel. Primul număr, 1 aprilie 1926, director - proprietar, Ion Ştefănescu-Gruiu. Conţinut adecvat. Imprimare: Tipografia Gheorghe N. Vlădescu şi Fiul. Diverse conlucrări comunitare. Atestări de arhivă. (I.I.B.).

 

VUCU, Ioan I. (n. Socolari, Caraş-Severin, 6 septembrie 1937). Inginer mecanic, profesor universitar, manager. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1971. Şcoala Medie Mixtă, Reşiţa, Caraş-Severin (1958), Institutul Politehnic, Timişoara (1963). Doctorat, ştiinţe tehnice, Timişoara (1978), Stagiu: Franţa (1995). Activitate didactică permanentă: Institutul Politehnic, Timişoara (1963-1971); Institutul de Subingineri/Institutul de Învăţământ Superior/Universitatea din Piteşti (1971-2007), şef, Catedra Tehnologia Construcţiilor de Maşini (1976-1984), decan, Facultatea de Inginerie (1989-1990), rector (1991-1992; 1992-1996). Profesor universitar (1991). Volume importante: Tehnologia fabricării maşinilor (1974); Tehnologia construcţiei de maşini (1998); Tehnologia fabricării produselor (2002). Numeroase studii, articole, referate, comunicări, granturi/contracte de cercetare, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse asociaţii specializate în domeniu. Contribuţii substanţiale la: dezvoltarea învăţământului superior tehnic din Argeş; înfiinţarea Universităţii din Piteşti (1991, fondator); obţinerea, prin transfer guvernamental, a viitorului Campus Târgu din Vale (1995); alte locaţii pentru servicii studenţeşti. Recunoaşteri publice. (M.C.S.).

 

VULTUREŞTI (Secolul XVI~). Comună din judeţul Argeş, pe râul Argeşel, aparţinând, tradiţional, Muscelului, satele: Vultureşti, Bârzeşti, Huluba. Suprafaţă: 48, 1 km2. Locuitori: 2 053 (2002); 2 885 (2008). Integrată, temporar, comunei Hârtieşti, Argeş (1950-2003). Atestare documentară medievală: Vultureşti (1512/1513). Biserici: Vultureştii de Jos (1865); Vultureştii de Sus (1870); Bârzeşti (1878); Bătieşti (1881). Monumente al eroilor: Vultureşti (1877; 1916-1918; 1941-1945); Bârzeşti (1916-1918); placă memorială, Vultureşti. Şcoală (1838); cămin cultural (1948), bibliotecă publică (1955). Băncile populare: Vulturul Argeşului (1904); Cuza Vodă (1924). Cooperativa pentru cumpărarea pământului Plugarul, Bârzeşti (1925-1930); Cooperativa forestieră Stejarul, Vultureşti (1920-1930). Centrul de cercetare Mâzgana, pentru depistarea paietelor de aur pe apele curgătoare din Argeş (1980-1989), cenaclul de artă plastică pentru copii, centru medical pentru îngrijirea persoanelor vârstnice. Areal pomicol, zootehnic, forestier. Arhitectură specifică zonei colinare, textile de interior, obiecte de îmbrăcăminte, folclor literar, muzical, coregrafic. Ansamblul de cântece şi dansuri populare Tinere talente. Turism rural. Trasee rutiere spre Piteşti, Câmpulung, Valea Mare-Pravăţ. Scrieri monografice: Vasile Mihai (1982); Ion Popescu-Argeşel şi colaboratorii (2006). Importante consemnări geografice, istorice, economice, spirituale. (G.I.C.).

 

 

 

  • Ioan Valentineanu
  • Iulian Vasilescu
  • Vasile Vasilescu
  • Vasile Aristide/Vasilescu V.
  • George Vasiliu
  • Ion Vasiliu
  • Gheorghe Velicescu
  • Vasile Veselovski
  • Vasile Vîlcan
  • Petre Vintilescu
  • Ion Vitan
  • Vlad Călugărul
  • Vlad Dracul
  • Nicolae Vlad
  • Vlad Ţepeş
  • Mihail Vlădescu C.
  • Radu Vochin
  • Vlaicu Vodă
  • Ştefan Voicu Voiculescu
  • Nicolae Voinea
  • Silvestru Voinescu
  • Gheorghe Vrabie
  • Gheorghe Vrăbiescu

 

Noutăți și evenimente

11.05.2018 - Anunț
Stimați vizitatori, Vă aducem la cunoștință că în zilele de 14-15 mai 2018 se vor executa la Cent...
Continuare


02.04.2018 - Anunț
Stimați vizitatori, Centrul de Cultură „Brătianu” anunță programul special de vizitare din timpul...
Continuare


18.01.2018 - Hai să dăm mână cu mână !, editia a XIII-a
Consiliul Județean Argeș și Centrul de Cultură „Brătianu” organizează vineri, 19 ianuarie 2018, la o...
Continuare


© 2013 CENTRUL DE CULTURĂ "BRĂTIANU"