CENTRUL DE CULTURĂ „BRĂTIANU”
Instituție de cultură finanțată de Consiliul Județean Argeș
ro  |  en
Home Enciclopedia Argesului si Muscelului LITERA U

U

 

UDA (Secolul XVI~). Comună din judeţul Argeş, satele: Uda, Băduleşti, Bărăneşti, Braniştea, Chiriţeşti, Cotu, Dealu Bisericii, Dealu Tolcesii, Diconeşti, Gorani, Greabăn, Lunguleşti, Miercani, Râjleţu-Govora, Romana, Săliştea. Suprafaţă: 79, 4 km2. Locuitori: 4 600 (1971); 2 227 (2008). Atestare documentară medievală: Râjleţi (1563). Vestigii arheologice prefeudale. Schit (secolul XVIII); biserici: Râjleţu-Vieroş (1792); Şetrari (1808); Cotu (1820); Râjleţu-Govora (1824); Ciorâca (1830); Braniştea (1831); Dealu Bisericii (1836); Gorani (1841); Miercani (1841). Monumente ale eroilor: Săliştea (1877, 1916-1919); Uda de Jos (1913, 1916-1919); Râjleţu-Govora (1916-1918); Uda de Sus (1916-1919). Şcoală (1838); cămin cultural (1948); bibliotecă publică (1959). Reşedinţa plasei Uda (1925). Cooperativă agricolă de producţie (1962-1989). Areal cerealier, zootehnic, pomicol, forestier. Arhitectură specifică zonelor colinare, prelucrarea lemnului, textile de interior, folclor literar, muzical, coregrafic. Târg tradiţional: Adormirea Maicii Domnului (15 august). Turism rural. Trasee rutiere spre: Piteşti (Argeş); Slatina (Olt); Drăgăşani (Vâlcea). Scrieri monografice: Dumitru I. Ionescu (1998); Viorel Cărămizaru (manuscris). Diverse consemnări geografice, istorice, economice, spirituale. (G.I.C.).

 

UDREA, Corneliu I. (n. Izvoru, Argeş, 30 mai 1951). Profesor universitar, matematică. Liceul Nicolae Bălcescu/ Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1970), Universitatea din Bucureşti (1974). Doctorat, analiză matematică, Bucureşti (1994). Activitate didactică: diverse instituţii de învăţământ din România (1974-1980),  Academia Tehnică Militară, Bucureşti (1980-2000), Universitatea din Piteşti (2000~), şef, Catedra de Matematică (2004-2011). Profesor universitar (2003). Volume importante: Integrarea funcţiilor de o variabilă reală (1987, în colaborare);  Integrala Riemann pentru funcţia de variabilă vectorială (2001, în colaborare);  Teoria operatorilor. Lecţii introductive (2001); Funcţii convexe. Elemente de teorie neliniară a potenţialului (2002); Calculul integral şi elemente de teoria măsurii (2003). Studii, articole, referate, comunicări, reuniuni tematice. Membru, diverse asociaţii specializate în domeniu. Aprecieri publice. (M.C.S.).

 

UDRESCU (Secolul XIX~). Familie tradiţională din Argeş. Proprietari urbani şi rurali, funcţionari de stat, preoţi, cercetători ştiinţifici, medici, cadre didactice, publicişti. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti şi localităţi apropiate. Mai cunoscuţi: Ştefan M. U. (Mozăceni, Argeş, 15 aprilie 1907 – Piteşti, Argeş, 11 octombrie 1976), profesor, religie, Liceul Ion C. Brătianu, Piteşti (1935-1937), preot, importante parohii din Argeş, volume, studii, articole pe teme eclesiastice şi civice, căsătorit cu Aneta U. (n. 1918), profesoară; Valeriu Şt. U. (Piteşti, Argeş, 25 august 1935 – Piteşti, Argeş, 1993), matematician; Victoria U. (n. 1945), funcţionară; Emil Ioan Şt. U. (n. Piteşti, Argeş, 13 octombrie 1938), medic, activitate permanentă în Capitală; Mircea Şt. U. (n. 1942), biolog, institute de cercetare din Bucureşti. Conexiuni cu familii din Argeş, Dâmboviţa, Olt, Vâlcea. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Consemnări monografice, alte aprecieri comunitare. (N.P.L.).

 

UDRESCU, Dumitru (Săpata, Argeş, 24 februarie 1892 – Piteşti, Argeş, 23 octombrie 1981). Învăţător, manager, culegător de folclor, publicist. Şcoala Normală, Bucureşti (1912). Activitate didactică permanentă: Lăunele de Sus, Olt (1912-1916; 1918-1922); Şcoala Normală, Piteşti (1922-1923, pedagog); Cepari, Argeş (1923-1928, director); Şcoala Nr. 3, Piteşti (1928-1929); Şcoala de Băieţi, Curtea de Argeş (1929-1943, director); alte instituţii de învăţământ (1943-1952). Combatant, Primul Război Mondial, fronturile din Dobrogea (1916) şi Moldova (1917-1918). Volume importante: Contribuţiuni la istoricul şcoalelor din Curtea de Argeş (1938); Balade eroice (1965); Glosar regional. Argeş (1967); De pe Argeş. Cântece şi strigături (1967); De pe plaiuri argeşene (1974). Cărţi didactice pentru clasele primare (în colaborare): Abecedar, Caligrafie, Citire, Desen, Geografie (1934; 1938). Numeroase studii, articole, cronici, revistele/ziarele: Glasul Argeşului, Mioriţa, Prietenul nostru, Secera şi ciocanul, Univers. Creaţii cu diverse culegeri şi antologii din Argeş-Muscel. Secretar, Asociaţia Învăţătorilor din Argeş (1929-1943), Premiul Naţional (1938), membru de onoare, Asociaţia Folcloriştilor Argeşeni Constantin Rădulescu-Codin (1973), alte aprecieri comunitare antume şi postume. (I.M.D.).

 

UDRESCU, Nina Gr. (n. Teiu, Argeş, 27 martie 1955). Actriţă de teatru, radio, televiziune. Liceul/Colegiul Zinca Golescu, Piteşti, Argeş (1974), Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, Târgu Mureş (1982), Clasa Constantin Codrescu. Activitate în domeniu: Teatrul de Nord, Baia Mare (1982-1984); Teatrul Alexandru Davila, Piteşti (1984-1985); Teatrul de Stat/Naţional, Constanţa (1985~). Roluri de referinţă: Nina Zarecinaia (Pescăruşul, Anton Pavlovici Cehov); Anca (Năpasta, Ion Luca Caragiale); Arcadina (Pescăruşul, Anton Pavlovici Cehov); Lady Macbeth (Macbeth, William Shakespeare); Liuba Andreevna (Livada cu vişini, Anton Pavlovici Cehov). Diverse partituri media. Colaborări didactice, Universitatea Ovidius, Constanţa (2003-2007). Consemnări critice favorabile, premii, galele tineretului (1986, 1987). Membră, Uniunea Teatrală din România/UNITER (1990~), alte aprecieri publice. (P.A.D.).

 

UDRIŞTEANU, Laura I. (Iancu Jianu, Olt, 15 aprilie 1925 – Piteşti, Argeş, 27 august 2001). Jurist, manager. Stabilită la Piteşti, din 1951. Liceul de Fete/Colegiul Elena Cuza, Craiova, Dolj (1948), Facultatea de Drept, Bucureşti (1958). Activitate specializată: judecător ajutor, Tribunalul Argeş (1951-1952); judecător: Tribunalul Popular Raional, Topoloveni, Argeş (1952); judecătoriile Piteşti (1952-1960; 1968-1974) și Costeşti, Argeş (1965-1968). Distinct: preşedintă, Tribunalul Popular Raional Vedea, Argeş (1960-1965); notar-şef, Notariatul de Stat Judeţean, Argeş (1974-1980). Analize, programe, rapoarte, reuniuni tematice zonale şi naţionale. Membră, diverse foruri profesionale  în domeniu. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice antume şi postume. (A.A.D.).

 

UIVARY, Alexandru M. (Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a secolului XX). Proprietar urban, mic industriaş, donator comunitar. Grafiat, uneori, Ujvary. Fiul lui Micloş U. (v.). Terenuri, imobile, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti, Argeş, localităţi apropiate. Patron fondator (1924), Fabrica de Tăbăcărie, Blancuri şi Toval, Piteşti (strada Râurilor), capital investit,      60 000 lei aur, capacitate instalată, 46 HP. Producţie anuală, 30 tone (1927); valoarea mijloacelor fixe, 1 000 000 lei; 50 HP (1939). Membru activ, Camera de Comerţ şi Industrie, Piteşti: Comisia Interimară (1929); Comisia pentru Cercetarea Aplicării Legii Speculei (1929). Implicări în dezvoltarea economică şi culturală a localităţii, special, edificarea şi dotarea Teatrului Comunal, Piteşti. Nominalizat în: Anuarul general al oraşului Piteşti şi judeţului Argeş (1936); Istoria municipiului Piteşti (1988); Camera de Comerţ şi Industrie în istoria economiei argeşene (2000). Alte aprecieri publice antume şi postume. (T.C.A.).

 

UIVARY, Micloş (A doua jumătate a secolului XIX – Începutul secolului XX). Proprietar urban şi rural, mic întreprinzător, caretaş. Origine maghiară. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti, Argeş şi localităţi apropiate. Patron fondator, atelier specializat (strada Viilor), realizarea şi comercializarea de carete (trăsuri închise, cu patru roţi), renumit în domeniu (Argeş, Dâmboviţa, Muscel, Olt, Vâlcea). Corespondenţă externă. Activitate agreată de Prefectura Argeş, Primăria locală, Camera de Comerţ şi Industrie, Piteşti. Nominalizat în Anuarul general al oraşului Piteşti şi judeţului Argeş (1936). Alte atestări documentare. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice antume şi postume. (T.C.A.).

 

UKLAR, Joseph/Iosif I. (A doua jumătate a secolului XIX – Începutul secolului XX). Proprietar urban, mic întreprinzător, donator comunitar. Originar din Transilvania. Imobile, terenuri, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti, Argeş. Membru marcant, Camera de Comerţ şi Industrie, Piteşti, nominalizat în grupul corespondenţilor din categoria producătorilor de cojoace groase (12 ianuarie 1888) şi al marilor comercianţi de vinuri (4 ianuarie 1889). Sprijin pecuniar pentru Societatea Corală Liedertafel, organizată de grupul germanilor stabiliţi în reşedinţa Argeşului (10 februarie 1866). Iniţiator şi patron fondator, Sala de spectacole Universala, Piteşti (1880), folosită de companii teatrale, organizaţii cetăţeneşti, foruri culturale, vândută (1890) lui Franz M. Lehrer (v.). Contribuţii la evoluţia economiei şi a spiritualităţii locale în etapa amintită. Diverse atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (G.A.H.).

 

ULIERU, George Gh. (Câmpulung, Muscel, 8 septembrie 1884 – Câmpulung, Muscel, 28 august 1943). Medic, medicină generală, publicist, traducător, memorialist. Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1903), Facultatea de Medicină, Bucureşti (1909). Doctorat, ştiinţe medicale, Bucureşti (1913). Activitate în domeniu: Turtucaia, Dobrogea (1914-1916); Atadalchioi, Dobrogea (1919-1922); Alexandria, Teleorman (1923~1928); Dragoslavele, Muscel (1928-1938). Temporar: Dârmăneşti, Ştefăneşti, Câmpulung, Schitu Goleşti, Boteni (Muscel); Beica, Zătreni (Vâlcea). Combatant, Primul Război Mondial (1916-1918), coordonator, spitalul militar de campanie, Frontul din Moldova (1917). Volume importante: Lacul Techirghiol (1922; 1925); Puterea neruşinată (1924); Florile bune de leac (1929); Mănăstirea Nămăeşti (1931); Din carnetul unui medic de plasă/Însemnările unui medic de plasă (postum, 1948; 1949; 1958); Scrieri (1967, ediţia Mihail Robea). Numeroase studii, articole, comentarii, revistele: Adevărul literar şi artistic; Analele Dobrogei; Glasul Ţării; Junimea; Muscelul nostru. Editor, periodicele: Rândunica (Alexandria); Facla Muscelului (director); Piatra Craiului (Dragoslavele). Tălmăciri din operele scriitorilor clasici americani, germani, indieni, ruşi. Preocupat de starea sănătăţii precare a locuitorilor din mediul rural. Eponimie: străzi în Piteşti şi Câmpulung. Alte aprecieri publice antume şi postume. (C.G.C.).

 

ULMEANU, Traian Vasile V. (n. Buzău, 3 ianuarie 1943). Profesor, limba şi literatura română, ziarist, editor. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1965. Şcoala Medie Bogdan Petriceicu Hasdeu, Buzău (1960), Universitatea Constantin I. Parhon, Bucureşti (1965), Secţia, Jurnalism (prima promoţie). Stagiu, Relaţii Internaţionale, Bucureşti (1981). Documentări externe: Germania (1971); Bulgaria (1972); Turcia (1973; 1998; 2006); Grecia (1985; 1987); Polonia (1986; 1989); Spania (1998); Azerbaidjan (1998); Franţa (1999); Suedia (2000). International Press Card/Carte internaţională de ziarist (1990). Activitate permanentă la Piteşti: redactor (1965-1984); redactor principal (1984-1988); redactor de rubrică (1988-1989), Secera şi ciocanul; cofondator (1989-1990), redactor-şef adjunct (1990-1999), redactor-şef (1999-2005), cotidianul Argeşul liber/Argeşul. Volume importante: Fotbal Club Argeş (1998); Introducere în jurnalismul sportiv (2004); Povestea vorbei. Mic îndreptar de scriere corectă (2006). Numeroase studii, articole, reportaje, comentarii, cronici, apărute în publicaţii din România. Realizator media, posturi de radio şi televiziune, Bucureşti, Piteşti, Câmpulung. Preocupări didactice, Universitatea din Piteşti (2000-2007), formator de talente în domeniu. Membru: Colegiul Director, Argeşul liber/Argeşul (acţionar); Uniunea Ziariştilor din România (1969); Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România (1990). Contribuţii la evoluţia presei, sportului, învăţământului de profil din Argeş - Muscel. Aprecieri publice. (C.I.S.).

 

UNGHEANU, Dumitru Gh. (Valea Mare, Ştefăneşti, Muscel, 11 noiembrie 1905-?). Ofiţer de carieră, intendenţă, general. Şcoala Superioară de Război, Bucureşti. Combatant, Al Doilea Război Mondial (1941-1945): Frontul de Est (1941; 1944); Marele Stat Major (1942-1943); Frontul de Vest (1944-1945), subşef, Serviciul Intendenţei, Corpul 2 Armată, ofensiva din Cehoslovacia. General maior. Ordine şi medalii române sau străine, alte aprecieri publice antume și postume. (G.I.N.).

 

UNGHEANU, Mihai I. (Slobozia, Ialomiţa, 17 martie 1939 – Bucureşti,  12 martie 2009). Scriitor, ziarist, înalt funcţionar de stat, parlamentar. Facultatea de Limbă şi Literatură Română, Universitatea Constantin I. Parhon, Bucureşti   (1963). Doctorat, filologie, Bucureşti (1983). Documentări continentale. Iniţial, redactor,  revista, Ramuri, Craiova, Dolj (1964-1966). Activitate relevantă în Capitală, publicaţiile: ziarul Scânteia tineretului, şef, Secţia Cultură (1965-1968;1972-1974); Contemporanul (1970-1972); Luceafărul, şef secţie, secretar general de redacţie (1968-1969), redactor-şef adjunct (1974-1990); Editura Globus, redactor-şef (1990-1993). Preocupări didactice (1993-2009), facultăţile de Sociologie: Universitatea de Stat, Bucureşti; Universitatea Spiru Haret, Bucureşti. Preşedinte fondator, Festivalul Ion Luca Caragiale, Teatrul Naţional, Craiova (1977-1984). Volume importante:  Marin Preda. Vocaţie şi aspiraţie  (1973); Fiii risipitori (1988); Răstălmăcirea lui Vlad Ţepeş (1992); Adio, domnule Maiorescu! (1995); Holocaustul culturii române. 1944-1989 (1999). Studii, eseuri, comunicări tematice, reuniuni naţionale şi internaţionale. Membru marcant, vicepreşedinte, Partidul România Mare. Secretar de Stat, Ministerul Culturii (1992-1996), Guvernul Nicolae Văcăroiu. Senator de Argeş (2000-2004; 2004-2008), reprezentând Partidul România Mare, secretar al Senatului. Iniţiative legislative, declaraţii politice, rapoarte, interviuri, emisiuni media. implicări în realizarea unor proiecte lansate de oficialităţile din Argeş – Muscel. Volum dedicat: Recurs la memorie. Convorbiri cu Mihai Ungheanu (Mihai Golescu, 2009). Alte aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

UNGHENI (Secolul XVI~). Comună din judeţul Argeş, pe râul Teleorman, satele: Ungheni, Colţu, Găujani, Goia, Humele, Satu Nou. Suprafaţă: 74, 8 km2. Locuitori: 6 500 (1971); 3 378 (2008). Atestare documentară medievală: Colţu (1518); Ungheni (1538). Biserici: Goia/schit (1770); Găujani (1792); Ungheni (1816); Colţu (1900); Humele (1902); Satu Nou (1941); cruci de piatră: Humele (1814, 1848). Monumente ale eroilor: Humele (1877-1878, 1913, 1916-1918); Găujani (1877-1878, 1916-1919, 1941-1945); Ungheni (1916-1919, 1941-1945). Şcoală (1838); cămin cultural (1948); bibliotecă publică (1954). Bancă populară (1904; 1919). Cooperativa Agricolă Sfântul Gheorghe (1924-1942) şi Cooperativa de Credit Îndemnul (1945), Humele. Cooperative agricole de producţie: Humele (1949-1989); Ungheni (1959-1989). Areal cerealier, zootehnic, legumicol. Arhitectură specifică zonei de câmpie, textile de interior, folclor literar, muzical, coregrafic. Turism rural. Trasee rutiere spre: Costeşti şi Piteşti (Argeş); Alexandria (Teleorman). Staţia Colţu, linia ferată Costeşti-Roşiori de Vede (Teleorman). Scrieri monografice: Alexandru Petre  Constantinescu, Humele (1942, manuscris); Gheorghe Roceanu. Manuscris (1942). Diverse consemnări geografice, istorice, economice, spirituale. (G.I.C.).

 

UNGUREANU, Corneliu V. (n. Câmpulung, Muscel, 14 ianuarie 1929). Inginer, termotehnică, profesor universitar. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung (1947), Institutul Politehnic, Timişoara (1963). Doctorat, ştiinţe tehnice, Timişoara (1963). Documentări externe. Activitate didactică şi de cercetare permanentă, Institutul Politehnic, Timişoara (1953-1996). Volume importante: Instalaţii de ardere (1968); Generatoare de abur pentru instalaţii energetice clasice şi nucleare (1977); Calculul hidrodinamic şi de rezistenţă (1985). Numeroase studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse foruri ştiinţifice autohtone şi continentale. Contribuţii la evoluţia învăţământului superior tehnic din România. Implicări comunitare. Premiul Traian Vuia al Academiei Române, Bucureşti (1972), alte aprecieri publice. (I.I.M).

 

UNGUREANU, Elena (n. Albeştii de Muscel, Argeş, 3 ianuarie 1950). Profesoară limba şi literatura română, manager, funcţionar de stat. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Argeş (1969), Universitatea din Craiova, Dolj (1974). Doctorat, ştiinţe umaniste, Bucureşti (2000). Activitate specializată. Şcoala Nr. 5, Râmnicu Vâlcea (1974-1998), directoare (1989-1991); inspector, Inspectoratul Şcolar al judeţului Vâlcea (1998-1999; 2000-2004); inspector general, Ministerul Educaţiei Naţionale, Bucureşti (1999-2000); Colegiul Alexandru Lahovari, Râmnicu Vâlcea (2004-2012). Volume importante (în colaborare): Limba română în şcoala primară (1999); Antologie de texte literare (2000); Construcţia incidentă în limba română (2002). Numeroase studii, articole, comunicări, reuniuni tematice în domeniu, consemnări evocatoare. Aprecieri comunitare. (V.N.P.).

 

UNGUREANU, Emilia I. (n. Poienarii de Muscel, Argeş, 1 decembrie 1956). Profesor universitar, economie generală. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung Argeş (1975), Facultatea de Filosofie, Bucureşti (1980), Facultatea de Ştiinţe Economice, Universitatea Valahia, Târgovişte, Dâmboviţa (2000). Stagiu: Franţa. Doctorat, economie, Bucureşti (2001). Activitate didactică: Liceul de Chimie Industrială, Lupeni, Hunedoara  (1980-1986), Universitatea Tehnică din Petroşani, Hunedoara (1986-1998), Universitatea din Piteşti, Argeş (1998~), Facultatea de Ştiinţe Economice, secretar ştiinţific (2000-2004), şef, Catedra/ Departamentul Teorie Economică şi Finanţe (2004 - 2012). Documentări externe. Profesor universitar (2005). Volume importante: Microeconomie (1999, 2000, 2001); Macroeconomie (2000, 2001, 2002); Preţul în economia contemporană (2004); Piaţa muncii în context european (2001, 2005); Economie, I (2007),  II (2008, în colaborare). Numeroase studii, articole, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membră, comisii doctorale, diverse asociaţii în domeniu, fundaţii. Contribuţii la organizarea activităţilor didactice şi ştiinţifice, facultăţile cu profilul economic, juridic, administrativ, Universitatea din Piteşti. Diverse aprecieri publice. (M.C.S.).

 

UNGUREANU, Gheorghe S. (n. Ţigăneşti, Topoloveni, Muscel, 14 septembrie 1946). Profesor, gradul I, filosofie, manager, cadru didactic universitar. Şcoala Medie, Topoloveni, Argeş (1964), Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iaşi (1973). Doctorat, filosofie, Bucureşti (2002). Documentări externe. Activitate permanentă în Argeş, liceele: Corbeni (1973-1974); Colibaşi/Mioveni (1974-1975); Zinca Golescu şi Real - Umanist Nr. 4, Piteşti (1975-1977); Topoloveni (1977-2001), director (1990-1997); Universitatea din Piteşti (2001~), conferenţiar titular (2003). Distinct: inspector şcolar general adjunct, Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş (2001-2005). Volume importante: Alexandru D. Xenopol – filosof al istoriei (2002); Vasile Pârvan şi istoria ca formă de viaţă (2003); Filosofia istoriei. Culegere (2004); Limbaj, modelare, comunicare (2007, coordonator). Studii, articole, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, emisiuni media. Redactor-şef adjunct, revista Philosophia militans, Piteşti (2010~). Contribuţii la evoluţia învăţământului din Argeş-Muscel. Implicări comunitare permanente. Membru, diverse foruri ştiinţifice şi administrative în domeniu, alte aprecieri publice. (G.G.S.).

 

UNGUREANU, Ion V. (n. Călineşti, Muscel, 14 octombrie 1942). Inginer, profesor universitar, tehnologie industrială, manager. Liceul Teoretic, Ştefăneşti, Argeş (1962), Institutul Politehnic, Bucureşti (1967). Doctorat, ştiinţe  tehnice, Bucureşti (1996). Stagiu: Belgia (1973). Activitate  didactică şi de cercetare permanentă:  Institutul Politehnic, Bucureşti (1967-1978), Institutul de Învăţământ Superior/ Universitatea din Piteşti (1978~), decan, Facultatea de Învăţământ Tehnic (1981-1989). Profesor universitar (1992). Volume importante (în colaborare): Bazele cercetării experimentale în tehnologia construcţiilor de maşini (1979, 2001); Tehnologia construcţiilor de maşini (1979); Construcţia şi exploatarea dispozitivelor (1982); Elemente de proiectare a dispozitivelor (1985); Proiectarea dispozitivelor pentru maşini-unelte (1995). Numeroase studii, articole, referate, comunicări, granturi /contracte de cercetare, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse foruri specializate în domeniu. Director executiv, Asociaţia Constructorilor de Automobile din România (Piteşti, 1996). Contribuţii deosebite la evoluţia învăţământului superior tehnic din Argeş. Aprecieri publice. (I.A.B.).

 

UNGUREANU, Laurenţiu (Piteşti, Argeş, 6 septembrie 1954). Ziarist, manager. Studii liceale în Piteşti, superioare la Bucureşti. Succesiv: corespondent pentru Argeş, Scînteia tineretului (1985-1989); redactor, cotidianul Argeşul liber (1990-1994); redactor-şef, Curierul zilei, Piteşti (1995-1997); director general, Gazeta de Argeş (1997-2001). După 2005, director editorial, Roman in UK, publicaţie pentru românii din Marea Britanie. Numeroase ştiri, reportaje, comentarii, analize, interviuri, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Membru, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, premiul special (1993), alte aprecieri publice. (M.D.S.).

 

UNGUREANU, Marin P. (n. Topana, Olt, 2 aprilie 1952). Inginer mecanic, manager. Stabilit în Argeş, din 1979. Liceul Nr. 38, Bucureşti (1971), Institutul Politehnic, Bucureşti (1976). Specializare, industria de automobile. Exprimări externe: China, Egipt, Federaţia Rusă, Franţa, Germania, Iran, Turcia. Activitate permanentă, Întreprinderea de Autoturisme/SC Automobile SA, Colibaşi/Mioveni, Argeş: tehnolog (1979-1983); şef serviciu, sculer şef (1983-1986), pregătirea fabricaţiei (1986-1989), control producţie (1989-1991); director executiv, SC Ecma  SA (1991-1996); şef departament, tehnologie (1996-1998; 2000-2006); director, tehnologie (1998-2000; 2006~). Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Contribuţii directe la: realizarea cutiilor de viteze; omologarea şi integrarea automobilelor Dacia 1300, Dacia 1304, Dacia Nova; adaptarea tehnologiilor tradiţionale la cerinţele partenerilor externi; diversificarea producţiei în contextul economiei de piaţă; pregătirea noilor generaţii de specialişti în domeniu. Aprecieri publice. (D.D.I.).

 

UNGUREANU, Octavian M. (Corneşti, Băleşti, Gorj, 13 septembrie 1922 – Ştefăneşti, Argeş, 8 decembrie 2011). Ziarist, istoric, editorialist. Domiciliu şi activitate în Piteşti, Argeş (1955-1970; 1983). Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Muscel (1950), Universitatea Constantin I. Parhon (1973). Stagiu: jurnalism, Bucureşti (1957). Documentări externe: Bulgaria, Polonia, Republica Moldova. Activitate specializată: Liceul Agricol, Târgu Jiu, Gorj (1950-1955); Cotidianul Secera şi ciocanul, Piteşti, secretar de redacţie, comentator, politică externă (1955-1970); Gazeta Gorjului, Târgu-Jiu, redactor-şef adjunct (1970-1982). Volume importante: Luminile scenei… la Târgu Jiu (1980, în colaborare); Liceul Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu. Schiţă monografică (1982); Pictorul Keber  (1996); Epopeea Jiului. 1916. Antologie (1996); Dr. Grigore Lupescu. Recurs (1998). Distinct: tehnoredactor, Argeş. Cartea Eroilor (Piteşti, 1984). Numeroase studii, articole, interviuri, comunicări, reuniuni naţionale şi internaţionale pe diverse teme. Acreditări speciale de presă, ediţii îngrijite, cronici literare, plastice, teatrale. Membru, Uniunea Ziariştilor din România (1955). Implicări constate în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice antume şi postume. (C.I.S.).

 

UNGUREANU TIMOFTE, Mihaela Diana (n. Câmpulung, Argeş, 20 octombrie 1982). Sportivă de performanţă, box, antrenoare. Liceul cu Program Special, Câmpulung (2001), Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Piteşti, Argeş (2007). Titluri importante, seniori (categorii diferite): Campionatul Naţional (2001~2011); Locul III, Campionatul Mondial (2001); Locul III, Campionatul European (2004; 2007); Locul II, Campionatul Universitar European (2007). Succese notabile în pregătirea fetelor pentru practicarea disciplinei amintite, Clubul Sportiv Muscel, Câmpulung. Reuniuni tematice, interviuri, turnee externe. Aprecieri comunitare. (N.M.I.)

 

UNGURENUŞ (Secolul XVIII~). Familie tradiţională din Stăneşti, Corbi, Muscel. Proprietari funciari, cadre didactice, ingineri, militari, economişti. Mai cunoscuţi: Niţă, zis Ungurenuşu, patronimic, pârcălab; Gheorghe N. d. U. cu copiii: Mihai Gh. U., erou în Al Doilea Război Mondial (22 august 1944); Mihai Gh. U., tehnician, primar Corbi, Argeș (2004-2012), întemeietor, Muzeul Etnografic, Corbi (2007, în colaborare cu Muzeul Golești), cu fiii: Florentin M.U. (preot, biserica Botușari, Curtea de Argeș) și Mihail M.U. (economist, horticultor); Ion Gh. U., inginer mecanic; Maria Gh. U.; Gheorghe Gh. U., învăţător, Şcoala Stăneşti, director; profesor, istorie-geografie, director coordonator, Şcoala Corbeni, Argeş, ; Scrieri importante (în colaborare cu Mihai Gh. U.): Monografia satului Stăneşti; Familii de ieri şi de azi din Stăneşti, comuna Corbi, judeţul Argeş (2008); Toponimia pe Valea râului Doamnei. Implicări permanente în activitatea publică. Diverse atestări documentare. (F.C.P.).

 

UNITATEA DE PREPARARE AURIFERĂ, PITEŞTI (1989-1995). Structură economică specializată în recuperarea paietelor de aur, titanului şi zirconiului, din nisipurile aluvionare. Cercetări iniţiate de inginerul Gheorghe Ştefan (1980), fondator, Centrul Ştiinţific Mâzgana, Vultureşti, Argeş, Experiment aplicat în balastierele de pe râurile: Argeş, Argeşelu, Doamnei, Vâlsan (1980-1989), gestionar, Centrala Industriei Minere şi Combinatul Minier Deva, Hunedoara. Tehnologie simplă: spălarea agregatelor de râu pe un jgheab din lemn, căptuşit cu stofă variabilă, uscarea, scuturarea, selectarea particulelor colectate. Rezultate optimiste: 100 grame aur la tona de concentrat, autentificare, Combinatul Minier Baia Mare, Maramureş. Implicări oficiale, Nicolae Ceauşescu (v.), Ion Dincă (v.), Gheorghe Catană (v.). Înfiinţarea Unităţii de Preparare Auriferă, Piteşti (1989), subordonată, succesiv, Centralei Sării, respectiv Centralei de Metale Rare, Bucureşti. Extinderea   tehnologiei la toate balastierele organizate pe apele curgătoare din judeţele Argeş, Braşov, Dâmboviţa, Olt, Vâlcea. Adoptarea  unui Program naţional în domeniu. Reducerea treptată a sprijinului guvernamental, după 1989, încetarea activităţii (1995). Diverse atestări documentare. (M.M.B.).

 

UNITATEA MILITARĂ 01493, BASCOV (1991~). Instituţie specializată, subordonată structurilor naţionale în domeniul verificării mijloacelor tehnice şi depozitării patrimoniului specific. Anterior: Unitatea Militară 01580 (1938-1953), atribuţii privind depozitarea, transportul, întreţinerea, repararea, păstrarea, controlul, declasarea, casarea şi distrugerea muniţiilor; punct strategic al detaşamentelor sovietice de ocupaţie (1953-1958); obiectiv de stat în conservare (1958-1961); spaţii folosite de Ministerul Economiei, Bucureşti (1961-1990). Actuala denumire din 1991: Depozitul Central 165 Muniţii, Bascov, Argeş, sectoare administrativ şi tehnic. Comandanţi cunoscuţi: Berlescu Gheorghe (maior); Ionescu Ioan (colonel); Giurea Vasile (colonel); Bunea Ioan (colonel). Activitate îndelungată: Stoica I. Ilie (n. Hârseşti, Argeş, 2 mai 1949), ofiţer de carieră, artilerie, colonel. Liceul Militar Dimitrie Cantemir, Breaza, Prahova (1967), Şcoala de Ofiţeri Activi Nicolae Bălcescu, Sibiu (1970), Academia Militară, Bucureşti (1983), Academia Informatizată, Bucureşti (2001). Funcţii operative: Regimentul 1 Artilerie, Slatina, Olt (1970-1981, comandant de pluton, baterie, divizion); Regimentul 315 Artilerie (1983-1985, locţiitor comandant); Regimentul 69 Artilerie, Şimleu Silvaniei, Sălaj (1985-1988, şef stat major); Brigada 5 Vânători de Munte, Alba Iulia (1988-1993, şef artilerie şi locţiitor comandant); Depozitul Central 165 Muniţii, Bascov, Argeş (1993-2001, comandant). Colaborări, Revista trupelor de uscat, Bucureşti. Implicări comunitare permanente. Ordine şi medalii militare române, vicepreşedinte, Asociaţia Judeţeană a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere, Argeş, alte aprecieri publice. (I.T.B.).

 

UNIUNEA ARHITECŢILOR DIN ROMÂNIA – FILIALA ARGEŞ (1952 ~). Organizaţie profesională de creaţie, constituită la Bucureşti (1952), filiale cu activitate permanentă în ţară. Sediul la Piteşti. Reuniuni tematice anuale: prezentarea noilor schiţe de sistematizare a localităţilor urbane şi rurale; evidenţierea tendinţelor universale în proiectarea edificiilor publice, zonelor rezidenţiale, unităţilor economice; dezbateri privind valorificarea specificului naţional şi local în domeniu; întâlniri cu personalităţi din Capitală; expoziţii colective de machete, schiţe, planuri, alte elaborări specializate. Preşedinţi cunoscuţi: Radu Răuţă (v.), Anton Staicu (v.). Colaborări cu alte structuri asemănătoare, instituţii culturale, foruri publice din Piteşti, Câmpulung, Curtea de Argeş, Topoloveni, Costeşti, Mioveni. Implicări constante în viaţa Cetăţii. (A.N.M.).

 

UNIUNEA ARTIŞTILOR PLASTICI DIN ROMÂNIA – FILIALA PITEŞTI (1976~). Organizaţie obştească profesională de creaţie a pictorilor, graficienilor, sculptorilor, decoratorilor, scenografilor şi criticilor din domeniu, for central constituit la Bucureşti (1950). Filială în reşedinţa Argeşului, 16 aprilie 1976, preşedinţi cu activitate îndelungată, Sorin Ilfoveanu (v.), Ion Pantilie (v.), Ion Vlad (v.), Ştefan  Popescu (v.), Gheorghe Dobrică (v.). Conlucrări interjudeţene, expoziţii în Capitală, numeroase reuniuni tematice la Piteşti, Câmpulung, Curtea de Argeş, exprimări externe. Spaţii distincte: Metopa (Piteşti); Arta (Câmpulung); Casa Norocea (Curtea de Argeş). Tabere, simpozioane, retrospective, saloane, întâlniri şi dezbateri publice, ateliere, sediu, magazin proprii. Pentru 2013, statistic, 32 de membri. Implicări în proiectarea, finanţarea şi edificarea Casei Artelor din Piteşti (1986-1990), astăzi, Centrul Cultural. Participări constante la viaţa Cetăţii. Importante atestări documentare. (S.C.N.).

 

UNIUNEA ASOCIAŢIILOR STUDENŢEŞTI DIN ROMÂNIA – ORGANIZAŢIA PITEŞTI (1962~). Structură cu caracter adecvat preocupărilor specifice tinerilor din învăţământul postliceal. For central, existent la Bucureşti, din martie 1957. În Piteşti, consilii locale, pe facultăţi şi Centru Universitar, aferente Institutului Pedagogic (1962-1974), Institutului de Subingineri (1969-1974), Institutului de Învăţământ Superior (1974-1991). Preşedinţi cu activitate mai îndelungată: Ion Roşu, Cezar Eremia, Constantin Nicolescu (v.), Carmen Oprea, Sergiu Marcu, Cristina Trantea. Iniţiative cu caracter educativ, profesional, ştiinţific, social, sportiv, cetăţenesc. Publicaţie proprie: Juventus (serii succesive). Cluburi, casă de cultură, colaborări cu alte organizaţii de tineret din Argeş - Muscel. Redimensionări adaptate Universităţii din Piteşti (1991~). În 2001: Asociaţia Studenţilor Carol I, lideri cunoscuţi: Constantin Augustus Bărbulescu; Bogdan Tălmaciu, Cristina Neacşu. Ulterior, Liga Studenţilor din Argeş - Muscel. Diverse atestări documentare. (I.A.B.).

 

UNIUNEA COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA – CENACLUL PITEŞTI (1980-1990). Asociaţie obştească de profil, for central constituit la Bucureşti (21 octombrie 1949). Continuarea activităţii şi tradiţiilor Societăţii Compozitorilor Români, existentă din 1920. La Piteşti, Cenaclul muzicienilor, preşedinte fondator, Ion Grecu (v.). Reuniuni periodice, organizate în colaborare cu Teatrul Alexandru Davila, Liceul Dinu Lipatti, Şcoala Populară de Artă, Piteşti, casele de cultură din Argeş-Muscel. Stimularea creaţiei în domeniu, audiţii, întâlniri cu personalităţi din Capitală, spectacole. Diverse atestări documentare. (L.I.P.).

 

UNIUNEA EPIGRAMIŞTILOR DIN ROMÂNIA – FILIALA PITEŞTI (1991~). Asociaţie literară, iniţiată de pasionaţii în domeniu, sediul central, Bucureşti, preşedinte, Mircea Trifu. Membrii fondatori ai filialei: Traian Gărduş (v.); Constantin Păun (v.); Gheorghe Păun – Ulmu, jurist (23 aprilie 1915 – 2 ianuarie 2013), Nicolae Petrescu (v.); Gheorghe/George Tătăruş (funcţionar). Ulterior: Mariana Dobrin (v.); Constantin Mândruţă (ofiţer); Ioan/Nelu Vişan (tehnician). Reuniuni periodice, colaborări la reviste şi ziare din ţară, documentări externe, concursuri, dezbateri tematice. Consemnări în Anuarul epigramiştilor din România (2010). Diverse implicări comunitare. (M.M.O.).

 

UNIUNEA GENERALĂ A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA – CONSILIUL REGIONAL/JUDEŢEAN ARGEŞ (1966-1989). Organizaţie constituită prin afilierea uniunilor sindicatelor pe ramuri de producţie. Anterior: Confederaţia Generală a Muncii/CGM (1945-1953); Consiliul Central al Sindicatelor/CCS (1953-1966). În Argeş, structură subordonată forurilor din Capitală, interferată, prioritar, realizării  programelor politice şi economice locale. Consilii orăşeneşti sau municipale, comitete pe întreprinderi, secţii, sectoare, comune, grupe la nivelul formaţiilor de lucru. Preocupări privind: realizarea planului de stat; stimularea întrecerii socialiste; promovarea invenţiilor şi inovaţiilor; îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă; diversificarea activităţilor educative, culturale, sportive. Preşedinţi cunoscuţi: Gheorghe Tuiu (v.), Ion Niţă, Alexandru Popescu (v.), Gherghina Buzatu. Reorganizări esenţiale după 1990. Numeroase atestări documentare. (P.N.P.).

 

UNIUNEA JUDEŢEANĂ A COOPERATIVELOR AGRICOLE DE PRODUCŢIE, ARGEŞ (1966-1991). Organ deliberativ pentru coordonarea şi îndrumarea activităţii în domeniu, constituit prin acordul structurilor specifice din Argeş – Muscel, sub autoritatea Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie, Bucureşti. Statut cadru, adoptat la Congresul de la Bucureşti (7 – 9 martie 1966). Atribuţii privind: aprobarea strategiei şi programelor dezvoltării unităţilor teritoriale; utilizarea raţională a resurselor naturale exploatate; orientarea creşterii şi valorificării producţiei; stabilirea corectă a principiilor repartizării veniturilor acordate persoanelor sau comunităţii; facilitarea aprovizionării satelor cu utilaje, seminţe, material săditor, animale de rasă; controlul folosirii fondului de investiţii şi a patrimoniului propriu. Distinct: reprezentarea intereselor cooperatorilor în relaţiile publice, asistenţă juridică de specialitate, confirmarea bugetului Filialei Argeş, Casa Naţională de Pensii. Titulaturi tranzitorii: Uniunea Regională a Gospodăriilor Agricole Colective, subordonând consilii raionale (1966-1968); Uniunea Judeţeană a Ţăranilor Liberi (1990); Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei Agricole (1991). Sediul la Piteşti. Încetarea activităţii după lichidarea structurilor agricole de tip comunitar. Preşedinţi cunoscuţi: Ion Vătăşescu, Alexandru Şerban, Maria Vintilă, Constantin Uţă. Importante atestări documentare. (C.D.B).

UNIUNEA JUDEŢEANĂ A SINDICATELOR LIBERE, ARGEŞ (1990~). Organizaţie profesională de masă, cu statut propriu, constituită ca urmare a încetării activităţii Consiliului Judeţean al Sindicatelor Argeş, prin redefinirea societăţii româneşti, după evenimentele din decembrie 1989. Succesiv: Comitetul Judeţean Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere (ianuarie-iunie 1990); Alianţa Sindicală Argeş (iunie 1990~); Uniunea Teritorială/Judeţeană a Consiliului Naţional al Sindicatelor Libere din România/CNSLR (1991~). Diversificarea opţiunii sindicatelor pe ramuri specifice din Argeş-Muscel, pentru afilierea la structurile naţionale: Confederaţia Frăţia; Confederaţia Sindicatelor din România/CSDR; Cartel Alfa; Blocul Naţional Sindical/BNS; Meridian. Implicare în semnarea contractelor colective de muncă, privatizarea unităţilor economice, continuarea programelor productive, acordarea drepturilor salariale, iniţierea acţiunilor revendicative locale şi centrale. Numeroase atestări documentare interne şi externe. (D.G.D.).

 

UNIUNEA PATRIOŢILOR DIN ROMÂNIA – ORGANIZAŢIA ARGEŞ (1942-1946). Structură politică formată din intelectuali, liber profesionişti, funcţionari, mici negustori şi întreprinzători (19 noiembrie 1942). La Piteşti, sediul Organizaţiei Argeş: preşedinte cunoscut, Ion C. Petrescu (v.); secretar, Tudor I. Tudor (v.); coordonator central, Gheorghe Vlădescu – Răcoasa (sociolog); alţi lideri locali, Ion Garofoiu (v.), Ion Betle (v.), Ion Rancea. Preluarea patrimoniului Ligii Operelor Sociale din Piteşti (noiembrie – decembrie 1944). Implicare în lupta contra fascismului şi a războiului. Susţinerea constituirii alianţelor locale: Blocul Naţional Democrat; Frontul Naţional Democrat. Aprobarea Platformei guvernului condus de Petru Groza (6 martie 1945), programelor Prefecturii Argeş şi primăriilor urbane sau rurale (1945-1946). Din 12 ianuarie 1946, structură a Partidului Naţional Popular, delegaţi la Congresul de constituire, Bucureşti (martie 1946), lider local (1946-1949), Dumitru Nicoreşteanu (v.). Activitate asemănătoare în Muscel. Diverse atestări documentare. (P.N.P.).

 

 UNIUNEA REGIONALĂ/JUDEŢEANĂ A COOPERATIVELOR DE CONSUM, ARGEŞ (1949~). Asociaţie cu profil distinct, înfiinţată conform Decretului din 2 aprilie 1949, atribuţii privind coordonarea activităţii noilor structuri specifice zonelor rurale Argeş - Muscel, organizate în etapa imediat postbelică. Redimensionarea principiilor cooperatiste tradiţionale, exprimate, constant, în perioadele anterioare. Sediul la Piteşti. Iniţial (1950-1968), inclusiv uniuni raionale teritoriale. Priorităţi: aprovizionarea locuitorilor de la sate cu mărfuri industriale; achiziţionarea unor produse agricole pentru piaţa internă sau la export; construirea magazinelor universale din centrele comunale şi a secţiilor prelucrătoare de serie mică; participarea la realizarea obiectivelor strategice naţionale; gestionarea reţelei proprii de creditare. Interferenţe teritoriale adiacente. For coordonator: Centrocoop, Bucureşti. Preşedinţi cu activitate îndelungată: Ion Herişanu, Dumitru Foiniş, Ion Radu; vicepreşedinţi; Ion Olteanu, Paul Nemţeanu, Eugen Lazăr. Adaptare la cerinţele economiei de piaţă după 1990. Numeroase consemnări documentare. (M.M.B.).

 

UNIUNEA REGIONALĂ/JUDEŢEANĂ A COOPERATIVELOR MEŞTEŞUGĂREŞTI, ARGEŞ (1951~). Organizaţie specializată, constituită prin aderarea unităţilor prestatoare de servicii, activităţi economice, sociale, culturale, for central, constituit la Bucureşti (2 aprilie 1949), denumit, ulterior, UCECOM (1951). Structură proprie pentru Argeş – Muscel, reşedinţa la Piteşti. Iniţial (1951-1968), inclusiv uniuni raionale teritoriale. Reglementări ulterioare. Interferarea atelierelor interbelice cu preocupări familiale sau comunitare (confecţii, reparaţii, reabilitări); organizarea complexelor urbane sau a secţiilor rurale; construirea unor spaţii adecvate; diversificarea calificării şi preocupărilor profesionale; valorificarea tradiţiilor populare; integrarea în programele economiei locale ori naţionale. Unităţi recunoscute: Întreţinerea (Piteşti); Arta Meseriaşilor (Piteşti); Marama Musceleană (Câmpulung); Ceramica Argeşeană (Curtea de Argeş); Muncitoarea (Topoloveni). Obiecte de serie mică sau unicat, prelucrate manual, linii de fabricaţie, desfacere pe piaţa internă şi la export (produse artizanale din lemn, cusături, textile de interior, covoare, modelaje). Reorganizare conform prevederilor Legii Nr. 1, din 2005, societăţi cooperative şi alte forme de asociere, coordonate de Atcom, Argeş. Preşedinţi (succesiv): Emil Hector, Gheorghe Ştefănescu, Filip Sanfir, Sabina Barbu (v.), Maria Duţulescu, Ana Ungureanu, Ion Marinescu, Valentin Prundeanu; vicepreşedinţi, Nicolae Andreescu, Ion Chiriţă (v.), Gheorghe Georgescu. Implicări comunitare permanente. Diverse atestări documentare. (I.T.B.).

 

UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA – FILIALA PITEŞTI (2002~). Asociaţie obştească de profil, for central constituit pe baza Hotărârii Conferinţei Naţionale a Scriitorilor, Bucureşti (25-27 martie 1949). Continuarea activităţii şi tradiţiilor Societăţii Scriitorilor Români, existentă din aprilie 1908. Filiale în ţară, la Piteşti, oficial, 10 martie 2002. Membri fondatori: Călin Vlasie (v.), Gheorghe Crăciun, Petru Mihai Gorcea (v.), Liviu Capşa, Mircea Bârsilă (v.), Nicolae Oprea (2005~), Toma Biolan (v.), Gheorghe Izbăşescu (v.), Marin Ioniţă (v.), Virgil Diaconu (v.), Ion Lică-Vulpeşti (v.), Aurel Sibiceanu (v.), Florian Stanciu (v.). Preşedinţi succesivi: Călin Vlasie (2002-2005); Nicolae Oprea (2005~). În Comitetul Director (2009): Dumitru Augustin Doman (v.), Dumitru Ungureanu, George Rizescu (v.), Jean Dumitraşcu (v.); reprezentant în Consiliul Uniunii (2009), Mircea Bârsilă. După alegerile din 18 septembrie 2013, desfăşurate în prezenţa preşedintelui pe ţară, Nicolae Manolescu, conducere locală: Nicolae Oprea (preşedinte); Mircea Bârsilă, Dumitru Augustin Doman, Magdalena Grigore, Dumitru Ungureanu (în comitetul de conducere). Numeroase activităţi tematice, premii anuale pentru creaţie literară, publicarea revistei Argeş (parteneriat). În 2014, peste 70 de membri titulari şi stagiari. Contribuţii distincte la exprimarea spiritualităţii din Argeş-Muscel, la nivel naţional şi internaţional. (M.M.O.).

 

UNIUNEA TINERETULUI PROGRESIST/MUNCITORESC/

COMUNIST DIN ROMÂNIA – COMITETUL REGIONAL/JUDEŢEAN ARGEŞ (1944-1989). Organizaţie politică existentă, la nivel naţional, din 1922. Pentru Argeş - Muscel, structuri distincte  după 1944, subordonate conducerii centrale, interferate, prioritar, cerinţelor realizării programelor locale. Participare directă la constituirea şi afirmarea consiliilor judeţene sau regionale ale: Frontului Naţional Democrat (1944-1945); Blocului Partidelor Democrate (1945-1948); Frontului Democraţiei Populare (1948-1968); Frontului Unităţii Socialiste (1968-1989). Implicări nemijlocite (Piteşti, Câmpulung, Curtea de Argeş, ori aşezările rurale importante) în: ocuparea prefecturilor sau primăriilor (1945); organizarea demonstraţiilor favorabile instaurării guvernului condus de Petru Groza şi realizarea reformei agrare (1945); desfăşurarea primelor alegeri parlamentare postbelice (1946); susţinerea instaurării Republicii (1947); etatizarea principalelor unităţi economice (1948); transformarea socialistă a agriculturii (1949-1962); industrializarea intensivă (1961-1989). Numeroase brigăzi de muncă patriotică pe marile şantiere ale zonei Argeş - Muscel. Preocupări constante privind: pregătirea profesională a tinerilor; asigurarea condiţiilor de viaţă; creşterea demografică; diversificarea manifestărilor educative, culturale ştiinţifice, sportive. Lideri locali cunoscuţi: Gheorghe Ţuţui (v.), Mihai Istrate, Constantin Matei (v.), Ilie Dima, Constantin Voineag, Constantin Popescu, Marius Iliescu, Victor Popescu, Nicolae Oprea, Dumitru Dorobanţu. Diverse atestări documentare. (P.N.P.).

 

UNIUNEA ZIARIŞTILOR DIN ROMÂNIA – FILIALA ARGEŞ (1955~). Asociaţie profesională a lucrătorilor din presa scrisă şi audio-vizuală, sediul central, Bucureşti. La Piteşti, activitate aferentă, succesiv, publicaţiilor: Secera şi Ciocanul (1955-1989); Argeşul liber (1989-1996); Argeşul (1996~). Preşedinţi cunoscuţi: Gheorghe Stănculescu (v.), Nicolae Oanţă (v.), Marin Manolache (v.), Mihai Golescu (v.). După 1991, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala Piteşti. În 2014, adaptări la cerinţele Uniunii Europene. Exprimări naţionale şi internaţionale. Diverse implicări comunitare. (M.D.S.).

 

UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRÂNCOVEANU, PITEŞTI (1991~). Instituţie particulară de învăţământ superior, agreată, ulterior, acreditată de Ministerul Educaţiei, Bucureşti, rector fondator, Alexandru Puiu (v.), prorector, Ovidiu Puiu (v.). Profil preponderent economic şi administrativ (management, marketing, afaceri, finanţe, contabilitate, drept, ştiinţe ale comunicării). Licenţă, masterate, doctorate, module recunoscute extern, cursuri de zi, frecvenţă redusă, învăţământ la distanţă. Filiale la Brăila şi Râmnicu Vâlcea. Campus propriu, Piteşti-Nord (1997; 2004). Implicări constante în viaţa Cetăţii. Atestări documentare. (I.I.M.).

 

UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI (1991~). Instituţie de învăţământ superior, aparţinând structurilor statului, organizată conform prevederilor Ordinului Nr. 4894 al Ministerului Învăţământului, Bucureşti, 23 martie 1991. Continuarea activităţii Institutului Pedagogic de 3 ani (1962-1974), Institutului de Subingineri (1969-1974; 1984-1990), Institutului de Învăţământ Superior (1974-1984; 1990-1991). Iniţial: Facultatea de Ştiinţe (1991); Facultatea de Inginerie (1991); Facultatea de Teologie Ortodoxă (1991/1994). Diversificarea profilului şi specializărilor în etapele următoare. Pentru 2013-2014, facultăţile de: Ştiinţe; Litere; Mecanică şi Tehnologie; Electronică, Comunicaţii şi Calculatoare; Teologie Ortodoxă; Ştiinţe Economice; Ştiinţe Juridice şi Administrative; Educaţie Fizică şi Sport; Matematică-Informatică; Ştiinţe Socio-Umane; Ştiinţe ale Educaţiei. Licenţă, masterate, doctorate, module recunoscute extern, cursuri de zi, frecvenţă redusă, învăţământ la distanţă. Manageriat asigurat prin rectorat, decanate, departamente, servicii funcţionale. Bază materială adecvată: amfiteatre, săli de seminar, cabinete, laboratoare, ateliere, cămine studenţeşti, terenuri sportive. Bibliotecă, tipografie, editură. Locaţii tradiţionale: Gheorghe Doja, Doaga, Centrul de Calcul. Distinct: Campusul Târgul din Vale (1996~), proiectant, SC Proiect Argeş SA, Piteşti, director, Eugeniu Dumitrache (v.), arhitect, Pompiliu Soare (v.), executant, SC Argecom SA, Piteşti, manageri, Ion Fîntîneru (v.), Gheorghe Axinte (v.), şefi de şantier/lot, Mircea Bârsan, Aurel Bârzotescu, Victor Calangiu, Dan Ciucă, Teodor Niţă, Ştefan Radu, Dumitru Tudor. Finanţare guvernamentală, inaugurări periodice (1998, 2000, 2002, 2004). Valoroase exprimări naţionale şi continentale, colaborări cu universităţi europene, pregătirea studenţilor străini, burse speciale, acordare de titluri academice. Filiale la: Câmpulung (Argeş); Slatina (Olt); Turnu Măgurele (Teleorman); Râmnicu Vâlcea. Rectori: Ioan Vucu (v.), Gheorghe Barbu (v.), Gheorghe Secară (v.), Ionel Claudiu Didea (v.). Sărbătorirea Semicentenarului învăţământului superior la Piteşti, 2 noiembrie 2012. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Lucrări de sinteză: Medalioane universitare (2002); Monografia Universităţii din Piteşti (2004). Alte consemnări documentare. (I.A.B.).

 

UNIVERSITATEA HYPERION, BUCUREŞTI – FILIALA PITEŞTI (1991~). Instituţie particulară de învăţământ superior, sediul central, Bucureşti, filiale în mai multe oraşe din ţară. La Piteşti, locaţie iniţială, Centrul Teritorial de Calcul. Specialităţi: Ştiinţe hortiviticole (protecţia plantelor, pomicultură, viticultură, vinificaţie, legumicultură, industria produselor horticole); Automobile; Colegiul tehnic (informatică, management, ştiinţe ale viitorului). Activitate adiacentă, Fundaţia Universitară Hyperion, Bucureşti, Filiala Piteşti, domenii de referinţă: Drept; Consultanţă juridico-administrativă. Cadre didactice din Capitală şi din reşedinţa Argeşului. Alte unităţi din acelaşi sistem: Piteşti: Universitatea Spiru Haret, Bucureşti, Filiala Câmpulung, Centrul pentru Învăţământ Deschis la Distanţă, Piteşti; Universitatea Humanitas; Universitatea Ecologică. Diverse implicări comunitare. (I.I.M.).

 

UNIVERSITATEA POPULARĂ DIN CÂMPULUNG (1957-1990). Formă organizată pentru difuzarea cunoştinţelor în mediile cetăţeneşti, caracter deschis, activitate integrată Comisiei Orăşeneşti pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii. Sediul: Casa de Cultură Tudor Muşatescu, Câmpulung. Cursuri tematice, conferinţe, simpozioane, dezbateri, întâlniri cu personalităţi din diferite domenii ale cunoaşterii (Bucureşti, Braşov, Sibiu, Piteşti, Târgovişte). Filiale în principalele unităţi economice, aşezăminte culturale, sate apropiate. Continuarea şi diversificarea, pe baza cerinţelor specifice etapei amintite, a demersurilor Ateneului Popular, existent, la Câmpulung, în perioada interbelică. Structuri asemănătoare în toate centrele urbane şi rurale din Argeş-Muscel. Numeroase atestări documentare. (M.M.B.).

 

UNIVERSITATEA SPIRU HARET, BUCUREŞTI - FILIALA CÂMPULUNG (1991~). Instituţie particulară de învăţământ superior, agreată, ulterior, acreditată de Ministerul Educaţiei, Bucureşti, rector fondator, Aurelian Bondrea (psiholog). Distinct: Filiala Câmpulung, profil preponderent didactic şi economic, manageri: Ştefan Trâmbaciu (v.), Constantin Ciotei (v.), colegii şi facultăţi specializate. Patrimoniu propriu, preluat de la SC Aro SA Câmpulung. La Piteşti: Centrul pentru Învăţământ la Distanţă, coordonatori, Ion Tudosescu (v.), Stan Florea (v.), locaţie, Casa de Cultură a Sindicatelor. Licenţă, masterate, module recunoscute extern, cursuri de zi, frecvenţă redusă, învăţământ la distanţă. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Atestări documentare. (I.I.M.).

 

UNIVERSUL ARGEŞEAN (2011~). Publicaţie editată la Piteşti, apariţie săptămânală, subintitulată Primul ziar quality din Argeş. Numărul 1 (pilot), 15 februarie 2011 (24 de pagini), format 23x31,5 cm. Redactor-şef fondator, Ionuţ Stanciu; redactor-şef adjunct, Elena Marta (v.). Analize, reportaje, interviuri, portrete, cronici, anchete, dezbateri, informaţii pe teme de actualitate. Rubrici permanente privind viaţa politică, economică, socială, culturală a localităţilor urbane şi rurale din Argeş-Muscel. Imprimare, Tipografia Ringier Print, Bucureşti. Difuzare zonală. Implicări în proiecte comunitare. (M.D.S.).

 

UNŢANU, Veronica (n. Mozăceni, Argeş, 15 mai 1930). Inginer horticol. Studii liceale în Argeş, Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu, Bucureşti (1955). Doctorat, ştiinţe agricole, Cluj (1964). Specialistă în cultura hameiului, experienţă prevalentă pentru România. Activitate productivă şi de cercetare: şef sector horticol (1955-1957), inginer fitoprotecţie (1957- 2002), Întreprinderea Agricolă de Stat, Sighişoara, Mureş. Studii, articole,  analize de laborator, comunicări, reuniuni tematice naţionale, consacrate combaterii integrate a bolilor şi dăunătorilor la plantele agricole, promovarea tehnicilor novatoare în cutivarea hameiului sau pomilor. Aprecieri publice. (C.D.B.).

 

URDĂREANU-HERŢA, Elena P. (n. Piteşti, Argeş, 11 decembrie 1924). Artist plastic, pictură, grafică, restaurator. Şcoala Normală, Piatra Neamţ (1943), Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, Bucureşti (1955), Clasa Jules Perahim, Corina Leca, Adam Bălţatu. Documentare: Italia (1969), Cehoslovacia (1970). Activitate specializată în domeniu: Muzeul de Artă al României, Bucureşti (1953-1973). Expoziţii personale sau de grup: Bucureşti (1963~2000), Sibiu (1963), Ploieşti, Prahova (1969), Piatra Neamţ (2002). Ilustraţii: carte, film, televiziune. Lucrări în colecţii muzeale sau particulare din: Canada, Cipru, Danemarca, Egipt, Franţa, Grecia, Irlanda, Italia, Israel, Japonia, Liban, Republica Populară Chineză, România, Statele Unite ale Americii. Studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale (Sankt Petersburg/Leningrad, Moscova, Federaţia Rusă, 1963;  Florenţa, Italia, 1966). Membră, Uniunea Artiştilor Plastici din România, Filiala Bucureşti (1958), alte aprecieri publice. (S.C.N.).

 

URDEA, Ion I. (Rucăr, Muscel, 2 august 1924 – Rucăr, Argeş, 16 august 2009). Profesor gradul I, limba şi literatura română, manager. Şcoala Normală Carol I/Colegiul Pedagogic, Câmpulung, Muscel (1946), Universitatea din Bucureşti (1968). Activitate didactică permanentă: Şcoala Rucăr (1946-1961; 1965-1968), director (1949-1961; 1965-1968); temporar, Liceul Rucăr (1961-1965), director. Colaborator, Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş, metodist (1968~1980). Contribuţii directe la: reparaţia capitală a clădirilor Şcolii Rucăr; construirea sălii de sport; identificarea şi edificarea spaţiilor pentru înfiinţarea şi funcţionarea Liceului Rucăr; dotarea laboratoarelor; amenajarea atelierelor; sporirea randamentului preocupărilor instructive; valorificarea tradiţiilor spirituale. Implicări constante în elaborarea şi realizarea deciziilor adoptate de forurile administrative locale. Articole, studii, analize, rapoarte, inspecţii speciale, reuniuni pe diverse teme. Aprecieri comunitare antume şi postume. (G.G.S.).

 

URDEA, Nicolae Gh. (Rucăr, Argeş, 10 decembrie 1967). Inginer, silvicultură, cercetător, manager. Liceul Silvic, Brăneşti, Ilfov (1986), Universitatea Transilvania, Braşov (1992). Activitate specializată: proiectant, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, Bucureşti, Filiala Caransebeş, Caraş-Severin (1994-2002); fondator, Ocolul Silvic, Obştea Moşnenilor Dragosloveni, Argeş (2002~), coordonator-şef al activităţilor specifice. Iniţiative distincte: realizarea proiectului pentru organizare şi gospodărirea patrimoniului obştei (7 500 ha fond forestier; 700 ha păşuni alpine); aplicarea unor norme silvotehnice privind regenerarea suprafeţelor defrişate; înfiinţarea pepinierei de răşinoase; stabilirea perimetrelor exploatabile; reamenajarea reţelei drumurilor forestiere (53 km). Contribuţii directe la obţinerea rezultatelor economice pozitive, pe baza bilanţului anual. Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale. Implicări permanente în viaţa comunităţii. Aprecieri publice. (I.D.P.).

 

URECHE, Dumitru (n. Slătioara, Vâlcea, 27 aprilie 1942). Profesor gradul I, matematică, manager, publicist. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1968. Liceul Mixt Horezu, Vâlcea (1960), Universitatea Constantin I. Parhon, Bucureşti (1965). Activitate didactică permanentă: Liceul Militar Ştefan cel Mare, Câmpulung Moldovenesc, Suceava (1965-1968); Liceul Industrial de Chimie, Piteşti (1970-1980); Şcoala Nr. 10, Piteşti (1980-1990); Liceul/Colegiul Alexandru Odobescu, Piteşti (1968-1970; 1990-2004), director adjunct (1993-1997), director (1997-2000). Colaborator, Gazeta Matematică, Bucureşti. Analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, preocupări pentru optimizarea studiului aprofundat în unităţile şcolare enunţate, organizarea unor clase şi cabinete specializate, rezultate importante cu elevii la olimpiade sau concursuri locale. Vicepreşedinte, Societatea de Ştiinţe Matematice, Filiala Piteşti, alte aprecieri publice. (G.G.S.).

 

URECHE, Nicolae (n. Cicăneşti, Argeş, 16 aprilie 1949). Artist plastic, ceramică, mic întreprinzător. Pregătire liceală şi superioară în România. Activitate didactică, Şcoala de Arte, Râmnicu Vâlcea; şef compartiment, design, SCM Argcoms, Curtea de Argeş; manager, firmă proprie, grafică, ilustraţie de carte.  Expoziţii şi târguri specialzate: Braşov, Bucureşti, Cluj-Napoca, Horezu (Vâlcea), Iaşi, Piteşti (Argeş), Oradea (Bihor). Exprimări externe: Belgia, Franţa, Germania, Italia, Statele Unite ale Americii, Suedia. Oferte acceptate de autori cunoscuţi, edituri reprezentative, ziare, reviste, alte publicaţii din ţară sau străinătate. Colaborări redacţionale, periodice apărute în judeţele Argeş, Olt, Vâlcea şi în Capitală.  Aprecieri comunitare. (S.C.N.).

 

URIANU, Anastasie (Secolul XIX). Proprietar urban şi rural, filantrop. Suprafeţe de teren, imobile, alte bunuri cu valoare deosebită, Câmpulung, Muscel. Donator (1852), din patrimoniul propriu, ori prin achiziţie personală, a 908 volume pentru constituirea bibliotecii Şcolii Primare de Băieţi Nr. 1, Câmpulung, astăzi, Şcoala Oprea D. Iorgulescu (v.). Statistică oficială: 802 cărţi scrise în limba franceză; 25 în limba germană, 81 în limba română. Reconfirmarea colecţiei, Primăria urbană (1940), folosinţă publică. Diverse atestări monografice. (G.D.Ş.).

 

URIANU, Dumitrache (1773 - ?). Proprietar urban şi rural, jurist, funcţionar al statului. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Câmpulung, Muscel (Mahalaua Târgului) şi localităţi apropiate. Nominalizat în Catagrafia oraşului Câmpulung din 1838, origine autohtonă, titlu de boier stolnic, avere potrivită, slugi, robi ţigani. Preşedinte, Tribunalul Muscel. Diverse consemnări documentare. Aprecieri publice antume sau postume. (A.A.D.).

 

URIANU, Toma (1788 - ?). Mare proprietar urban şi rural, funcţionar al statului. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Câmpulung, Muscel (Mahalaua Târgului) şi localităţi apropiate. Nominalizat în Catagrafia oraşului Câmpulung din 1838, origine autohtonă, slugi, robi ţigani. Fiu de boier, slujitor al Curţii Domneşti de la Bucureşti. Subcârmuitor/subprefect de Muscel. Diverse atestări documentare. Aprecieri publice antume sau postume. (S.I.C.).

 

URIŢESCU, Grigorie (Vinerea, Alba, 1 decembrie 1888 - Piteşti, Argeş, 10 mai 1978). Înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, episcop, profesor, dogmatică, publicist. Activitate eclesiastică în Argeş (1932-1978). Seminarul Nifon, Bucureşti (1924), Facultatea de Teologie, Bucureşti (1929). Succesiv: preot, Biserica Antim, Bucureşti; spiritual, Internatul Teologic, Bucureşti (1930-1932); activitate didactică, Seminarul Neagoe Vodă, Curtea de Argeş (1932-1936); director, Şcoala de Cântăreţi, Curtea de Argeş (1936-1944). Distinct: episcop-vicar, Episcopia Argeşului (1937-1949); egumen, Schitul Trivalea, Piteşti (1945-1978). Volum important: Mănăstirea Stânişoara (1943). Studii editate privind: Schitul Trivalea din Piteşti (1965); Mănăstirea Turnu (1967); Mănăstirea Văleni–Argeş (1969); Schitul Robaia-Argeş  (1974). Contribuţii la organizarea vieţii monahale din România. Aprecieri publice antume şi postume. (S.P.P.).

 

URLĂŢEANU (Secolul XIX~). Familie tradiţională din Muscel. Mari proprietari urbani şi rurali, militanţi politici, ofiţeri de carieră, cadre didactice, înalţi funcţionari de stat, medici, filantropi. Întinse suprafeţe de teren, imobile, alte bunuri cu valoare deosebită, Bucureşti, Câmpulung, Topoloveni (Muscel). Mai cunoscuţi: Scarlat U., patronimic, fondator, Moşia Urlăţeanca, Topoloveni, cumpărată (17 septembrie 1847) de la Catinca, soţia lui Toma Leurdeanu (v.); Constantin I. U.; Dimitrie U.; Ecaterina D. U.; Grigore Z. U.; Ioan I. U. (v.); Ştefan I. U. Implicări permanente în realizarea unor proiecte comunitare importante. Diverse atestări documentare. Aprecieri publice. (F.C.P.).

 

URLĂŢEANU, Ioan I. (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX). Medic primar, interne, mare proprietar urban şi rural, filantrop. Originar din Muscel. Studii liceale şi superioare la Bucureşti. Documentări externe, state din Europa Occidentală. Activitate permanentă în Capitală. Întinse suprafeţe agrare, imobile, alte bunuri cu valoare deosebită, Bucureşti, Câmpulung, Topoloveni (Muscel). Donator (28 mai 1915), împreună cu: Constantin I. U., Grigore Z. U, Ştefan I. U., Dumitru, Eliza, Margareta şi Nicolae Voinescu, a 2500 m2, teren intravilan (şoseaua Topoloveni-Dobreşti), pentru edificarea Bisericii parohiale cu hramul Sfinţii Voievozi/Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. Autentificare, Tribunalul Judeţului Muscel (1915). Diverse consemnări monografice. Aprecieri comunitare antume şi postume. (G.D.Ş.).

 

URMUZ/DEMETRESCU IONESCU, Demetru D. (Curtea de Argeş, 17 martie 1883 - Bucureşti, 23 noiembrie 1923). Jurist, scriitor. Liceul Gheorghe Lazăr, Bucureşti (1902), Facultatea de Drept, Bucureşti (1907). Activitate specializată: judecător de ocol în Argeş (Richiţele), Tulcea (Casimcea), Dâmboviţa (Ghergani), Teleorman (1907-1913); grefier, Înalta Curte de Casaţie, Bucureşti (1913-1917; 1918-1923). Combatant: Campania Balcanică (1913); Primul Război Mondial, Frontul din Moldova (1917). Redactor, Săptămâna juridică (1916), membru, Societatea Corală Cântarea României (1920), Bucureşti. Creaţii literare, proză suprarealistă. Volume importante: Pâlnia şi Stamate (roman); Scrieri (1930, postum, ediţia Saşa Pană); Pagini bizare (1970, postum, reeditare, Gheorghe Glodeanu). Schiţe, fabule, alte exerciţii integrate literaturii absurdului, revista Cugetul românesc, Bucureşti (1922), pseudonim Urmuz, acordat de Tudor Arghezi. Fondator, Societatea Literară Capul de răţoi, Bucureşti (în colaborare cu Vasile Voiculescu, George Ciprian, Nicu Constantinescu). Considerat precursor al dadaismului continental. Diverse aprecieri critice antume şi postume. (M.M.O.).

 

URSEA, Nicolae N. (n. Lereşti, Muscel, 13 mai 1931). Medic primar, urologie, nefrologie, manager, profesor universitar, publicist. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Muscel (1950), facultăţile de Medicină (1956) şi Filosofie (1963), Bucureşti. Doctorat, nefrologie, Bucureşti (1965). Stagii: Franţa (1970-1971); Germania (1977). Docenţă, Bucureşti (1975). Activitate specializată: Spitalul Militar, Sibiu (1956-1957); Spitalul Unificat, Piteşti, Argeş (1957-1959); Institutul de Medicină Internă al Academiei Române, Bucureşti (1959-1967); Spitalul Doctor Ion Cantacuzino, Bucureşti (1967-1978), şef, Clinica de Nefrologie (1972-1978); director general, Spitalul Clinic de Nefrologie Doctor Carol Davila, Bucureşti (1978-2002). Primariat (1967). Preocupări didactice, Institutul de Medicină şi Farmacie, Bucureşti (1961), profesor universitar (1972), şef catedră (1976-2001), prorector (1979-1989), conducător de doctorat (1976-2008). Concomitent: consilier (1969-1970; 2001-2003), secretar general (1972-1974), Ministerul Sănătăţii, Bucureşti. Volume importante (în colaborare): Hipertensiunea de origine renală (1971); Terapeutica medicală, I, II (1980); Tratat de nefrologie (1994); Rinichiul artificial (1997); Enciclopedia medicală românească. Secolul XX (2001). Numeroase articole, studii, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, renumite asociaţii ştiinţifice autohtone şi continentale în domeniu, preşedinte fondator, Societatea Română de Nefrologie (1990-1997), redactor-şef, revista Nefrologia, Bucureşti (1994-2001), iniţiator, Centrul de Hemodializă, Bucureşti (1994). Premiul Academiei Române (1995), titular, Academia de Ştiinţe Medicale din România (1994), alte valoroase aprecieri publice. (C.G.C.).

 

URSU, Cătălin (n. Piteşti, Argeş, 16 mai 1943). Inginer, tehnologie chimică, manager. Şcoala Medie Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1961), Institutul de Petrol şi Gaze, Bucureşti (1966). Activitate productivă: Schela de
Exploatare Petrol, Moşoaia, Argeş, şef secţie (1967-1970); Combinatul Petrochimic/SC Arpechim SA, Piteşti, şef secţie: Amestec, Finisare, Expediţie (1970-1973; 1978-1992); Cracare catalitică (1973-1978); Marketing (1992-1998). Consultant pentru pornirea şi exploatarea instalaţiilor din Rafinăria  de Petrol, Piteşti. Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale. Contribuţii directe la definirea Platformei Industriale Piteşti-Sud. Implicări constante în realizarea unor proiecte comunitare din Argeş-Muscel. Aprecieri publice. (I.I.C.).

 

URSU, Doru Viorel (n. Drobeta-Turnu Severin,  Mehedinţi, 1 martie 1953). Jurist, publicist, demnitar, parlamentar. Integrat realităţilor argeşene, prin demersuri politice, legislative, obşteşti. Studii liceale, Turnu Severin (1971), Universitatea din Bucureşti (1976). Doctorat, drept penal (1997). Documentări şi misiuni continentale.  Participant la evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, membru marcant, Frontul Salvării Naţionale. Activitate relevantă în Capitală: magistrat/procuror, Sectorul 2 (1976-1980); Tribunalul Militar (1980-1990), preşedinte (1989-1990). Ministru, Ministerul de Interne (14 iunie 1990 - 16 septembrie 1991), secretar de stat (16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992), cabinetele Petre Roman, Teodor Stolojan. Deputat de Argeş (1992-1996), membru, Comisia de Control asupra Serviciului Român de Informaţii, reprezentând: Frontul Democrat al Salvării Naţionale; Grupul Independenţilor. Avocat, Cabinet Doru Viorel Ursu, Bucureşti (1996~). Colaborări didactice, Facultatea de Drept, Bucureşti. Volume importante: Sânge şi carne de om – 1989 - I, II, III ( (2008; 2011; 2012; 2013); Şah la România (2009). Analize, rapoarte, eseuri, scenarii de film, interviuri, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Iniţiative legislative, interpelări,  declaraţii oficiale, emisiuni media. Contribuţii la reorganizarea societăţii româneşti după 1989. Diverse aprecieri publice. (C.D.B.).

 

URZESCU, Vasile A. (Bucureşti, 2 ianuarie 1817 – Piteşti, Argeş, 20 ianuarie 1879). Institutor, mare proprietar funciar, inginer hotarnic, publicist. Stabilit la Piteşti, din 1856. Colegiul Sfântul Sava, Bucureşti (1835), ulterior, cursuri tehnice, atestate ministerial. Activitate didactică permanentă (succesiv), şcoli din: Teleorman, Olt, Bucureşti, Prahova, Argeş. La Piteşti: Şcoala Naţională, director (1856-1864); Şcoala de Băieţi Nr. 1, revizor şcolar (1864~1879). Întinse suprafeţe de teren, clădiri, alte bunuri cu valoare deosebită, localităţile Vulpeşti şi Piteşti. Nominalizat în Lista pentru participarea la alegerea deputaţilor Divanului ad-hoc al Ţării Româneşti (iulie 1857): boier-pitar, 40 de ani, opt locuitori pe moşie, peste 100 de fălci lucrătoare, venit liber de ipotecă. Volume importante: Epistolar sau modele de scrisori I, II (1840); Vocabular româno-francez (1846); Gramatica română (1879). Inventarierea cadastrală a bunurilor aparţinând mănăstirilor din Muntenia. Membru fondator, Partidul Liberalilor Moderaţi (1878). Diverse atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (I.M.D.).

 

UŢĂ, CONSTANTIN (n. Câmpulung, Argeş, 1962). Sportiv de performanţă, lupte, antrenor. Studii liceale, Câmpulung, universitare, Piteşti, Argeş. Titluri importante, juniori şi seniori (categorii diferite): Campionatul Naţional (1974~1985); Campionatul European, Locul II (1983); Locul III (1984). Reprezentant al Clubului Sportiv Muscel, Câmpulung: concursuri zonale, competiţii demonstrative, reuniuni în domeniu, turnee externe. Aprecieri comunitare. (N.M.I.).

 

UŢĂ, Petre  P. (n. Domneşti, Muscel, 19 ianuarie 1933). Inginer horticol, funcţionar de stat, manager, expert guvernamental. Şcoala Medie Tehnică Horticolă/Grupul Şcolar Agricol Constantin Dobrescu - Argeş, Curtea de Argeş (1952), Academia de Studii Agricole Kliment Arkadevici Timiriazev, Moscova, Federaţia Rusă (1956), Facultatea de Horticultură, Bucureşti (1958). Activitate specializată: şef fermă viticolă (1958-1961), director (1961-1966), Gospodăria/Întreprinderea Agricolă de Stat, Leordeni, Argeş; inginer principal, şef serviciu, Direcţia de Cooperare Economică şi  Promovare a Exporturilor, Departamentul Agriculturii de Stat, Ministerul Agriculturii, Bucureşti (1966-1981); reprezentant al României pentru horticultură şi silvicultură, Consiliul de Ajutor Economic Reciproc/CAER, Moscova (1966-1989); consilier, Departamentul Regiilor Agricole şi Societăţilor Comerciale Agricole, Ministerul Agriculturii, Bucureşti (1989-1994). Studii, analize, rapoarte, sinteze, reuniuni naţionale şi internaţionale pe teme adecvate. Membru, diverse foruri profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (C.D.B.).

 

UZINA CHIMICĂ NEGRU DE FUM, PITEŞTI (1964-1998). Structură productivă, prima instalaţie de pe Platforma Industrială Piteşti-Sud, integrată (1969) Combinatului Petrochimic/SC Arpechim SA, Piteşti, Argeş. Investiţie guvernamentală (1964-1966), şef de proiect, Cornel Alstanei, Institutul de Inginerie şi Tehnologie Petrochimie şi Industrie Chimică, Bucureşti, executant, Întreprinderea de Construcţii Montaj, Brazi (Prahova), şef de şantier Zoltan Catona. Extinderi ulterioare, Întreprinderea/Trustul de Construcţii Industriale, Piteşti, şef de şantier Dan Cristoloveanu, Stelian Bălescu. Licenţă franceză, reutilare prin eforturi proprii. Capacitate maximă: 60 000  tone/an (1975), negru de fum, materie primă pentru: prelucrarea cauciucului; obţinerea coloranţilor tipografici; diversificarea maselor plastice. Export, relaţia Est (1970-1990). Experimente indigene. Diminuarea treptată a indicatorilor economici, reducere masivă de personal, încetarea activităţii (1998), dezafectarea instalaţiilor. Influenţe comunitare permanente. Directori/şefi de secţie cunoscuţi: Gheorghe Viorel, Badea Geantă, Constantin Bănuţă. Consemnări documentare. (I.I.C.).

 

UZINA CIAN, PITEŞTI (1966~). Structură productivă integrată Combinatului Petrochimic/SC Arpechim SA, Piteşti, Argeş, Platforma Industrială Piteşti-Sud. Investiţie guvernamentală (1966-1969), coordonatori de proiect, Ariton Constantinescu, Cornel Alstanei, Institutul de Inginerie şi Tehnologie  Petrochimie şi Industrie  Chimică, Bucureşti. Executanţi: Întreprinderea de Construcţii Montaj, Craiova, Dolj (1966-1967); Întreprinderea/Trustul de Construcţii Industriale, Piteşti, antreprenor general (1967-1969), şefi de şantier Zoltan Catona, Dan Cristoloveanu, Stelian Bălescu; unităţi  specializate din Capitală/subantreprize locale. Dezvoltări ulterioare. Licenţe americană, germană, română asimilate. Secţii principale: acrilonitril (60 000 tone/an), cianură de sodiu, metionină, acid acrilic. Materii prime pentru fire tip melană, antidăunători, biostimulatori de creştere, plexiglas. Diminuarea treptată a indicatorilor economici după 2004, reducere de personal, abandonarea contractelor interne şi externe. Influenţe comunitare permanente. Directori cunoscuţi: Badea Geantă, Constantin Fantu, Florea Rădulescu, Gheorghe Dumitru. Numeroase consemnări documentare. (I.I.C.).

 

UZINA DE APĂ DIN GROPENI (1910~). Unitate de interes local, edificată în comuna Mărăcineni, zona suburbană Piteşti, Argeş. Lucrări realizate după proiectul (1905) elaborat de William H.W. Lindley (v.), executant, Dimitrie Dima (v). şi colaboratorii, beneficiar, Primăria Oraşului Piteşti. Forarea mai multor puţuri de mică adâncime (zona malului drept al Râului Doamnei, respectiv malului stâng al râului Argeş). Captarea, tratarea, pomparea apei prin două conducte de refulare, subtraversarea râului Argeş, trasee urbane, rezervor principal, terasa Smeurei (3 600 m3), reţele de distribuţie. La inaugurare (1910): prim - ministru, Ion I. C. Brătianu (v.), primar, Nicolae Dumitrescu (v.), şeful Serviciului Tehnic, Heinrich W. Schmidt (v.). De la 25 de puţuri şi 40 de litri/secundă, în 1913 (recepţie definitivă), la 92 de puţuri, trei conducte de refulare, extinderea reţelei stradale şi 360 de litri/secundă, în 1964. Redimensionări succesive: 1916, 1934, 1950, 1957, 1960, 1965. Conexiuni cu Platforma Industrială Piteşti–Nord. Surse suplimentare: Mărăcineni I (1967), II (1968), III (1969), utilaje străine şi autohtone. Prima sursă continuă pentru aprovizionarea reşedinţei Argeşului. Scrieri monografice: Dumitru Toma (v.); Daniela Ileana Stancu, Dragoş Măndescu, Valentin Motreanu, Remus Petre Cîrstea, Simona Moaghen (2013). Alte consemnări documentare. (G.N.P.).

 

UZINA DE AUTOTURISME, COLIBAŞI (1969-1973). Unitate industrială, reprezentativă pentru economia naţională, profil unic în România. Investiţie guvernamentală (1966-1969), Hotărârea Consiliului de Miniştri, Nr. 2004, Bucureşti (16 septembrie 1966), şef al Executivului, Ion Gheorghe Maurer, ministru de resort, Mihai Marinescu. Licenţă Renault, Franţa, capacitate iniţială, 44 000 autoturisme/an. Şef de proiect, Alexandru C. Şerbănescu, Institutul de Proiectare Construcţii de Maşini, Bucureşti. Executanţi: Întreprinderea de Construcţii Industriale şi Montaj, Braşov (1966-1967), director, Emil Moldovan; Întreprinderea de Construcţii Montaj, Piteşti, (1967-1973), director general, Traian Bigan. Secţii principale: caroserie, vopsitorie, montaj general. Primul autoturism, Dacia 1100/Renault 8 (3 august 1968). Inaugurare oficială, 20 august 1968, Nicolae Ceauşescu (v.). Dezvoltări ulterioare, extinderi, Trustul de Construcţii Industriale, Piteşti, Argeş, reutilări performante, diversificarea producţiei, export, relaţiile Est şi Vest. Fabricaţie şi livrări: Dacia 1100 (1968-1972); Dacia 1300 (1969-1973); Dacia Break (1973). Directori cunoscuţi, Nicolae Munteanu (v.), Dumitru Mihai (v.). Peste 3000 de salariaţi (1968). Fuziune administrativă cu Uzina de Piese Auto, Colibaşi/Mioveni, Hotărârea Consiliului de Miniştri, Nr. 1395, Bucureşti, 26 iunie 1969, şef al Guvernului, Ion Gheorghe Maurer, ministru de resort, Ioan Avram. Decizie aplicată de la 1 iulie 1969. Numeroase implicaţii sociale, urbane şi rurale. Valoroase atestări documentare. (D.D.I.)

 

UZINA DE PIESE AUTO VASILE TUDOSE, COLIBAŞI (1952-1969). Unitate industrială, reprezentativă pentru economia zonei Argeş-Muscel. Iniţial: Uzina Metalurgică, din Colibaşi/Mioveni, preluarea spaţiilor destinate, anterior, Fabricii de Avioane (1943-1944) şi depozitelor militare strategice (1944-1952). Proiect existent din 1937-1938, arhitect, Octav Doicescu, inginer tehnolog, Nicolae Caranfil. Şapte hale transferate, prin hotărâre guvernamentală, din patrimoniul Armatei Române, către Ministerul Metalurgiei (8 octombrie 1952), prim-ministru, Gheorghe Gheorghiu-Dej, miniştri, Emil Bodnăraş, respectiv Carol Loncear. Reabilitarea vechilor construcţii, extinderi, utilări adecvate, reţele de alimentare, automatizări. Cartier muncitoresc, spital, bază sportivă, club, Ştefăneşti, Argeş; cale ferată uzinală, dotări etapizate, investiţii departamentale; cursuri de calificare, şcoală profesională, liceu, module pentru maiştri. Secţii principale: turnătorie, prelucrări mecanice, tratament. Realizarea unor repere importante pentru întreprinderile constructoare de maşini, ateliere specializate, unităţi militare. Export, relaţia Est. Activitate profitabilă. Directori cunoscuţi: Zamfir Popescu (fondator), Saviton Mara, Friederic Maiorovici, Ştefan Ghiţă (v.), Adalbert Bularca, Dumitru Mihai (v.). Peste 8 000 de salariaţi în 1968. Fuziune administrativă cu Uzina de Autoturisme Colibaşi/Mioveni, Hotărârea Consiliului de Miniştri, Nr. 1395, Bucureşti, 26 iunie 1969, şef al Guvernului, Ion Gheorghe Maurer, ministru de resort, Ioan Avram. Decizie aplicată de la 1 iulie 1969. Numeroase implicaţii sociale, urbane şi rurale. Valoroase atestări documentare. (D.D.I.)

 

UZINA ELECTRICĂ DIN CÂMPULUNG (1911~). Unitate economică, specializată în producerea, stocarea şi furnizarea energiei electrice pentru utilităţi industriale, publice sau gospodăreşti. Iniţial, la Câmpulung (1908), realizarea şi folosirea curentului electric în activitatea Fabricii de Hârtie: sursă hidraulică, turbină, generator, capacităţi adecvate solicitărilor cotidiene. Etapă distinctă: extinderea reţelelor urbane prin mărirea capacităţii Centralei Electrice Schitu Goleşti (1947), investitor, Societatea Generală de Gaz şi Electricitate, Bucureşti. Noutate a timpului: linia electrică de 15 KV, Schitu Goleşti - Muşăteşti – Merişani – Piteşti (69 km), integrată, ulterior, Sistemului Energetic Naţional. Diverse atestări documentare. (M.M.B.).

 

UZINA ELECTRICĂ DIN PITEŞTI (1913-1957). Unitate productivă specializată, construită prin Societatea Anonimă de Electricitate Piteşti/SAEP, capital subscris, 600 000 lei (25 mai 1912). Demersuri oficiale iniţiate de Consiliul Comunal (10 septembrie 1912), primar, Gheorghe M. Stănescu (v.). Locaţie: Bulevardul Elisabeta, astăzi, Republicii, teren cumpărat, 2 582, 26 m2, preţ, 22 000 lei. Aprobarea Ministerului de Interne, Bucureşti (17 septembrie 1912), titularul portofoliului, Constantin C. Arion. Proiectant: Constantin D. Buşilă, profesor, Şcoala Politehnică, Bucureşti, preşedinte, Uniunea Generală a Inginerilor Români/UGIR; constructor, Dimitrie Gh. Dima (v.); montarea instalaţiilor, Nicolae Vasilescu – Karpen, membru al Academiei Române (2 iulie 1955). Primele dotări: două motoare Diesel, însumând 400 CP; reţele şi instalaţii adecvate; laborator. Furnizarea curentului electric: 15 decembrie 1913, primar, Alexandru Dumitrescu (v.); recepţie definitivă, 29 septembrie 1914, primar, Alexandru Fostiropol (v.). Scrieri monografice: Constantin Florea (v.); Sandu D. Barbu (v.). Clădire transformată, astăzi, în ateliere de întreţinere. Edificii asemănătoare, Câmpulung (Muscel) şi Curtea de Argeş. Diverse atestări documentare. (G.N.P.).

 

UZINA MECANICĂ, PETROCHIMIE ŞI RAFINĂRII, PITEŞTI (1967-?). Structură specializată, integrată Combinatului Petrochimic/SC Arpechim SA, Piteşti, Platforma Industrială Piteşti-Sud. Investiţie guvernamentală (1966-1967), coordonator de proiect, Napoleon Comănescu, Institutul de Inginerie şi Tehnologie Petrochimie şi Industrie Chimică, Bucureşti, executant, Întreprinderea de Construcţii Montaj, Craiova, Dolj (1966-1967). Dezvoltări ulterioare. Licenţă autohtonă. Secţii principale: construcţii de maşini (piese de schimb, autoutilări); mecanic reparaţii petrochimice (recondiţionări utilaje, revizii); mecanic reparaţii rafinărie (reutilări, revizii); construcţii industriale (izolaţii, zidărie refractară, utilităţi); ateliere (cazangerie, maşini unelte, sculărie). Cooperare cu serviciile: proiectare, control, autorizare sub presiune. Diminuarea activităţii după 2004, reducere de personal, raportare la nivelul indicatorilor economici din celelalte compartimente productive. Influenţe comunitare permanente. Directori cunoscuţi: Ilie Chiliment, Dumitru Pârvu. Diverse consemnări documentare. (I.I.C.).

 

UZINA OLEFINE, PITEŞTI (1967-2012). Structură productivă, integrată Combinatului Petrochimic/SC Arpechim SA, Piteşti, Argeş, Platforma Industrială Piteşti-Sud. Investiţie guvernamentală (1967-1969), coordonatori de proiect, Valeriu Măcriş, Remus Panaitescu, Institutul de Inginerie şi Tehnologie Petrochimie şi Industrie Chimică, Bucureşti. Executanţi: Întreprinderea de Construcţii Montaj, Craiova, Dolj (1966-1967); Întreprinderea/Trustul de Construcţii Industriale, Piteşti, antreprenor general (1967-1980), şefi de şantier, Armand Danieluc, Dan Cristoloveanu, Stelian Bălescu; unităţi specializate din Capitală, subantreprize locale. Dezvoltări ulterioare. Licenţe americană şi germană asimilate, reutilări proprii. Secţii principale: piroliză 1-2; derivaţi etilici. Capacitate maximă: 300 000 tone/an etilenă. Materii  prime pentru: Uzina Polimeri, Piteşti; Combinatul Chimic/SC Oltchim SA, Râmnicu Vâlcea; Combinatul Petrochimic Brazi/SC Petrobrazi SA, Prahova; instalaţii ale Întreprinderii Tulburea, Gorj şi Trustului de Petrol/SC Petrom SA, Piteşti. Diminuarea treptată a indicatorilor economici după 2004, reducere de personal, încetarea activităţii (2012). Influenţe comunitare permanente. Directori cunoscuţi: Mihail Petre Georgescu (v.), Petru Pop (v.), Nicolae Stoicescu (v.). Diverse consemnări documentare. (I.I.C.).

 

UZINA POLIMERI, PITEŞTI (1966-2007). Structură productivă, integrată Combinatului Petrochimic/SC Arpechim SA, Piteşti, Argeş, Platforma Industrială Piteşti-Sud. Investiţie guvernamentală (1966-1969), coordonatori de proiect: George Proca, Ştefan Izbăşoiu, Dan Bărbulescu, Institutul de Inginerie şi Tehnologie Petrochimie şi Industrie Chimică, Bucureşti. Executanţi: Întreprinderea de Construcţii Montaj, Craiova, Dolj (1966-1967); Întreprinderea/Trustul de Construcţii Industriale, Piteşti, antreprenor general (1967-1969), şefi de şantier, Stelian Bălescu, Mihai Eremia; unităţi specializate din Capitală, subantreprize locale. Dezvoltări ulterioare. Licenţe engleză, japoneză, americană, română asimilate, reutilări proprii. Secţii principale: polietilenă de înaltă presiune (80 000 tone/an); polietilenă de joasă presiune 30 000 tone/an); polistiren copolistireni stirenici (25 000 tone/an); dimetiltereftalat (40 000 tone/an). Materii prime pentru fabricarea maselor plastice, firelor poliesterice, articolelor tehnice din cauciuc, foliei de diferite dimensiuni. Scăderea treptată a indicatorilor economici după 2004, reducere de personal, încetarea activităţii (2007), intercondiţionare cu Combinatul de Fire şi Fibre Sintetice, Câmpulung, Argeş şi oprirea Secţiei Piroliză 2, Uzina Olefine. Influenţe comunitare permanente. Directori cunoscuţi: Pavel Obloja (v.), Andrei Grigorescu (v.), Liviu Crişan, Dorel Jinga. Numeroase consemnări documentare. (I.I.C.).

 

UZINA UTILITĂŢI PETROCHIMIE ŞI RAFINĂRII, PITEŞTI (1967-2007). Structură specializată, integrată Combinatului Petrochimic/SC Arpechim SA, Piteşti, Platforma Industrială Piteşti-Sud. Investiţie guvernamentală (1966-1967), coordonator de proiect, Silviu Vasile Ţuţuianu, Institutul de Inginerie şi Tehnologie Petrochimie şi Industrie Chimică, Bucureşti, executant, Întreprinderea de Construcţii Montaj, Craiova, Dolj (1966-1967). Dezvoltări ulterioare, antreprenor general, Întreprinderea/Trustul de Construcţii Industriale, Piteşti, Argeş, şefi de şantier: Armand Danieluc, Zoltan Catona, Dan Cristoloveanu, Stelian Bălescu, Mihai Eremia. Licenţă autohtonă. Sectoare de referinţă: alimentare cu apă, abur tehnologic, energie electrică; tratare apă; întreţinere staţii de distribuţie, turnuri de răcire, estacade; alte reţele specifice. Cooperare intrauzinală, interferenţe urbane şi rurale. Diminuarea activităţii după 2004, reducere de personal, raportare la nivelul indicatorilor economici din celelalte sectoare productive şi servicii pavilionare. Influenţe comunitare permanente. Director cunoscut: Constantin Miu (v.). Diverse consemnări documentare. (I.I.C.).

 

 

 

  • Dumitru Udrescu
  • George Ulieru
  • Mihai Ungheanu
  • Ion Urdea I.
  • Vasile Urzescu

 

Noutăți și evenimente

20.11.2018 - Anunț
Stimați vizitatori, În perioada 30 noiembrie-2 decembrie 2018, instituția noastră va fi închisă p...
Continuare


11.05.2018 - Anunț
Stimați vizitatori, Vă aducem la cunoștință că în zilele de 14-15 mai 2018 se vor executa la Cent...
Continuare


02.04.2018 - Anunț
Stimați vizitatori, Centrul de Cultură „Brătianu” anunță programul special de vizitare din timpul...
Continuare


© 2013 CENTRUL DE CULTURĂ "BRĂTIANU"