CENTRUL DE CULTURĂ „BRĂTIANU”
Instituție de cultură finanțată de Consiliul Județean Argeș
ro  |  en
Home Enciclopedia Argesului si Muscelului LITERA T

T

 

TABACOVICI, Nicolae (Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş.  Întinse suprafeţe de teren, localitatea  Valea Mărului, plasa Piteşti, expropriate, parţial, prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

TABACU, Ion (n. Glodeni, Dâmboviţa, 22 iulie 1949). Inginer, profesor universitar, mecanică, manager. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1972. Liceul Teoretic, Pucioasa, Dâmboviţa (1967). Institutul Politehnic, Braşov (1972). Stagii: State ale Uniunii Europene. Doctorat,  ştiinţe tehnice, Braşov (1986). Activitate didactică şi de cercetare permanentă, Institutul de Învăţământ Superior/Universitatea din Piteşti (1972~). Şef, Catedra Automobile (1992-2000), decan, Facultatea Mecanică şi Tehnologie (2000-2008), prorector (2008-2012), director, Centrul de Cercetare Ingineria Automobilului. Profesor universitar din 1994. Conducător de doctorat (1999). Volume importante (în colaborare): Automobile (1980); Dinamica autovehiculelor pe roţi (1981); Calculul şi construcţia autovehiculelor (1982); Optimizarea grupului motor-transmisie (1999); Confortabilitate şi ergonomie (2007). Numeroase studii, articole, referate, comunicări, invenţii, granturi/contracte de cercetare, interviuri, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse asociaţii profesionale autohtone sau continentale în domeniu. Expert evaluator. Contribuţii directe la: dezvoltarea Centrului Universitar Piteşti; integrare instituţională în viaţa Cetăţii; cunoaşterea şi promovarea dinamicii industriei de automobile româneşti. Aprecieri publice. (I.A.B.).

 

TABĂRA DE CREAŢIE PLASTICĂ ION D. NEGULICI DIN CÂMPULUNG (2009~). Reuniune periodică a pictorilor din arealul Muscelului, suport managerial, Casa de Cultură Tudor Muşatescu, Câmpulung, coordonare specializată, cenaclul eponim al instituţiei. Plener, Lereşti, Argeş, vernisaje finale. Colaborare cu Asociaţia Localităţilor şi Zonelor Istorice şi de Artă din România (2009, 2010). În 2013, participare internaţională (Italia, Republica Moldova). Diverse atestări documentare. (S.C.N.).

 

TABĂRA DE SCULPTURĂ DE LA CÂMPULUNG (1981~). Activitate temporară în domeniu, participare, studenţi şi cadre didactice, Institutul Nicolae Grigorescu, Bucureşti. Iniţiatori: Vasile Drăguţ (rector), primarul urban, Manole Bivol (v.), organizator, Adrian Radu (v.). Prima ediţie (27 de persoane): lucrări în piatră, extrasă din cariera Albeşti (Muscel), oferite administraţiei municipale, amplasate, selectiv, pe artere importante din localitate. Experienţă extinsă, ulterior, sub formula simpozioanelor, organizate în diverse aşezări din Argeş-Muscel. Atestări documentare.  (S.C.N.).

TACHE, Constantin D. (Merişani, Argeş, 3 mai 1919 – Piteşti, Argeş, 12 septembrie 2009). Lucrător industrial, manager. Liceul Comercial, Piteşti (1947), Şcoala Postliceală Energetică, Bucureşti (1950). Combatant, Al Doilea Război Mondial, Frontul de Est (1941-1944), Frontul de Vest (1944-1945). Activitate productivă:  Frantz Console, Bucureşti (1934-1937); SA Gaz şi Electricitate, Bucureşti (1937-1941; 1945-1948), Uzina Electrică, Piteşti (1948-1957); Întreprinderea Regională de Electricitate, Piteşti (1972-1979). Distinct, director: Întreprinderea Regională de Electrificare şi Construcţii Reţele Electrice Rurale, Piteşti (1957-1968); Exploatarea de Gospodărie Comunală, Piteşti (1968-1972). Contribuţii  importante la: realizarea programului electrificării satelor din Argeş, Muscel, Olt, Vâlcea, Dâmboviţa, proiectarea şi amenajarea posturilor de transformare, staţiilor, reţelelor de medie sau joasă tensiune; diversificarea serviciilor pentru urbanizarea municipiului Piteşti. Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice în domeniu. Implicări comunitare permanente. Aprecieri publice antume şi postume. (I.T.B.).

 

TALPA ŢĂRII (1888; 1926). Publicaţie periodică apărută la Piteşti, Argeş. Două serii: 1. Talpa ţărei (1888); subtitlul: Ziar politic (iulie 1888), consemnat în presa vremii (Răsboiul, Bucureşti, 10 iulie 1888; Meseriaşul român, Iaşi, 14 iulie 1888). 2. Talpa ţării (1926), editată lunar de Partidul Naţional-Ţărănesc, Organizaţia Judeţeană Argeş. Articole, reportaje, comentarii, dezbateri, informaţii pe teme de actualitate. Implicări comunitare. (I.I.B.).

 

TAMAŞ, Corneliu I. (Câmpulung, Muscel, 14 februarie 1933 - Râmnicu Vâlcea, 19 februarie 2008). Istoric, arhivist, manager, editor. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Argeş (1952), Universitatea Constantin I. Parhon, Bucureşti (1958). Doctorat, ştiinţe istorice, Bucureşti (1982). Activitate specializată, Arhivele de Stat: Filiala Argeş, arhivist principal (1958-1969); Filiala Vâlcea, director (1969-1987). Volume importante (în colaborare): Prefectura judeţului Vâlcea (1830-1881). Inventare arhivistice, I (1977); II (1988); Contribuţia judeţului Vâlcea la susţinerea războiului de independenţă. 1877-1878 (1977); Aspecte militare privind Revoluţia de la 1848 în Oltenia. Documente inedite (1979); Istoria Colegiului Naţional Alexandru Lahovari din Râmnicu Vâlcea (1999); Monumente istorice vâlcene (1999). Distinct: Râmnicu - Vâlcea. Ghid de oraş (1989); Istoria oraşului Râmnicu - Vâlcea (1994); Istoria Şcolii Spiru Haret din Râmnicu - Vâlcea (2001). Numeroase studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale în domeniu. Preocupări literare, cărţi pentru copii: Două jocuri (1985); Băieţii nu plâng (1989); Pic lăudărosul (1996); Domnul de religie… (2001). Cadru didactic asociat, licee, colegii, facultăţi din Râmnicu Vâlcea, Craiova (Dolj), Piteşti (Argeş). Emisiuni media, interviuri, analize de presă. Implicări comunitare permanente. Membru, Uniunea Scriitorilor din România (1990), alte aprecieri publice antume şi postume. (S.I.C.).

 

TANASIEVICI, Petre M. (Turnu Măgurele, Teleorman, 31 august 1936 – Mioveni, Argeş, 8 octombrie 2003). Actor de teatru, film, radio, televiziune. Stabilit în Argeş din 1968. Şcoala Medie Dimitrie Cantemir, Bucureşti (1956), Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Ion Luca Caragiale, Bucureşti (1968), Clasa Mony Ghelerter. Activitate permanentă, Teatrul Alexandru Davila, Piteşti, Argeş. Roluri de referinţă: Sculptorul (Croitorii cei mari din Valahia, Alexandru Popescu); Gaşpar (Confraţii, Gib Mihăescu); Nae Ipingescu (O noapte furtunoasă, Ion Luca Caragiale); Klesci, Azilul de noapte, Maxim Gorki); Vasile Vasile (Reduta, Mircea Radu Iacoban). Colaborator, case de film din Capitală, peliculele: Cu mâinile curate (1972); Profetul, aurul şi ardelenii (1978); Sfârşitul nopţii (1982); Faleze de nisip (1983); Moara lui Călifar (1984). Comentarii critice favorabile. Membru, Asociaţia Oamenilor de Teatru şi Muzică/ATM (1972), alte aprecieri publice antume sau postume. (P.A.D.).

 

TASE, Adrian G. (n. Piteşti, Argeş, 5 mai 1959). Medic primar, cardiologie, cadru didactic universitar, manager. Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1978), Facultatea de Medicină, Craiova, Dolj (1984). Doctorat, ştiinţe medicale, Bucureşti (2005). Documentări continentale. Activitate specializată: Spitalul Judeţean Vâlcea (1984-1987); dispensarele Perişani, Vâlcea (1987-1988) şi Întreprinderea de Autoturisme Colibaşi/Mioveni, Argeş (1988-1990); Spitalul de Recuperare Boli Cardiovasculare, Covasna (1990-1991); Institutul de Cardiologie, Bucureşti (1991-1993); Policlinica 2, Piteşti (1993-2000); Spitalul Judeţean Argeş (2000~). Primariat, Bucureşti (1998). Preocupări didactice, Universitatea din Piteşti (2000~), şef catedră fondator, Colegiul de Medicină, conferenţiar (2007). Director executiv, Autoritatea de Sănătate Publică Argeş (2005-2007). Consilier municipal, Piteşti (2004-2008). Volume importante (autor, coautor). Numeroase studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, ţări din Africa, America de Nord, Asia, Europa. Membru, numeroase foruri autohtone şi continentale în domeniu. Expert evaluator, Comisia Europeană, Programul FP7 (2010~). Prezenţa activă în viaţa Cetăţii: interviuri, emisiuni media, recitaluri de pian, iniţiative obşteşti. Aprecieri publice. (C.G.C.).

         

TĂLPĂLARU, Emil M. (Dorohoi, Botoşani, 5 februarie 1923 –  Piteşti, Argeş, 13 august 2005). Inginer horticol, cercetător ştiinţific principal, publicist. Stabilit în Argeş din 1963. Liceul/Colegiul Grigore Ghica, Dorohoi (1945), Institutul Agronomic, Iaşi (1949). Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti (1973). Stagii: Bulgaria, Italia, Olanda. Activitate productivă şi de cercetare: întreprinderile agricole de stat, Dorohoi, Fălticeni, Suceava, Bucium, Iaşi (1949-1957); Staţiunea Experimentală de Legumicultură, Ţigăneşti, Ilfov (1957-1963); şef laborator, Staţiunea de Cercetare Horti-Viticolă, Ştefăneşti, Argeş (1963-1984). Volume importante: Producerea de seminţe hibride la tomate (1961); Cultura eşalonată de legume timpurii (1964); Folosirea economică a răsadniţelor în timpul anului (1964); Selecţia tomatelor hibride la legumele solano-fructoase (1969); Norme tehnice pentru producerea seminţelor de  legume (1969). Numeroase studii, articole, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Creator al primilor hibrizi de tomate în România (şapte tipuri şi soiuri, denumite, convenţional, Argeş). Premii autohtone în domeniu, alte aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

TĂLPĂLARU, Glicheria P. (n. Izvoare, Orhei, Basarabia, 10 mai 1925). Inginer, cercetător ştiinţific, profesoară, publicistă. Stabilită la Piteşti, Argeş, din 1963. Căsătorită cu Emil M. T. (v.). Liceul Agricol Industrial, Drăgăşani, Vâlcea (1948), Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu, Bucureşti (1952). Activitate specializată: şcolile  medii tehnice agricole, Săliştea, Sibiu (1952-1953) şi Fălticeni, Suceava (1953-1957); cercetător, Staţiunea Experimentală Legumicolă, Ţigăneşti, Ilfov (1957-1963); Staţiunea Experimentală Horti-Viticolă Ştefăneşti, Argeş (1963-1984). Scrieri importante (în colaborare): Producerea de seminţe hibride la tomate (1961); Cultura eşalonată de legume timpurii (1964); Selecţia tomatelor hibride la legumele solano-fructoase (1969); Norme tehnice pentru producerea seminţelor de legume (1969). Numeroase studii, articole, reuniuni tematice naţionale sau internaţionale. Crearea, omologarea şi brevetarea a trei noi soiuri de legume (salată: Argeş 431; Argeş 438; varză: Roşie de Argeş). Contribuţii directe la obţinerea şi cultivarea primilor hibrizi autohtoni de tomate. Recunoscută în domeniu. Aprecieri publice. (C.D.B.).

 

TĂMĂŞESCU, Alexandru G. (Sfârşitul secolului  XIX - Prima jumătate a secolului XX).  Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localitatea Deagurile, plasa Teleorman, expropriate, parţial, prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

TĂMĂŞESCU, Pashale M. (1789 - ?). Mare proprietar funciar şi urban din Argeş, slujitor al Curţii Domneşti de la Bucureşti, vistier, case, prăvălie, terenuri, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti sau localităţi apropiate. Nominalizat, la 1829, în Arhondologie (Condica rangurilor boiereşti), document dezavuat şi ars de revoluţionarii de la 1848 din Ţara Românească. Diverse donaţii comunitare. Importante atestări de arhivă. (S.I.C.).

 

TĂNĂSESCU, Mihai Nicolae (n. Bucureşti, 11 ianuarie 1956). Economist, demnitar, parlamentar. Integrat zonei Argeş - Muscel prin domiciliu tradiţional, preocupări sociale, politice, electorale. Studii liceale în Capitală (1973), Academia de Studii Economice, Bucureşti (1978). Stagii: Marea Britanie (1986), Franţa (1992-1993), Statele Unite ale Americii (1996-1998). Activitate specializată permanentă. Succesiv: şef serviciu, Întreprinderea de Construcţii, Reparaţii şi Administrare Locativă Vitan, Bucureşti (1978-1983); director general, Ministerul  Finanţelor, Bucureşti (1983-1997); director executiv, Banca  Mondială, Washington, Statele Unite ale Americii (1997-2000); ministru, Ministerul Finanţelor, Bucureşti (2000-2004). Deputat de Argeş, ales pe listele Partidului Social Democrat (2004-2007). Reprezentant al României la Fondul Monetar Internaţional, Washington (2007~). Numeroase studii, analize, rapoarte, iniţiative legislative, interpelări, dezbateri, emisiuni media. Contribuţii la gestionarea evoluţiei sistemului financiar autohton şi continental după 1990. Implicări în realizarea mai multor proiecte lansate de oficialităţile locale. Membru, importante foruri profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (C.D.B.).

 

TĂNĂSESCU, Nicolae I. (n. Recea, Argeş, 26 octombrie 1948). Inginer mecanic, manager. Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1966), Institutul Politehnic, Bucureşti (1971). Specializare, industria de automobile. Stagii: Franţa (1978, 1979); Germania de Vest (1982, 1986); Anglia (1982); Bulgaria (1992). Activitate succesivă: tehnolog (1971-1978), şef, Secţia Sculărie (1978-1991), Întreprinderea de Autoturisme, Colibaşi/Mioveni, Argeş; director general, SC Comas SA, Mioveni (1991-1995); director adjunct, Centrul Naţional de Comercializare Dacia/CNCD, Piteşti (1995-1997); şef departament, SC Automobile Dacia SA, Mioveni (1997-2002); administrator-asociat, SC Adidan Nickel SRL, Piteşti (2002~). Contribuţii directe la: omologarea reperelor necesare asimilării automobilelor din gama Dacia şi derivate; realizarea componentelor pentru mecanizarea preselor de la Oltcit, Craiova, Dolj; implementarea sistemului informatic privind livrarea automobilelor conform comenzilor preliminare. Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse asociaţii profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (M.T.D.).  

 

TĂNĂSESCU, Nicolae M. (Valea Mare, Dâmboviţa, 27 iulie 1955). Inginer horticol, cercetător ştiinţific gradul I, publicist. Stabilit în Argeş, din 1984. Liceul/Colegiul Vladimir Streinu, Găeşti, Dâmboviţa (1974), Institutul Nicolae Bălcescu, Bucureşti (1980). Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti (1999). Activitate specializată: şef fermă, Întreprinderea Agricolă de Stat, Crânguri, Teleorman (1980-1984); cercetător (1984-2002), şef laborator (2002~), Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură, Piteşti-Mărăcineni, Argeş. Volume importante (autor, colaborare): Metode de irigare în pomicultură (1999); Pomicultura pentru toţi (2005); Tehnologii ecologice pentru obţinerea fructelor de calitate superioară la măr şi cireş (2006). Numeroase studii, referate, comunicări, reuniuni naţionale şi internaţionale, proiecte, granturi/contracte de cercetare în domeniul tehnicilor de cultură a pomilor.  Membru, diverse asociaţii profesionale din România, alte aprecieri publice. (C.D.B.).

 

TĂTARU, Gheorghe (Sfârşitul secolului XIX –  Prima jumătate a secolului XX). Proprietar urban şi rural, militant politic, parlamentar. Membru marcant, Liga/Partidul Poporului, secretar, Organizaţia Argeş (1925-1929). Senator de Argeş, Colegiul I (1926-1927), reprezentând gruparea tradiţionaliştilor Alexandru Averescu. Propuneri legislative, interpelări, adunări cetăţeneşti, iniţiative comunitare. Contribuţii la promovarea reformelor economice, sociale, spirituale, din perioada interbelică. Aprecieri publice antume şi postume (C.D.B.).

 

TĂTULESCU, Maria C. (n. Racoviţa, Mioveni, Muscel, 16 noiembrie 1938). Ingineră, construcţii civile şi industriale, manager. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Argeş (1965), Institutul de Construcţii, Bucureşti (1970). Documentări externe. Activitate specializată permanentă, Trustul de Construcţii Industriale, Piteşti, Şantierul Câmpulung: tehnolog (1970-1975); şef lot (1975-1981), şef şantier (1981-1990); şef birou tehnic (1991-1998). Expert, persoană fizică autorizată, proiectarea construcţiilor (1998~). Contribuţii directe, în Câmpulung, la: edificarea halelor Întreprinderii de Autoturisme Aro; realizarea clădirilor Liceului Industrial şi Institutului de Subingineri Aro; adaptarea sistemului termoficării din Combinatul de Lianţi/SC Cimus SA, pentru folosirea cărbunelui; reabilitarea reţelelor urbane; extinderea Memorialului de Război Mateiaş (Valea Mare-Pravăţ). Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice. (I.M.F.).

 

TÂRGUL ANUAL DIN CÂMPULUNG (Secolul XVI~). Eveniment tradiţional, favorabil realizării schimbului de produse între locuitorii Muscelului sau zonelor apropiate, inclusiv transilvănene, desfăşurat, constant, la Sfântul Ilie (20 iulie). Atestare documentară distinctă: Sborul din Câmpulung. Iniţial, organizare pe muntele Sfântul Ilie, satul Fundata (interferenţă cu Ţara Bârsei), ulterior, în perimetrul urban, aferent bisericii ortodoxe eponime (1626), ori, din 1647, prin porunca lui Matei Basarab (v.), Mănăstirii Negru Vodă. Evoluţii specifice perioadelor medievală şi modernă, diminuarea renumelui în etapa postbelică, schimbarea, de mai multe ori, a  spaţiului destinat. Relansare contemporană prin adaptare la cerinţele economiei de piaţă. Alte târguri seculare renumite în Argeş-Muscel: Piteşti, Cârcinov/Topoloveni, Curtea de Argeş. Numeroase consemnări geografice, religioase, istorice, editoriale. (G.F.C.).

 

TÂRGUL MEŞTERILOR POPULARI DE LA PITEŞTI/ZILELE CREAŢIEI POPULARE CONTEMPORANE (1994~). Expoziţie naţională de artă populară cu vânzare, organizată din iniţiativa Complexului Muzeal/Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii, Goleşti, Ştefăneşti, Argeş, directori, succesiv, Constantin Iliescu (v.), Filofteia Pally (v.). Ediţie inaugurală (8-11 septembrie 1994), platoul Teatrului Alexandru Davila, zona centrală urbană, Piteşti, Argeş. Titulatura actuală din 1996. Parteneriat managerial: Consiliul Judeţean Argeş; Primăria Municipiului Piteşti; Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş. Meşteri din principalele zone ale ţării: obiecte ceramice, sculpturi în lemn, ţesături, ouă încondeiate, instrumente muzicale, icoane pe sticlă, împletituri. Ateliere de creaţie. Diverse consemnări documentare. (C.C.C.).

 

TÂRGUL OLARILOR DE LA PITEŞTI (1982~). Expoziţie naţională de ceramică şi artă populară cu vânzare, ediţie inaugurală, Târgul săptămânal, Piteşti, Argeş (26 mai – 6 iunie 1982), primar, Valeriu Nicolescu (v.). Iniţiator: Comitetul Judeţean pentru Cultură Argeş, preşedinte, Petre Popa (v.), inspector de specialitate, Iulian Ilie Rizea (v.). Organizare directă, Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii, Goleşti, Ştefăneşti, Argeş, directori, succesiv: Vasile Novac (v.), Constantin Iliescu (v.), Filofteia Pally (v.). Colaboratori: Direcţia Comercială Argeş, director, Ion Bădescu (v.); Uniunea Judeţeană a Cooperativelor Meşteşugăreşti, preşedinte, Sabina Barbu (v.). Complementar, Festivalul căluşului argeşean. Participare naţională, meşteri olari din principalele zone ale ţării. Manifestări constituind, astăzi, Târgul Moşilor de Vară. Pentru 29 mai - 1 iunie 2014, Ediţia XXXIII. Reuniuni tematice, relatări de presă, consemnare în Istoria municipiului Piteşti (1988), alte atestări documentare. (C.C.C.).

 

TÂU, Ioan (Lunca Corbului, Argeş, 21 martie 1924 – Bucureşti, 14 ianuarie 1982). Ofiţer de carieră, aviaţie, general. Şcoala de Ofiţeri Naviganţi, Sibiu (1950), Academia Militară, Bucureşti (1958). Pilot, aviaţie de vânătoare, Regimentul 7, Braşov: locotenent (1950-1954), comandor (1954-1958); comandant, Divizia 23 (1958-1959). Succesiv (la Bucureşti): locţiitor al şefului aviaţiei militare (1959-1960), comandant (1960-1969), Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului; şef catedră, Academia Militară (1969-1970); consilier, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor (1970-1971); comandant: Flotila 50 Aviaţie Transport/Flotila Prezidenţială (1971-1972);  Aviaţia Utilitară (1972-1977); director, Centrul de Instruire şi Perfecţionare a Personalului din Aviaţia Civilă (1977-1980); şef, Centrul Unic de Control şi Dirijare a Zborurilor (1980-1981); comandant, Trupele de Paraşutişti Militari (1981-1982). Fondator, Şcoala de Aviaţie Civilă, Boboc, Buzău. General de flotilă (1961), general de divizie aeriană (1967). Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice în domeniu. Contribuţii la dotarea României cu avioane reactive. Ordine şi medalii militare sau civile, alte aprecieri publice antume şi postume. (G.I.N.).

 

TEACĂ, Petre P. (n. Cerbureni, Valea Iaşului, Argeş, 5 noiembrie 1934). Ofiţer de carieră, grăniceri, general. Şcoala Medie Tehnică Horticolă, Curtea de Argeş (1948), bacalaureat, Liceul Fraţii Buzeşti, Craiova, Dolj; Şcoala Ofiţeri de Infanterie Nicolae Bălcescu, Sibiu (1955); Academia Militară, Bucureşti (1969). Documentări externe. Activitate operativă şi de comandă (1955-1995), unităţi militare din judeţele: Cluj (Dej); Hunedoara (Ilia, Petroşani, Deva, Hunedoara); Arad; Mehedinţi (Drobeta Turnu Severin). Distinct, Comandamentul Trupelor de Grăniceri, Bucureşti: ofiţer de Stat Major (1971; 1976-1980); comandant (1987-1990); consilier al Ministrului Apărării Naţionale (1990). Grade superioare asimilate prin funcţii: general maior (1981); general locotenent (1987); general colonel (1990). General de brigadă (1995). Implicat în evenimentele revoluţionare din decembrie 1989 (Bucureşti). Participare directă la organizarea Podului de Flori de pe Prut (1990), semnificând apropierea Republicii Moldova de România. Contribuţii privind realizarea mai multor proiecte lansate de structurile militare şi civile naţionale sau locale. Studii, analize, rapoarte, emisiuni media, reuniuni tematice adecvate. Ordine şi medalii autohtone. Preşedinte, Asociaţia Judeţeană Cultul Eroilor Regina Maria, Hunedoara (Deva), alte aprecieri comunitare. (G.I.N.). 

 

TEATRUL ALEXANDRU DAVILA  DIN PITEŞTI (1949~). Instituţie profesionistă de stat, reprezentativă pentru cultura naţională, înfiinţată, oficial, la 1 ianuarie 1949, prin continuarea preocupărilor Teatrului Muncitoresc, Piteşti (1947-1948). Suport documentar: Ordinul Nr. 639, din 1949, Ministerul Artelor şi Informaţiilor, Centrala Teatrul Poporului, Bucureşti. Locaţii succesive: Cinematograful Aquila, Piteşti (1949-1954), prima piesă, Fiul meu, de Gergely Sandov (22 februarie 1949); Teatrul Comunal (1954~), edificiu tradiţional (1914), zona centrală urbană, reamenajare finanţată de Sfatul Popular Regional Argeş. Reabilitare şi extindere (1972-1974), arhitect, Nicolae Ernst (v.), constructor, Dumitru Gherăsoiu (v.). Sală de spectacole, scenă, cabine, spaţii pentru repetiţii, birouri, ateliere, depozite. Reprezentaţie inaugurată, Boieri şi ţărani, de Alexandru Sever (24 noiembrie 1955). Actuala eponimie: 30 mai 1958 (premieră, Vlaicu Vodă, de Alexandru Davila). Secţii distincte: proză (1949); păpuşi (1949, clădire proprie, 1963); estradă (1957); folclor (1970-2011); fanfară (2006). Temporar: cantină şi cămin (1949-1970); grădină de vară (1952-1992); laborator foto (1974-1996). Special: Sala Studio 125, arhitect, Liviu Ciulei, Bucureşti (1975); Reuniunea/Festivalul Studiourilor de Teatru (1980); Muzeul Fresca Nord (1981), fondator, Ion Focşa (v.). Numeroase spectacole la Piteşti, roluri memoriale interpretate de artişti din diferite generaţii, stagiuni permanente (Câmpulung, Curtea de Argeş), turnee în Capitală sau în alte centre urbane din ţară. Înregistrări radio şi televiziune, conlucrări cu case de film, regizori, scenografi, actori din Bucureşti. Exprimări externe: Bulgaria, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Polonia, Serbia, Spania, Suedia. Colaborare permanentă cu Teatrul Juakim Vujic, din Serbia (2005~). Promovarea consecventă a dramaturgiei autohtone, deschidere tematică spre creaţii universale, consemnări critice favorabile. Directori cunoscuţi: Victor Handoca (v.), Constantin Dinu (v.), Ion Popescu (v.), Constantin Dinischiotu (v.), Mihai Radoslavescu (v.), Constantin Zărnescu (v.), Sorin Zavulovici (v.), Radu Baltazar (v.), Sevastian Tudor (v.). În 2014, sală principală pentru spectacole, 350 de locuri. Volume monografice: Dumitru Căpitanu (1969); Nicolae Bănică (2005); Sevastian Tudor (1999; 2008; 2013). Implicări comunitare constante. (P.A.D.).

 

TEATRUL  COMUNAL DIN PITEŞTI (1914-1954). Edificiu reprezentativ al reşedinţei Argeşului, zona centrală urbană: sală pentru spectacole şi reuniuni publice, baie populară, alte spaţii adiacente. Decizia Consiliului Comunal, 17 mai 1910, primar, Nicolae/Nae Gh. Dumitrescu (v.), donator, salariul pe un an, împreună cu Ion I. C. Brătianu (v.), Vintilă I. C. Brătianu (v.), contributori, câte 2 000 de lei fiecare, alte participări cetăţeneşti. Finanţator legal: Primăria Piteşti, Contract de antrepriză, 22 iunie 1910, Virgil N. Ionescu, Pompil N. Ionescu, ingineri din Bucureşti, proiect, arhitectul Alexandru Clavel (1877-1916), integrat curentului artistic Art Nouveau şi mişcării neoromâneşti, stil baroc. Reprezentanţii beneficiarului: arhitectul Nicolae Bacria Tutănescu (v.), Vasile Dumitrescu, Andrei Ştefănescu (ingineri). Finalizarea construcţiei (1913), primar, Alexandru Dumitrescu (v.). Decoruri şi mobilier, Casa Hugo Baruch, Berlin, Germania: contract, 4 septembrie 1913; recepţie, 1 decembrie 1914. Festivitatea inaugurării: 21 februarie 1915, primar, Alexandru Fostiropol (v.). Spectacolul O noapte furtunoasă, de Ion Luca Caragiale, Teatrul Naţional, Bucureşti. Folosire intermitentă, degradarea treptată a patrimoniului, clădire acordată Teatrului de Stat din localitate (1954), reabilitare, Sfatul Popular Regional Argeş. Festivitate adecvată (24 noiembrie 1955), premieră absolută, Boieri şi ţărani, de Alexandru Sever. Primar, Ion Jiga (v.). Pentru reşedinţa Argeşului, trupă de teatru, consemnată în 1852. Astăzi, Teatrul Alexandru Davila, Piteşti. Diverse atestări documentare. (P.A.D.).

 

TEATRUL MUNCITORESC DIN  PITEŞTI (1947-1949). Instituţie de spectacole, reprezentativă pentru judeţul Argeş, înfiinţată, oficial, la 1 septembrie 1947. Iniţiativă, Consiliul Judeţean Sindical, preşdinte, Stan Arsene (v.). Locaţie: Sala Cinematografului Aquila, Piteşti, astăzi, Modern, contract cu proprietarul, Constantin Mircea (v.), datat, 1 septembrie 1947. Director fondator, Victor Handoca (v). La deschiderea primei stagiuni (6 martie 1948), piesa Insula păcii, de Evgheni Petrov. Preocupare continuată prin Teatrul de Stat, Piteşti, clădire distinctă. Consemnare monografică: Dumitru Căpitanu (1969). Relansarea activităţii Teatrului Muncitoresc, aula Combinatului de Articole Tehnice din Cauciuc/ROLAST, Piteşti-Nord, reprezentaţii periodice (29 mai 1980 – 1 decembrie 1982). Informaţii de presă, alte atestări documentare. (P.A.D.).

 

TEATRUL POPULAR DIN CÂMPULUNG (1846-1870). Imobil din zona centrală urbană, folosit, periodic, pentru susţinerea unor spectacole din dramaturgia autohtonă. Activitate coordonată de Constantin D. Aricescu (v.), colaboratori, mai mulţi tineri din Muscel. Suport documentar, amintirile mentorului (1859): “Încă de la 1847, ianuarie… junii câmpulungeni, ca să-şi întrebuinţeze timpul cu folos pentru dânşii şi ceilalţi, au improvizat, ca prin farmec, un teatru în miniatură, un teatru de societate, o adevărată şcoală de morală patriotică…”. Repertoriu adecvat, creaţii semnate de Constantin D. Aricescu: Coconul Panaiotache; Neaga rea; Boierul Vlăduţ; Carbonarii; Trâmbiţa Unirii. Piese jucate, inclusiv, la Piteşti (Argeş), Târgovişte (Dâmboviţa), Bucureşti. Aprecieri favorabile în presa timpului. Inscripţionare parietală, Casa de Cultură a Sindicatelor, Câmpulung (1970): „Pe acest loc, a fost clădirea în care, între anii 1846-1870, prin iniţiativa lui C. D. Aricescu, a funcţionat una dintre primele scene din ţară, Teatrul din Câmpulung-Muscel”. Contribuţii la pregătirea opiniei publice pentru susţinerea evenimentelor înnoitoare ale secolului XIX. Numeroase atestări informale. (P.A.D.).

 

TECĂU, Grigore Florin Gh. (n. Domneşti, Argeş, 23 noiembrie 1957). Inginer mecanic, profesor gradul I, tehnologie, înalt funcţionar public, manager. Liceul Domneşti (1976), Institutul Politehnic, Bucureşti (1982). Documentări externe, state din Uniunea Europeană. Doctorat, ştiinţe tehnice, Piteşti, Argeş (2009). Activitate didactică specializată: Grupul Şcolar Construcţii Industriale/Colegiul Dimitrie Dima, Piteşti, Argeş (1982~), director adjunct (1988-1993), director (1999-2001); Inspectoratul Şcolar al Judeţului Argeş, inspector (1993-1997; 2001-2003), inspector general adjunct (2003-2005). Asociat, Universitatea din Piteşti (1999~). Membru marcant, Partidul Social Democrat, Organizaţia Argeş (1999~), şef departament (1999-2005), secretar executiv (2005~), delegat, Consiliul Naţional, Bucureşti. Distinct: vicepreşedinte, Consiliul Judeţean Argeş (2004-2008; 2008-2012; 2012-2014); preşedinte (2014~). Contribuţii la realizarea programelor strategice ale zonei Argeş-Muscel în etapele amintite. Volum important (în colaborare): Educaţie tehnologică (2003). Studii, analize, rapoarte, comunicări, emisiuni media, interviuri, granturi/contracte de cercetare, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Implicări comunitare permanente. Membru, diverse foruri ştiinţifice şi administrative în domeniu, alte aprecieri publice. (I.T.B.).

 

TECUCI, Dumitru I. (n. Şuşani, Vâlcea, 8 octombrie 1938). Inginer, construcţii hidroenergetice, cercetător ştiinţific I, metrologie şi hidrologie, proiectant. Activitate în Argeş (1972-1985). Liceul Mihai Eminescu, Bucureşti (1955), Institutul de Construcţii, Bucureşti (1961). Documentări externe, state din Europa. Doctorat, ştiinţe tehnice, Bucureşti (1986). Preocupări didactice universitare, Facultatea de Hidrotehnică, Bucureşti (1961-1968). Proiectant, şef atelier, cercetător, institute specializate din Capitală (1968~2011). Expert în baraje, director general tehnic, SC Aquaproiect SA, Bucureşti (1991-1999). Distinct: şef proiect, regularizări hidrotehnice, zona Combinatului de Lianţi/SC Cimus SA, Valea Mare – Pravăţ (1972), şef proiect, barajul, lacul de acumulare, centrala electrică, staţia de pompare, Goleşti, pe râul Argeş (1975~1984), soluţii originale peentru decolmatare automată; şef secţie, proiectarea barajului şi lacului de acumulare Mărăcineni, Argeş, pe Râul Doamnei (1976~1985). Numeroase studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale. Membru, importante asociaţii profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (I.M.F.).

 

TEIU (Secolul XVI~). Comună din judeţul Argeş, pe râul Mozacu, satele: Teiu, Leşile. Suprafaţă: 44, 7 km2. Locuitori: 3 200 (1971); 1 561 (2008). Atestare documentară medievală: 1567. Vestigii arheologice prefeudale. Biserici: Teiu Deal (1859); Teiu Vale (1928). Monument al eroilor, Teiu Vale (1877, 1916-1918). Şcoală primară (1838), şcoală de menaj, Teiu Deal (1909-1948), cămin cultural (1934), bibliotecă publică (1954). Bănci populare: Muncitorul (1902; 1919-1944). Societatea Culturală şi Casa Memorială Vladimir Streinu, Teiu Vale (1971). Cooperativa de Aprovizionare şi Desfacere Progresul (1911-1926); sediul plasei Dâmbovnic (1925); percepţia Circumscripţiei Financiare (1937-1947). Cooperativa Şcolară Albina, Teiu Deal (1936-1946). Staţiune de maşini şi tractoare (1948-1991), cooperativă agricolă de producţie (1952-1989); asociaţii economice intercooperatiste, avicultură, porcine (1971-1990), sediul Consiliului Unic Agroindustrial de Stat şi Cooperatist (1980-1990). Asociaţii  familiale (1991~). Areal cerealier, zootehnic, legumicol. Arhitectură locală, specifică zonei de câmpie, textile de interior, folclor literar, muzical, coregrafic. Turism rural. Trasee rutiere spre Piteşti, Topoloveni, Costeşti (Argeş), Găeşti (Dâmboviţa). Scrieri monografice: Ion Nestor Gogoncea (v.); Gheorghe Petre (manuscris); Vasile Fălcescu (1998). Diverse consemnări geografice, istorice, economice, spirituale. (G.I.C.).

 

TEIULEANU/DIMITRIU (Secolul XIX ~). Familie tradiţională din Argeş, mari proprietari rurali şi urbani, militanţi politici, filantropi. Întinse suprafeţe de teren, imobile, alte bunuri cu valoare deosebită, Teiu, sau localităţi apropiate. Case la Piteşti (Argeş) şi Bucureşti. Mai cunoscuţi: Ioan/Ivancea Hagi Dimitriu/T.; Maria Dimitriu/T. (1839-1922), donaţie testamentară (Tribunalul Argeş, 1 noiembrie 1899), către Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor, prin Casa Şcoalelor, Bucureşti: moşia Funia Domnească, 800 de pogoane/400  de hectare, clădiri, diverse amenajări, Teiu, plasa Găleşeşti, locul cu casele şi anexele, Piteşti (strada Târgu din Afară, Nr. 5-7), pentru Fondul Ion, Maria şi Constantin Teiuleanu, clauză expresă, dezvoltarea Şcolii Profesionale de Fete, Piteşti (existentă de la 6 septembrie 1897), dorinţă aplicată spre finalul anului 1899, împuternicit, Emanuel Antonescu (v.), primar, Alexandru Vestenian (v.). Importante apecieri naţionale şi comunitare: decret semnat de Carol I (v.); bust (1929), sculptor, Constantin Stănescu; eponimii, Şcoala Profesională/Liceul Industrial de Fete/Colegiul Economic, Piteşti; stradă/pasaj, zona centrală a municipiului Piteşti; Constantin I.D.T. (1862-1883), publicist, orientare doctrinară socialistă. Atestări de arhivă. Consemnări monografice: Mircea M. Crăciun (1995); Elena Diaconescu, Daniel Diaconescu (1999). Multiple evocări antume şi postume. (N.P.L.).

 

TELEORMAN. Râu important pentru sudul României, izvor, Platforma Cotmeana, în apropiere de Piteşti, Argeş. Regim hidrologic permanent, diverse debite conexe, amenajări locale, condiţii naturale favorabile aşezărilor tradiţionale. Drenarea şesurilor agricole adiacente. Statistic, 146 km lungime totală. Afluent dreapta al râului Vedea, câmpia Burnazului. Eponimii: Judeţul Teleorman, limitrof, la sud, Judeţului Argeş, integrat Regiunii IX Piteşti (1941-1949); Plasa Teleorman (1864-1950), reşedinţă frecventă, Costeşti, Argeş: 14 comune (1925); 32 de comune (1936). Atestări documentare geografice, istorice, economice, turistice, spirituale. (I.S.B.).

 

TELEVIZIUNEA ABSOLUT  DIN (2010~). Post media, independent, reprezentativ pentru Argeş-Muscel, acoperire locală. Emisiune inaugurală, 1 decembrie 2010. Slogan: Televiziunea Judeţului Argeş! Fondatori, Aurelian Constantin Mătău, Cristian Pană. Director general, Gabriela Pisică, director programe, Elena Picu. Activitate agreată de Consiliul Local Mioveni, primar, Ion Georgescu. Program cotidian, tematică informativă, politică, economică, socială, culturală, religioasă, juridică. Rubrici permanente (selectiv): Jurnal; Dialoguri politice; Audienţă în direct; Lumea credinţei; Muzică la cerere; Satul românesc; Lumea copiilor; Sfatul medicului; În serviciul dumneavoastră; Ora de sport; Sinteza săptămânii. Colaborări cu personalităţi din industrie, agricultură, învăţământ, cercetare ştiinţifică, instituţii administrative, aşezăminte eclesiastice, uniuni de creaţie, asociaţii obşteşti. Concomitent, la Mioveni, Televiziunea Nextgen Info (2011~). Diverse implicări comunitare. (M.D.S.).

 

TELEVIZIUNEA ALPHA DIN PITEŞTI (1990–2014). Post media, reprezentativ pentru Argeş-Muscel, acoperire locală. Patron fondator,  Ion Eftime. Iniţial, SC Studioul TVC Piteşti, prima iniţiativă cu capital privat, ca operator în domeniul audio-vizual din România. Activitate agreată de Prefectura Argeş, Consiliul Judeţean, Primăria Piteşti. Evoluţie favorabilă (1992–2002): 16 licenţe de televiziune terestre (Piteşti, Curtea de Argeş, Câmpulung, Costeşti, Ploieşti, Baia Mare, Sibiu, Focşani 42 UIF, Focşani 49 UIF, Petroşani, Alba Iulia, Cluj Napoca, Târgu Jiu, Târgovişte, Sighişoara); nouă licenţe de radio (Piteşti, 90,7 MHz, Curtea de Argeş, Câmpulung, Costeşti, Baia Mare, Sibiu, Focşani, Piteşti, 68,6 MHz. Redimensionări ulterioare: difuzarea grilei Prima TV, Bucureşti; studio propriu, Piteşti, program cotidian. Emisiuni pe teme informative, politice, economice, sociale, culturale, religioase, didactice, juridice. Rubrici permanente (selectiv): Jurnal; Viaţa aşa cum este; Lumea Copilăriei; Poliţia în direct; Conexiuni urbane. Distinct: Info cultural, realizator, Centrul Cultural, Piteşti.

Diverse implicări comunitare. (M.D.S.).

 

TELEVIZIUNEA ANTENA 1  DIN PITEŞTI (1996~). Post media, reprezentativ pentru Argeş-Muscel, acoperire locală, integrat reţelei generale Antena 1, Bucureşti, patron fondator, Dan Voiculescu. Slogan: Mereu aproape! Studio propriu, Piteşti, program cotidian. Directori (succesiv): Mihail Dan Manolescu (v.); Florin Tican; Carmen Vâjâiac; Cristina Adela Munteanu (v.). Activitate agreată de Prefectura Argeş, Consiliul Judeţean, Primăria Piteşti.  Emisiuni pe teme informative, politice, economice, sociale, culturale, religioase, didactice, juridice. Rubrici permanente (selectiv): Observator; Univers Argeşean; Administrația la Zi; Repriza de Sport; 7 Zile în Argeș; Transmisitem în direct. Colaborări cu personalităţi din viaţa publică, membri ai uniunilor de creaţie, manageri, parlamentari, înalţi funcţionari de stat, tehnocraţi. Diverse implicări comunitare. (M.D.S.).

 

TELEVIZIUNEA ARGEŞ DIN PITEŞTI (2008~). Post media, independent, reprezentativ pentru Argeş-Muscel, acoperire locală. Emisiune inaugurală, 6 mai 2008. Slogan: Trăieşti aici, priveşti aici!. Patron fondator, Cornel Penescu. Directori (succesiv): Alin Şufariu, Andrei Penescu. Activitate agreată de Prefectura Argeş, Consiliul Judeţean, Primăria Piteşti.  Program cotidian, tematică informativă şi de divertisment. Rubrici permanente (selectiv): Subiectul zilei; Din tainele cunoaşterii; Cabinet medical; Altfel de discuţii; Microbistul. Colaborări cu oameni de afaceri, personalităţi civice, scriitori, artişti plastici, sportivi de performanţă, publicişti. Alte posturi de televiziune la Piteşti: Argeş Popular (2011, online); PRO (2000~); TVS (2003-2010). Diverse implicări comunitare. (M.D.S.).

 

TELEVIZIUNEA CURIER DIN PITEŞTI (2011~). Post media, independent, reprezentativ pentru Argeş-Muscel, acoperire locală. Lansare oficială, 10-11 septembrie 2011. Slogan: Televiziunea sufletului tău! Acţionar majoritar fondator, Marilena Baraţă (v.), director, Viorel Constantin. Activitate agreată de Prefectura Argeş, Consiliul Judeţean, Primăria Piteşti. Program generalist, tematică informativă, politică, economică, socială, culturală, religioasă, didactică, juridică. Rubrici permanente (selectiv): Jurnal; Curier politic; Plaiuri argeşene; Treptele succesului; Top muzical; Calea spre reuşită; Dimineţi pentru copii; Medicul vă sfătuieşte; Horoscop; Mondenitate. Colaborări cu lideri contemporani, înalţi ierarhi, parlamentari, cercetători ştiinţifici, universitari, memorialişti, membri ai uniunilor de creaţie, actori, regizori, formatori de opinie. Interferenţe cu editarea cotidianului Curierul Zilei, Piteşti. Diverse implicări comunitare. (M.D.S.).

 

 

TELEVIZIUNEA MUSCELUL DIN CÂMPULUNG (1996~). Post media, independent, reprezentativ pentru Argeş-Muscel, acoperire locală. Emisiune inaugurală, 1996. Slogan: Cu tine, pentru tine! Acţionar majoritar fondator, Ioan Călin Andrei (v.), asociaţi: Gheorghe Pristavu, Iulia Pristavu. Director, Adrian Popa. Activitate agreată de Consiliul Local Câmpulung, primar, Gheorghe Sorin Buta (v.). Program generalist, tematică informativă, politică, economică, socială, culturală, religioasă, didactică, juridică. Rubrici adecvate permanente. Colaborări cu personalităţi din economie, cercetare ştiinţifică, administraţie publică, aşezăminte eclesiastice, uniuni de creaţii, asociaţii obşteşti. Alte posturi de televiziune, la Câmpulung: Alpha (2008~); Clar Muscel (2006~); Mega (2006~). Diverse implicări comunitare. (M.D.S.).

 

TELEVIZIUNEA NET WIRE  DIN PITEŞTI (1993-?). Post media, reprezentativ pentru Argeş-Muscel, acoperire locală. Licenţă de funcţionare, 19 ianuarie 1993. Preşedinte fondator, Alexandru A. Doagă, redactor, Adrian Vasiliu (v.). Prima transmisie, prin cablu, a programelor realizate de televiziuni din Bucureşti, 25 mai 1993. Activitate agreată de Prefectura Argeş, Consiliul Judeţean, Primăria Piteşti. Studio propriu, emisiune inaugurală, 1 octombrie 1994. Grilă cotidiană distinctă, tematică informativă, politică, economică, socială, culturală, religioasă, juridică. Rubrici permanente adecvate. Colaborări cu specialişti în industrie, comerţ, cercetare ştiinţifică, administraţie publică, formatori de opinie, lideri locali, parlamentari. În martie 1996: circa 14 000 de abonaţi; 30 000 m lungimea reţelei aeriene. Sedii succesive, străzile: Costache Negri, Nr. 30; Ion C. Brătianu, Nr. 24/SC Proiect Argeş SA. Colaborări tehnice cu firme din România, Canada, Israel. Diverse implicări comunitare. (M.D.S.).

 

TELEVIZIUNEA PHOENIX  DIN CURTEA DE ARGEŞ (2005-?). Post media, independent, reprezentativ pentru Argeş-Muscel, acoperire locală. Emisiune inaugurală, 2005. Activitate agreată de Consiliul Local Curtea de Argeş, primar, Gheorghe Nicuţ (v.). Program cotidian, tematică informativă, politică, economică, socială, culturală, religioasă, juridică. Rubrici adecvate permanente. Colaborări cu lideri contemporani, parlamentari, înalţi ierarhi, militari profesionişti, formatori de opinie, membri ai uniunilor de creaţie. Diverse implicări comunitare. (M.D.S.).

 

TELEVIZIUNEA TERRA SAT  DIN PITEŞTI (1993-?). Post media, reprezentativ pentru Argeş-Muscel, acoperire locală. Licenţă de funcţionare, 27 aprilie 1993. Sediul central, Reşiţa, Caraş- Severin, patron fondator, Ilie Stoichescu, director tehnic, Valeriu Răducă. Preluarea şi transmisia, prin cablu, a programelor realizate de televiziuni din Bucureşti. Activitate agreată de Prefectura Argeş, Consiliul Judeţean, Primăria Piteşti. Temporar, studio propriu, grilă distinctă, tematică informativă, politică, economică, socială, culturală, religioasă, juridică. În aprilie 1996: circa 20 000 de abonaţi; 50 000 lungimea reţelei aeriene. Locaţii succesive: blocuri înalte, cvartalele  Găvana şi Bibescu Vodă. Colaborări tehnice: releele Coştila/Buşteni (Prahova), respectiv  Cozia/Călimăneşti (Vâlcea); firme specializate din Europa şi Asia. Diverse implicări comunitare. (M.D.S.).

 

TEMPEANU, Virgil V. (Focşani, Vrancea, 10 septembrie 1888 – Buftea, Ilfov, 11 mai 1984). Profesor universitar, limba şi literatura germană, traducător, publicist. Integrat realităţilor argeşene prin tradiţionalitate familială, studii medii, preocupări civice. Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1908), Universitatea din Bucureşti (1913). Documentări externe, Germania (1934~1938). Doctorat, literatură germană, Bucureşti (1934). Activitate didactică: Liceul Nicolae Gane, Şcoala Normală Ştefan cel Mare, Suceava; Colegiul Ludwig-Maximilianus, München, Germania; Facultatea de Litere, Iaşi; Academia de Înalte Studii Comerciale, Şcoala Politehnică, Şcoala Normală Superioară, Bucureşti. Volume importante: Istoria pedagogiei; Calendarul învăţătorului (1938, în colaborare); Povestitorul Ion. Director, revista Junimea, Piteşti (1908), redactor, Revista germaniştilor români, Bucureşti. Versuri, povestiri, reflexii, eseuri, periodicele: Junimea (Piteşti); Şezătoarea (Fălticeni); Floarea darurilor (Bucureşti). Traducere, în limba germană, creaţii semnate de: Mihai Eminescu, Costache Negruzzi, Gheorghe Bogdan-Duică. Membru corespondent, Academia Germană din München, alte aprecieri comunitare antume şi postume. (M.C.S.).

 

TEODORESCU (Secolul XIX~). Familie tradiţională din Piteşti, Argeş. Proprietari urbani şi rurali, cadre didactice, jurişti, ingineri, scriitori, ziarişti, funcţionari. Mai cunoscuţi: Ion S. T. (v.), căsătorit cu Anastasia P. Rătescu, din Merişani, Argeş, cinci copii; Ion I. T. (1883-1905), jurist; Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1901), Facultatea de Drept, Bucureşti (1905); Paul I. T. (1885-1963), jurist, inginer hotarnic (silvicultură); Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1903), Facultatea de Drept (1907), Şcoala Politehnică (1910), Bucureşti; activitate specializată în Capitală; Alexandru I. T. (1888-1955), profesor, limba latină; Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1906), Universitatea din Bucureşti (1910); activitate didactică permanentă, Craiova, Dolj (1910-1948), director, Liceul Fraţii Buzeşti; Ştefan I. T. (1892-?), jurist, înalt funcţionar de stat; Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1910), Facultatea de Drept, Bucureşti (1914); magistrat; preşedinte: Tribunalul Argeş, Tribunalul Suprem al României; scrieri în domeniu; Tudor I. T., pseudonim, Branişte (v.). Diverse atestări documentare. Implicări constante în viaţa Cetăţii, aprecieri comunitare antume şi postume. (N.P.L.).

TEODORESCU (Secolul XIX~). Familie tradiţională din Piteşti, Argeş, pseudonim Zavaidoc. Proprietari urbani, instrumentişti (vioară, pian, chitară), solişti vocali (muzică populară românească), renumiţi în domeniu. Mai cunoscuţi: Vasile T., lăutar, autodidact; Nicolae/Nae T., viorist, decedat, începutul secolului XX; Tănase T., chitarist, fratele lui Nicolae Nae T.; Constanţa M. T. Conexiuni cu familia Dură (v.); Marin T. T. (v.). Numeroase spectacole, concerte, reuniuni publice şi familiale. Discografie. Aranjamente, prelucrări folclorice, adaptări compoziţionale. Nominalizări: Un secol de activitate corală în Piteşti (1971), Silvestru D. Voinescu; Istoria municipiului Piteşti (1988). Aprecieri comunitare antume şi postume. (L.I.P.).

TEODORESCU (Secolul XIX~). Familie tradiţională din Rucăr, Muscel. Proprietari rurali şi urbani, mici întreprinzători, funcţionari de stat, ofiţeri, cadre didactice, medici, filantropi. Mai cunoscuţi: Ioan I. T. (v.); Iosif I. T. (v.); Constantin I. T., fondator Fabrica de Cherestea, Rucăr. Donatori (30 decembrie 1939), pentru bisericile Rucăr-Joseni şi Rucărul de Mijloc, a câte 30 de dramuri fiecare, din perimetrele montane Vâra, Boteanu, Lazurile Popilor, Fântâneanu, Grindul, Baciu, Colţii, Plaiul Pietricica, aferente Obştei Moşnenilor Rucăreni. Autentificare, Tribunalul Judeţului Muscel (1939), drepturile legale oferite începând cu 1 ianuarie 1940. Dan T. I., ofiţer de carieră, cavalerie, fiul lui Iosif I. T. (v.), combatant, Al Doilea Război Mondial, Frontul de Est, erou, căzut la datorie, luptele pentru Odessa, Uniunea Sovietică (1941); Lucian I. T., funcţionar de stat, fiul lui Iosif I. T. (v.); frate cu Dan I. T., activitate permanentă la Piteşti; Cornelia C. T., profesoară, fiica lui  Constantin I. T., stabilită la Craiova (Dolj). Alte atestări documentare. Implicări constante în realizarea unor proiecte specifice zonei amintite. Aprecieri comunitare. (F.C.P.).

 

TEODORESCU, Alexandru Gh. (Piteşti, Argeş, 22 decembrie 1870 - ?). Ofiţer de carieră, artilerie, general, publicist. Studii în România. Combatant: Campania Balcanică (1913), maior; Primul Război Mondial (1916-1918), Frontul din Moldova (1917), colonel; Campania de pe Tisa (1919), general de brigadă. Distinct: organizarea unităţilor de artilerie grea, colaborare cu Misiunea Franceză. Activitate didactică, diverse şcoli militare din România. Volume importante: Organizarea şi serviciul artileriei de asediu şi cetate; Fabricarea pulberilor şi a materialelor explozibile. Contribuţii la consolidarea României Mari. Ordine şi medalii  române, ruse, franceze. Comandant, Artileria Grea, alte aprecieri publice antume sau postume. (G.I.N.).

 

TEODORESCU, Alexandru N. (Niculiţel, Tulcea, 5 iulie 1946 – Piteşti, Argeş, 28 septembrie 2013). Inginer, horticultură, cercetător ştiinţific gradul I, profesor universitar, manager. Stabilit la Piteşti, din 1977. Şcoala Medie Tehnică Horticolă, Poarta Albă, Tulcea (1965), Institutul Nicolae Bălcescu, Bucureşti (1973). Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti (1980). Stagii: ţări din Uniunea Europeană. Succesiv: cercetător (1977-1981), director ştiinţific (1981-1983), Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură, Piteşti-Mărăcineni, Argeş; director, Institutul de Cercetare, Proiectare pentru Valorificarea şi Industrializarea Fructelor şi Legumelor, Bucureşti (1983-1986); director, Trustul Pomiculturii, Ministerul Agriculturii, Bucureşti (1986-1988); şef, Complexul de Înmulţire in vitro, Institutul Pomicol, Mărăcineni (1988-1998); director, Staţiunea de Cercetare şi Producţie pentru Viticultură şi Vinificaţie, Ştefăneşti, Argeş (1998-2005). Preocupări didactice, Universitatea din Piteşti (2002-2013). Conducător de doctorat. Volume importante (autor, colaborare): Cultura şi valorificarea căpşunului (1982); Tehnici de culturi in vitro pentru înmulţirea plantelor (1999); Biotehnologii de producere a materialului săditor viticol (2001); Bazele producerii materialului săditor cu valoare biologică ridicată în viticultură (2002); Biotehnologii.  Regenerare in vitro la viţa de vie (2004). Numeroase studii, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, proiecte, granturi/contracte de cercetare (cultura ţesuturilor vegetale şi ecologie). Exponent al biotehnologiilor privind înmulţirea plantelor horticole. Membru, prestigioase foruri în domeniu, alte aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

TEODORESCU, Aurel S. (Ţuţuleşti, Suseni, Argeş, 1 ianuarie 1945). Profesor, limba germană, înalt funcţionar de stat, manager. Şcoala Medie, Costeşti, Argeş (1963), Institutul Pedagogic, Constanţa (1969), Universitatea din Bucureşti (1971). Stagiu în Italia (1998). Activitate didactică, Şcoala Suseni, Argeş (1972~2011), complementar, Colegiul Zinca Golescu, Piteşti, Argeş. Membru marcant, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat: consilier local (1992-1996); consilier judeţean (1996); prefect de Argeş (1996-1999), reprezentând guvernul condus de Victor Ciorbea; şef, Inspectoratul Judeţean de Cultură Argeş (2000-2001); vicepreşedinte/secretar/preşedinte, Liga primarilor şi consilierilor partidului din Argeş-Muscel. Contribuţii la respectarea legislaţiei economice şi adminstrative din etapa invocată în profil teritorial. Distinct: participarea la inaugurarea Campusului universitar Târgu din Vale, Piteşti (20 mai 1998). Studii, analize, rapoarte, interviuri, emisiuni media, reuniuni tematice autohtone şi continentale. Implicări comunitare permanente. Membru, diverse foruri politice, ştiinţifice, administrative în domeniu, alte aprecieri publice. (I.T.B.).

 

TEODORESCU, Aurelian (Fata, Vedea, Argeş, 14 august 1941 – Bucureşti, 9 septembrie 1999). Istoric, muzeograf, arhivist. Şcoala Medie Nr. 1/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1957), Universitatea din Bucureşti (1965). Doctorat, ştiinţe istorice, Bucureşti (1983). Activitate permanentă în Capitală: Muzeul de Istorie a Partidului Comunist, a Mişcării Revoluţionare şi Democratice din România (1965-1990); Muzeul Ţăranului Român (1990-1992); Arhivele Naţionale (1992-1999). Volume importante (în colaborare): 1958. Retragerea trupelor sovietice din România (1996); Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion Antonescu, I (1997), II (1998), III (1999). Studii, articole, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale sau internaţionale. Membru, diverse foruri ştiinţifice în domeniu. Aprecieri publice  antume şi postume. (S.I.C.).

 

TEODORESCU, Cătălin Florin E. (n. Curtea de Argeş, 7 aprilie 1965). Medic veterinar, înalt funcţionar de stat, manager, parlamentar. Studii liceale, Piteşti, Argeş, Facultatea de Medicină Veterinară, Bucureşti (1991). Fiul lui Emil T. (v.). Stagiu în Spania. Succesiv: şef, Circumscripţia Sanitar-Veterinară SC Victoria SRL, Albeşti, Argeş (1991-1995); director, SC Eurol Ambient Construct SRL, Piteşti (1995-2004); acţionar majoritar, SC Saltele Prod SRL, Căteasca, Argeş (2007-2009). Membru marcant: Partidul Umanist Român/Partidul Conservator; Partidul Democrat Liberal, lider, Organizaţia Argeş (2013~). Responsabilităţi oficiale: prefect de Argeş (1 noiembrie 2004 – 7 ianuarie 2005), reprezentând guvernele conduse de Adrian Năstase şi Călin Popescu-Tăriceanu; preşedinte, Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorului, Bucureşti (2005-2007); vicepreşedinte, Agenţia Naţională Sanitar-Veterinară şi Siguranţa Alimentelor (2009), secretar de stat, Agenţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (2009-2011), Bucureşti. Concomitent: consilier, Consilul Judeţean Argeş; deputat de Argeş (2012-2016), Circumscripţia Uninominală Electorală Nr. 3, din partea Partidului Democrat Liberal. Iniţiative legislative, declaraţii politice, interpelări, emisiuni media. Preocupat de evoluţia urbană şi rurală a zonei Argeş-Muscel, implementarea unor programe adecvate, stimularea proiectelor locale, finanţate de Uniunea Europeană. Aprecieri publice. (C.D.B.).

 

TEODORESCU, Emil (n. Albeştii de Argeş, Argeş, 29 septembrie 1937). Inginer horticol, funcţionar de stat, manager. Şcoala Medie Tehnică Horticolă/Grupul Şcolar Agricol Constantin Dobrescu-Argeş,  Curtea de Argeş (1954), Institutul Nicolae Bălcescu, Bucureşti (1968). Documentări continentale. Succesiv (în Argeş): şef fermă, director, Gospodăria Agricolă de Stat, Tigveni (1964-1968); director, Fabrica de Conserve, Băiculeşti (1968-1970); director, Trustul/Inspectoratul Întreprinderilor Agricole de Stat, Piteşti (1970-1972); director general, Direcţia pentru Agricultură şi Industrie Alimentară (1972-1980). Ulterior, director: Ministerul Agriculturii, Bucureşti (1980-1984); Întreprinderea Agricolă de Stat/Trustul Întreprinderilor Agricole de Stat, Vâlcea (1984-1989). Contribuţii directe la: dezvoltarea agriculturii şi zootehniei cooperatiste din Argeş-Muscel; gestionarea organizării naţionale a Zilei Recoltei în Piteşti (1977; 1978); obţinerea Titlului de Erou al Muncii Socialiste (1981), acordat judeţului Argeş pentru activitatea din agricultură în cincinalul 1976-1980; acceptarea investirii sumelor aferente acestei distincţii la redimensionarea Memorialului de Război Mateiaş, Valea Mare-Pravăţ, Argeş. Studii, analize, rapoarte, interviuri. Membru, diverse organizaţii profesionale specializate, alte aprecieri publice. (C.D.B.).

 

TEODORESCU, Georgeta E. (n. Berevoeşti, Muscel, 13 decembrie 1949). Inginer,  horticultură, cercetător ştiinţific gradul I,  profesor universitar. Căsătorită cu Alexandru N. T. (v.). Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Argeş (1967), Institutul Nicolae Bălcescu, Bucureşti (1973). Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti (1989). Stagii: Statele Unite ale Americii; ţări din Uniunea Europeană. Activitate permanentă: Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură, Piteşti-Mărăcineni, Argeş (1973-2008). Preocupări didactice: Universitatea din Piteşti (2004-2008). Volume importante  (autor, colaborare): Combaterea bolilor şi dăunătorilor la speciile de arbuşti fructiferi şi căpşun (1999); Entomologie horticolă. Dăunători specifici şi metode de combatere (2003); Protecţia fitosanitară a ecosistemelor pomicole (2003); Dicţionar enciclopedic de mediu (2005). Numeroase studii, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, proiecte, granturi/contracte de cercetare în domeniul fitoprotecţiei. Descoperirea unor noi dăunători pentru pomicultură, contribuţii la crearea soiului de căpşun Premial, promovarea, în medii adecvate, a conceptelor ecologice. Membră, diverse foruri profesionale autohtone, alte aprecieri publice.  (C.D.B.).

 

TEODORESCU, Grigore (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX). Jurist, proprietar urban şi rural, înalt funcţionar de stat. Suprafeţe de teren, imobile, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti, Argeş şi localităţi apropiate. Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Facultatea de Drept, Bucureşti. Activitate specializată, instituţii de profil din Argeş-Muscel. Magistrat. Preşedinte Tribunalul Argeş, în timpul participării României la Primul Război Mondial (1916-1918). Prefect de Argeş (27 octombrie – 5 decembrie 1918), reprezentând guvernul condus de Constantin Coandă. Colaborări constante cu primăriile oraşelor şi comunelor, Episcopia Argeşului, Camera de Comerţ şi Industrie, Piteşti, pentru: îndeplinirea responsabilităţilor aferente conflagraţiei amintite, sărbătoririi Unirii Transilvaniei cu Ţara (1 decembrie 1918); pregătirii unităţilor militare integrate Campaniei de pe Tisa (1919). Membru fondator, Societatea pentru Educaţiunea Cetăţenească, Secţiunea Argeş (1916). Diverse atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (I.T.B.).

 

TEODORESCU, Honoriu Dan C. (n. Piteşti, Argeş, 26 februarie 1928). Inginer, electrotehnică, profesor universitar, inventator. Liceul de Băieţi Nr. 1/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1946), Institutul Politehnic, Timişoara (1951). Doctorat, acţionări electrice, Timişoara (1965). Activitate didactică permanentă, Institutul Politehnic, Timişoara (1955-1990). Colaborări constante (automatizări): Întreprinderea Electromotor, Timişoara (1955-1990); facultăţi din Anglia şi Franţa. Şef de colectiv, proiectarea staţiilor de transformare, Baia Sprie (Maramureş), Bicaz (Neamţ), Braşov, Medgidia (Constanţa). Volume importante: Tehnica reglării automate (1972); Ingineria biosistemelor (1978); Modele stohastice optimizate (1982). Numeroase studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Brevete de inventator, Medalia de Aur, saloanele europene: Viena, Austria (1968); Köln, Germania (1972). Membru diverse foruri ştiinţifice autohtone şi continentale. Contribuţii la evoluţia învăţământului superior tehnic din România. Implicări comunitare. Premiul de Stat, Bucureşti (1957). Membru de Onoare, Academia de Ştiinţe Tehnice, Bucureşti (2004). Alte aprecieri publice. (I.A.B.).

 

TEODORESCU, Ioan P. (Câmpulung, Muscel, 17 noiembrie 1893 - ?). Ofiţer de carieră, infanterie, grăniceri, general, donator comunitar. Studii specializate în România. Combatant: Primul Război Mondial (1916-1918), locotenent; Campania de pe Tisa (1919), căpitan; Al Doilea Război Mondial, Frontul de Est (1941-1944), colonel; Frontul de Vest (1944-1945), general de brigadă. Comandant: Regimentul 30 Dorobanţi; brigăzile: III Grăniceri, IV Grăniceri, XX Infanterie, 1 Grăniceri; Divizia 9 Infanterie. Distinct: şef de stat-major, Corpul Grănicerilor. General de divizie (1959). Ordine şi medalii militare, alte aprecieri publice antume sau postume. (G.I.N.).

 

TEODORESCU, Ion/Jean I. (Rucăr, Muscel, 26 iulie 1884 - ?). Ofiţer de carieră, artilerie, general, jurist, proprietar urban şi rural, filantrop. Studii militare în România: Craiova, Dolj (1901); Bucureşti (1904; 1909). Stagiu în armata Austro-Ungariei (1909-1911). Funcţii de comandă (succesiv): unităţi de profil din Craiova, Bucureşti, Brăila, Iaşi, Giurgiu, Cinişeuţi (Basarabia), Turnu-Severin (Mehedinţi). Responsabilităţi speciale pe timpul Campaniei Balcanice (1913) şi participării României la Primul Război Mondial (1916-1918). General de brigadă (1932). Donaţii funciare pentru parohiile ortodoxe din Rucăr (1939). Ordine şi medalii române, alte aprecieri publice antume şi postume. (G.I.N.).

 

TEODORESCU, Ion S. (Tigoiu, Jideni, Buzău, 13 iunie 1850 – Piteşti, Argeş, 16 martie 1931). Proprietar urban şi rural, institutor, militant politic. Stabilit la Piteşti, din 1871. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti şi Merişani, Argeş. Seminarul Teologic, Buzău (1870), atestat institutor, examen în Capitală (1871). Activitate didactică permanentă, Şcoala Primară de Băieţi Nr. 1, Piteşti (1871-1909), director (1890-1909). Temporar, revizor şcolar pentru judeţele Vâlcea (1886-1888) şi Argeş (1890). Preocupări civice constante. Membru: Consiliul General al Judeţului Argeş, Comisia Administrativă; Consiliul Superior al Învăţământului din România (1903-1908). Preşedinte: Liga pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor, Secţia Piteşti; Conferinţa Institutorilor din Piteşti; Societatea pentru Ajutorarea Copiilor Săraci, fondator, prima cantină socială a elevilor din localitate. Diverse atestări documentare, special, ziarul Învăţătorul, Bucureşti, 1 mai 1911. Aprecieri comunitare antume şi postume. (I.M.D.).

 

TEODORESCU, Iosif I. (Rucăr, Muscel, 25 decembrie 1885 – Bucureşti, 1960). Ofiţer de carieră, infanterie, general, jurist, publicist. Frate cu Ioan/Jean T. I. (v.). Studii militare specializate în România, Facultatea de Drept (1911), Bucureşti. Combatant: Campania Balcanică (1913), sublocotenent; Primul Război Mondial (1916-1918), Frontul Carpatic (1916), căpitan, remarcat în luptele din zona Valea Mare-Pravăţ, Mateiaş, Nămăeşti (Muscel); Frontul din Moldova (1917), maior; Campania de pe Tisa (1919); Al Doilea Război Mondial (1941-1945), Frontul de Est (1941-1944), general de divizie. Comandant, regimentele: 63 Infanterie; 30 Infanterie; Brigada II Grăniceri; diviziile: 18 Infanterie; 11 Infanterie. Distinct: comandant secund, Corpul 5 Armată (1 aprilie - 31 octombrie 1943); comandant militar al Capitalei, implicat în evenimentele de la 23 august 1944. General de corp de armată (1946). Arestat (1950), acuzat pentru crime de război, cercetat,  încarcerat, Penitenciarul Jilava (Ilfov), achitat, redeschiderea cauzei (1952), eliberat. Volum important: Istoricul Regimentului 30 Muscel (în colaborare). Studii tactice, planuri strategice. Ordine şi medalii române sau străine, alte aprecieri publice antume ori postume. (G.I.N.).

 

TEODORESCU, Leon (Piteşti, Argeş, 1917 – Bucureşti, 1994). Profesor universitar, educaţie fizică, sportiv de performanţă, manager, publicist. Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu (1935), Institutul de Cultură Fizică, Bucureşti (1939). Doctorat, ştiinţe pedagogice, Bucureşti (1970). Activitate didactică permanentă, Institutul de Cultură Fizică/Institutul de Educaţie Fizică şi Sport/Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti, director (1950-1951), rector/decan/şef de catedră (1965-1973). Volum important: Orientări şi tendinţe în metodologia antrenamentului modern în jocurile sportive colective, preluat de edituri din România, Franţa, Italia. Numeroase studii, articole, interviuri, emisiuni media, reuniuni naţionale şi internaţionale pe teme adecvate. Implicări în realizarea unor proiecte comunitare pentru Argeş - Muscel. Preşedinte, Federaţia Română de Baschet (1958-1962), membru, diverse foruri specializate în domeniu, alte aprecieri publice antume şi postume. (N.M.I.).

 

TEODORESCU, Marin Gh. (Piatra Olt, 21 aprilie 1910 - Costeşti, Argeş, 30 decembrie 1979). Lucrător industrial, înalt funcţionar public şi de stat. Stabilit în Argeş din 1945. Şcoala Medie Tehnică Mecanică/Liceul Industrial, Craiova, Dolj (1927), reconversie, administraţie publică (1952). Activitate productivă: depourile Căilor Ferate Române: Piatra Olt (1927-1945); Piteşti, Argeş (1945-1949). Distinct: vicepreşedinte, Comitetul Provizoriu Judeţean/Sfatul Popular Regional Argeş (1949-1950; 1951-1956);  primar al oraşului Piteşti (1950-1951; 1956-1964); director, Organizaţia Comercială Locală, Piteşti (1964-1968). Realizări urbanistice ale timpului: edificarea Casei Tineretului/Casa Studenţilor (1958); elaborarea primei schiţe de sistematizare postbelică a reşedinţei Argeşului (1961); intrarea în funcţiune a Centralei Automate de Telefoane (1962); deschiderea Institutului Pedagogic de 3 ani/Universitatea din Piteşti (1962); construirea zonelor rezidenţiale Calea Bucureşti (1962-1964) şi Gară-Sud (1963); inaugurarea Combinatului de Prelucrarea Lemnului (1963); finalizarea Stadionului 1  Mai/Nicolae Dobrin (1964). Special: gestionarea retragerii trupelor sovietice din Piteşti (iunie 1958); pregătirea vizitei, în localitate, a liderului Gheorghe Gheorghiu-Dej (16-17 februarie 1961); aplicarea deciziei privind demolarea Bisericii  Sfântul Nicolae (iulie 1962). Valoroase consemnări memoriale. Diverse aprecieri comunitare. (I.T.B.).

TEODORESCU, Marin T. (Piteşti, Argeş, 8 martie 1896 - Bucureşti, 13 ianuarie 1945). Pseudonim Zavaidoc. Proprietar urban, solist vocal, muzică lăutărească, instrumentist, pian. Fiul lui Tănase T., renumiţi în domeniu. Talent nativ, cultivat prin studii muzicale, spectacole, concerte, reuniuni publice sau familiale, colaborări cu orchestre, oameni de artă şi cultură, oficialităţi. Activitate preponderentă în Capitală, Restaurantul Berbec. Turnee externe: Bulgaria, Cehoslovacia, Franţa, Ungaria (1930~1940). Culegător şi creator de cântece populare româneşti. Piese de referinţă: Cocoşel cu două creste; Pe deal pe la Cornăţel; Suflecată păn’ la brâu; Foaie verde spic de grâu; Cine mă puse pe mine. Discografie, înregistrări radio, selecţii pentru Fonoteca de Aur, Bucureşti. Nominalizat în Istoria municipiului Piteşti (1988). Eponimii în reşedinţa Argeşului: stradă, festival competitiv, anual (2006~), ansamblu artistic. Volum evocator, Năbădăiosul Zavaidoc (2006), Jean Dumitraşcu. Alte aprecieri comunitare antume şi postume. (L.I.P.).

TEODORESCU, Marius N. (Stroeşti, Muşăteşti, Argeş, 1896 – Bucureşti, 1980). Medic primar, chirurgie, publicist. Facultatea  de Medicină, Bucureşti (1920). Documentări continentale europene. Activitate specializată, Spitalul Brâncovenesc, Bucureşti. Scrieri importante: Contribuţii la studierea spasmelor medio-gastrice (1932); Chirurgie semiotică, clinică şi terapeutică (1943); Anticorpii şi limfocitele în apărarea organismului (1957). Numeroase articole, studii, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Inovator: tehnici ortopedice, tratamente oncologice, calităţile elementelor naturiste. Contribuţii la evoluţia chirurgiei autohtone în perioada interbelică. Membru, diverse asociaţii profesionale în domeniu, alte aprecieri publice antume şi postume. (C.G.C.).

 

TEODORESCU, Mihail Naum Gh. (n. Piteşti, 3 martie 1949). Arhitect, profesor. Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1967), Institutul de Arhitectură Ion Mincu, Bucureşti (1973). Activitate specializată permanentă, Institutul de Proiectare Argeş/SC Proiect Argeş SA, Piteşti (1975~). Adept al stilului funcţionalist. Proiecte reprezentative finalizate prin construcţii: Bazinul Olimpic de Înot, Piteşti (1984); zone rezidenţiale, blocurile A1-A10; B1-C1 (1980-1982, în colaborare).  Preocupări didactice, Liceul Dinu Lipatti, Piteşti (2000-2005), şef, Catedra Arhitectură şi Arte Vizuale.  Membru, Uniunea Arhitecţilor din România (1975), Ordinul Arhitecţilor din România (2001), Registrul Urbaniştilor din România (2005). Studii, articole, interviuri, comentarii. Premii în domeniu. Contribuţii la evoluţia arhitecturii argeşene contemporane. (A.I.M.).

 

TEODORESCU, Nicolae Gh. (Valea lui Maş, Muşăteşti, Argeş, 4 ianuarie 1905-Muşăteşti, Argeş, 25 noiembrie 1991). Învăţător, folclorist, publicist. Şcoala Normală/Colegiul Alexandru Odobescu, Piteşti, Argeş (1925). Activitate didactică permanentă, şcoli din: Brăteşti, Albeştii de Argeş (1925-1926); Oeşti, Corbeni, Argeş (1926-1930); Mansârova, Cadrilater, Dobrogea de Sud (1930-1940); Muşăteşti, Argeş (1940-1966). Volume importante: Muşăteşti. Altar de lumină (1947); Muşăteşti. File de cronică (1970); Folclor din Oeşti (1983); Pe Argeş în sus. Oeşti. Din hronicul satului (1988). Colaborator, periodicele: Gazeta ţăranilor, Izvoraşul, Solidaritatea, Opaiţul satelor, Caiete folclorice argeşene. Fondator: căminele culturale Constantin Dobrescu-Argeş, Oeşti (1928), Mansârova (1932); Cercul de Cultură Generală (1949), Universitatea Populară Sătească (1954), Muzeul Sătesc (1969), Muşăteşti. Membru permanent (1973-1991), Asociaţia Folcloriştilor Argeşeni Constantin Rădulescu-Codin, Piteşti. Premiul Atanasie Toncoviceanu al Academiei Române, Bucureşti (1943), alte aprecieri comunitare antume şi postume. (C.C.C.).

 

TEODORESCU, Romulus (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX). Jurist, militant politic, înalt funcţionar public  şi de stat, parlamentar. Studii liceale, Piteşti, Argeş, universitare, Bucureşti. Avocat, Baroul Argeş. Susţinerea intereselor unor familii cunoscute din România. Oratorie, recunoscut în domeniu. Primar al oraşului Piteşti, Argeş (1936-1937), preşedintele Consiliului Comunal Urban. Membru marcant, Partidul Naţional Liberal (1943-1947), lider local (1946), Gruparea Gheorghe Tătărăscu (la Piteşti, 2 400 de membri, negustori, ţărani înstăriţi, funcţionari). Adept al constituirii şi consolidării: Blocului Naţional Democrat (1944); Blocului Partidelor Democrate, Consiliul Judeţean Argeş (preşedinte, 25 mai 1946). Deputat de Argeş (1946-1948), reprezentând Blocul Partidelor Democrate, ales pe listele alianţei amintite (sigla, Soarele). Intensă activitate legislativă. Contribuţii la: amenajarea Parcului Argeş/Ştrand (1936-1937); exprimarea pluripartidismului în perioada imediat postbelică; reabilitarea tramei stradale în reşedinţa Argeşului; adoptarea unor hotărâri importante pentru etapele enunţate. Aprecieri comunitare antume şi postume. (C.D.B.).

 

TEODORESCU, Sava Şt. (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX). Originar din Piteşti, Argeş. Ofiţer de carieră, infanterie, grăniceri, general. Studii în România. Combatant: Primul Război Mondial (1916-1918), Frontul Carpatic (1916), sublocotenent, remarcat în luptele din Muscel; Frontul din Moldova (1917), locotenent; Al Doilea Război Mondial (1941-1945), Frontul de Est (1941-1944), colonel, distins în confruntările din zona Odessa (Ucraina); Frontul de Vest (1944-1945). Comandant secund, Regimentul 7 Dorobanţi; comandant, Regimentul 1 Grăniceri Operativ; locţiitor al comandantului, Brigada IV Infanterie. General. Ordine şi medalii române şi străine, alte aprecieri publice antume sau postume. (G.I.N.).

 

TEODORESCU, Ştefan I. (Ploieşti, Prahova, 22 iulie 1937 – Pitești, Argeş, 31 octombrie 2002). Inginer mecanic, manager. Stabilit în Argeş din 1968. Şcoala Medie/Liceul Ion Luca Caragiale, Ploieşti (1955), Institutul Politehnic, Braşov (1960). Specializare, industria de automobile. Stagii şi documentări externe: Franţa, Germania, Olanda. Iniţial, tehnolog, şef schimb, şef secţie, Uzina Mecanică Fină, Sinaia, Prahova (1961-1968). Activitate prevalentă, Întreprinderea de Autoturisme/SC Automobile SA, Colibaşi/Mioveni, Argeş (1968-2002): adjunct, şef, Secţia Montaj General  (1968-1973); inginer-şef, Serviciul Producţie (1973-1982); director tehnic (1982-2002). Participare efectivă la realizarea primelor autoturisme din gama Dacia 1100 şi Dacia 1300 sau variante, colaborare permanentă cu experţii Companiei Renault (Franţa). Promovarea, la export, a reperelor autohtone în state din Africa, America de Sud, Asia, Europa. Studii, analize, rapoarte, interviuri, comunicări, reuniuni tematice naţionale sau internaţionale. Implicări constante în diverse proiecte comunitare. Aprecieri publice antume şi postume. (M.T.D.).

 

TEODORESCU, Vasile (n. Leordeni, Muscel, 1933). Sportiv de performanţă, ofiţer, manager. Şcoala Militară de Geniu, Bucureşti (1955). Specializări profesionale ulterioare. Preocupări didactice permanente în domeniul sportului militar: Şcoala de Ofiţeri Mihai Viteazul, Piteşti, Argeş (1980-1990); comandant, Centrul de Calificare pentru Ofiţeri cu Pregătirea Fizică, Bucureşti (1991-1993), decan, Facultatea Militară de Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti. Succese cu elevii şi cadrele active în competiţii locale, zonale, naţionale. Contribuţii directe la realizarea unor spectacole şi demonstraţii de anvergură pe stadioane sau alte locuri publice din Bucureşti, Craiova (Dolj), Piteşti, Târgovişte (Dâmboviţa). Studii, analize, rapoarte, comunicări, reuniuni tematice, interviuri. Aprecieri comunitare. (N.M.I.).

 

TEODORESCU – BRANIŞTE, Tudor I. (Piteşti, Argeş, 12 aprilie 1899 – Bucureşti, 23 martie 1969). Jurist, scriitor, gazetar. Fiul lui Ion S. T. (v.). Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1918), Universitatea din Bucureşti (1923). Avocat, Baroul Ilfov. Activitate permanentă în Capitală. Volume importante (proză): Povăiri (1927); Domnul Negoiţă (1932); Prinţul (1944); Primăvara apele vin mari (1960); Oameni şi paiaţe (1967). Distinct: Gambeta. Viaţa şi opera lui (1926); Clemenceau. Viaţa şi opera lui (1931); Scara vieţii (1976, elaborare nefinalizată). Preocupări redacţionale, ziarele: Izbânda (1919); Cuvântul liber (director, 1933-1936); Jurnalul. Secretar, Editura Cultura Naţională (1921-1926). Colaborator constant, publicaţiile: Adevărul, Aurora, Dimineaţa, Gazeta literară (Bucureşti), Viaţa românească (Iaşi). Numeroase articole, cronici, recenzii, comentarii, emisiuni media, reuniuni tematice autohtone. Traduceri din literatura franceză. Membru fondator, Uniunea Scriitorilor din România, Bucureşti (1949). Apropiat proiectelor comunitare ale reşedinţei Argeşului. Eponimii: stradă în municipiul Piteşti, bust, placă memorială (1988). Evocări, alte aprecieri publice antume şi postume. (M.M.S.).

 

TEODORU, Ioan (Sfârşitul secolului XVIII – Prima jumătate a secolului XIX). Proprietar urban şi rural, slujbaş al Curţii Domneşti de la Bucureşti. Terenuri, imobile, alte bunuri cu valoare deosebită în Argeş şi Vâlcea. Staroste al neguţătorilor din Piteşti. Arendaş iniţial, suprafeţele Mănăstirii Bistriţa, Vâlcea, aflate la Stroeşti, Muşăteşti, Argeş (1835), calitate instituită pe baza prevederilor Regulamentului Organic al Ţării Româneşti (1831). Nominalizat în diferite documente ale timpului. (S.I.C.).

 

TEODORU, Petre (Secolul XIX). Mare proprietar funciar din Argeş, militant politic. Întinse suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, localităţile Zărneşti, Hinţeşti, Piteşti. Nominalizat în Lista pentru participarea la alegerea deputaţilor Divanului ad-hoc al Ţării Româneşti (iulie 1857): boier – pitar, 67 de ani, 23 de locuitori pe moşie, peste 100 de fălci lucrătoare, venit liber de ipotecă. Adept al unirii Munteniei cu Moldova (1859), acceptarea Programului modernizării statului, elaborat de Alexandru Ioan Cuza şi Mihail Kogălniceanu. Diverse atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. Importante surse arhivistice. (I.I.Ş.).

 

TEODORU, Ştefan L. (Babadag, Tulcea, 28  noiembrie 1927 – Piteşti, Argeş, 14 ianuarie 2008). Inginer, lucrări speciale, manager. Stabilit la Piteşti, din 1966. Liceul Mircea cel Bătrân, Constanţa (1946), Facultatea de Piscicultură, Galaţi (1951). Responsabilităţi tehnice şi administrative: Întreprinderea Sovrom-Construcţii, Năvodari, Constanţa (1952-1959); Întreprinderea Construcţii-Montaj, Bucureşti (1959-1963); şef şantier, Întreprinderea de Lucrări Speciale, Popeşti-Leordeni, Ilfov (1963-1966). Distinct: şef, Şantierul Piteşti, Trustul de Lucrări Speciale, Bucureşti (1966-1990). Patron, fondator, SC Hercules SRL, Piteşti (1990-2002). Coordonarea activităţilor specifice pentru edificarea obiectivelor economice de pe marile platforme industriale din Piteşti, Câmpulung, Curtea de Argeş, Râmnicu Vâlcea. Recorduri în materie: coşurile de fum, centralele termice Mintia/Deva (Hunedoara) şi Piteşti-Sud Argeş, 280 m înălţime. Implicare în reabilitarea Memorialului de Război, Mateiaş, Valea Mare - Pravăţ (1984), extinderea zonelor rezidenţiale urbane, conservarea clădirilor din patrimoniul cultural naţional. Studii, analize, rapoarte, interviuri pe diverse teme. Aprecieri publice antume şi postume (I.M.F.).

 

TEODOSESCU, Teodor Gr. (n. Ştefăneşti, Muscel, 13 august 1950). Jurist, publicist, manager. Şcoala Normală/Colegiul Pedagogic Carol I, Câmpulung, Argeş (1969), Universitatea din Bucureşti (1978). Doctorat, ştiinţe juridice, Bucureşti (2003). Iniţial, activitate didactică, Şcoala Nr. 5, Pucioasa, Dâmboviţa (1972-1978). Procuror (succesiv): Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş (1978-2000), procuror-şef (1990-1998); prim-procuror, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş (2000-2003); Parchetul Naţional Anticorupţie/Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie de Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie/DNA, Bucureşti, Serviciul Teritorial, Piteşti (2003-2004); procuror-şef, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism/DIICOT, Bucureşti, Serviciul Teritorial, Piteşti  (2004-2010). Volum important: Ministerul Public şi rolul său pentru asigurarea legalităţii actelor administrative (2004). Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice în domeniu. Membru, Asociaţia Magistraţilor din România, Filiala Argeş (2003), alte aprecieri comunitare. (A.A.D.).

TEODOSIE (Secolul XVI). Domn al Ţării Româneşti (1521-1522), continuator al dinastiei  tradiţionale autohtone, fiul şi urmaşul, la tron, al voievodului Neagoe  Basarab (v.). Păstrat în spiritualitatea  românească prin Învăţăturile, operă ce i-a fost dedicată de tatăl său, redactată în  limba slavonă (1518 - 1521), sub influenţă bizantină şi elenă. Conexarea spaţialităţii argeşene la provocările europene ale timpului. (V.G.N.).

 

TEODOSIADE, Alexandru (Secolul XIX). Institutor, funcţionar superior de stat. Originar din Capitală. Activitate la Piteşti, Argeş: Şcoala Naţională (1861-1864); Şcoala de Băieţi nr. 1, director (1864-1870); revizor şcolar pentru judeţele Argeş şi Vâlcea (1870-1876); fondator, institutul particular Lascăr Catargiu. Preocupări privind aplicarea prevederilor Legii Instrucţiunii Publice, adoptată de Camera Deputaţilor (16/28 martie 1864), în vigoare din decembrie 1865. Învăţământul autohton unitar: primar, patru ani, obligatoriu şi gratuit; secundar, şapte ani; universitar, trei ani. Diverse atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (I.M.D.).

 

TEOFAN SINAITUL/SAVU, Dumitru C. (n. Corbi, Argeş, 19 octombrie 1959). Înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolit, editor, poliglot. Seminarul Teologic, Mofleni/Craiova, Dolj (1979), Institutul Teologic, Bucureşti (1984). Stagiu: Franţa (1986-1990). Doctorat, teologie, Paris, Franţa (1990). Călugărit, Teofan, Schitul Crasna, Prahova (1984). Activitate eclesiastică: ierodiacon şi ieromonah (1985-1990); secretar, Cabinetul Patriarhal, Bucureşti (1990-1991); arhiereu, Sinaitul (1991); episcop, vicar patriarhal (1991-2000), responsabilităţi sectoriale, interne şi externe, colaborator apropiat al patriarhului Teoctist; secretar, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (1994-2000). Distinct: arhiepiscop al Craiovei şi mitropolitul Olteniei (2000-2008); arhiepiscop al Iaşilor, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei (2008~). Temporar: locţiitor de arhiepiscop, Arhiepiscopia Ortodoxă Română din America şi Canada (2001); locţiitor de episcop, Episcopia Severinului şi Strehaiei (2003-2004). Studii, articole, analize (patristică, spiritualitate, ecumenism), colaborări, reviste din ţară şi străinătate. Coordonator, periodicul News Bulletin, Bucureşti (1997-2000). Preşedinte: colegiile redacţionale, Mitropolia Olteniei şi Cetatea Creştină; asociaţiile caritabile Diaconia şi Vasiliada. Numeroase reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, importante foruri în domeniu, alte aprecieri publice. (S.P.P.).

 

TEOHARI, Emilian N. (Panciu, Vrancea, 1865 – Piteşti, Argeş, 4 mai 1920). Profesor, matematică, literat, manager. Stabilit în Argeş-Muscel, din 1890. Liceul – Internat, Iaşi (1883), Şcoala Normală Superioară, Iaşi (1888). Activitate didactică permanentă: Seminarul Teologic, Curtea de Argeş (1890-1893); Gimnaziul de Băieţi, Câmpulung, Muscel (1894-1896, director); Gimnaziul de Băieţi, Slatina, Olt (1896-1900, director); Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1900-1920), director (1905-1907). Temporar, inspector şcolar (1903; 1920). Notificat, uneori, Nicolae Emanoil T. Volume importante (apărute postum): Natura (1925); Lacuri, mări, oceane (1930). Articole, studii, comentarii, recenzii, note de călătorie, periodicele: Convorbiri critice. Noua revistă română; Viaţa. Evocări memoriale, revista Muguri, Câmpulung (1922). Nominalizări în importante lucrări documentare, Câmpulung (1974), Piteşti (1988). Eponimie, stradă în Piteşti, alte aprecieri comunitare antume sau postume. (I.M.D.).

 

TEŞU, Ion Gh. (n. Ţiţeşti, Argeş, 20 noiembrie 1929). Inginer agronom, economist, manager, funcţionar de stat, demnitar, diplomat. Liceul de Băieţi, Ploieşti, Prahova (1948), Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu, Bucureşti (1952), Institutul Politehnic, inginerie economică, Bucureşti (1963) Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti (1976). Studii Economice, Franţa (1969). Activitate specializată: inginer şef (1952-1956), director (1956-1960), întreprinderile agricole de stat Drăgăneşti, Prahova, respectiv Râmnicu Sărat, Buzău; şef, Direcţia Agricolă Regională, Prahova (1960-1962); preşedinte, Gospodăria Agricolă Colectivă, Zmeeni, Prahova (1962-1965); preşedinte (1965-1967), vicepreşedinte (1967-1969), Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie, Bucureşti; şef, Departamentul Agriculturii de Stat, Ministerul Agriculturii, Bucureşti (1969-1971); cadru  didactic – expert, Institutul Central de Pregătire a Cadrelor de Conducere Economică şi Administraţie de Stat, Bucureşti (1972-1977); director,  Institutul de Economie Agrară, Bucureşti (1977-1980). Distinct: ministru secretar de stat (1980-1981), ministru (1981-1984), Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Bucureşti; ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Polonia (1984-1990). Volume importante: Economia producţiei de carne (1982); Energia şi agricultura (1984). Numeroase studii, articole, interviuri, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Contribuţii directe la organizarea şi diversificarea activităţii din agricultura României. Membru de onoare, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, Bucureşti (1997), alte valoroase aprecieri publice. (C.D.B.).

THEODORESCU,  Ştefan (Piteşti, Argeş, 2 aprilie 1888 - Bucureşti, 1965). Proprietar urban, editor muzical, tipograf, mic întreprinzător. Activitate specializată în Capitală: Editura Constantin Gebauer. Stagiu: Germania, Casa Tonoer (Köln). Distinct: sortimentist, Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică, Bucureşti (1912-1914); fondator, Magazinul de Muzică Doina, Bucureşti (1914). Producţie şi desfacere: ştime, partituri, discuri, muzică uşoară şi cultă, romanţe, muzică populară, metode pentru pian). Amintit în diverse consemnări memoriale. Colaborări cu orchestre, grupuri instrumentale, artişti profesionişti, institutţii publice din domeniu. Aprecieri comunitare antume şi postume. (L.I.P.).

 

THURRY, Ştefan (n. Timişoara, 14 august 1941). Artist plastic, metaloplastie, pictură, balerin, actor. Stabilit la Câmpulung, Argeş, din 1995. Pregătire specializată, Cluj-Napoca (1964) şi Bucureşti, mentor, Constantin Piliuţă. Activitate în domeniu, Teatrul Constantin Tănase, Bucureşti. Expoziţii personale sau de grup: Bucureşti, Câmpulung, Piteşti. Exprimări externe: Austria, Belgia, Franţa, Germania, Israel, Luxemburg, Olanda. Lucrări în muzee, colecţii particulare, instituţii de spectacole. Aprecieri comunitare. (S.C.N.).

 

TICAN RUMANO, Mihai N. (Berevoeşti, Muscel, 2 iulie 1895 – Bucureşti, 20 martie 1969). Literat, memorialist, colecţionar de artă, poliglot. Aventurier  în Italia, Somalia, Argentina (1908-1923). Studii lingvistice, şcoli din La Plata (Argentina). Domiciliat în Spania (1924-1931), călătorii continentale, America, Africa, Asia, Australia, Europa. Afirmaţii publicistice, Buenos Aires, Argentina (1916). Volume importante: Viața albilor în ţara negrilor (1929); Lacul cu elefanţi (1930); Abisinia (1935); Argentina (1935); Nopţi barceloneze (1937). Editor, revista Dacia, tipărită în Spania (1929). Donator, tablouri, piese etnografice, obiecte personale, oferite Muzeului din Câmpulung şi Primăriei Berevoeşti, Argeş. Apropiat Casei Imperiale din Etiopia (Abisinia). Consemnări critice favorabile, scrieri dedicate, eponimii. Atestări documentare, epistole, genealogie, Biblioteca Locală, Berevoeşti. Aprecieri publice antume şi postume (M.M.S.).

 

TICĂ, Ion (Secolul XIX). Proprietar funciar, militant unionist. Originar din Micloşani, Plaiul Dâmboviţa, Muscel. Notificat, uneori, Ioan Tică. Delegat al împuterniciţilor din localităţile  Văleni, Bădeni Pământeni, Bădeni Ungureni, Coteneşti şi celelalte sate (10 septembrie 1857), pentru reprezentarea plugarilor în adunarea de la reşedinţa judeţului. Ales deputat, Divanul Ad-hoc al Munteniei, din partea micilor proprietari musceleni, împreună cu Alexandru G. Golescu (v.), susţinătorul intereselor proprietarilor mijlocii, şi Nicolae N. Rucăreanu (v.), exponentul marilor proprietari. Validat conform prevederilor Înaltului Împărătesc Firman al Puterii Suzerane (Turcia), participant la lucrările forumului, Bucureşti (30 septembrie/12 octombrie 1857 – 10/22 decembrie 1857), conduse, efectiv, de Nicolae Golescu (v.). Susţinător al Unirii Principatelor Române. Nominalizat în documentele timpului. Aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

TICU SORESCU, Nicolae I. (Poenărei, Corbi, Muscel, 25 iulie 1900 – Jilava, Ilfov, 18/19 iulie 1959). Proprietar rural, lucrător agricol, militant politic, martir. Membru activ, Grupul de rezistenţă armată anticomunistă Haiducii Muscelului, condus de Toma Arnăuţoiu (v.). Urmărit de Securitate, capturat (20 mai 1958), cercetat, torturat la Piteşti, Argeş. Judecat, proces public, Depoul Căilor Ferate Române, Piteşti, condamnat la moarte, Tribunalul Militar, Regiunea II, Bucureşti (19 mai 1959). Executat (18/19 iulie 1959), Penitenciarul Jilava, împreună cu alţi membri ai grupului. Confiscarea totală a averii. Importante atestări documentare. Diverse aprecieri publice antume şi postume. (I.I.P).

TICUŢĂ, Elisabeta (n. Muşăteşti, Argeş, 1 februarie 1944). Solistă, muzică populară, culegere de folclor. Liceul Domneşti, Argeş (1962), Şcoala Populară de Artă, Piteşti, Argeş (1963). Activitate profesionistă, orchestrele: Doina Argeşului, Piteşti (1962-1967); Rapsodia Română, Bucureşti (1967-1970); recitaluri alte instituţii, concerte, concursuri de protocol oficial de spectacole din ţară. Turnee externe, state din Europa, Africa, Asia, premii naţionale şi internaţionale. Discografie. Înregistrări radio şi televiziune, selecţii pentru Fonoteca de Aur, Bucureşti, partituri laice şi religioase, prelucrări, adaptări, creaţii în domeniu. Colecţie de costume populare. Exponentă a cântecului argeşean şi muscelean, consemnări critice faborabile. Aprecieri comunitare. (L.I.P.).

 

TIGVEANU (Secolul XVIII~). Familie tradiţională din Argeş. Proprietari rurali şi urbani, slujbaşi ai Curţii Domneşti de la Bucureşti, donatori comunitari. Întinse suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită: Tigveni, Cepari, Piteşti. Mai cunoscuţi: Constantin T. (pitar); Grigore T. (v.); Petrache T. (v.). Diverse atestări documentare. (N.P.L.).

 

TIGVEANU, Grigore C. (1773 - ?). Proprietar urban şi rural, slujitor al Curţii Domneşti de la Bucureşti. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti (Vopseaua Galbenă) şi localităţi apropiate. Nominalizat, la 1829, având 60 de ani, în Arhondologie (Condica rangurilor boiereşti), document dezavuat şi ars de revoluţionarii de la 1848 din Ţara Românească. Prezentare în Catagrafia oraşului Piteşti din 1838, origine autohtonă, titlu de boier fără caftan, avere potrivită, slugi, ţigani. Înscris în Istoria municipiului Piteşti (1988).  Diverse atestări comunitare antume sau postume. (S.I.C.).

 

TIGVEANU, Petrache G. (1802 - ?). Proprietar urban şi rural din Argeş. Fiul lui Grigore C.T. (v.). Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti (Vopseaua Neagră) şi localităţi apropiate. Nominalizat în Catagrafia oraşului Piteşti din 1838, origine autohtonă, titlu de boier vistier, avere potrivită, slugi. Diverse atestări documentare antume sau postume. (S.I.C.).

 

TIGVENI (Secolul XVI~). Comună din judeţul Argeş, pe râul Topolog, satele: Tigveni, Bădislava, Bălileşti, Bălteni, Bârseştii de Jos, Bârseştii de Sus, Blaju, Vlădeşti. Suprafaţă: 49,3 km2. Locuitori:   3700 (1971); 3402 (2008). Atestare documentară medievală: Tigveni (1528), Bârseşti (1569). Vestigii arheologice prefeudale. Biserici: Bălileşti (1852); Bârseştii de Sus (1888); Blaju (1889); Bârseştii de Jos (1894), Tigveni (1911). Conacul Teodor Brătianu (XVIII), Capela Băltenilor (1816). Monumente ale eroilor: Tigveni (1877, 1916-1918, 1941-1945); Bârseşti (1916-1919). Şcoală (1838), cămin cultural (1939), bibliotecă publică (1958), percepţia Circumscripţiei Financiare (1914-1949), sediul plasei Topolog (1925). Complexul Gabriel Marinescu (v.), edificat în 1939. Băncile populare: Viitorul asigurat (1905); Theodor Brătianu (1909-1932); Topologu (1956). Resurse naturale neexploatate: cărbune inferior (turbă). Staţiune de maşini şi tractoare (1948-1990), fermă agricolă de stat (1949-1990), cooperativă agricolă de producţie (1962-1989). Baraj, lac de acumulare, aducţiunea Topolog, Sistemul energetic Argeşul Mare (1965). Areal cerealier, pomicol, zootehnic, forestier. Arhitectură locală specifică interferenţei zonelor colinară şi montană. Textile de interior, obiecte de îmbrăcăminte, folclor literar, muzical, coregrafic. Turism rural. Trasee rutiere spre Curtea de Argeş, Râmnicu Vâlcea. Conexiune feroviară, via Vâlcelele (Argeş) - Râmnicu Vâlcea (în construcţie). Scrieri monografice: Ion Stătescu (2003); Nicolae Luţic (manuscris). Diverse consemnări geografice, istorice, economice, spirituale. (G.I.C.).

 

TIHOMIR (Sfârşitul secolului XIII – Începutul secolului XIV). Conducător al unei formaţiuni feudale  prestatale româneşti la sud de Carpaţi (1290 ~ 1310), tatăl domnului Basarab I Întemeietorul (v.). Stăpâneşte, după 1291, Banatul de Severin, edifică, anterior 1300, Cetatea Poienari, Argeş, este atestată, documentar, localitatea Câmpulung (1300). Integrarea zonei istorice  Argeş – Muscel în existenţa autohtonă a Evului Mediu  timpuriu. (V.G.N.).

 

TIMPUL MUSCELENILOR (2008~). Publicaţie periodică, editată, la Câmpulung, Argeş, de două ori pe lună. Primul număr, 25 septembrie 2008: actualitate, istorie şi tradiţii muscelene. Redactor-şef, Adrian Popa. Analize, comentarii, reportaje, anchete, cronici, creaţii literare, artă plastică, documente inedite, informaţii contemporane pe diverse teme. Imprimare, tipografii din Piteşti şi Câmpulung. Implicări comunitare. (G.F.C.).

 

TIMUŞ, Gherasim (Iaşi, 14 august 1848 – Bucureşti, 22 decembrie 1911). Înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, episcop, cărturar. Activitate eclesiastică în Argeş (1886-1911). Seminarul Veniamin, Socola, Iaşi (1874), Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti (1878), Facultatea de Teologie, Cernăuţi, Bucovina (1884). Doctorat, teologie, Cernăuţi (1884). Călugărit, Mănăstirea Cernica, Ilfov (1875). Arhidiacon, Catedrala Mitropolitană, Bucureşti (1875-1880). Distinct: arhiereu, cu numele Piteşteanul (1886), locţiitor de episcop la Argeş (1893), episcop eparhiot titular (1894-1911). Prestaţii didactice, Facultatea de Teologie, Bucureşti (1884-1893), decan (1892-1893). Volume importante: Călătorie la Locurile Sfinte (1896); Note şi meditaţiuni asupra psalmilor, I, II, III (1896); Dicţionar aghiografic cuprinzând pe scurt vieţile sfinţilor (1898); Tetraevanghelul diaconului Coresi (1898). Studii, articole, traduceri din limbile ebraică şi elenă. Demersuri finalizate pentru: reabilitarea mănăstirilor şi bisericilor din Argeş-Vâlcea; înfiinţarea Şcolii de Meserii, dotarea bibliotecii, gestionarea patrimoniului propriu, Episcopia Argeşului; diversificarea preocupărilor din instituţiile de învăţământ religios ale eparhiei. Promotorul culturii eclesiastice autohtone. Aprecieri publice antume şi postume. (S.P.P.).

 

TIMUŞ, Ioan (Câmpulung, Muscel, 8 noiembrie 1890 – Bucureşti, 10 iunie 1969). Jurist, literat, memorialist. Studii liceale în Capitală  (1911), Facultatea de Drept, Bucureşti (1916). Avocat, Baroul Ilfov (1916). Reprezentarea intereselor unor familii renumite din Argeş-Muscel, cunoscut în domeniu. Pasionat de realităţile orientale, călătorii în China, Coreea, Egipt, India, Japonia, Rusia. Volume importante: Japonia. Viaţa şi obiceiurile (1925); Transiberiană (1934); Ogio-san/Domnişoare (1935, 1984, postum); Caracterele civilizaţiei japoneze (1942, în colaborare); Japonia de ieri şi de azi (1943). Tălmăciri din literatura populară niponă. Membru, diverse foruri profesionale juridice şi literare, consemnări critice favorabile, colaborări editoriale cu Nicolae Iorga (1925). Premiul Năsturel-Herescu al Academiei Române, Bucureşti (1943), alte aprecieri publice antume şi postume. (V.N.P.).

 

TINCA, Gheorghe I. (n. Bucureşti, 21 septembrie 1941). Jurist, diplomat de carieră, demnitar. Familie tradiţională din Fâlfani, Stolnici, Argeş. Şcoala Medie, Buftea, Ilfov (1959), Universitatea din Bucureşti (1964). Specializare, relaţii internaţionale, Bucureşti (1966). Activitate în domeniu, Ministerul de Externe, Bucureşti: funcţionar (1966-1972); secretar III (1972-1974); secretar II (1974-1979); secretar I (1979-1990); director adjunct/director/consilier diplomatic (1990-1991); subsecretar de stat (1991-1992); secretar de stat (1992-1994); ambasador (1996-1999). Trimis extraordinar şi plenipotenţiar al României în Cehia (2001-2006). Temporar: ministru, Apărare Naţională (1994-1996); lider politic, Alianţa pentru România (1999-2001). Reprezentant permanent, structuri ale Organizaţiei Naţiunilor Unite: Geneva, Elveţia (1972-1978); New York, Statele Unite ale Americii (1982-1987). Numeroase negocieri, grupuri, comisii, comitete internaţionale pentru: Drepturile Omului, Dezarmare, Securitate. Misiuni speciale: protocoale privind extinderea colaborării cu ţări din America de Sud, Asia, Africa, după 1989. Implicări directe în tratativele pentru: construcţia Centralei Nucleare de la Cernavodă (Canada); primirea României în Alianţa Nord-Atlantică/NATO; deschiderea Institutului Cultural Român de la Praga; înfiinţarea Asociaţiei Manfred Wörner (Bucureşti); repatrierea osemintelor lui Nicolae Titulescu. Numeroase studii, analize, rapoarte, interviuri pe teme adecvate. Editor, revista Central European Isseus, Bucureşti. Membru, diverse foruri autohtone şi continentale cu profil convergent, alte aprecieri publice. (I.M.M.).

 

TINERIMEA LITERARĂ ŞI ARTISTICĂ, PITEŞTI (1909-1910). Revistă şcolară, editată de Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, director, Dimitrie I. Ghimpa (v.). Redactor fondator, elevul Constantin T. Stoika (1892-1916), originar din Buzău, viitor ziarist şi scriitor. Colaboratori: Petre N. Theodoru, Tudor Muzicescu, Constantin Em. Popescu, Cezar Stoica. Conţinut adecvat: versuri, proză, comentarii ştiinţifice, răspunsuri la întrebări, traduceri. Imprimare, tipografiile: Mihail Lazăr Fiu; Concurenţa, Mihai R. Fărcăşanu, Piteşti. Diverse atestări documentare. (I.I.B.).

 

TIPARNIŢA DE LA MĂNĂSTIREA NEGRU VODĂ DIN CÂMPULUNG (1635-1650). Atelier specializat în editarea şi traducerea cărţilor de cult creştin ortodox, iniţiator, Matei Basarab (v.). Activitate realizată în colaborare cu: Petru Movilă, mitropolitul Kievului; Melchisedec, egumenul aşezământului monahal; tipografii Timotei Alexandrovici Verbischi, Ivan Glebcovici, Ivan Kunetovici. Presă cu cinci modele de literă, meşteri, lucrători, ucenici din Muscel, resurse, Curtea Domnească şi comunitatea urbană. Materie primă, moara de hârtie, instalată pe Râul Târgului, construită din porunca voievodului. Volume realizate în limba slavonă: Molitvelnic (1635); Antologhion (1643); Psaltirea (1650), respectiv limba română (traducere din limba greacă), Învăţături preste toate zilele alese pe scurt din multele dumnezăeşti cărţi de folosinţă tuturor creştinilor (1642). Circulaţie în Ţara Românească, Moldova, Transilvania, Peninsula Balcanică. Dieci şi copişti. Studii aprofundate, Dan Simonescu (v.). Expoziţie permanentă, Casa Domnească, Matei Basarab, din Câmpulung Muscel. Contribuţi importante la evoluţia culturii medievale, consolidarea ortodoxismului autohton, dezvoltarea oraşului Câmplung. (M.M.B.).

 

TIPOGRAFIA ALEXANDRU VALESCU (1892-1944). Unitate specializată în realizarea de reviste, ziare, foi volante, cărţi specifice etapei enunţate. Patron fondator şi director, Alexandru Valescu (v.). Sedii succesive: Muşăteşti (1892-1895; 1898-1911); Bucureşti (1895-1897); Câmpulung Muscel (1897-1898), partener, Gheorghe Moisescu; Curtea de Argeş (1911-1944), colaborator, Gheorghe F. Nicolescu. Distinct, volume imprimate la Muşăteşti: Câteva cuvinte despre îmbrăcăminte şi lux (1904), de Emilian Elefterescu; Monografia comunei Mozăceni, Plasa Mozăceni, Judeţul Argeş (1905), de Ion Musicescu; tomuri imprimate la Câmpulung: Rolul statului şi al familiei în educaţiune (1897), de Toma Dicescu; Cultura morală a tinerimei (1898), de Toma Dicescu; Fabule şi satire (1899, de Constantin Popescu – Călina; Filiaţiunea (1903), de Ovidiu S. Marinescu; pagini apărute la Curtea de Argeş: Seminarul Teologic Neagoe Vodă. Curtea de Argeş. Anuar pentru 1918-1923 (1925), de Mihail I. Chiriţă. Periodice importante: Gazeta ţăranilor (1892~1936); Şcoala poporului (1897-1899); Hazul satelor (1907~1916); Prietenul colibei (1908-1915); Povestiri alese (1912). Patrimoniu preluat, parţial, de Tipografia Seminarului din Curtea de Argeş, respectiv Căminul Cultural Constantin Dobrescu-Argeş, Muşăteşti (1945). Importante atestări documentare, comentarii, pagini monografice. (C.I.S.).

 

TIPOGRAFIA CONCURENŢA DIN PITEŞTI (Prima jumătate a secolului XX). Unitate specializată, reprezentativă pentru reşedinţa Argeşului. Patron fondator, Mihail R. Fărcăşanu. Realizarea de cărţi, ziare, reviste, ilustrate, formulare administrative. Activitate agreată de Camera de Comerţ şi Industrie, Prefectură, Primăria urbană. Imprimarea periodicelor din Piteşti: Sportul (1909); Reclama (1910); Curierul Argeşului (1911), proprietar, redactor, editor, Mihail R. Fărcăşanu, iniţiator al Societăţii de Sport, Arme şi Gimnastică (1909). Implicări comunitare permanente. Nominalizări în Istoria municipiului Piteşti (1988), alte atestări documentare. (I.I.B.).

 

TIPOGRAFIA DE STAT DIN PITEŞTI (1948-1995). Unitate productivă, specializată în editarea de cărţi, ziare, reviste, imprimate administrative, alte produse tipizate. Unificarea, la 6 decembrie 1948, a celor cinci tipografii locale naţionalizate (11 iunie 1948): Artistica, Liga Poporului, Română, Modernă, Progresul, sub denumirea Răsăritul (1949-1956). Primul administrator, Constantin Velciu, sediul oficial, strada Şerban Vodă, Nr. 70 (Artistica), zona centrală urbană. Subordonată, succesiv, Direcţiei Generale Industriale a Ministerului Învăţământului şi Culturii, Bucureşti (1956-1957), întreprinderilor locale 23 August (1957-1960) şi Progresul (1960-1963), aparţinând Consiliului Popular Regional Argeş. Gestiune proprie, după 1964. Din 1968, clădire distinctă, Piteşti-Nord: zeţărie, linotipie, zincografie, tipar înalt, legătorie, expediţie. Secţii la Râmnicu Vâlcea, Slatina şi Caracal (Olt), Curtea de Argeş şi Câmpulung (Argeş). Publicaţii importante realizate în Piteşti: ziarul Secera şi ciocanul (1951-1989); Gazeta Hidrocentralei de pe Argeş; revista Argeş (1966~1998); cotidianul Argeşul liber (1989-1996). Lucrare de referinţă: Argeş. Cartea Eroilor (1984). Suport documentar: Istoria tipografiei în zona argeşeană şi a Oltului vestic (1970, autor, Augustin Z. N. Pop/Popescu) (v.). Directori cu activitate îndelungată: Mihai Dumitraşcu; Constantin Siman (v.). Din 1991, SC Tiparg SA Piteşti, editură distinctă. Privatizare pe bază de acţiuni (1995). Implicări constante în multiple proiecte publice. Diverse atestări documentare. (I.E.C.).

 

TIPOGRAFIA DOMNEASCĂ DE LA CÂMPULUNG (1635-1650). Aşezământ de cultură, existent la Curtea Voievodală din Câmpulung Muscel. Iniţiator, voievodul Ţării Româneşti, Matei Basarab (v.), cu ajutorul mitropolitului ortodox, Petru Movilă al Kievului (Ucraina). Cărţi cu tematică religioasă imprimate: Molitvenic slavonesc (1635); Învăţături peste toate zilele alese pe scurt (1642); Antologhion slavonesc (1643); Psaltire slavonească (1650). Activitate continuată în deceniile următoare, prevalent, de instituţiile eclesiastice superioare din Bucureşti. Contribuţii la promovarea spiritualităţii româneşti în mediile urbane şi rurale autohtone. Exponate în biblioteci, muzee. Colecţii particulare. Alte atestări documentare. (V.N.P.).

 

TIPOGRAFIA EMANOIL POPESCU DIN PITEŞTI (A doua jumătate a secolului XIX). Unitate productivă specializată, patron fondator, Emanoil Popescu. Dotare tehnică adecvată, colaborări cu edituri din Argeş, Muscel, Olt. Volume de referinţă imprimate: Thesa pentru doctoratu în medicină. Presentată şi susţinută… de dr. N.I. Russel asupra Methodei antiseptice de tratament în chirurgie (1877), autor, Nicolae I. Russel; Legende şi poesii istorice (1894), de N. P. Boerescu, D. Bârzotescu, C.G. Mielcescu. Consemnări în 600 cărţi argeşene (1980), de Nicolae Rizescu (v.). Alte atestări documentare. (C.I.S.).

 

TIPOGRAFIA EPARHIALĂ DIN CURTEA DE ARGEŞ (Prima jumătate a secolului XX). Unitate productivă specializată, aparţinând Episcopiei Ortodoxe din Curtea de Argeş. Notificată, uneori, Editura Sfintei Episcopii a Argeşului. Volume de referinţă imprimate: Biblia ca unealtă culturală (1938), de Iuliu Scriban (arhimandrit); Sfătuire către cel ce voieşte să se mărturisească. Tipărită după cărţile vechi bisericeşti (1941); Luceferi din pustie. Din viaţa şi luptele marilor cuvioşi (1942), în româneşte, de Petre Andonescu (preot profesor doctor); Cine grăieşte adevărul? (1942), de Vasile Frujină (preot); Principiile didactice  în Epistolele Pauline în legătură cu metoda religiei în şcoala primară (1945), autor, Marin S. Diaconescu (v.). Realizarea mai multor periodice cu tematică religioasă. Diverse atestări documentare. (C.I.S.).

 

TIPOGRAFIA GHEORGHE POPESCU DIN PITEŞTI (A doua jumătate a secolului XIX – Începutul secolului XX). Prima unitate productivă specializată din Argeş, patron fondator, Gheorghe Popescu/Poppescu (1872), activitate extinsă, temporar, la Bucureşti şi Câmpulung, Muscel (1885-1887). Suport profesional pentru noile generaţii de tipografi. Locaţie proprie, zona centrală urbană, cumpărător, Iosef I. Schreier (v.); arendaş (1920), Mitu C. Petrache (v.). Dotare folosită, ulterior, pentru Editura Tipografie Artistica, Piteşti. Titluri de referinţă: Anuar de comercianţii, industriaşii, asociaţii şi societăţi, profesiile libere, proprietarii rurali şi arendaşii din judeţele Argeş, Muscel, Olt, Teleorman, care formează Circumscripţia Camerei de Comerciu şi Industrie Piteşti (1896, 1899); Cartea învăţătorului (1897), de Ilie I. Iliescu (v.); Călăuza stupăritului sau cultura albinelor, de Ioan Petculescu (1898); Istoricul Seminariului din Curtea de Argeş, autor, George C. Drăgănescu (1900); Espunerea situaţiunei generale a judeţului Argeş (1900), de Ion P. Comăneanu (v.). Imprimarea primelor ziare şi reviste din Piteşti: Argeşulu (1876); Desceptarea (1876); Salvarea (1876); Cultura (1878-1882); Ţăranul (1882-1884). Activitate atestată documentar: Istoria tipografiei în zona argeşeană şi a Oltului vestic (1970), de Augustin Z. N. Pop/Popescu (v.); 600 cărţi argeşene (1980), de Nicolae Rizescu (v.); Istoria municipiului Piteşti (1988); Camera de Comerţ şi Industrie în istoria economiei argeşene (2000). Dicţionarul presei argeşene (2005), de Ilie Barangă (v.). Prestaţii publice, licitaţii, alte implicări comunitare. (C.I.S.).

 

TIPOGRAFIA LIGA POPORULUI DIN PITEŞTI (1919-1948). Unitate specializată, reprezentativă pentru reşedinţa Argeşului, achiziţionată (1919) prin Banca Tehnică Argeşeană, Piteşti, fondator Dimitrie Dima (v.). Proprietari (1924): Ioan I. Iotta (v.), Maria Iotta, Dorina Iotta. Realizarea de cărţi, ziare, reviste, ilustrate, formulare administrative. Activitate agreată de Camera de Comerţ şi Industrie, Prefectură, Primăria urbană. Dotare tehnică adecvată, producţie medie. Volume speciale: Mărăştii (1919), de Ion Gr. Rădulescu (v.); Comuna Corbii din Muscel şi locuitorii săi… (1921), de Constantin Rădulescu-Codin (v.); Istoria patriei (1925), de Virgil Lupescu (v.); Anuarul oraşului Piteşti, Curtea de Argeş şi al judeţului Argeş (1925), de Ion Gh. Atanasiu şi Ion A. Vlădescu; Anuarul general al oraşului Piteşti şi judeţului Argeş (1936), autor, Vlad Furtună (v.), Editura ziarului Presa, Piteşti. Implicări comunitare permanente. Suport documentar: Anuarul oraşului Piteşti (1936); Mărturii documentare, I (1988); Istoria municipiului Piteşti (1988). Patrimoniu naţionalizat (1948), preluat de Intreprinderea Poligrafică Argeş. Diverse implicări comunitare. (C.I.S.).

 

TIPOGRAFIA MIHAIL LAZĂR-FIU DIN PITEŞTI (1900-1919). Unitate specializată, reprezentativă pentru reşedinţa Argeşului. Patron fondator, Mihai M. Lazăr, asociat, Robert Lazăr. Realizarea de cărţi, ziare, reviste, ilustrate, formulare administrative. Activitate agreată de Camera de Comerţ şi Industrie, Prefectură, Primăria urbană. Dotare tehnică adecvată, producţie medie. Volume speciale: Criză (1901), de Grigore T. Coandă (v.); Găsirea unei surse de apă artesiană (1904), de Opran Potîrcă; Meseriaşul român şi legea meseriilor (1907), de Ştefan Chicoş (v.); Mitologia şi cultul (1910), de Ion Cuţui; Poezia munţilor (1916), de Nicolae I. Apostolescu (v.). Complementar: editură şi librărie proprii, zona centrală a localităţii. Implicări comunitare permanente. Patrimoniu cumpărat de Dimitrie Dima (v.) prin Banca Tehnică Argeşeană (1919). Nominalizări în Istoria municipiului Piteşti (1988). Alte atestări documentare (C.I.S.).

 

TIPOGRAFIA MODERNĂ DIN PITEŞTI (1923-1948). Unitate specializată, reprezentativă pentru reşedinţa Argeşului. Patron fondator, Traian Novacovici. Realizarea de cărţi, reviste, ziare, formulare administrative. Volume speciale: Grecismul din România şi urmaşii fanarioţilor;  Pleacă învăţătorii în război (teatru); Munca (1944), de Constantin I. Gheorghe. Activitate agreată de Camera de Comerţ şi Industrie, Prefectură, Primăria urbană. Dotare tehnică adecvată, utilaje cumpărate, parţial, de la Iosif Schreier (v.), producţie medie. Preocupări integrate Casei Novacovici (1852), profilată în domeniile legătoriei, încadrării în rame, cartonajului. Implicări comunitare permanente. Nominalizări în: Mărturii documentare, I (1988); Istoria municipiului Piteşti (1988). Patrimoniu naţionalizat (1948), preluat de Intreprinderea Poligrafică Argeş. (C.I.S.).

 

TIPOGRAFIA MUSCELUL DIN CÂMPULUNG (1923-1948). Unitate reprezentativă, specializată în editarea de cărţi, ziare, reviste, ilustrate, formulare administrative. Patroni fondatori, Vasile S. Marinescu şi Maria Marinescu. Activitate agreată de Camera de Comerţ şi Industrie, Prefectură, Primăria urbană. Dotare adecvată, producţie de serie mică. Volume distincte: Copil hoinar, de Simion Chiriţescu (1930); Omagiu învăţătorilor pensionari din judeţul Muscel. Biografii, lucrare colectivă (1933). Imprimarea publicaţiilor locale: Ecoul (1930-1937), director-proprietar şi redactor – responsabil, Adrian C. Popovici; Ecoul muncii (1933-1937), redactor şi administrator, Vasile S. Marinescu. Implicări comunitare permanente. Diverse atestări documentare (G.F.C.).

 

TIPOGRAFIA NOUA TIPOGRAFIE DIN PITEŞTI (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX). Unitate productivă specializată, patroni asociaţi, Niţă Rădulescu şi Brătănescu. Locaţie proprie, dotări adecvate, diversificarea treptată a preocupărilor, editură, legătorie, papetărie, relaţii interne şi externe. Titluri de referinţă: Dare de sémă asupra a 70 operaţiuni de cataractă şi a 5 iridectomii (pupile artificiale), parcticate cu succes la Secţiunea de Ambulanţă Rurală Militară Argeş-Muscel (1886), autor, Ion Şerbănescu. Imprimarea gazetei Ţăranul (1881), redactor, Constantin Dobrescu-Argeş (v.) şi a ziarului Luptătorul (1888), apărut la Piteşti. Atestări de arhivă, consemnări bibliografice, nominalizări comunitare. (C.I.S.).

 

TIPOGRAFIA PROGRESUL DIN PITEŞTI (? - 1948). Unitate specializată, repprezentativă pentru reşedinţa Argeşului. Patron fondator, Haralambie Rădulescu, asociat, Gheorghe Brătănescu, succesori, Smaranda M. Chiţescu, A. H. Rădulescu. Realizarea de cărţi, ziare, reviste, ilustrate, formulare administrative. Volume speciale: Treizeci de zile în Banat (1911), de Petre Godescu; Din vitejiile muscelenilor. 1916-1918 (1919), de Gheorghe I. Muşătescu; Schiţă asupra luptei dusă pentru înfiinţarea Partidului Ţărănesc… (1921), de Alexandru Valescu (v.). Activitate agreată de Camera de Comerţ şi Industrie, Prefectură, Primăria urbană. Dotare tehnică adecvată, producţie medie. Notificată, uneori, Tipografia S. M. Chiţescu, Piteşti, editarea ziarului Ţărănismul Argeşului (1944-1945). Conexiuni cu imprimeriile: Noua tipografie Niţă Rădulescu, editarea publicaţiei: Ţăranul (1881-1884), redactor, Constantin Dobrescu-Argeş (v.); Tipografia Alexandru H. Rădulescu, editarea gazetei Ţărănismul (1930-1932); Tipografia Petre Rădulescu (Piteşti). Nominalizări în: Anuarul oraşului Piteşti (1936); Mărturii documentare, I (1988); Istoria municipiului Piteşti (1988). Patrimoniu naţionalizat (1948), preluat de Întreprinderea Poligrafică Argeş. Diverse atestări documentare. (C.I.S.).

 

TIPOGRAFIA RĂSĂRITUL DIN PITEŞTI (1949-1956). Unitate productivă de stat, constituită prin preluarea patrimoniului tipografiilor particulare din Piteşti, unificate la 6 decembrie 1948, respectiv: Artistica, Liga Poporului, Modernă, Progresul, Română. Administraţie unică, zona centrală urbană, sediul fostei Edituri Artistica. Foruri tutelare în Capitală: Centrala Industriei Poligrafice (1949-1951); Întreprinderea Poligrafică Constantin Dobrogeanu – Gherea (1951-1956). Colaborări cu structurile regionale Argeş. Imprimare: cotidianul Secera şi ciocanul, Piteşti (primul număr, 16 martie 1951); formulare administrative; broşuri pe diverse teme. Puncte de lucru la: Câmpulung (Muscel), Curtea de Argeş, Râmnicu Vâlcea, Slatina (Olt). Coordonatori cunoscuţi: Vasile Stenţer, Nicolae Georgescu, Marin Tenia, Constantin Velciu. Suport documentar: Istoria tipografiei în zona argeşeană şi a Oltului vestic (1970), de Augustin Z.N. Pop/Popescu (v.). Alte surse informale. (C.I.S.).

 

TIPOGRAFIA ROMÂNĂ DIN PITEŞTI (1910– 1948). Unitate productivă specializată, patron fondator, Ştefan I. Voicu/Voiculescu (v.). Locaţie permanentă, zona centrală urbană, spaţii adecvate, utilaje achiziţionate din Austria. Imprimare: cărţi, ziare, reviste, afişe, formulare administrative. Titluri speciale: De la iad la raiu (1935), de Toma G. Popescu; Gazeta tineretului pentru ştiinţă, artă şi literatură (1935); Omul liber (1935-1936); Procesul mişcării antifasciste din România. Petre Constantinescu-Iaşi, Ana Pauker, Teodor Bugnariu, Iordan Colef, Grigore Preoteasa, Ofelia Manole şi ceilalţi (1936); Chipuri de legendă din trecutul de lumină, de jertfă şi de biruinţă al neamului. Popa Şapcă  (1941), de Constantin I. Gheorghe. Colaborări editoriale cu autori din Argeş, Dâmboviţa, Muscel, Olt, Bucureşti. Încetarea activităţii prin etatizarea şi comasarea atelierelor de profil, integrate Tipografiei Răsăritul, Piteşti (1948). Valoroase atestări  documentare, consemnări bibliografice, implicări comunitare. (C.I.S.).

 

TIPOGRAFIA ŞCOLII DE OFIŢERI DE ARTILERIE DIN PITEŞTI (Prima jumătate a secolului XX). Unitate productivă specializată, for coordonator, Ministerul Apărării Naţionale, Bucureşti. Locaţie, Şcoala de Ofiţeri de Artilerie, Piteşti. Volume de referinţă imprimate: Cercetări în domeniul balisticei exterioare (1941), de Ion Linteş; Tunele aerodinamice pentru cercetări balistice (1942), de Ion Linteş; Ţevi cu interior schimbător (1942) autori, Ion Linteş, Ion Zamfirescu; Istorie militară. Studiul campaniilor din antichitate până la 1866, I, Ediţia a 2-a (1943), autor, Ion Iliescu-Zănoagă. Realizarea unor periodice cu tematică adecvată. Suport documentar: 600 cărţi argeşene (1980), autor, Nicolae Rizescu (v.). Alte surse informale. (C.I.S.).

 

TIPOGRAFIA TRANSILVANIA DIN PITEŞTI (Prima jumătate a secolului XX). Unitate productivă specializată, fondator, Iosif I. Schreier (v.). Notificat, uneori, Sreier. Preluarea patrimoniului Tipografiei Gheorghe Popescu/Poppescu, locaţie proprie, zona centrală urbană. Activitate diversificată: editură, librărie, legătorie, papetărie, relaţii interne şi externe. Titluri de referinţă: Cosmogoniile popoarelor civilizate din vechime, cosmogonia biblică şi cosmogonia ştiinţifică modernă (1907), autor, Irineu/Ion Mihălcescu; Originea răzeşilor şi moşnenilor. Caracterul codevălmăşiei lor. Studii sociale (1909), de Ion N. Angelescu (v.); Şi totuşi, presa trebuie să fie liberă (1922), de Mihail Mihăileanu (v.); Responsabilitatea civilă a funcţionarilor publici (1929), de Nicolae D. Ghimpa; Monografia comunei Buneşti din judeţul Argeş (1934), de Iancu I. Nicolae (v.). Cumpărarea patrimoniului (1935), Traian P. Novacovici (v.), noua denumire, Tipografia Modernă, Piteşti. Valoroase atestări documentare, consemnări bibliografice, nominalizări comunitare. (C.I.S.).

 

TIŢA, Ion   (n. Domneşti, Argeş,  6 noiembrie 1951). Inginer, horticultură, cercetător ştiinţific principal I, manager. Liceul Domneşti, Argeş (1970), Institutul Agronomic, Craiova, Dolj (1975). Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti (2002). Activitate specializată: şef fermă, Cooperativa Agricolă de Producţie, Vedea, Argeş (1975-1979); Asociaţia Economică Intercooperatistă Pomicolă, Vedea (1979-1984); inginer-şef, Cooperativa Agricolă de Producţie, Bărăşti de Vede, Olt (1984-1989); Staţiunea de Cercetare pentru Viticultură şi Vinificaţie, Ştefăneşti, Argeş (1989-2005); Institutul Naţional  de Cercetare pentru Biotehnologii în Horticultură, Ştefăneşti, Argeş (2005~), director ştiinţific (2005-2007).Volume importante  (autor, colaborare): Tehnologii de multiplicare rapidă a materialului viticol în condiţii controlate (2002); Biotehnologii ecologice cu aplicaţii în horticultură şi viticultură (2006); Tehnologii alternative de producere a materialului horticol destinat obţinerii produselor ecologice (2009); Înmulţirea materialului viticol între spaţiul genetic şi spaţiul de imagine (2011). Numeroase studii, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, proiecte, granturi/contracte de cercetare (cultura ţesuturilor vegetale). Membru, diverse asociaţii profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (C.D.B.).

 

TIŢA, Ion I. (n. Brăduleţ, Argeş, 8 octombrie 1926). Inginer mecanic, manager. Şcoala Militară de Meserii, Plopeni, Prahova (1944), Liceul Industrial, Plopeni (1949), Institutul de Mecanică, Braşov (1955). Documentări externe, Franţa. Specializare, industria de automobile. Activitate constantă, Uzina Vasile Tudose/Întreprinderea de Autoturisme, Colibaşi/Mioveni, Argeş: tehnolog, supape (1955-1956); inginer principal, pregătirea fabricaţiei (1956-1957); şef birou/şef serviciu, tehnologie (1957-1966); şef serviciu, export (1968-1969); şef serviciu, pregătirea fabricaţiei (1969-1972); inginer-şef, concepţie (1972-1973); şef serviciu, proiectare (1973-1987). Temporar, secretar ştiinţific, Comisia Regională pentru Coordonarea Cercetării Ştiinţifice Argeş (1966-1968). Contribuţii directe la: dezvoltarea producţiei de piese auto; realizarea autoturismelor Dacia 1100 şi Dacia 1300; asimilarea licenţei de fabricaţie Renault (Franţa) în România. Analize, rapoarte, comunicări, reuniuni tematice naţionale. Membru, diverse foruri profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (M.T.D.).

 

TIŢA NICOLESCU, Gabriel I. (n. Mozăceni, Argeş, 23 octombrie 1974). Jurist, funcţionar de stat, parlamentar. Liceul Electrotehnic, Curtea de Argeş (1993), Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza, Bucureşti (1997). Doctorat, ştiinţe juridice, Bucureşti (2003). Specializare, psihopedagogie. Activitate în domeniu: Inspectoratul Judeţean de Poliţie, Braşov, Serviciul Investigarea Fraudelor (1997-2003). Avocat, Baroul Braşov (2003~), arbitru, Curtea de Arbitraj Comercial/Camera de Comerţ şi Industrie, Braşov (2006~). Colaborări didactice, Universitatea Transilvania, Braşov (2002~). Deputat de Braşov (2008-2012), reprezentând Partidul Social Democrat. Volum important: Tratat de drept al afacerilor (2009). Studii, articole, emisiuni media, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse foruri profesionale autohtone, alte aprecieri publice. (A.A.D.).

 

   TIŢESCU, Vasile N. (Bădeşti, Pietroşani, Muscel, 13 iulie 1898 – Piteşti, Argeş, 1997). Medic primar, radiologie, publicist, om de cultură, donator comunitar, Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1918), Facultatea de Medicină Militară, Cluj (1924). Activitate specializată: unităţi operative din Transilvania (1924-1934); cabinet particular, Piteşti (1934-1946), primul aşezământ local (strada Industriei), dotat cu aparat Rontgen; Spitalul Urban, Piteşti (1946-1950). Volume importante: Consideraţii radiologice şi sociale asupra pulmonilor la 20 000 de bolnavi văzuţi pe ecranul radiologic (1935); Spitalul Ion C. Brătianu Piteşti. Serviciul de Radiologie şi Electrologie. Scurt istoric (1943). Temporar, medic curant al scriitorului Liviu Rebreanu (v.). Implicări în viaţa Cetăţii, participant la activitatea Ateneului Popular Gheorghe Ionescu-Gion şi a Căminului Cultural Argeş. Nominalizat în Anuarul general al oraşului Piteşti (1936); Istoria municipiului Piteşti (1988). Aprecieri publice antume şi postume. (C.G.C).

 

TIULEANU, Adela (Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localitatea  Verneşti, plasa  Argeş, expropriate, parţial, prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

TIVIG, Mihai C. (Peştişani, Gorj, 7 noiembrie 1911 – Piteşti, Argeş, 21 septembrie 1986). Lucrător industrial, militant politic, funcţionar de stat, manager. Stabilit definitiv la Piteşti din 1952. Studii liceale în Piteşti, recalificări periodice. Membru marcant, Partidul Comunist Român. Preocupări productive, unităţi patronale din România (1929-1952). Distinct, în Argeş: şef, Secţia Agricolă Regională (1952-1957); vicepreşedinte, Comitetul Executiv, Sfatul Popular Regional (1957-1965); preşedinte (1965-1972): Uniunea Regională/Judeţeană a Cooperativelor de Consum; Uniunea Judeţeană a Cooperativelor Agricole de Producţie. Insistenţe pentru: diversificarea serviciilor administrative din Argeş - Muscel; consolidarea structurilor socialiste în mediul rural; sporirea contribuţiei satelor la constituirea fondului centralizat al statului; gospodărirea eficientă a patrimoniului colectivist; înfiinţarea echipei de fotbal Dinamo, Piteşti. Evidenţe operaţionale, comunicări statistice, analize, rapoarte, interviuri, reuniuni naţionale pe teme adecvate. Diverse aprecieri publice antume şi postume.  (C.D.B.).

 

TOADER, Adina Michaela S. (n. Brăila, 8 decembrie 1947). Arhitectă. Stabilită la Piteşti, Argeş, din 1950. Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1965), Institutul de Arhitectură Ion Mincu, Bucureşti (1972). Activitate specializată permanentă, Institutul de Proiectare/SC Proiect Argeş SA, Piteşti (1975~). Stil funcţionalist. Edificii reprezentative finalizate prin construcţii (în colaborare): Sediul Finanţelor Publice Argeş; Primăria Topoloveni; zona rezidenţială Bulevardul Petrochimiştilor, Piteşti; Policlinică Topoloveni. Membră, Uniunea Arhitecţilor din România (1972), Ordinul Arhitecţilor din România (2001), Registrul Urbaniştilor din România (2005). Contribuţii la evoluţia arhitecturii argeşene contemporane. (A.I.M.).

 

TOADER, Marin S. (n. Roşiori, Ialomiţa, 29 ianuarie 1942). Chimist, înalt funcţionar de stat, manager. Domiciliat la Piteşti, Argeş (1967-2004). Şcoala Medie Nicolae Bălcescu, Medgidia, Constanţa (1960), Universitatea Constantin I. Parhon, Bucureşti (1965). Stagiu în Canada (1982-1983). Activitate specializată: Combinatul de Îngrăşăminte Chimice, Turnu Măgurele, Teleorman (1965-1966); Staţiunea de Cercetări Viticole, Iaşi (1966-1967); Combinatul Petrochimic/SC Arpechim SA, Piteşti, Centrul de Cercetare (1967-1970), şef secţie adjunct, Piroliză II (1970-1974); Institutul de Tehnologie Nucleară, Mioveni, Argeş (1974-1997), şef, Secţia Coroziune şi Chimia Apei (1994-1997). Membru marcant, Partidul Naţional Ţărănesc-Creştin Democrat. Director, Fondul Proprietăţii de Stat, Sucursala Argeş (1997-1999). Distinct: prefect de Argeş (1999-2000), reprezentând guvernele conduse de Radu Vasile (v.) şi Mugur Constantin Isărescu. Contribuţii la: punerea în funcţiune a unor capacităţi productive şi de cercetare în unităţile amintite; privatizarea marilor obiective industriale din Argeş-Muscel; retrocedarea parţială a bunurilor confiscate de regimul comunist. Studii, analize, rapoarte, interviuri, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Implicări comunitare permanente. Aprecieri publice. (I.T.B.).

 

TOADER, Marina I. (n. Chişinău, Basarabia, 7 octombrie 1942). Chimist, cercetător ştiinţific, publicistă. Căsătorită cu Marin T. (v.), sora lui Emil I. Constantinescu (v.). Activitate şi domiciliu la Piteşti, Argeş (1944-2004). Şcoala Medie Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1960), Universitatea din Bucureşti (1965). Documentări externe, state din Europa. Preocupări didactice, Facultatea de Chimie, Iaşi (1965-1968) şi de cercetare, Combinatul Petrochimic/Arpechim, Piteşti (1968-1998), şefă, Secţia Cercetare (1984-1991). Domenii prioritare: compuşi macromoleculari; spectroscopie în infraroşu; elastomeri. Volum important:  Spectroscopia în infraroşu (1984, coautor). Studii, articole, granturi/contracte de cercetare, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Contribuţii la evoluţia contemporană a industriei chimice din Argeş. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Brevete pentru cercetare aplicativă, alte aprecieri publice. (E.F.H.).

 

TOADER, Rodica M. (n. Piteşti, Argeş, 31 octombrie 1967). Cadru didactic universitar, matematică, publicist, cercetător ştiinţific, Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1986), Universitatea din Bucureşti (1990). Doctorat, matematică, Trieste, Italia (1997). Activitate în domeniu: Institutul Politehnic, Bucureşti (1991-1997); Universitatea Nova de Lisboa (1999-2000); Universitatea de Studii, Udinese, Italia (2002~). Volume (autor, coautor), studii, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membră, diverse foruri publice europene, alte aprecieri comunitare. (R.G.G.).

 

TOAMNA MUSCELEANĂ (1969-1989). Ciclu tradiţional de manifestări educative, culturale, ştiinţifice, sportive, iniţiate de forurile urbane Câmpulung, Argeş. Ediţia XX (5-6 noiembrie 1988). Reuniuni adecvate, spectacole artistice, simpozioane, expoziţii tematice (artă plastică, invenţii şi inovaţii, literatură), omagierea personalităţilor originare din Muscel, întâlnire cu cetăţenii de onoare ai oraşului, competiţii atletice, gale cinematografice. Organizatori: Casa de Cultură Tudor Muşatescu; Clubul Aro/Casa Sindicatelor; Muzeul Orăşenesc; Consiliul pentru Educaţie Fizică şi Sport, Câmpulung. Colaborări cu instituţii judeţene de specialitate. Atestări documentare. (C.C.C.).

 

TOAMNA PITEŞTEANĂ (2007~). Ciclu anual de manifestări cu caracter comercial, cultural, sportiv, edilitar. Prima ediţie: 26-28 octombrie 2007, zona centrală urbană, iniţiatori, Consiliul Local şi Primăria Piteşti, primar, Tudor Pendiuc (v.). Expoziţii cu vânzare de produse specifice sezonului, programe artistice, întreceri sportive, finalizarea unor lucrări gospodăreşti. Colaborări directe: societăţi comerciale, firme specializate; persoane fizice din mai multe zone ale ţării; Teatrul Alexandru Davila, Piteşti; Centrul Cultural, Piteşti; Direcţia Judeţeană Argeş pentru Tineret şi Sport; Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş; asociaţii profesionale şi obşteşti. Relatări de presă, emisiuni media, consemnări în volumul Piteşti. 20 de ani de istorie. 1989-2009, editat, 2009. Alte  notificări documentare. (C.C.C.).

 

TOBESCU, Gabriela P. (Craiova, Dolj, 20 octombrie 1907 – Argeş, 23 noiembrie 1994). Profesoară gradul I, limba şi literatura română, publicistă. Stabilită definitiv la Piteşti, din 1942. Liceul de Fete, Craiova (1925), Universitatea din Bucureşti (1930). Activitate specializată permanentă, şcoli din Transilvania, Dobrogea de Sud şi Basarabia (1931~1942). Distinct, la Piteşti: Şcoala Nr. 1 (1942-1950); Liceul de Băieţi/Şcoala Medie Nr. 1/Şcoala Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu (1950-1965). Studii, analize, referate, comunicări, reuniuni tematice zonale şi naţionale. Implicări constante în demersuri voluntare privind: lichidarea analfabetismului; generalizarea învăţământului elementar; perfecţionarea cadrelor didactice; pregătirea pentru concursurile de admitere în licee şi facultăţi; diversificarea manifestărilor cultural-artistice ale elevilor sau adulţilor. Responsabilă, Comisia ştiinţifică a profesorilor umanişti din liceu, inspector-metodist, Secţia Regională de Învăţământ Argeş, titlul Profesor fruntaş pe ţară (1958), alte aprecieri publice antume şi postume. (G.G.S.).

 

TODEROIU, Filon I.  (n. Voineşti, Lereşti, Muscel, 29 iunie 1946). Economist, profesor universitar, cercetător ştiinţific gradul I, manager. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Argeş (1965), Academia de Studii Economice, Bucureşti (1970). Doctorat, ştiinţe economice, Bucureşti (1998). Activitate specializată în Capitală: jurnalist, cotidianul Scînteia (1970-1974); cercetător, Institutul de Economie Agrară, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice (1974-1990); şef sector/departament (1990-1999), director adjunct (2008~), Institutul de Economie Agrară, Academia Română; şef sector (1999-2008), Institutul Naţional de Cercetări Economice Costin C. Kiriţescu, Academia Română (director general interimar, 2005-2006). Preocupări  didactice: Universitatea Spiru Haret (1995~); Universitatea din Piteşti. Conducător de doctorat (2008). Volume importante (autor, colaborare): Forţa economică a agriculturii – componentă suport a dezvoltării rurale (1996); Economia şi protecţia mediului (1997)); Agricultura – resurse  şi eficienţă. Retrospectivă semiseculară (2002); Structurile agrare şi viitorul politicilor agrare (2003); Agricultura şi spaţiul rural românesc din perioada dezvoltării durabile (2006). Numeroase studii, articole, proiecte, granturi/contracte de cercetare, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru activ, vicepreşedinte, preşedinte, diverse foruri ştiinţifice naţionale sau continentale. Implicat în realizarea unor programe comunitare. Aprecieri publice.  (C.D.B.).

 

TODOR, Ion (Turda, Cluj, 18 iulie 1914 – Taberna, Spania, 4 august 1981). Profesor universitar, botanică, manager. Integrat preocupărilor argeşene din 1960. Liceul din Turda (1931), Universitatea Ferdinand I,  Cluj (1936), Facultatea de Agronomie, Cluj (1959). Doctorat, ştiinţe naturale, Cluj (1946). Cercetător, Institutul de Botanică Sistematică din Cluj (1938-1943). Activitate didactică: Universitatea din Cluj (1943-1950); Institutul Agronomic, Cluj (1943-1945); Institutul Agronomic din Bucureşti (1951-1962), şef, Catedra de Botanică (1953-1958); Institutul Pedagogic de 3 ani, Piteşti, Argeş (1962-1972), şef de catedră (1962-1966), decan, Facultatea de Ştiinţe Naturale şi Agricole (1966-1967, 1969-1972), rector (1967-1968). Profesor universitar din 1951. Volume importante: Botanica (1956, 1960, în colaborare), Botanica sistematică (1966, în colaborare), Mic atlas de plante din flora Republicii Socialiste România (1968). Numeroase studii, articole, referate, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse asociaţii profesionale în domeniu. Contribuţii deosebite la înfiinţarea muzeelor Institutului Agronomic din Bucureşti, Institutului Pedagogic din Piteşti, Secţiei Ecologie, Muzeul Judeţean Argeş. Aprecieri publice antume şi postume.  (M.C.S.).

 

TOMA (Secolul XIX~). Familie tradiţională din Ţuţuleşti, Suseni, Argeş. Proprietari rurali şi urbani, funcţionari de stat, cadre didactice, ofiţeri, ingineri, farmacişti, medici, economişti, manageri, publicişti. Mai cunoscuţi: Marin T. (? – Mărăşti, Vrancea, 1917), erou al Primului Război Mondial (1916-1918), Frontul din Moldova, căsătorit cu Ioana T. Paraschiv, patru copii; Gheorghe M. T. (v.); Ion M. T. (v.); Constantin M. T./Dobre, combatant, Al Doilea Război Mondial (1941-1945), erou, Frontul de Est (1944); Iulian Gh. T. (v.); Aurel Corneliu I. Gh. T. (n. Piteşti, Argeş, 3 ianuarie 1962, inginer, autovehicule rutiere, fiul lui Iulian Gh. T. (v.), Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1980), Facultatea Tehnică, Piteşti (1986); activitate specializată, Piteşti (1986~); Cristina Daniela I. Gh. T./Iftode (n. Piteşti, 13 martie 1971), inginer transporturi, fiica lui Iulian Gh. T. (v.), soră cu Aurel Corneliu I. Gh. T.; Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1980), Facultatea Tehnică,  Piteşti (1986); activitate specializată, Piteşti (1986~); Cristina Daniela I. GH. T./Iftode (n. Piteşti, 13 martie 1971), inginer transporturi, fiica lui Iulian Gh. T. (v.), soră cu Aurel Corneliu I. Gh. T.; Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu,  Piteşti (1989), Institutul Politehnic, Bucureşti (1994), activitate în domeniu, căi ferate, Suceava (1994-2001), stabilită în Canada (2001); Cornelia Ilinca Gh. T. (n. Teiu, Argeş, 27  aprilie 1937), farmacistă, manager, fiica lui Gheorghe T. (v.), soră cu Iulian T. (v.); Şcoala Medie  Nr. 2/Colegiul Zinca Golescu, Piteşti  (1955), Institutul de Medicină şi Farmacie, Bucureşti (1963); activitate preponderentă, Farmacia Nr. 4, Piteşti (1965-1992), acţionar majoritar (1991~); Petru Bogdan D./Mihăilescu (n. Piteşti, 30 iunie 1959); inginer, construcţii de maşini, manager; fiul Corneliei Ilinca T.; Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1977), Institutul Politehnic, Timişoara (1982); activitate specializată, Întreprinderea de Autoturisme/SC Automobile SA, Colibaşi/Mioveni, Argeş (1982-1995), patron fondator, SC Arax SRL, Piteşti (1995~); Adrian Pompiliu P./Mirea (n. Piteşti, 24 aprilie 1965), jurist, fiul Corneliei Ilinca T.; Liceul Industrial, Colibaşi (1983), Universitatea Hyperion, Bucureşti, activitate permanentă în Capitală; Ionel Doru I. T. (Piteşti, 21 august 1940 – Piteşti, 23 ianuarie 2000), profesor gradul I, geografie, fiul lui Ion M. T. (v.); Şcoala Nr. 1 Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1958), Universitatea din Bucureşti (1964); activitate didactică permanentă, instituţii de învăţământ din Argeş; studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale adecvate; Alexandru Dan I. D. T. (n. Piteşti, 12 decembrie 1971), fizician, fiul lui Ionel Doru I. T.; Liceul/Colegiul Zinca Golescu, Piteşti (1990), Universitatea din Bucureşti (1995), doctorat, modelare matematică, Piteşti (2005); activitate specializată: Institutul de Cercetări Nucleare, Mioveni (1995-1998); Piteşti (1998~); Smaranda Nicoleta Cristina I. T./Simoni (n. Piteşti, 6 decembrie 1978), cadru didactic universitar, geografie, fiica lui Ionel Doru I. T., soră cu Alexandru Dan I. D. T.; Liceul/Colegiul Zinca Golescu, Piteşti (1997), Universitatea de Vest, Timişoara (2001); doctorat, geomorfologie, Bucureşti; activitate în domeniu, instituţii de învăţământ superior din Argeş (2001~); volume, studii, articole, reuniuni tematice; Vicenţiu Paul I. T. (n. Piteşti, 6 iunie 1945), economist, fiul lui Ion T. (v.), frate cu Ionel Doru I. T.; Şcoala Medie Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1963), Institutul de Studii Economice, Bucureşti (1968); activitate în domeniu, unităţi industriale din Balş (Olt) şi Bucureşti; Alexandru V. P. T. (n. Bucureşti, 7 iunie 1991), sportiv de performanţă, înot; fiul lui Vicenţiu Paul I. T.; studii liceale şi superioare în Capitală; legitimat, cluburi importante din Bucureşti; iniţiative private în domeniu. Conexiuni cu familiile: Podoleanu (Teiu); Udrescu (Bogaţi); Popescu (Piteşti); State (Suseni); Stemate (Bucureşti). Implicări permanente în proiecte comunitare. Aprecieri publice. (N.P.L.).

 

TOMA, Aurelia Adriana Gh. (n. Valea lui Mihai, Bihor, 2 decembrie 1952). Medic primar, endocrinologie, manager, poliglot (engleză, franceză, maghiară), publicist. Stabilită în Argeş din 1977. Liceul din localitatea Valea lui Mihai (1971), Institutul de Medicină şi Farmacie, Bucureşti (1977). Doctorat, ştiinţe medicale, Bucureşti (2006). Documentări externe. Activitate specializată: Circumscripţia Sanitară Uda, Argeş (1977-1978); Dispensarul Întreprinderii de Autoturisme, Colibaşi/Mioveni, Argeş (1978-1980); Institutul Constantin I. Parhon, Bucureşti (1980-1983); Spitalul Judeţean Argeş (1984~), şefă, Secţia Endocrinologie (1984~), fondatoare, Laboratorul, hermonologie şi ultrasonografie endocrină (1992). Primariat, Bucureşti (1991). Atestări convergente: osteodensiometrie, tiroidologie, ecografie. Preocupări didactice, Facultatea de Ştiinţe/Asistenţă Medicală, Universitatea din Piteşti, Argeş (2009~). Scrieri importante: Monitorizarea sindroamelor prin deficit iodat într-o fostă regiune endemică din România, după implementarea iodării universale a sării (2004); Efectele iodării universale a sării asupra endemiei de guşă din judeţul Argeş (2005); Persistenţa cretinismului endemic neurologic într-o veche zonă endemică carpatică (2005;); Tiroglobulina, marker biochimic în sindroamele prin deficit iodat. Date regionale – judeţul Argeş (2007). Comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, state din America de Nord, Asia, Europa. Membră: Comisia de Endocrinologie, Ministerul Sănătăţii, Bucureşti (1998~); conducerea Societăţii Române de Endocrinologie (2007-2009); Comitetul Ştiinţific de organizare a congreselor naţionale, Timişoara (2004), Piteşti (2007); alte foruri autohtone şi continentale în domeniu. Coordonarea programului sectorial boli endocrine pentru Argeş-Muscel (1995~). Importante aprecieri publice. (C.G.C.).

 

TOMA, Dumitru N. (n. Vrăneşti, Călineşti, Muscel, 21 februarie 1935). Inginer, construcţii hidrotehnice, manager, publicist. Liceul de Băieţi Nr. 1/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1952), Institutul de Construcţii, Bucureşti (1957). Documentări externe. Activitate permanentă în domeniu: şef atelier, Institutul de Proiectare Argeş (1957-1964; 1966-1967); şef lot, Întreprinderea de Foraje pentru Alimentare cu Apă, Bucureşti (1964-1965); şef colectiv, Institutul Proiect, Bucureşti (1965-1966); şef adjunct, Secţia Gospodărie Comunală Argeş (1967-1968). Distinct: director (1968-1973), inginer-şef (1973-1990), Întreprinderea de Gospodărie Comunală şi Locativă Argeş; inspector, Prefectura Argeş (1990-1993); administrator fondator/expert tehnic, societăţi comerciale private (1993~). Contribuţii directe la: elaborarea studiilor privind alimentarea cu apă a localităţilor din Argeş-Muscel; realizarea Staţiei de Tratare a Apei (Budeasa), magistralelor şi rezervoarelor de mare capacitate pentru zonele urbană şi periurbană Piteşti; punerea în funcţiune a Staţiei de Epurare Biologică Piteşti; redimensionarea complexelor balneare Brădet, Bădeşti (Bârla), Bughea de Sus. Volume importante: Personalităţi din Vrăneşti; Biserica de la Vrăneşti. Analize, rapoarte, interviuri, reuniuni tematice autohtone. Membru marcant, Partidul Liberal 1993/PL’93, preşedinte fondator, Filiala Argeş (1993-1998). Consilier municipal (1993-1995), consilier judeţean (1995-1996; 1996-2000), alte aprecieri publice. (G.N.P.).

 

TOMA, Gheorghe C. (n. Domneşti, Muscel, 15 noiembrie 1949). Ofiţer de carieră, tancuri şi auto, profesor universitar, general. Şcoala Militară de Ofiţeri Activi Tancuri şi Auto Mihai Viteazul, Piteşti, Argeş, Academia Militară, Bucureşti, Facultatea de Arme Întrunite, Colegiul Superior de Stat Major, Bucureşti. Doctorat, ştiinţe militare, Bucureşti. Activitate didactică: Academia de Înalte Studii Militare, Colegiul de Comandă şi Stat Major, Bucureşti (decan). Volume importante (autor, coautor): Curs de Stat Major, I, II, III (1988-1989); Metode şi tehnici de evaluare a cunoştinţelor (1992); Particularităţile acţiunilor de luptă desfăşurate de blindate în zone cu lucrări de hidroamelioraţii şi în teren şes cu culturi înalte (1995); Metodologia programării, planificării, întocmirii şi desfăşurării unui exerciţiu cu tematica Parteneriat pentru Pace. General de brigadă. Conducător de doctorat în domeniu. Distincţii militare şi civile, alte aprecieri publice (G.I.N.).

 

TOMA, Gheorghe M. (Ţuţuleşti, Suseni, Argeş, 28 februarie 1909 – Piteşti, Argeş, 23 august 1979). Profesor gradul I, geografie, manager, publicist. Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1930), Universitatea din Bucureşti (1934). Activitate didactică permanentă: Facultatea de Geografie, Bucureşti, custode bibliotecă (1933-1938), Liceul Comercial, Sălişte, Sibiu (1938-1941); Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu/Nicolae Bălcescu, Piteşti (1944~1969), director (1952-1955). Temporar: director, Şcoala Nr. 3 Piteşti; inspector, Secţia de Învăţământ a Regiunii Argeş. Volume importante: Monografia comunei Ţuţuleşti - Argeş (1963); Geografia regiunii Argeş (1965), reeditări ulterioare (în colaborare). Studii, articole, comentarii, note de călătorie, reuniuni tematice autohtone. Membru, diverse foruri știinţifice în domeniu. Preşedinte, Societatea de Ştiinţe Geografice din România, Filiala Piteşti. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri comunitare antume şi postume. (I.S.B.).

 

TOMA, Ion M. (Ţuţuleşti, Suseni, Argeş, 10 iulie 1912 – Piteşti, Argeş, 30 iulie 1994). Ofiţer de carieră, artilerie, general. Frate cu Gheorghe  M.  T. (v.). Liceul Militar Nicolae Filipescu, Mănăstirea Dealu, Târgovişte, Dâmboviţa (1929), Şcoala Militară Ofiţeri de Artilerie, Timişoara (1935), Institutul Politehnic, Bucureşti. Activitate în domeniu: Regimentul 6 Artilerie, Piteşti/Curtea de Argeş (1935-1946). Combatant, Al Doilea Război Mondial: Frontul de Est (1941-1944), evidenţiat în luptele din Basarabia şi Ucraina; Frontul de Vest (1944-1945), funcţii operative, confruntările din Transilvania, Ungaria, Slovacia. Ulterior, comandant: Brigada 213 Artilerie Grea, Bârlad, Vaslui (1952-1954); Brigada 99 Artilerie, Caracal, Olt (1954-1960); Divizia Artilerie – Infanterie, Slatina, Olt (1960-1964). General maior. Analize, rapoarte, interviuri, reuniuni tematice, emisiuni media. Ordine şi medalii române, germane, sovietice. Preşedinte, Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război (MApN), Filiala Argeş (1990-1994), alte implicări comunitare. Aprecieri publice antume şi postume. (G.I.N.).

 

TOMA, Iulian Gh. (n. Teiu, Argeş, 19 iulie 1934). Inginer, energetică, manager, publicist, fiul lui Gheorghe M. T. (v.). Liceul de Băieţi Nr. 1/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1952), Institutul Politehnic, Bucureşti (1959). Stagiu, Statele Unite ale Americii (1991). Căsătorit cu Elena Iacob (1934-2012), inginer chimist. Activitate specializată în sectorul termoficării: Uzina de Sodă, Govora, Vâlcea (1959-1961); Trustul de Construcţii Argeş (1961-1968), inginer energetic şef (1963-1968); Rafinăria de Petrol, Piteşti (1968-1972), şef secţie, Centrala Electrică de Termoficare Piteşti-Sud I.; inspector-şef, Inspecţia Teritorială pentru Controlul Gospodăririi Combustibililor şi Energiei, Piteşti (1972-1980); director,  Inspectoratul Teritorial Fonduri Fixe, Piteşti (1980-1989); inspector-şef/director, Agenţia Română pentru Conservarea Energiei, Filiala Teritorială Piteşti (1989-1996). Contribuţii directe la punerea în funcţiune, exploatarea şi depanarea marilor sisteme energetice din Argeş, Olt, Vâlcea. Inovaţii brevetate. Volum important: O viaţă de om (2011). Numeroase studii, articole, reuniuni tematice naţionale. Membru, diverse foruri profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (G.N.P.).

 

TOMA, Petre C. (n. Cocu, Argeş, 29 iunie 1943). Inginer, construcţii civile, industriale şi agricole. Şcoala Medie Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1961), Institutul Politehnic Gheorghe Asachi, Iaşi. Activitate specializată: şef lot, şef şantier, Trustul de Construcţii Industriale, Piteşti (1967-1984); inspector de specialitate, Inspectoratul Judeţean Argeş pentru Investiţii-Construcţii (1984-1991); inspector, Banca Comercială Română, Sucursala Argeş (1991-2007). Temporar, expert, Comisia Economică a Municipiului Piteşti. Evaluator tehnic şi judiciar, autorizat. Contribuţii la realizarea unor mari obiective de investiţii: Combinatul Petrochimic, Piteşti; Staţia de Tratare Apă, Budeasa; Staţia de Transformare, Bradu; Combinatul de Lianţi, Câmpulung; Banca Comercială Română, Sucursala Argeş. Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale în domeniu. Aprecieri publice. (G.N.P.).

 

TOMA, Venera Maria R. (n. Costeşti, Argeş, 3 martie 1934). Artist plastic, pictură, institutoare gradul I. Studii liceale (1952) şi superioare (1958). Activitate în domeniu, unităţi de învăţământ din Argeş. Expoziţii în ţară (Bucureşti, Costeşti, Piteşti). Exprimări externe: Australia, Danemarca, Federaţia Rusă, Norvegia, Suedia. Schimburi de experienţă şi parteneriate, Ţările Nordice. Implicări în diverse proiecte de voluntariat civic, Centrul Intergeneraţional, Costeşti. Consemnări critice favorabile, alte aprecieri comunitare. (S.C.N.).

 

TOMECI, Filofteia (Domneşti, Muscel, 16 iunie 1902 – Miercurea-Ciuc, Harghita, 20 mai 1960). Proprietar rural, lucrător agricol, Brădet, Muscel, militant politic. Soţia lui Gheorghe T. (v.). Implicată în sprijinirea Grupului de rezistenţă armată anticomunistă Haiducii Muscelului, condus de Toma Arnăuţoiu (v.). Urmărită de Securitate, arestată (22 iunie 1958), anchetată, torturată, judecată la Piteşti, Argeş. Condamnată, Tribunalul Militar Regiunea II, Bucureşti (21 septembrie 1959) la 14 ani muncă silnică, executaţi parţial. Confiscarea totală a averii. Deces premeditat, Penitenciarul Mircurea-Ciuc (20 mai 1960). Diverse atestări documentare, aprecieri publice postume. (I.I.P.).

 

TOMECI, Gheorghe I. (Galeş, Brăduleţ, Argeş, 9 martie 1899 – Jilava, Ilfov, 18/19 iulie 1959). Proprietar rural, lucrător forestier, militant politic, martir. Membru activ, Grupul de rezistenţă armată anticomunistă Haiducii Muscelului, condus de Toma Arnăuţoiu (v.). Urmărit de Securitate, capturat (20 mai 1958), cercetat, torturat la Piteşti, Argeş. Judecat, proces public, Depoul Căilor Ferate Române, Piteşti, condamnat la moarte, Tribunalul Militar, Regiunea II, Bucureşti. Executat  (18/19 iulie 1959), Penitenciarul Jilava, împreună cu alţi membri ai Grupului. Confiscarea totală a averii. Sentinţe drastice ulterioare pentru soţia sa, Filofteia N. T. (v.), şi fiul lor Ioan Gh. T., condamnat, 20 de  ani muncă silnică (21 septembrie 1959), executaţi, parţial, eliberat prin Decretul de amnistie generală (1964). Importante atestări documentare. Diverse aprecieri  publice postume. (I.I.P.). 

 

TOMESCU, Dumitru N. (n. Piteşti, Argeş, 6 ianuarie 1946). Inginer, metalurgie, manager. Şcoala Medie Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1964), Institutul Politehnic, Bucureşti (1969), specializare, industria de automobile. Exprimări externe: Cehoslovacia, Elveţia, Germania de Est, Indonezia, Polonia, Republica Populară Chineză, Statele Unite ale Americii. Activitate permanentă, Întreprinderea de Autoturisme Colibaşi/Mioveni, Argeş: tehnolog (1969-1971); şef atelier/şef secţie schimb/şef secţie coordonator, Turnătorie Fontă Cenuşie (1971-1978); şef secţie coordonator, Turnătorie Bloc Motor (1978-1979); inginer-şef, sectoare calde (1979-1983); şef, Serviciu cooperare în producţie, Centrala Industrială de Autoturisme (1983-1990); director general, SC Autoro SA, Piteşti (1990-1993); director, cooperare în producţie şi control, SC Automobile SA, Mioveni (1993-2001). Contribuţii directe la: fabricarea autoturismelor din gama Dacia pe Platforma Industrială Piteşti - Est; retehnologizarea segmentelor amintite; adaptarea experienţei proprii la cerinţele europene. Analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi continentale. Membru, diverse asociaţii profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (M.T.D.).

 

TOMESCU, Gheorghe I. (Secolul XX). Profesor, gradul I, limba română, jurist, manager, publicist. Originar din Mioarele, Muscel. Frate cu Petre T. (v.). Studii liceale şi universitare la Bucureşti şi Cluj. Combatant, Al Doilea Război Mondial, Frontul de Vest (1944-1945). Activitate didactică, unităţi de învăţământ din Banat. Volume importante (în colaborare): Monografia şcolii noastre (1937); Din eroii culturii naţionale (1938); Monografia Liceului Gătaia, Timiş (1970); Monografia comunei Gătaia (1972); Din folclorul bănăţean (1972). Studii şi cercetări sociologice, publicate în: Şcoala bănăţeană; Ecoul; Vestul; Drapelul roşu. Diverse responsabilităţi comunitare. Implicări constante în realizarea anumitor proiecte locale. Membru, foruri ştiinţifice autohtone, alte aprecieri publice. (G.G.S.).

 

TOMESCU, Gheorghe (Ţigăneşti, Topoloveni, Muscel, 1891 – Botoşani, 1962). Proprietar rural, preot, militant politic. Activitate pastorală, parohii de pe Valea Cârcinovului. Membru marcant, Partidul Naţional Ţărănesc, apropiat lui Ion Mihalache (v.). Înrudit cu Niculina Mihalache, soţia liderului amintit, deportată la Dâlga, Bărăgan, ajutată, periodic, cu bani, medicamente, produse alimentare. Urmărit de Securitate, arestat, anchetat, încarcerat, penitenciarele Aiud (Alba) şi Botoşani. Deces premeditat (1962). Importante consemnări familiale. Diverse aprecieri publice antume şi postume. (I.I.P.).  

 

TOMESCU, Gheorghe Gh. (Zărneşti, Mălureni, Argeş, 1 decembrie 1959 – Piteşti, Argeş, 1 noiembrie 2013). Economist, jurist, manager. Liceul Economic/Colegiul Maria Teiuleanu, Piteşti (1978), Academia de Studii Economice, Bucureşti (1983), Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti (1991). Economist: Oficiul Judeţean de Turism, Argeş (1983-1989); şef birou (1989-1990); SC Turism Posada SA, Curtea de Argeş, director fondator (1990-1993). Ulterior, judecător, Judecătoria Piteşti(1993-1999), vicepreşedinte (1999-2009). Distinct: preşedinte, Tribunalul Argeş (2009-2013), demersuri favorabile privind edificarea noului sediu al instituţiei, Bulevardul Ion C. Brătianu, zona centrală urbană, Piteşti. Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale. Documentări externe. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Membru, Asociaţia Magistraţilor din România, Filiala Piteşti (2003), alte aprecieri publice antume şi postume. (A.A.D.).

 

TOMESCU, Marian I. (n. Găeşti, Dâmboviţa, 9 septembrie 1937). Inginer, zootehnie, funcţionar de stat, manager. Stabilit în Argeş, din 1962. Şcoala Medie Tehnică Zootehnică, Găeşti (1955), Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu, Bucureşti (1961). Iniţial, inginer, Gospodăria Agricolă Colectivă, Ziduri, Râmnicu Sărat, Buzău (1861-1962). Activitate specializată în Argeş: inginer şef, Gospodăria Agricolă Colectivă, Colţu, Ungheni (1962-1966);  şef sector, Creşterea Animalelor, Consiliul Agricol Raional, Costeşti (1966-1968);  şef serviciu / director sector zooveterinar (1968-1973; 1982-1985), director, sector industrie alimentară  (1987-1997), Direcţia Generală pentru Agricultură şi Industrie Alimentară Judeţeană; inginer-şef (1973-1976), director (1978-1982), Fabrica de Nutreţuri Combinate, Costeşti; inspector, Banca Agricolă, Piteşti (1985-1967). Studii, normative, analiza, rapoarte, reuniuni tematice naţionale în domeniu. Contribuţii directe la organizarea şi funcţionarea  unităţilor  din sistemul creşterii animalelor în Argeş-Muscel pentru etapele enunţate. Diverse implicări comunitare. Aprecieri publice. (C.D.B.).

 

TOMESCU, Mădălina Gh. (n. Valea Popii, Mihăeşti, Argeş, 30 ianuarie 1971). Jurist, cadru didactic universitar, publicistă. Liceul Pedagogic, Bucureşti (1989), Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir, Bucureşti (1996). Documentări externe, state din Uniunea Europeană. Doctorat, ştiinţe juridice, Bucureşti (2004). Activitate specializată în Capitală: învăţătoare, Colegiul Mihai Eminescu (1989~2003); inspector, Inspectoratul Şcolar Municipal (1998); Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir (2003~), secretar ştiinţific, Facultatea de Ştiinţe Politice (2003~). Volume importante: Gramatica practică pentru ciclul primar (1993); Educaţie rutieră – educaţie pentru viaţă (2004, în colaborare); Jus cogens între teoria şi practica relaţiilor internaţionale (2005); Administraţie publică (2006, în colaborare). Articole, studii, analize, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, proiecte civice pentru combaterea discriminării. Membră, diverse foruri profesionale în domeniu, vicepreşedintă, Liga Apărării Drepturilor Omului, Bucureşti, alte aprecieri comunitare. (I.F.B.).

 

TOMESCU, Mirela Cleopatra N. (n. Piteşti, Argeş, 4 noiembrie 1957). Medic primar, cardiologie, publicistă. Liceul/Colegiul Zinca Golescu, Piteşti (1975), Institutul de Medicină şi Farmacie, Timişoara (1982). Stagiu: Spania (1991). Doctorat, ştiinţe medicale, Bucureşti (1994). Activitate specializată:  Clinica Medicală/Ascar, Timişoara (1982~). Preocupări didactice, Universitatea de Medicină şi Farmacie, Timişoara. Volume importante (în colaborare): Compendiu de semiologie medicală. Aparatul digestiv; Aparatul reno-urinar (1996). Studii, analize, rapoarte, granturi/contracte de cercetare, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membră, diverse foruri ştiinţifice autohtone sau continentale, alte aprecieri publice. (C.G.C.).

 

TOMESCU, Nicolae I. (Câmpulung, Muscel, 7 ianuarie 1891 - ?). Proprietar urban, funcţionar guvernamental, literat. Suprafeţe de teren, imobile, alte bunuri cu valoare deosebită, Câmpulung şi Bucureşti. Şcoală Secundară, Curtea de Argeş (1909), Şcoala de Ştiinţe Administrative, Bucureşti (1913). Activitate permanentă în Capitală: şef de birou, Inspectoratul General Sanitar, Ministerul Apărării Naţionale. Volum important: Slujbă cu bucluc (1937). Schiţe umoristice, reportaje, cronici, interviuri, comentarii, publicate în reviste sau ziare din ţară. Diverse aprecieri publice antume şi postume. (I.I.B.).

 

TOMESCU, Petre I. (Secolul XX). Profesor, gradul I, ştiinţe pedagogice, manager, publicist. Originar din Mioarele, Muscel. Studii liceale şi universitare la Bucureşti şi Cluj. Activitate didactică, unităţi de învăţământ din Banat. Volume importante (în colaborare): Monografia şcolii noastre (1937); Din eroii culturii naţionale (1938); Monografia Liceului Gătaia, Timiş (1970); Monografia comunei Gătaia (1972); Din folclorul bănăţean (1972); Monografia comunei Mioarele (1976, în colaborare). Studii şi cercetări sociologice, publicate în: Şcoala bănăţeană; Ecoul; Vestul; Drapelul roşu. Diverse responsabilităţi comunitare. Implicări constante în realizarea anumitor proiecte locale. Membru, foruri ştiinţifice autohtone, alte aprecieri publice. (G.G.S.).

 

TOMESCU, Thoma I. (Bălileşti, Muscel, 1860 - Nice, Franţa, 1930). Medic, medicină generală, profesor universitar. Studii liceale (1880) şi superioare (1890), Bucureşti. Activitate specializată în Capitală: spitale civile (1890-1900); Facultatea de Medicină Umană (1900-1916). Stabilit în Franţa (1916), preocupări didactice, universităţile din Paris şi Nice (1916-1920). Cabinet particular (1920-1930). Înhumat, onoruri militare, cimitirul parohial Rumâneşti, Bălileşti. Donaţii testamentare pentru şcoala şi biserica din satul natal. Articole, rapoarte, interviuri, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse foruri ştiinţifice autohtone sau europene, alte aprecieri comunitare, antume şi postume. (C.G.C.).

 

TOMOZEI, Gheorghe (Bucureşti, 29 aprilie 1936 – Bucureşti, 31 martie 1997). Scriitor, editor, proprietar urban. Domiciliu tradiţional la Câmpulung, Argeş. Şcoala Medie Nr. 1/Liceul Nicolae Bălcescu, Târgovişte, Dâmboviţa (1954), Şcoala de Literatură şi Critică Literară Mihai Eminescu, Bucureşti (1959). Documentări externe, state ale Uniunii Europene. Redactor, publicaţiile: Almanahul literar, Cinema, Gazeta literară, Luceafărul, Tânărul scriitor (Bucureşti). Distinct: redactor-şef, revista Argeş, Piteşti (1969-1974). Volume importante (versuri): Pasărea albastră (1957); Dincolo de crizanteme (1969); Tanit (1972); Gloria ierbii (1975); Focul hrănit cu mere (1981); Un poet din Tibet (1995). Membru, Uniunea Scriitorilor din România. Numeroase studii literare, cronici, comentarii, colaborări media. Consemnări critice favorabile. Lucrare monografică Fragmentarium (2011), redactori, Cleopatra Lorinţiu, Ion C. Hiru, George Baciu. Aprecieri publice. (M.M.O.).

 

TONEGARU, Constantin (Curtea de Argeş, 24 ianuarie 1885 - ?). Navigator, jurist, publicist. Institutul Tehnico – Nautic Amerigo Vespucci, Livorno, Italia. Facultatea de Drept, Bucureşti. Căpitan de cursă lungă, avocat, Baroul Bucureşti. Activitate specializată:  Direcţia Porturilor şi Căilor de Comunicaţii pe Apă; Direcţia Generală a Poştei, Telegrafului şi Telefonului; Ministerul Apărării Naţionale, Bucureşti. Căpitan, Marina Regală. Fondator: Liga Navală Română (Galaţi, 1926); Agenţia Maritimă Transmar. Volume importante: De pe Dunăre în Meuza (1905); Antologia Mării (1914); Influenţa războiului mondial pe Dunăre (1931); Manualul agentului de vapoare (1932); De rebus maris (1934). Articole, comentarii, consemnări pe diverse teme. Diverse aprecieri publice antume şi postume. (I.I.B.).

 

TONESCU, Alexandru N. (Urluieni, Bârla, 23 aprilie 1951 - Autostrada A1 Bucureşti-Piteşti, 16 aprile 2002). Ofiţer de carieră, servicii speciale, general, jurist. Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1970), Şcoala Militară de Ofiţeri Activi, Ministerul de Interne, Bucureşti (1973, Facultatea de Drept, Bucureşti (1977). Activitate specializată în Capitală, Ministerul de Interne. Participare nemijlocită la evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, Bucureşti, şef, structuri naţionale de contraspionaj. Importante misiuni oficiale interne şi continentale. Succesiv: general de brigadă (2000); general de divizie (2002, postmortem). Studii, analize, rapoarte, reuniuni specializate în domeniile militar şi civil. Ordine şi medalii, alte aprecieri publice antume şi postume. (G.I.N.).

 

TONOIU, Vasile (n. Corbeni, Argeş, 3 februarie 1941). Membru corespondent al Academiei Române (24 octombrie 1997), membru titular (21 iulie 2003). Filosof, profesor universitar, traducător. Liceul Vlaicu Vodă, Curtea de Argeş (1957), Universitatea din Bucureşti (1962). Doctorat, filosofie, Bucureşti (1971). Documentări externe: Austria, Franţa, Elveţia. Profesor universitar (1990). Activitate didactică permanentă, Universitatea din Bucureşti (1962~). Colaborator, Universitatea din Piteşti. Volume importante: Idoneismul. Filosofie a deschiderii (1972); Spiritul ştiinţific modern în viziunea lui Gaston Bachelard (1974); Ontologii arhaice în actualitate (1989); Omul dialogal (1995); Obstacolul limbii (2006). Antologii personalizate, tălmăciri din limba germană, poeme, eseuri, cugetări. Numeroase studii, articole, comentarii, recenzii, emisiuni media, reuniuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale. Conducător de doctorat (1990). Membru fondator, Asociaţia de Filosofie Ferdinand Gonseth (1970). Premiul Vasile Conta al Academiei Române, Bucureşti  (1972). Contribuţii la actualizarea gândirii enciclopedice autohtone, implementarea noilor dimensiuni valorice în spiritualitatea naţională, cunoaşterea intelectualismului continental, diversificarea colaborării cu mai multe instituţii culturale şi de învăţământ. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Valoroase aprecieri publice. (S.D.V.).

 

TOP (2003~). Cotidian de mare tiraj, subintitulat Cel mai bine vândut ziar din Argeş. Primul număr, Piteşti, 1 aprilie 2003, echipă redacţională (fondatori): Cornel Penescu. Preşedinţi: Iustin Angelescu; Andrei Penescu; Larisa Mihăescu. În caseta tehnică (2014): director, Carmen Popescu; Costinel Diniaşi (redactor-şef). Analize, reportaje, dezbateri, anchete, campanii umanitare, interviuri, cronici, informaţii pe diverse teme. Implicări comunitare. (M.D.S.).

 

TOPALĂ, Tenco P. (Struga, Macedonia, 11 mai 1914 – Piteşti, Argeş, 15 iulie 1981). Maestru fotograf, traducător. Stabilit în Argeş, din 1936. Pregătire specializată în domeniu, Studioul Foto Julieta, Bucureşti. Atelier propriu, Piteşti (1950-1980). Numeroase imagini, alb şi negru, color, sepia, reprezentând aspecte citadine, spectacole artistice sau sportive, personalităţi. Expoziţii, saloane, reproduceri în muzee, biblioteci, colecţii personale. Translator, delegaţii oficiale din Bulgaria, Macedonia, Serbia. Contribuţii la formarea şcolii fotografice argeşene, dezvoltarea relaţiilor dintre municipiul Piteşti şi oraşul Kragujevač (Serbia), conservarea evenimentelor cotidiene tradiţionale. Diverse donaţii comunitare. Aprecieri publice antume şi postume. (I.E.C.).

 

TOPÎRCEANU, George I.  (Bucureşti, 20 martie 1886 – Iaşi, 7 mai 1937). Membru corespondent al Academiei Române (28 mai 1936). Scriitor, editor. Integrat spiritualităţii Argeş-Muscel prin domiciliul la Şuici şi Nămăeşti (1895-1911), căsătorie, filiaţiune, casă memorială. Liceul Matei Basarab, Bucureşti (1906), facultăţile de Drept, Bucureşti, şi de Filosofie, Iaşi (nefinalizate). Combatant: Campania Balcanică (1913); Primul Război Mondial, Frontul din Dobrogea (1916), prizonier în Bulgaria, secretar-interpret, Crucea Roşie Internaţională. Activitate redacţională: Însemnări ieşene; Însemnări literare; Neamul românesc; Revista ilustrată; Viaţa românească. Temporar: inspector general al teatrelor din România; director, Teatrul Naţional Vasile Alecsandri, Iaşi. Volume importante (versuri, proză): Balade vesele (1916); Amintiri din luptele de la Turtucaia (1918); Migdale amare (1928); Scrisori fără adresă (1930); Pirin Planina (1936). Postum, romanul Minunile Sfântului Sisoe. Traducere din limba engleză, Visul unei nopţi de vară, după William Shakespeare.  Premiul Naţional de Poezie (1926), Casă memorială (1958), bust, expoziţie permanentă, Nămăeşti, Valea Mare - Pravăţ, Argeş. Diverse eponimii: Bucureşti, Câmpulung, Curtea de Argeş, Iaşi, Piteşti, Şuici. Contribuţii speciale privind exprimarea creaţiei poetice umoristice, diversificarea tematicii revistelor de profil, sporirea prestigiului zonei Argeş-Muscel în spiritualitatea românească. Valoroase recunoaşteri publice antume şi postume. (S.D.V.).

 

TOPLICEANU, Constantin (n. Măgura, Bezdead, Dâmboviţa, 13 august 1935). Cadru didactic universitar, cercetător ştiinţific, fizică, parlamentar. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1976. Studii liceale, Braşov (1955), Universitatea din Bucureşti (1960). Doctorat, fizică nucleară, Bucureşti (1974). Activitate specializată: Facultatea de Fizică, Bucureşti (1960-1976); Institutul de Învăţământ Superior/Universitatea din Piteşti (1976-1997). Fondator, Filiala Argeş, Mişcarea Ecologistă din România. Deputat de Argeş, Adunarea Constituantă (1990-1992), vicepreşedinte Comisia pentru Administraţie, reprezentând, succesiv: Partidul Mişcarea Ecologistă din România; Grupul Independenţilor; Frontul Democrat al Salvării Naţionale. Delegat al României la Uniunea Europei Occidentale. Iniţiative legislative, interpelări, dezbateri, interviuri, emisiuni media.  Volume tematice, studii, comunicări, reuniuni naţionale şi continentale. Invenţii brevetate (îmbogăţirea uraniului). Implicări în realizarea unor proiecte promovate de oficialităţile din Argeş-Muscel. Membru, diverse foruri profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (C.D.B.).

 

TOPOLOG. Râu important pentru nordul României, izvor montan, de sub vârful Negoiul, Masivul Făgăraş, integrat judeţului Argeş. Regim hidrologic permanent, mici debite adiacente, diverse amenajări locale, condiţii naturale favorabile aşezărilor tradiţionale. Drenarea dealurilor şi platformelor subcarpatice din Argeş (localităţile: Sălătrucu, Şuici, Cepari, Tigveni, Ciofrângeni, Poienarii de Argeş, Morăreşti) şi Vâlcea. Statistic, 95 km lungime totală. Afluent stânga al râului Olt, aval de Râmnicu Vâlcea. Captare subterană, zona Sălătrucu, pentru lacul de acumulare Vidraru (Arefu), Sistemul Hidroenergetic Argeşul Mare. Eponimie: Plasa Topolog, reşedinţe temporare, Şuici sau Tigveni. Atestări documentare geografice, istorice, economice, turistice, spirituale. (I.S.B.).

 

TOPOLOGU (1948-1949). Grupare de rezistenţă anticomunistă, organizată în zona de nord a râului Topolog, Argeş. Iniţiatori: Dumitru Apostol (v.), Decebal Andrei, Puiu Florescu, Spiridon Obreja, Nonu Sasu, Ionuţ Stoica, Octavian Voinea (majoritatea studenţi). Alţi membri activi cunoscuţi: Grigore Dumitrescu, Aurel Lupaşcu, Gheorghe Matei, Radu Moldoveanu, Ion Popescu, Şerban Secu, Virgil Silişteanu. Confruntări cu trupele de securitate şi miliţie, soldate cu mai mulţi răniţi şi morţi, respectiv Ştefan Ghelmeci (v.), Ion Popescu şi George Marian Ştefănescu. Arestări, anchete, procese, detenţii politice. Studii, analize, comemorări, reuniuni tematice după 1989. (I.I.P.).

 

TOPOLOVEANU (Secolul XVII~). Familie tradiţională din Cârcinov/ Topoloveni, Muscel. Proprietari funciari, slujitori ai Curţii Domneşti de la Bucureşti, înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, filantropi. Mai cunoscuţi: Manole T., dregător medieval, comis, nominalizat oficial (1656), pe timpul domniei voievodului Ţării Româneşti, Constantin Şerban (1654-1658); Radu T., dregător medieval, paharnic, fiul lui Manole I., slujitor al Curţii Domneşti de la Bucureşti; Dumitraşcu M. T./Daniil II Topoloveanul (v.); Radu D. M. T., dregător medieval, sluger, fiul lui Dumitraşcu M. T. (înainte de călugărie); Marica D. M. T., fiica lui Dumitraşcu M. T. (înainte de călugărie);  căsătorită cu Gheorghe de la Ianina (Grecia), devenit Topoloveanu, ctitorii bisericii satului Inuri, Topoloveni (1706); Istrate Gh. D. T., dregător medieval, postelnic, fiul lui Gheorghe de la Ianina şi al Maricăi T.; Radu Gh. D. T., dregător medieval, logofăt la visterie, frate cu Istrate Gh. D. T. Conexiuni ulterioare în familiile Leurdeanu (v.), Cojescu, Văcărescu. Arbore genealogic, O viaţă printre cărţi, I (1997), autor, Silvestru D. Voinescu (v.), alte atestări documentare. (F.C.P.).

 

TOPOLOVEANUL, Daniil II/DUMITRAŞCU M. (Cârcinov/Topoloveni, Muscel, 1665 – Bucureşti, 11 decembrie 1731). Înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolit, cărturar. Iniţial, proprietar funciar, Cârcinov şi localităţi apropiate, logofăt al Curţii Domneşti de la Bucureşti (1671-1680). Intrat în viaţa monahală. Călugăr, Mănăstirea Aninoasa, Muscel, Daniil (1680), egumen şi restaurator al aşezământului (1704-1716), donaţii pentru zidirea bisericii Inuri, Cârcinov (1706), ctitori, Gheorghe şi Maria Topoloveanu. Episcop de Buzău (1716-1719), mitropolit al Ţării Româneşti, Daniil II (19 august 1719 – 11 decembrie 1731), Bucureşti. Iniţiative în Capitală: reabilitarea paraclisului Mitropoliei Ungrovlahiei; refacerea mai multor biserici; traducerea din limba greacă şi tipărirea cărţilor ritualice importante: Octoih (1720, 1730, 1731), Evhologhion/Molitvelnic (1722, 1729), Evanghelia (1723), Catavasier (1724), Liturghier (1728), Ceaslov (1731), trimise inclusiv în Transilvania. Contribuţii la consolidarea ortodoxiei autohtone în contextul instaurării domniilor fanariote. Numeroase atestări documentare. Valoroase  aprecieri publice antume şi postume. (S.P.P.).

 

TOPOLOVENI (Secolul XV~). Oraş din judeţul Argeş (1968), anterior, comună tradiţională a Muscelului (până în 1950), numită, frecvent, Târgul Cârcinov. În componenţă (2006): Topoloveni, Boţârcani, Crinteşti, Gorăneşti, Ţigăneşti. Suprafaţă: 33 km2. Locuitori: 6 200 (1971); 10 570 (2008). Atestare documentară medievală: Dealul Cârcinov (1421). Ocină seculară a Mănăstirii Nucet, Dâmboviţa, donată de marele boier Gherghina (v.) şi jupâneasa Neaga (v.). Schit (1736). Biserici: Inuri (1706); Goleştii-Badii (1745); Viţicheşti (1866); Ţigăneşti (1920); Topoloveni (1922); cruci de piatră: Ţigăneşti (1643); Topoloveni (1661~1756). Monumente ale eroilor: Inuri (1877,1916-1918, 1941-1945); Ţigăneşti (1916-1918); placă memorială, Căminul Cultural Goleştii Badii (1916-1918). Şcoli: 1792, 1833, 1839; cămine culturale: Goleştii Badii (1927), local propriu (1936); Topoloveni (1943). Reşedinţa plaselor: Cârcinov (1810-1864); Podgoria (1864-1950). Băncile populare: Cârcinovul (1902); Agenţia Băncii Naţionale Române, Sucursala Câmpulung (1906); Federala Podgoria (1908); Valea Cârcinovului (1927); Biruinţa (1929); Unirea (1942); Societatea Economică Cârcinovul (1902); Cooperativa Viticolă Dealul Topolovenilor (1908-1944), Cooperativa de cumpărare pământ Înfrăţirea (1920-1944); Banca Federală Podgoria (1908); Fabrica de Magiun (1914); Cooperativa Vinicolă Cârcinov (1915-1925); Pepiniera Goleştii Badii (1915). Sistematizarea localităţii, iniţiată de Ion Mihalache (v.), edificii pentru folosinţe obşteşti, inaugurare, 18-19 septembrie 1938, conferind statut de localitate model în judeţul Muscel, astăzi, parţial demolate. Comandatură de etapă (1916-1918), judecătorie de ocol, şcoală de menaj (1933, 1940). Cooperativele forestiere: Sfântul Teodor, Ţigăneşti (1934-1941); Luptătorul Mărăşti, Topoloveni (1937-1941). Sediul administrativ, raionul Topoloveni (1950-1960). Fabrică de conserve (1948), staţiune de maşini şi tractoare (1948), cooperativă agricolă, de producţie (1950-1989). Casă de cultură (1950); bibliotecă publică (1950); şcoală medie/liceu (1958); spital de pneumologie (1958). Teatru de vară (1960); baze sportive. Reconstrucţia centrului rezidenţial (1970-1972). Distinct, complex urbanistic multifuncţional (1995): catedrală ortodoxă, primărie, casă de cultură, bibiotecă, judecătorie, procuratură. Cor centenar, ansamblu folcloric, expoziţie muzeală, lucrări sculpturale. Areal cerealier, viticol, pomicol, meşteşugăresc, industrial. Arhitectură specifică zonelor colinară şi de câmpie. Atelierele Muncitoarea (artizanat, broderie, ţesături), Întreprinderea de Supape şi Bolţuri (1979), redimensionate după 1990; Fabrica de Magiun, produs agreat de Uniunea Europeană. Trasee rutiere naţionale spre Bucureşti şi Piteşti, facilităţi turistice. Târg săptămânal (duminica) şi, anual, Sfântul Dimitrie (26 octombrie). Publicaţie proprie, Orizont (2007~). Parc voltaic (2014). Scrieri monografice: Corneliu Sachelarie (1929-1931); Ioan I. Răuţescu (1939), Ion Boalcă (1996). Înfrăţire cu localitatea Ermionidas (Grecia). Numeroase consemnări geografice, istorice, economice, spirituale. (G.I.C.).

 

TOROCEANU, Radu Gh. (Piteşti, Argeş, 30 octombrie 1865 – Bucureşti, 23 noiembrie 1925). Ofiţer de carieră, artilerie, general. Studii specializate în România. Combatant: Campania Balcanică (1913); Primul Război Mondial (1916-1918), general de brigadă. Comandant: regimentele 12 şi 10 Artilerie. Planuri tactice. Rapoarte periodice pentru eşaloanele superioare. Distinct: responsabilităţi oficiale în: Ministerul de Război; Statul-Major Regal; Serviciul Geografic al Armatei, Bucureşti. General de divizie (1920). Ordine şi medalii române şi străine, alte aprecieri publice antume sau postume. (G.I.N.).

 

TRANCĂ, Alexandru V. (n. Albeni, Gorj, 15 septembrie 1935). Inginer, geologie, cercetător ştiinţific, manager. Stabilit în Argeş din 1961. Şcoala Medie Tudor Vladimirescu, Târgu Jiu, Gorj (1952), Institutul de Mine, Bucureşti (1957). Activitate specializată: Intreprinderea pentru Cercetări şi Exploatări Miniere, Bucureşti (1957-1959); Oficiul Regional de Îmbunătăţiri Funciare, Iaşi (1959-1960). Combinatul Chimic, Borzeşti, Bacău (1960-1961). Distinct: inginer principal, şef, Serviciul Geologic, Trustul de Foraj-Extracţie, Piteşti, Argeş (1961-1983); geolog, Intreprinderea de Prospecţiune şi Explorări Geologice, Piteşti (1983-1992); cercetător, Institutul de Cercetări pentru Petrol şi Gaze, Câmpina, Prahova – Filiala Piteşti (1992-1997). Studii, analize, rapoarte, proiecte, reuniuni tematice naţionale privind: zăcămintele de cărbune Mehadia (Caraş Severin); alimentarea cu apă de adâncime, localităţi din Platforma Cotmeana (Argeş), zona Caracal-Slatina (Olt); determinarea rezervelor de hidrocarburi la Merişani, Vâlcelele, Bogaţi (Argeş), Ciureşti şi Surduleşti (Olt). Diverse implicări comunitare. Aprecieri publice. (I.D.P.).

 

TRANCULOV, Terezia P. (n. Lovrin, Timiş, 7 iulie 1957). Arhitect. Stabilită la Piteşti, Argeş, din 1980. Liceul de Arte Plastice, Timişoara (1975), Facultatea de Construcţii, Timişoara. Institutul de Arhitectură Ion Mincu, Bucureşti. Documentări externe. Activitate specializată în domeniu. Institutul de Proiectare Argeş/SC Proiect Argeş SA, Piteşti (1980-2002); Birou Individual de Arhitectura (2002~). Proiecte reprezentative finalizate prin construcţii: Primărie, Cămin Cultural, Dispensar, Moşoaia, Argeş; zone rezidenţiale Piteşti şi Mioveni/Colibaşi. Elaborarea Planului urbanistic general pentru comuna Stoeneşti, Argeş. Sedii private. Preocupări: design, artă decorativă. Membră: Uniunea Arhitecţilor din România (1990); Ordinul Arhitecţilor din România (2001); Registrul Urbaniştilor din România (2006). Contribuţii la evoluţia arhitecturii funcţionale argeşene contemporane. (A.I.M.).

 

TRANDAFIL, Enache (1778 - ?). Proprietar urban şi rural, slujitor al Curţii Domneşti de la Bucureşti. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Câmpulung, Muscel (Mahalaua Târgului) şi localităţi apropiate. Nominalizat în Catagrafia oraşului Câmpulung din 1838, origine autohtonă, titlu de postelnicer, avere mică, slugi. Diverse consemnări documentare antume sau postume. (S.I.C.).

 

TRANDAFIL, Gheorghe (Sfârşitul secolului  XIX - Prima jumătate a secolului XX).  Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localitatea Costeşti, plasa Teleorman, expropriate prin Legea pentru Reforma Agrară din 17 iulie 1921, adoptată de guvernul condus de Alexandru Averescu. Importante surse arhivistice. (I.I.Ş.).

 

TRANDAFIR, Adriana Rodica A. (n. Morteni, Dâmboviţa, 26 aprilie 1956). Actriţă de teatru, film, radio, televiziune. Familie tradiţională din Bascov, Argeş. Liceul de Limbă Germană, Piteşti, Argeş (1975), Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Ion Luca Caragiale, Bucureşti (1979), Clasa Leopoldina Bălănuţă, Alexa Visarion. Activitate în domeniu: Teatrul de Stat, Reşiţa, Caraş-Severin (1979-1982); Teatrul Giuleşti/Odeon, Bucureşti (1982-2006); Teatrul Constantin Tănase, Bucureşti (2006~). Roluri de referinţă (teatru): Nastasia (Domnişoara Nastasia, George Mihail Zamfirescu); Maria Tănase (Pasărea Măiastră, George Sbârcea); Ana (Stele pe cerul dimineţii, Alexandr Galin); Rose Quimet (Cumetrele, Michel Tremblay); Mama (De ce fierbe copilul în mămăligă, Aglaja Veteranyi). Partituri în filmele: Europlis; Patima de sub ulmi; Timpul lupilor; Bani de dar, bani de întors; Patul lui Procust. Colaborări  cu studiouri de radio şi televiziune, emisiuni media, interviuri. Preşedintă, Fundaţia Maria Tănase, Bucureşti. Membră: Asociaţia Oamenilor de Teatru şi Muzică/ATM (1979); Uniunea Teatrală din România/UNITER (1990), premiul pentru un rol secundar (2004). Eponimie, Casa de Cultură, Bascov (2012). Consemnări critice favorabile, alte aprecieri publice. (P.A.D.).

 

TRANDAFIRESCU TOMESCU, Margareta (Secolul XX). Medic primar, stomatologie, profesor universitar, publicistă. Originară din Argeş. Liceul de Fete/Colegiul Zinca Golescu, Piteşti, Institutul de Medicină şi Farmacie, Bucureşti. Doctorat, ştiinţe medicale, Bucureşti. Documentări externe. Activitate specializată în Capitală (selectiv): Facultatea de Stomatologie; Cabinetul de Logopedie, Clinica de Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Volume tematice (în colaborare), studii, articole, referate, comunicări, reuniuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale. Implicări constante în realizarea anumitor proiecte lansate de oficialităţile din Argeş - Muscel. Aprecieri comunitare. (C.G.C.).

 

TRANDAŞ, Viorel V. (Davideşti, Muscel, 10 mai 1933 – Piteşti, Argeş, 18 septembrie 2011). Economist, manager, expert financiar. Şcoala Tehnică de Administraţie Economică, Piteşti (1952), Academia de Studii Economice, Bucureşti (1956). Documentări externe: Cehoslovacia, Germania (de Est), Iugoslavia, Ungaria, Uniunea Sovietică. Activitate în domeniu: economist principal, Sfatul Popular Raional Topoloveni, Argeş (1956-1960); Sfatul Popular Regional Argeş (1961-1963), şef serviciu/director comercial (1963-1971), director (1973-1977), Întreprinderea Comercială de Stat Produse Industriale, Piteşti; şef birou: Trustul Pomiculturii, Piteşti-Mărăcineni (1977-1979); Direcţia de Drumuri şi Poduri Argeş/Regia Autonomă Drumarg, Piteşti (1979-1995). Distinct: director fondator, Complexul Comercial  Trivale, Piteşti (1971-1973), gestionarea inaugurării oficiale (8 mai 1971), ulterior (8 iunie 1972), a vizitei preşedintelui Nicolae Ceauşescu (v.). Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Implicări permanente în viaţa Cetăţii. Aprecieri  publice antume şi postume. (I.D.P.).

 

TRASEUL FEROVIAR GOLEŞTI-CÂMPULUNG (1887~). Cale ferată de importanţă regională, distanţă tehnică, 54,974 km, investiţie guvernamentală, prim-ministru, Ion C. Brătianu (v.), ministrul lucrărilor publice, Petre S. Aurelian. Proiectare şi execuţie, companii autohtone, consultanţă germană. Funcţionalitate din 21 iunie/3 iulie 1887. Traversarea localităţilor Goleşti, Ştefăneşti, Gropeni, Argeşelu/Ciumeşti, Clucereasa, Stâlpeni, Mihăeşti, Schitu Goleşti, Câmpulung. Interferenţe cu: Drumul Naţional 7 (Bucureşti-Piteşti); Drumul Naţional 73 (Piteşti-Câmpulung); Râul Doamnei; Râul Târgului; calea ferată Clucereasa-Mioveni/Colibaşi; artere rutiere judeţene sau locale. Călătorii tradiţionale pentru şefi de stat, demnitari civili şi eclesiastici, delegaţii străine, turişti. Transport masiv de persoane şi mărfuri (1952-1995), diminuarea vizibilă a traficului la începutul secolului XXI, privatizare, SC Regiotrans SRL, Braşov (2013). Numeroase atestări documentare. (M.M.B.).

 

TRASEUL FEROVIAR PITEŞTI - CURTEA DE ARGEŞ (1899~). Cale ferată de importanţă regională, distanţă tehnică, 38, 435 km, investiţie guvernamentală, 7 887 846 lei aur. Proiectanţi: Elie Radu, Teodor Stroescu, Dimitrie Colintineanu. Lucrări executate în perioada 1895-1898,  companii autohtone, consultanţă germană. Finalizare operaţională, 20 noiembrie 1897, reprezentanţi departamentali: ministrul lucrărilor publice, Ion I. C. Brătianu (v.); directorul general al Căilor Ferate Române, Anghel Saligny. În exploatare, din 1899. Traversarea zonei de est a oraşului Piteşti, variantă aprobată în şedinţa Consiliului Comunal (26 iulie 1891), primar, Agate Vasiliu (v.), şi a localităţilor Bascov, Dobrogostea, Merişani, Vâlcelele, Băiculeşti, Zigoneni, prefect, Ion Comănescu; prim-ministru, Ioan Emanoil Florescu; ministru al Lucrărilor Publice, Constantin Olănescu. Reper iniţial, staţia Piteşti (13 septembrie 1872), şi final, gara Curtea de Argeş (inaugurare, 27 noiembrie 1898). Interferenţe cu: magistrala Vâlcelele - Râmnicu Vâlcea (nefinalizată); râul Argeş; Drumul Naţional 7 C; artere rutiere judeţene sau locale. Călătorii tradiţionale pentru membrii Casei Regale din România, demnitari civili şi eclesiastici, delegaţii străine, turişti, cortegii funerare, oficiale. Transport masiv de persoane şi mărfuri (1960-1995), diminuarea vizibilă a traficului la începutul secolului XXI, privatizare, SC Regiotrans SRL, Braşov (2013). Numeroase atestări documentare. (G.N.P.).

 

TRAŞCĂ, Florian N.  (n. Făgeţelu, Olt, 7 mai 1955). Inginer agronom, cercetător ştiinţific principal I, manager.  Stabilit în Argeş, din 1980. Liceul Agricol, Strehareţ, Slatina, Olt (1974), Institutul Nicolae Bălcescu, Bucureşti (1979). Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti (2004). Activitate permanentă în Argeş: şef sector, Consiliul Unic Agroindustrial de Stat şi Cooperatist, Stolnici (1980-1985); inginer-şef, Cooperativa Agricolă de Producţie, Stolnici (1985-1990); cercetător (1990-1995), director adjunct (1995-2000), director (2000~), Staţiunea de Cercetare Agricolă, Albota. Preocupări didactice: Universitatea din Piteşti (2005~). Volume importante (autor, colaborator):  Cultura porumbului pe soluri podzolice şi podzolite (1993); Arpechim şi mediul înconjurător (2002); Trifoiul roşu, plantă furajeră şi amelioratoare pentru zona solurilor argiloiluviale din sudul Carpaţilor Meridionali (2004); Grâul în Oltenia (2005);  Utilizarea  în agricultura solurilor acide a nămolului din apele uzate. Impactul asupra mediului înconjurător (2008). Numeroase studii, articole, reuniuni tematice, naţionale şi internaţionale, proiecte, granturi/contracte de cercetare. Contribuţii directe la: fundamentarea sistemelor specifice agriculturii din Argeş - Muscel; continuarea demersurilor adecvate, inclusiv după aplicarea prevederilor Legii Fondului Funciar Nr. 18, din 1991. Membru, diverse asociaţii profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (C.D.B.).  

 

TRĂISTARU, Daniel G. (Râmnicu Vâlcea, 28 noiembrie 1960 – Bucureşti, 10 ianuarie 1990). Erou martir al Revoluţiei române din decembrie 1989. Funcţionar public. Stabilit la Domneşti, Argeş. Activitate specifică în localităţi limitrofe. Caporal, Unitatea Militară 02650, Bucureşti. Rănit grav, 2 ianuarie 1990, zona Televiziunii Române. Decedat, Spitalul de Urgenţă, Bucureşti. Înhumat, Râmnicu Vâlcea. Avansat, sublocotenent post-mortem. Certificat de Erou-martir Nr. 953, din 1991, alte recunoaşteri publice. (R.P.C.).

 

TRĂSNEA, Scarlat (Secolul XIX). Mare proprietar urban şi rural, înalt funcţionar de stat. Originar din Argeş. Studii liceale şi superioare în Capitală. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti, Argeş şi localităţi apropiate. Membru marcant, Partidul Naţional Liberal. Prefect de Argeş (21 octombrie 1883 – 6 februarie 1885), reprezentând guvernul condus de Ion C. Brătianu (v.). Preocupări privind: redimensionareaa spaţiilor destinate Şcolii de Băieţi Nr. 1 Nicolae Simonide, Piteşti (1884); stimularea iniţiativelor de facură industrială; diversificarea activităţii Camerei de Comerţ şi Industrie Argeş; amenajarea căilor rutiere spre Bucureşti, Câmpulung (Muscel), Curtea de Argeş, Râmnicu Vâlcea, Slatina (Olt). Diverse atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (I.T.B.).

 

TRÂMBACIU, Ştefan P. (n. Racoviţa, Argeş, 14 mai 1942). Profesor universitar istorie, muzeograf, manager.  Şcoala Medie Nr. 1, Beiuş, Bihor (1960), Universitatea din Bucureşti (1969). Doctorat, ştiinţe istorie, Bucureşti (1987). Cercetător ştiinţific (1971-1973), director (1973-2013), Muzeul Orăşenesc/Municipal, Câmpulung, Argeş. Activitate didactică: Şcoala Băbana, Argeş (1969-1971); Şcoala Normală Carol I, Câmpulung (1990-1997); Universitatea Spiru Haret, Bucureşti (1991-1997), iniţiator, Colegiul de Istorie-Georgrafie, Secţia Câmpulung. Fondator (1997), şef, Catedra Istorie-Muzeologie, Universitatea din Piteşti (1998-2013). Profesor universitar din 2000. Conducător de doctorat, Universitatea Valahia, Târgovişte, Dâmboviţa (2008). Participant la evenimentele revoluţionare din Câmpulung, Argeş (decembrie 1989). Volume importante: Argeşeni şi musceleni participanţi la Războiul de Independenţă a României 1877-1878 (1980, în colaborare); Obştea câmpulungenilor musceleni în Evul Mediu şi prima jumătate a secolului al XIX-lea, până la 1865 (1997); Mărturii şi documente şcolare muscelene (1997, în colaborare); Documente şi inscripţii privind istoria oraşului Câmpulung Muscel, I – V (1999 – 2001, în colaborare); Contribuţii la studiul obştilor de moşneni din Ţara Românească, secolele XIV – XIX (2000). Editor: Culegerea de studii şi comunicări/ Revista de Istorie a Muscelului, Câmpulung (1979). Numeroase studii,  articole, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse asociaţii profesionale în domeniu. Contribuţii directe la cercetarea istoriei Argeşului, dezvoltarea Muzeului din Câmpulung, reabilitatea, extinderea, amenajarea Memorialului de Război Mateiaş, Valea Mare-Pravăţ, Argeş. Aprecieri publice. (M.C.S.).

 

TRÂMPOE, Ioan C. (Câmpulung, Muscel, 19 mai 1892 - ?). Ofiţer de carieră, infanterie, general. Şcoala Militară de Artilerie Geniu şi Marină; Şcoala Specială de Artilerie; Cursul special, Informaţii, pentru ofiţerii superiori, Bucureşti. Combatant: Primul Război Mondial (1916-1918), Frontul Carpatic (1916), sublocotenent; Frontul din Moldova (1917), locotenent; Al Doilea Război Mondial, Campania din Est (1941-1942), colonel. Prizonier în Uniunea Sovietică. Distinct: preşedinte, Curtea Marţială a Corpului 5 Armată. General de brigadă. Ordine şi medalii române sau străine, alte aprecieri publice antume şi postume. (G.I.N.).

 

TREPTEANU, C. (A doua jumătate a secolului XIX - Începutul secolului XX). Mare proprietar funciar în Argeş.  Întinse suprafeţe de teren din localitatea  Trepteni, plasa,  expropriate prin Legea pentru definitivarea Reformei Agrare din 17 iulie 1921, aplicată de guvernul condus de Alexandru Averescu. Importante surse arhivistice. (I.I.Ş.).

 

TRIANDAFIL, Gheorghe (A doua jumătate a secolului XIX - Începutul secolului XX). Mare proprietar funciar în Argeş. Întinse suprafeţe de teren în localitatea Costeşti, plasa, expropriate prin Legea pentru definitivarea Reformei Agrare din 17 iulie 1921, aplicată de guvernul condus de Alexandru Averescu. Importante surse arhivistice. (I.I.Ş.).

 

TRIBUNA COMERŢULUI (1926-1932). Publicaţie periodică, apărută lunar la Piteşti, Argeş. Primul număr: 15 noiembrie 1926; subtitlul: Organ al comerţului şi industriei. Fondator şi director, Vasile A. Purcăreanu (v.). Opinii independente, dedicate, prioritar, comercianţilor. Articole, analize, comentarii, dezbateri, informaţii pe teme economice, politice, sociale, culturale, educative. Colaboratori: Tatiana Bobancu (v.), Lucia Calotescu, Mihail Lungianu (v.), Mihail Mihăileanu (profesor), Pompy Robescu (medic). Texte din Nicolae Iorga. Imprimare, tipografiile: Liga Poporului, Ioan I. Iotta (v.);  Artistica, Petrache Mitu (v.), Piteşti. Preocupări agreate de Camera de Comerţ şi Industrie Argeş, Primăria Piteşti, Prefectura Argeş. Din 1932, pe frontispiciu: Gazeta argeşenilor. Conlucrări comunitare permanente. (I.I.B.).

 

TRIBUNA ŞCOLII ARGEŞENE (1931-1932; 1970-1973). Publicaţie periodică, apărută la Piteşti, Argeş. 1. Tribuna şcoalei argeşene, editată lunar, primul număr, 15 martie 1931, subtitlul, Organ de publicitate şi apărare a şcoalei şi învăţătorilor din judeţul Argeş. Redactor, Constantin Mocanu. Colaboratori: Tatiana Bobancu (v.), Petre D. Niţă, Constantin I. Popescu, Ghica Popescu, Dumitru Udrescu (v.). Imprimare, Tipografia Artistica, Petrache Mitu (v.), Piteşti. 2. Tribuna şcolii argeşene, editată anual de Inspectoratul Şcolar Judeţean, Casa Corpului Didactic, Comitetul Sindicatului Învăţământ Piteşti, preşedintă, Steliana Stănescu (v.). Imprimare, Tipografia Argeş, Piteşti, director, Constantin Siman (v.). Studii, articole, analize, comentarii, opinii, interviuri, recenzii, informaţii pe teme adecvate. Diverse conclucrări comunitare. (I.I.B.).

 

TRIBUNALUL ARGEŞ (1865~). Instanţă distinctă a sistemului organelor puterii de stat, competenţă generală graduală, aflată ca succesiune între judecătorie şi curte de apel. Autoritate tradiţională asupra judecătoriilor de pace, ocol sau plasă din judeţul Argeş. Anterior, activităţi specifice, înscrise în Regulamentul Organic, adoptat de Adunarea Obştească Extraordinară a Ţării Româneşti, aplicabile din 1/13 iulie 1831: preşedinte, doi membri, un procuror, cauze civile, comerciale şi corecţionale, plafoane, prestabilite. Adaptare la conceptele moderne europene, legile din 9 iulie 1865 şi 25 iulie 1924. Iniţial: preşedinte, doi membri, un supleant, incluzând şi parchetul, compus din procurori. Ulterior (1924-1952): preşedinte, preşedinţi de secţie, judecători de şedinţă, judecători de instrucţie, sindici. Soluţionarea apelului împotriva hotărârilor pronunţate de judecătoriile urbane, rurale, ori mixte, existente în teritoriul arondat, precum şi a recursului la deciziile acestora în primă sau ultimă instanţă. Conexiuni cu activitatea altor foruri locale: Curtea juraţilor (1865-1933); Corpul portăreilor (1900-1947); Comisia de expropriere  pentru reforma agrară (1921-1931); Comisia pentru validarea drepturilor miniere (1924-1947); Instanţa pentru minori (1937-1950); Instanţa de sabotaj (1945-1949). Locaţii provizorii (1865-1914). Titulaturi succesive: Tribunalul Regional Argeş/Piteşti (1952-1968), funcţional conform prevederilor Legii Nr. 5, din 19 iunie 1952: instanţă de control judiciar pentru asigurarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunalele populare raionale din circumscripţia sa teritorială; preşedinte, preşedinţii colegiilor (cauze civile şi penale, delimitate, special, de lege); Tribunalul Judeţean Argeş (1968-1992), instanţă gradul I, intermediară între judecătorie şi Tribunalul Suprem, certificată de Legea Nr. 58, din 26 decembrie 1968; Tribunalul Argeş (1992~), instanţă de drept comun, cu personalitate juridică, îndatoriri între judecătorie şi curte de apel, stabilite prin: Legea Nr. 92, din 13 august 1992; Legea Nr. 304, din 28 iunie 2004, competenţă jurisdicţională asupra judecătoriilor Piteşti, Câmpulung, Curtea de Argeş, Costeşti, Topoloveni; materie civilă şi penală, prevăzută, expres, în codurile domeniilor; rezolvarea recursurilor la hotărârile judecătoreşti pentru cazurile fixate de lege. Preşedinţi cu activitate îndelungată: Nicolae Deleanu, Constantin Marinescu, Ioan Rădoi, Vasile Ştefănescu, Ion Aronescu, Nicolae Ghimpa, Voicu Oancea, Ion Bogăceanu, Maria Costache, Cornelia Gheorghe Sorescu (v.). Sedii proprii: Palatul de Justiţie (1914-1955), devenit Palatul Culturii (1955-1993), apoi, Curtea de Apel (1993); clădiri adaptate, intersecţia 1 Mai – Calea Bucureşti (1955-1976), astăzi, demolate; imobil nou, Bulevardul Eroilor (1976-2012), proiect, Pompiliu Soare (v.), executant, Trustul de Construcţii Argeş, director, Constantin Olteanu (v.), astăzi, Judecătoria Piteşti; edificiul reprezentativ funcţional, 1 februarie 2012, zona centrală urbană, proiectant şef, Alina Maria Gheorghiu, Bucureşti, executant (2009-2011), SC Conarg SA, Piteşti, manager, Valentin Vişoiu (v.); investiţie de stat, arie desfăşurată, 8 787 m2, costuri, şase milioane euro; ministru de resort, Cătălin Predoiu, prefect, Gheorghe Davidescu (v.), primar, Tudor Pendiuc (v.), preşedinte, Tribunalul Argeş, Gheorghe Gh. Tomescu (v.). Implicări comunitare permanente. Numeroase atestări documentare. (A.A.D.).

 

TRIBUNALUL COMERCIAL ARGEŞ (2004~). Instanţă specializată a sistemului organelor puterii de stat, competenţă generală graduală, aflată, ca succesiune, între judecătorie şi curte de apel, organizată conform prevederilor Legii Nr. 304, din 27 septembrie 2004. Preluarea, spre soluţionare, a cauzelor din domeniul comercial în sumă de peste 100 000 lei, sau neevaluate în bani. Extinderea atribuţiilor prin noul Cod civil (1 octombrie 2011). Procese, ca primă instanţă: valoare de peste 500 000 lei, precum şi cererile neevaluabile precuniar, în materie de insolvenţă, concordat preventiv, mandat ad hoc; litigiile societăţilor comerciale şi altor societăţi, cu sau fără personalitate juridică; citarea Registrului comerţului, restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei; titluri de valoare; diverse instrumente financiare. Instanţă de apel: rezolvarea litigiilor profesioniste după pronunţarea în primă instanţă. Instanţă de recurs: soluţionarea demersurilor împotriva hotărârilor date de judecătorii în litigiile cu profesionişti, neapelabile. Instituţie fără personalitate juridică. Locaţii succesive: Curtea de Conturi/Colegiul de Conturi, Piteşti; Tribunalul Argeş, zona centrală urbană. Preşedinţi: Sanda Ursu, Ion Perşu. Diverse implicări comunitare. (A.A.D.).

 

TRIBUNALUL MUSCEL (1865-1952). Instanţă distinctă a sistemului organelor puterii de stat, competenţă generală graduală, aflată, ca succesiune între judecătorie şi curte de apel. Autoritate asupra judecătoriilor de pace, ocol sau plasă din judeţul Muscel. Anterior, activităţi specifice, înscrise în Regulamentul Organic, adoptat de Adunarea Obştească Extraordinară a Ţării Româneşti, aplicabile din 1/13 iulie 1831: preşedinte, doi membri, un procuror, cauze civile, comerciale şi corecţionale, plafoane, prestabilite. Adaptare la conceptele moderne europene, legile din 9 iulie 1865 şi 25 iulie 1924. Iniţial: preşedinte, doi membri, un supleant, incluzând şi parchetul, compus din procurori. Ulterior (1924-1925): preşedinte, preşedinţi de secţie, judecători de şedinţă, judecători de instrucţie, sindici. Soluţionarea apelului împotriva hotărârilor pronunţate de judecătoriile urbane, rurale ori mixte, existente în teritoriul arondat, precum şi recursului la deciziile acestora în primă sau ultimă instanţă. Conexiuni cu activitatea altor foruri locale: Curtea juraţilor (1865-1933); Corpul portăreilor (1900-1947); Comisia de expropriere  pentru reforma agrară (1921-1931); Comisia pentru validarea drepturilor miniere (1924-1947); Instanţa pentru minori (1937-1950); Instanţa de sabotaj (1945-1949). Sedii: clădiri urbane dispersate (1865-1906); Palatul de Justiţie (1906-1952), inscripţionare parietală, arhitect, Gheorghe N. Maxentiean (v.), constructor, compania St. R. Strehăianu et Co., folosit, astăzi, de Judecătoria Câmpulung. Preşedinţi implicaţi constant în viaţa Cetăţii. Desfiinţare instituţională: prevederile Legii Nr. 5, din 19 iunie 1952, ulterioară împărţirii administrative a României în regiuni (1950). Importante atestări documentare. (A.A.D.).

 

TRIFONESCU (Secolul XIX~). Familie tradiţională din Piteşti, Argeş. Proprietari urbani şi rurali, militanţi politici, funcţionari publici sau de stat, demnitari, parlamentari, donatori comunitari. Mai cunoscuţi: Constanţa T. T. (v.); Ilie T. (v.); Toma I. T. (v.). Grafiere, uneori, Trifănescu. Conexiuni cu familii din: Braşov, Bucureşti, Câmpulung (Argeş), Slatina (Olt), Târgovişte (Dâmboviţa).  Nominalizări monografice, alte importante atestări documentare. (N.P.L.).

 

TRIFONESCU (Secolul XIX~). Familie tradiţională din Piteşti, Argeş. Proprietari urbani şi rurali, cadre didactice, jurişti, militanţi politici, parlamentari, filantropi. Grafiere, uneori, Trifănescu. Mai cunoscuţi: Constanţa T. T. (v.); Ilie T. (v.); Nicolae T., revoluţionar la 1848, în Piteşti; Ion T. (1852-1900), profesor, istorie, Gimnaziul/Liceul de Băieţi/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1879-1888); invitat, oficial, la inaugurarea Palatului Comunal/Primăria Veche, Piteşti (30 octombrie 1886); Toma I. T. (v.); Constanţa T. (v.); Ioan T. T., jurist; studii liceale, Piteşti, superioare, Bucureşti; avocat, Baroul Argeş; susţinerea intereselor mai multor persoane importante din România. Oratorie, renumit în domeniu. Conexiuni cu familii cunoscute din alte localităţi autohtone. Nominalizări distincte: Anuarul general al oraşului Piteşti şi judeţului Argeş (1936); Istoria municipiului Piteşti (1988); Piteşti. Mărturii documentare, I (1988). Conexiuni cu familii din: Braşov, Bucureşti, Câmpulung (Argeş), Slatina (Olt), Târgovişte (Dâmboviţa).  Aprecieri publice. (N.P.L.).

 

TRIFONESCU, Constanţa T. (Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Membră fondatoare, preşedintă, Societatea Filantropică Matroana, Piteşti (17 august 1914). Fiica lui Toma I. T. (v.).  Întinse suprafeţe de teren, localitatea Ciupa Mavrodolu, plasa Dâmbovnic, expropriate, parţial, prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

TRIFONESCU, Ilie (Secolul XIX). Mic întreprinzător, arendaş funciar, militant politic. Iniţiator şi participant activ la evenimentele de la 1848, din Piteşti, Argeş, numit subtadministrator de plasă (subprefect). Jurământ pe Noua Constituţie/Proclamaţia de la Islaz. Arderea Regulamentului Organic şi a Arhondologiei/Condica rangurilor boiereşti, adunare protestatară, Grădina publică urbană. Adept al rezistenţei militare, listă de voluntari pentru Tabăra de la Râureni (Vâlcea), condusă de generalul Gheorghe Magheru. Arestat după înfrângerea revoluţiei din Ţara Românească, cercetat, judecat, întemniţat, Mănăstirea Văcăreşti, Bucureşti (15 decembrie 1848 – 20 februarie 1849). Susţinător al Unirii Principatelor (1859) şi al sistemului reformator iniţiat de Alexandru Ioan Cuza. Diverse atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (S.I.C.).

 

TRIFONESCU, Toma I. (Piteşti, Argeş, 1856 - Piteşti, Argeş, 1930). Proprietar urban, profesor, limba română, jurist, parlamentar. Studii în Capitală. Activitate didactică (1877-1911), director (1881-1894), Gimnaziul/Liceul de Băieţi/ Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti. Participant la inaugurarea Palatului Comunal/Primăria Veche (30 octombrie 1886). Avocat, Baroul Argeş, primul decan instituţional (1885). Distinct, preşedinte, Tribunalul Argeş, secretar, Societatea Cooperativă a Meseriaşilor, Piteşti (1882), demersuri pentru înfiinţarea Şcolii Normale, Piteşti, discuţii ministeriale, Bucureşti (27 august 1915).  Membru marcant, Partidul Naţional Liberal, deputat (1901~1909) şi senator de Argeş, Colegiul I (1911-1913). Iniţiative legislative, interpelări, dezbateri electorale, reuniuni pe diverse teme. Contribuţii importante la dezvoltarea învăţământului şi administraţiei locale. Eponimie: alee în municipiul Piteşti, alte aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

TRIVALE (Secolul XIV~). Zonă naturală adiacentă reşedinţei Argeşului şi comunelor apropiate, Bascov, Băbana, Moşoaia. Toponimie tradiţională, sugerând confluenţa a trei adâncituri străbătute de ape curgătoare şi cărări folosite temporar (Trivalea). Atestări scrise medievale, moderne, contemporane. Eponimii pentru: pădure, pădure-parc, schit, stradă, cartier, punct zoologic, mărci comerciale, firme, concursuri sportive, reuniuni culturale, publicaţii, adnotări comunitare ori individuale. Valoroase consemnări geografice, istorice, literare, turistice interne sau externe. Structură fonetică asimilată, uneori, expresiei italiene trevi (trei căi). Descrieri adecvate: Ghidul oraşului Piteşti (1969, 1985); Istoria municipiului Piteşti (1988); Istoria Primăriei Piteşti (1996). Numeroase invocări publice. (R.G.G.).

 

TRIVALEA (1903-1904; 1935-1936; 1992). Publicaţie periodică, apărută la Piteşti, Argeş. Trei serii: 1. Săptămânal (1903-1904), primul număr, 14 decembrie 1903, subtitlul Organ independent. Imprimare: Tipografia Transilvania, Iosif I. Sreier/Schreier (v.), Piteşti. 2. Revistă şcolară (1935-1936), editată lunar de elevii Liceului  Ion C. Brătianu, Piteşti, primul număr, aprilie 1935, subtitlul Revistă de cultură generală. Creaţii literare, cronici, recenzii, informaţii ştiinţifice, bibliografie, divertisment. Colaboratori: George Adrian, Alexandru Săndulescu, Florea Stoica. Imprimare: Tipografia Transilvania, Iosif I. Şreier/Schreier, Piteşti. 3. Publicaţie despre şi pentru cei ce urmăresc performanţa (1992). Diverse atestări documentare. Implicări în realizarea mai multor proiecte specifice reşedinţei Argeşului. (I.I.B.).

TROFIN, Eugen (Ciulniţa, Leordeni, Muscel, 1931 – Bucureşti, 2009). Profesor, educaţie fizică, sportiv de performanţă, handbal, antrenor. Studii liceale şi superioare în Capitală. Activitate specializată: Clubul Sportiv Şcolar Bucureşti (1960-1965), campion naţional cu echipa Juniori I (1962-1965); Universitatea din Bucureşti (1965-1975), rezultate importante: Locul III, Campionatul Naţional de Seniori (1971, 1972), Locul II (1973). Distinct: antrenor secund, Echipa Naţională de Handbal Seniori ai României, campioană mondială (1964, 1970), Locul III (1967); antrenor principal, Echipa Naţională de Handbal a României, Campioană mondială universitară (1968, 1973, 1975, 1977). Numeroase studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice autohtone şi continentale. Membri: Colegiul Central al Antrenorilor şi Biroul Federaţiei Naţionale de Handbal a României. Nominalizat în valoroase comentarii, sinteze, volume, interviuri ale timpului. Aprecieri  publice antume şi postume. (M.M.I.).

 

   TROFIN, Virgil (Lipovăţ,  Vaslui, 23 iulie 1926 – Călăraşi, iunie 1984). Militant politic, demnitar, parlamentar. Membru marcant, Partidul Comunist Român. Colaborare permanentă cu factorii de decizie ai Argeşului postbelic. Lider, Uniunea Tineretului Muncitor din România (1956-1964); secretar, Comitetul Central al Partidului (1965-1971). Preşedinte: Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie (1969-1971); Uniunea Generală a Sindicatelor din România (1971-1972).  Vicepreşedinte, Consiliul de Miniştri: 13 octombrie 1972 – 28 martie 1974 (Guvernul Ion Gheorghe Maurer); 16 octombrie 1978 - 30 martie 1979 (Guvernul Manea Mănescu); 30 martie 1979 - 29 martie 1980 (Guvernul Ilie Verdeţ); titular, mai multe portofolii importante. Temporar, prim-secretar, Comitetul Judeţean Braşov, preşedintele Consiliului Popular (1974-1977). Distinct: deputat de Argeş în Marea Adunare Naţională, Circumscripţia Electorală Piteşti (2 martie 1969 – 9 martie 1975), reprezentând Frontul Unităţii Socialiste, etapă suprapusă extinderii principalelor obiective economice, zonelor rezidenţiale, reţelelor comerciale urbane. Diverse aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

TRUPA DE TEATRU BRÈVE A PALATULUI CULTURII DIN PITEŞTI (1961-1989). Formaţie artistică de amatori, constituită din funcţionari, cadre didactice, ingineri, economişti, elevi, studenţi. Fondator, Valeriu Dobrin (v.). Activitate permanentă, creaţii dramatice scurte, repertoriu naţional şi internaţional. Montări scenice importante: Micii burghezi, de Maxim Gorki; Hei, oameni buni!, după Carl Sandburg şi William Saroyan; Gioconda şi… celelalte, colaj din Anton Pavlovici Cehov, Eugen O’Neill, Romulus Vulpescu; Amurgul zănatec al regilor, texte aparţinând lui William Shakespeare; Războiul-jucărie pentru oameni mari, coupé din Dumitru Solomon; Recviem pentru capul prinţilor Brâncoveanu, de Mihai Georgescu;  Concertino pentru violă, flaut, oboi şi percuţie, de Paul Everac; Vinovatul, de Ion Băieşu. Miniaturi satirice, montaje literare, recitaluri de poezie. Roluri de referinţă: Marta Diaconu, Florica Ciurezu, Ion Stăniloiu, Petruţa Drunea, Sorina Săceanu, Eugen Boia (v.), Constantin Haica, Mihaela Mazilu, Ion Popa, Elvira Moroianu, Raisa Chicu, Monica Ciora, Aurel Pretorian. Regie: Ion Focşa (v.), Valeriu Dobrin, Mihai Lungeanu (v.), Gigi Niculescu, Cristian Tutză (v.), Corneliu Lambă. Colaborări cu actori, scenografi, ilustratori muzicali profesionişti. Turnee externe: Belgia (1972); Franţa (1974). Numeroase spectacole, titluri de laureat, dezbateri tematice, schimburi culturale, cronici. Aniversarea unui sfert de veac de la înfiinţare (1986), pliante şi programe, limbile română şi franceză. Consemnări frecvente în presa timpului, alte atestări documentare. (P.A.D.).

 

TRUSTUL DE CONSTRUCŢII, ARGEŞ (1948-1990). Unitate economică de stat, reprezentativă pentru Argeş-Muscel, activitate preponderentă, obiective civile. Succesiv: Întreprinderea de Construcţii Locale, Piteşti (1948-1950); Trustul Regional de Construcţii (1950-1968); Trustul de Construcţii Argeş (1968-1990). Sediu propriu, clădire importantă pentru reşedinţa Argeşului, zona Calea Bucureşti (1967). Liceu de specialitate, şcoală profesională şi de maiştri. Edificarea tuturor cartierelor rezidenţiale urbane din Piteşti, Câmpulung, Curtea de Argeş, Colibaşi/Mioveni, Topoloveni, Costeşti, Ştefăneşti; numeroase lucrări edilitare în mediul rural; contribuţii la definirea platformelor industriale. Distinct: hotelurile Muntenia (Piteşti), Muscelul (Câmpulung), Posada (Curtea de Argeş); noile spitale de la Piteşti, Câmpulung, Curtea de Argeş; Casa de Cultură a Sindicatelor, Câmpulung; Sala Sporturilor, Piteşti; Combinatul Avicol, Costeşti; Casa Cărţii, Piteşti; reabilitarea clădirilor Teatrului Alexandru Davila şi Muzeului Judeţean Argeş, Piteşti; sedii bancare, şcoli, alte instituţii publice. Implicări comunitare constante. Etalon pe ţară (1979). Manageri cunoscuţi: Petre Argeşanu (v.), Gheorghe Băiaşu (v.), Ion Ionescu (v.), Constantin Olteanu (v.), Ion Popescu (v.). Restructurare fundamentală, Decizia Nr. 243, din 21 decembrie 1990, emisă de Prefectura Judeţului Argeş, prefect, Ion Cîrstoiu (v.): organizarea, de la 1 ianuarie 1991, în opt societăţi comerciale independente pe acţiuni (Apartamentul, Conmus, Infocon, Instag, Nordco, Premeco, Secona, Selca). Numeroase atestări documentare. (D.I.G.).

 

TRUSTUL DE CONSTRUCŢII INDUSTRIALE, PITEŞTI (1966-1990). Unitate economică de stat, reprezentativă pentru Argeş - Muscel, activitate preponderentă, edificarea noilor platforme industriale Piteşti, Câmpulung, Curtea de Argeş, Colibaşi/Mioveni, Costeşti, Topoloveni, a unor obiective importante din Bucureşti, Giurgiu, Gorj, Olt, Teleorman. Vâlcea. Iniţial, Întreprinderea de Construcţii-Montaj, Piteşti. Distinct, antreprenor general pentru: Combinatul Petrochimic şi Rafinăria de Petrol/SC Arpechim SA, Piteşti; Întreprinderea de Autoturisme/SC Autoturisme SA, Colibaşi/Mioveni (extindere); Combinatul de Lianţi/SC Holcim SA, Câmpulung; Întreprinderea/SC Electroargeş SA, Curtea de Argeş; Întreprinderea de Supape şi Bolţuri/SC Componente Auto SA, Topoloveni; Întreprinderea de Scule, Dispozitive şi Verificatoare Auto/SC Confin SA, Costeşti; ferme agricole; amenajări edilitare (peste 550 de obiective), majoritatea în judeţele Argeş, Giurgiu, Gorj, Olt, Teleorman, Vâlcea şi municipiul Bucureşti. Liceu propriu, şcoală profesională şi de maiştri, colaborări cu beneficiarii, proiectanţii, subantreprizele locale. Exprimări externe, ţări din Africa, Asia, Europa. Trofee internaţionale. Unitate etalon pe ţară (1985), aproximativ 7 500 de salariaţi (1986). Restructurare fundamentală: Legea Nr. 15, din 8 august 1990; Hotărârea de Guvern Nr. 1 304, din 15 decembrie 1990. Directori generali cunoscuţi (succesiv): Traian Bigan, Nicolae Veza, Victor Popescu, Tiberiu Carp, Mircea Ioan Moldovan (v.), Gheorghe Năstase (v.), Ion Fîntîneru (v.); directori tehnici: Grigore Popescu (v.), Mihai Pleşa, Mircea Ioan Moldovan, Vasile Cristoloveanu, Ion Fîntîneru. Reorganizare, începând cu 1 ianuarie 1991, în societăţile comerciale independente pe acţiuni: Argecom (Piteşti); Betarm (Piteşti); Câmpulung (Muscel); Compact (Alexandria); Conarg (Piteşti); Conexvil (Vâlcea); Consing (Bucureşti); Conterom (Turnu Măgurele); Govora (Vâlcea); Mecanoenerg (Piteşti); Secon (Vâlcea); Simarg (Piteşti); Socomar (Piteşti); Telecomind (Alexandria); Transervice (Piteşti). Numeroase atestări documentare. (I.M.F.).

 

   TRUSTUL HORTICULTURII, PITEŞTI (1981-1992). Unitate coordonatoare pentru realizarea programelor în domeniu, aferente judeţului Argeş, integrată Direcţiei Generale Economice a Horticulturii, Ministerul Agriculturii, Bucureşti. În structură: asociaţiile intercooperatiste pomicole Merişani, Mărăcineni, Vedea, respectiv viticole, Suseni, Topoloveni; fermele specializate, legume şi căpşuni, Călineşti; arbuşti fructiferi, Băiculeşti; fabricile de conserve, Băiculeşti, Topoloveni; Întreprinderea de Sere, Bascov; Întreprinderea pentru Legume şi Fructe, Piteşti. Indicatori proprii. Preocupări principale: profilarea şi creşterea producţiei; implementarea rezultatelor cercetării ştiinţifice; valorificarea superioară a mărfurilor pe piaţa internă şi la export; utilizarea judicioasă a fondurilor de investiţii; controlul tehnic, economic, financiar, aferent reţelei subordonate. Încetarea activităţii prin aplicarea normelor specifice societăţilor comerciale. Directori cunoscuţi: Constantin Iordache, Mihai Gheorghe (v.). Implicări în dezvoltarea localităţilor rurale şi urbane din Argeş - Muscel. Diverse atestări documentare. (C.D.B.).

 

            TRUSTUL/INSPECTORATUL ÎNTREPRINDERILOR AGRICOLE DE STAT/GOSTAT, PITEŞTI (1950-2001). Unitate economică specializată, atribuţii privind coordonarea agriculturii etatizate din regiunea/judeţul Argeş, subordonată departamentului/ministerului de resort, Bucureşti. Indicatori proprii. Programe prioritare: utilizarea raţională a resurselor naturale exploatate, mijloacelor de producţie, fondurilor de investiţii; extinderea sistemelor tehnologice avansate de cultură a plantelor şi pentru creşterea animalelor; aprovizionarea tehnico-materială a sectoarelor componente; sporirea contribuţiei la asigurarea fondului central destinat consumului populaţiei sau exportului; asigurarea seminţelor selecţionate, a materialului săditor şi seminal etalon; prelucrarea şi valorificarea superioară a produselor; creşterea eficienţei economice; controlul financiar. Activitate redusă până la desfiinţare, prin retrocedarea terenurilor foştilor proprietari, conform prevederilor Legii Fondului Funciar Nr. 18, din 1991, vinderea activelor disponibile. Organizarea Agenţiei Domeniilor Statului (2001) pentru patrimoniul rămas în proprietatea privată a ţării. Directori cunoscuţi: Aurel Vasilescu, Mircea Ceauşescu (v.), Emil Teodorescu (v.), Gheorghe Costache (v.), Adelina Oprea-Popescu (v.), Marcel Calangiu. Implicări în dezvoltarea localităţilor rurale şi urbane din Argeş-Muscel. Diverse atestări documentare. (C.D.B.)

 

TRUSTUL PENTRU CONSTRUCŢII - MONTAJ ŞI REPARAŢII ÎN INDUSTRIA CHIMICĂ/TCMRIC – ANTREPRIZA PITEŞTI (1977-1990). Întreprindere de stat, integrată economiei contemporane româneşti, specializată în realizarea unor activităţi distincte pe marile platforme: Piteşti, Curtea de Argeş, Câmpulung (Argeş); Craiova (Dolj); Slatina (Olt); Râmnicu Vâlcea, Govora (Vâlcea). Colaborări permanente cu Trustul de Construcţii Industriale Piteşti (antreprenor general) şi alte unităţi de profil din ţară. Intervenţii distincte: accelerarea ritmului punerii în funcţiune a obiectivelor programate; repornirea instalaţiilor afectate prin incendiul de la Rafinăria din Piteşti (31 octombrie 1978); instalarea operativă a utilajelor performante pentru extinderea Combinatului Chimic din Râmnicu Vâlcea. Contracte externe. Directori cunoscuţi: Gheorghe Botea; Grigore Popescu (v.). Sediul central (succesiv): Bucureşti (1977-1985); Ploieşti, Prahova (1985-1990). Privatizarea pe bază de acţiuni, astăzi, SC Coremi SA, Piteşti, reorganizare adaptată cerinţelor pieţii, interne şi internaţionale. Diverse implicări comunitare. (I.M.F.).

 

TRUSTUL PENTRU INSTALAŢII ŞI AUTOMATIZĂRI BUCUREŞTI/TIAB – ŞANTIERUL/AGENŢIA PITEŞTI (1964~). Unitate economică de stat, reprezentativă pentru Argeş-Muscel, ulterior, societate comercială, activitate preponderentă, construcţii industriale şi civile (reţele utilitare speciale de interior şi exterior, montare utilaje autohtone sau din import, mentenanţă). Foruri administrative centrale în Capitală: întreprinderi de profil (1964-1990); societate comercială pe acţiuni (1990-2007), privatizare internă (1993), proprietar, Compania Vinci Energies (2007~), capital multinaţional, sediul central, Paris, Franţa. Gestiune proprie în Piteşti. Contribuţii directe la: realizarea şi extinderea principalelor obiective de pe platformele industriale din Argeş, Dolj, Vâlcea (1964-1990); reabilitări, reparaţii capitale, întreţinere, noi lucrări specializate (1990~), contracte distincte, staţii de metrou din Bucureşti. Colaborări constante  cu beneficiarii, proiectanţii, celelalte firme constructoare. Exprimări externe: Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar. Manageri cunoscuţi: Ion Maria, Francis Kiss, Mircea Constantin, Marinel Bărbulescu (v.), Ion Horeboiu, Ioan Liviu Nicolescu (v.). Implicări comunitare permanente. Diverse atestări documentare. (G.N.P.).

 

TRUSTUL PENTRU LUCRĂRI SPECIALE BUCUREŞTI/TLS – ŞANTIERUL/ANTREPRIZA PITEŞTI (1966~). Unitate economică de stat, reprezentativă pentru Argeş-Muscel, ulterior, societate comercială, activitate preponderentă, construcţii industriale şi civile (glisări, coşuri de fum şi castele de apă; precomprimări; izolaţii termice, hidrofuge, frigorifice; protecţii antiacide; căptuşeli cu zidărie refractară). Foruri administrative centrale: întrprinderi de profil din Capitală (1966-1990); SC Stizo SA, Bucureşti (1990-2011), privatizare internă (1992), proprietar, Compania Vinci Energies (2011~), capital multinaţional, sediul central, Paris, Franţa. Gestiune proprie în Piteşti. Contribuţii directe la: realizarea şi extinderea principalelor obiective de pe platformele industriale din Argeş şi Vâlcea (1966-1990); reabilitări, reparaţii capitale, întreţinere (1990~). Colaborări constante cu beneficiarii, proiectanţii, celelalte firme constructoare. Exprimări externe: Germania (de Est), Iordania, Irak, Libia, Siria. Manageri cunoscuţi: Ştefan Teodoru (v.), Teodor Niţă, Eugen Dogaru, Marin Miu. Implicări comunitare permanente. Diverse atestări documentare. (G.N.P.).

 

TRUSTUL PETROLULUI PITEŞTI (1952-1990). Unitate reprezentativă a economiei naţionale, activitate interregională pentru prospectarea, cercetarea, forajul şi extracţia zăcămintelor de petrol sau gaze naturale descoperite în perimetrul: Argeş, Dâmboviţa, Muscel, Olt, Vâlcea. Anterior, primele sonde experimentale, Schela Bascov, Argeş (1951). Din 1955: Trustul de Foraj; Trustul de Extracţie; Întreprinderea de Construcţii - Montaj Petrol, Piteşti. Distinct: introducerea reţelei de gaze în reşedinţa Argeşului (1956); delimitarea parcurilor specializate; organizarea bazelor de transport şi atelierelor mecanice; amenajarea coloniilor muncitoreşti; construirea locuinţelor pentru specialişti; calificarea resurselor umane (şcoli profesionale, licee, cursuri pentru maiştri); transferarea (1968), de la Câmpina (Prahova), în Piteşti, a filialei Institutului de Cercetare în domeniu. contribuţii directe la: sporirea producţiei de ţiţei şi gaze a României; exprimarea externă a potenţialului autohton; ridicarea standardului de viaţă în localităţile zonei teritoriale amintite. Reorganizare fundamentală după 1990. Directori cunoscuţi: Nicolae Ţilivea (v.), Gheorghe Vlad (v.), Valeriu Davidoiu (v.), Valeriu Pronovici (v.). Implicări în diverse proiecte comunitare urbane şi rurale.  Importante atestări documentare. (I.D.P.).

 

TRUSTUL STAŢIUNILOR PENTRU MECANIZAREA AGRICULTURII, PITEŞTI (1948-1991). Unitate economică înfiinţată pentru coordonarea structurilor de profil din regiunea/judeţul Argeş, subordonată ministerului de resort, Bucureşti şi direcţiei teritoriale abilitate. Indicatori proprii. Programe prioritare: prestarea serviciilor specializate în cooperativele agricole, gospodăriile membrilor acestora, localităţile necooperativizate, cu plata în natură ori în bani; aprovizionarea tehnico-materială a sectoarelor componente; utilizarea raţională a mijloacelor exploatate şi fondurilor de investiţii; creşterea eficienţei economice; controlul financiar. Contribuţii importante la: progresul tehnologiilor de producţie agricolă; ameliorarea condiţiilor de muncă în mediul rural; reducerea consumului lucrărilor manuale; valorificarea fertilităţii solurilor. Coordonarea şcolilor profesionale din reţeaua proprie, organizate în Argeş (Costeşti, Izvoru, Miroşi, Teiu). Încetarea activităţii conform prevederilor Hotărârii de Guvern, din 1991. Vinderea parţială a  activelor statului. Patrimoniu transformat în SC Servagromec SA, Piteşti/SC Agromec SA (profil teritorial). Directori cunoscuţi: Valeriu Ionescu, Nicolae Dinoiu, Petre Leca (v.). Diverse atestări documentare. Implicări la dezvoltarea localităţilor rurale din Argeş - Muscel. (C.D.B.).

 

TUCĂ, Iancu Florian (n. Curtea de Argeş, 12 august 1928). Istoric, ofiţer de carieră, general. Liceul Industrial, Curtea de Argeş (1948), Academia Militară Bucureşti (1955), facultăţile de Filosofie (1968) şi Istorie (1971), Universitatea din Bucureşti. Doctorat, ştiinţe militare, Bucureşti (1976). Activitate permanentă în Capitală: redactor, publicaţiile: Glasul Armatei, Apărarea Patriei (1956-1960); şef, secţia Proză şi Poezie, revista Viaţa militară (1960-1965); redactor şef, secţia Istorie şi Doctrină Militară (1965-1982). Distinct: redactor – şef/director adjunct (1982-1987), Editura Militară, Bucureşti. Volume importante (în colaborare): Cronica participării Armatei Române la Războiul pentru Independenţă (1977); România în anii Primului Război Mondial… I, II (1987); România în anii celui de Al Doilea Război Mondial… (1989); Altarele eroilor neamului. Mic dicţionar (1995); Români în Europa şi în lume. Mărturii pentru eternitate (2002). Numeroase studii, articole, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse foruri ştiinţifice autohtone sau continentale. Premiile Academiei Române, Bucureşti (1980-1986). General de brigadă (2001). Implicări constante pentru finalizarea unor proiecte iniţiate în Argeş – Muscel. Aprecieri publice. (S.I.C.).

TUDOR (Secolul XVIII~). Familie tradiţională din Stroeşti, Muşăteşti, Argeş. Proprietari rurali şi urbani, preoţi, cadre didactice, medici, ingineri, cercetători ştiinţifici, jurişti, ofiţeri de carieră, publicişti, militanţi politici. Notificată, uneori, Teodorescu. Mai cunoscuţi: Tudor/Teodor sin Neculae Apostescu (Stroeşti, 1808 – Stroeşti, 26 septembrie 1864), patronimic, diacon (1832-1848), preot (1948-1964), căsătorit cu Maria sin Din Trufăşilă (1815-1879), opt copii; Constantin T. (5 mai 1845 – 27 martie 1896), preot; Nicolae Gh. T. (v.); Marius N.T.; Cicerone  N. T.; Pompeius N. T.; Cornelia N. T. (1903-1987). Conexiuni cu familiile Ciuvică şi Toteanu. Numeroase atestări documentare. Implicări comunitare permanente. Importante aprecieri publice antume sau postume. (N.P.L.).

 

TUDOR, Dumitru N. (Secolul XX). Profesor gradul I, istorie, militant politic, publicist, manager. Studii liceale şi superioare, instituţii din Capitală. Domiciliu tradiţional şi activitate productivă la Câmpulung, Muscel. Specializare în Germania (1942-1943), lotul tinerilor recrutaţi conform prevederilor tratatelor semnate cu executivul de la Bucureşti. Implicat în evenimentele derulate la Câmpulung pentru ocuparea Primăriei (20 februarie 1945) şi Prefecturii (2-3 martie 1945), iniţiate de Organizaţia Partidului Comunist Român. Cooptat, succesiv, în noile structuri judeţene Muscel (1945-1950) şi regionale Piteşti (1950-1968). Ulterior, director adjunct, Cabinetul Judeţean de Partid Argeş; director, Universitatea Politică Piteşti; director, Şcoala Nr. 6, Piteşti. Volum important: Contribuţii la studiul tradiţiilor mişcării muncitoreşti şi democratice din zona Argeşului (1971). Numeroase articole, studii, prelegeri, comunicări, reuniuni tematice naţionale. Membru, Societatea de  Şţiinţe Istorice din România, Filiala Piteşti, alte aprecieri publice antume sau postume. (S.I.C.).

 

TUDOR, Marian (n. Bârla,  Argeş, 14 aprilie 1952). Jurist, publicist. Liceul Mixt  Mozăceni, Argeş (1971), Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti (1981). Doctorat, ştiinţe istorice. Universitatea din Craiova, Dolj (2006). Activitate specializată: jurisconsult, Întreprinderea de Comercializare a Produselor Petroliere/PECO Argeş (1982-1993); procuror financiar, Camera de Conturi Argeş (1993-2005); procuror, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş (2005~). Preocupări didactice, Universitatea din Piteşti (2001 ~). Volume importante: Drept comercial român (2002); Drept bugetar şi fiscal (2004); Dreptul finanţelor publice (2006). Studii, articole, comunicări, reuniuni tematice în domeniu. Implicări în viaţa Cetăţii. Diverse aprecieri publice. (I.F.B.).

 

TUDOR, Petre (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX). Proprietar imobiliar, parlamentar. Deputat de Argeş (1937-1938), reprezentând Partidul Naţional Liberal Gheorghe Brătianu, existent, distinct, în perioada 15 iunie 1930-10 ianuarie 1938. Propuneri legislative, interpelări, dezbateri electorale. Contribuţii la evoluţia economiei şi administraţiei locale în perioada interbelică. Aprecieri publice antume sau postume. (C.D.B.).

 

TUDOR, Sevastian M. (n. Poiana Lacului, Argeş, 20 august 1952). Profesor gradul I, istorie, om de cultură, manager. Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1971), Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj – Napoca (1975). Doctorat, ştiinţe istorice, Bucureşti (2003). Stagii externe, ţări ale Uniunii Europene, turnee artistice (Bulgaria, Franţa, Serbia). Activitate specializată: Complexul Muzeal Goleşti, Ştefăneşti, Argeş (1975-1990); redactor-şef fondator: Sporting, Piteşti (1990); Curierul de Argeş, Piteşti (1990-1991); consilier-şef, Inspectoratul pentru Cultură, Argeş (1991-1997); director general, Teatrul Alexandru Davila, Piteşti (1997-2000; 2006~); director, Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Argeş (2000-2006). Volume importante (semnate Sebastian Tudor): Personalităţi politice şi culturale din Argeş (1995); Monografia comunei Poiana Lacului (1995); Istoria Teatrului Alexandru Davila, Piteşti (1999; 2008; 2013); Judeţul Argeş… Mică enciclopedie (2001, în colaborare); Dezvoltarea învăţământului în fostele judeţe Argeş şi Muscel în perioada 1864-1914 (2009). Numeroase studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse foruri ştiinţifice sau artistice autohtone şi continentale. Consilier local, Piteşti (2008-2012). Contribuţii distincte la diversificarea vieţii culturale a zonei Argeş-Muscel după 1990. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice. (S.I.C.).

TUDOR, Tudor I. (Secolul XX). Jurist, proprietar urban, militant politic. Domicilat la Piteşti, Argeş. Studii liceale şi universitare în Capitală. Avocat, Baroul Argeş, recunoscut în domeniu, apărarea intereselor unor familii importante din această parte a ţării. Implicări comunitare: secretar fondator (1942-1946), Organizaţia Argeş, Uniunea Patrioţilor din România, colaborator permanent al preşedintelui, Ion C. Petrescu (v.), apreciat de reprezentantul conducerii centrale, Gheorghe Vlădescu-Răcoasa (sociolog). Membru activ, Partidul Naţional Popular (1946-1949), continuator al Uniunii Patrioţilor, participări la campaniile electorale din 19 noiembrie 1946 şi 28 martie 1948. Adept al constituirii alianţelor politice de stânga din România imediat postbelică: Blocul Naţional Democrat; Frontul Naţional Democrat; Blocul Partidelor Democrate. Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice adecvate. Nominalizat în ziarul Naţiunea, Bucureşti (1946-1949). Diverse aprecieri publice antume şi postume. (I.F.B.).

 

TUDOR, Vasile R. (n. Geamăna, Bradu, Argeş, 11 septembrie 1933). Sportiv de performanţă, aviaţie, manager, publicist. Şcoala Medie Nr. 2, Sibiu (1958), Facultatea de Istorie, Bucureşti (1975). Activitate productivă: Întreprinderea Industrială, Codlea, Braşov (1953-1955); unităţi militare şi cooperatiste, Piteşti, Argeş (1955-1959); Uzina Vasile Tudose/Întreprinderea de Autoturisme, Colibaşi/Mioveni, Argeş (1959-1962; 1969-1990), director administrativ (1978-1983). Temporar, director, cluburi sindicale, Ştefăneşti (Argeş) şi Piteşti (1962-1969). Distinct: Şcoala de Aviaţie, Braşov (1951-1953), instructor de zbor (1953-1955), recorduri în materie. Brevet, aviaţie sportivă, atestare mecanică, aviaţie militară. Volume importante: Ei au forţat imposibilul (1992); Alături de vulturi… I (1997), II (1999); Un nume de legendă. Căpitan aviator erou Alexandru Şerbănescu (1998); Constantin Bâzu Cantacuzino. Prinţul aşilor (2000); Războiul aerian în România. 1941-1944 (2006). Premii acordate de foruri specializate din România. Numeroase studii, articole, comunicări, reuniuni naţionale şi internaţionale pe diverse teme. Misiuni economice: Grecia, Israel. Iniţiative privind ecologizarea şi creşterea gradului de confort social pe Platforma Industrială Piteşti-Est. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice. (L.V.M.).

 

TUDORACHE, Hagi Ştefan (A doua jumătate a secolului XIX-Începutul secolului  XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localitatea  Budeasa Mare, plasa  Piteşti, expropriate prin Legea pentru definitivarea Reformei Agrare din 17 iulie 1921, aplicată de guvernul condus de Alexandru Averescu. Importante surse arhivistice. (I.I.Ş.).

 

TUDORACHE, Ştefan (Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş.     Întinse suprafeţe de teren, localitatea  Budeasa, plasa Piteşti, expropriate, parţial, prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.)

 

TUDOSE, Lucian (Sfârşitul secolului XX – Prima jumătate a secolului XXI). Maestru fotograf, editor, documentarist. Originar din Argeş. Activitate specializată: Întreprinderea de Autoturisme Colibaşi/Mioveni, Argeş; Agenţia Română de Presă/Agerpres; Agenţia Naţională de Presă/Rompres (redactor-şef, Secţia Foto); Banca Naţională a României, Bucureşti. Acreditări: Parlamentul şi Guvernul României; ambasadele străine din Bucureşti; vizite oficiale externe; reuniuni tematice interne sau internaţionale. Colaborări constante cu agenţi economici, foruri administrative, instituţii culturale din Argeş-Muscel. Exponate în muzee, colecţii publice şi particulare, mijloace media, monografii. Aprecieri comunitare. (I.E.C.).

TUDOSE, Nicolae I. (n. Glâmbocata, Leordeni, Muscel, 20 decembrie 1933). Medic primar, profesor universitar. Studii liceale în Capitală,  Facultatea de Medicină, Timişoara (1958). Doctorat, ştiinţe medicale, Bucureşti (1969). Activitate specializată permanentă: Spitalul Clinic Nr. 1, Timişoara (şef secţie); Universitatea de Medicină şi Farmacie, Timişoara. Volume importante: Morfopatologie/ediţii succesive (1971~1996); Patologia placentei (1977). Numeroase studii, articole, rapoarte, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse foruri autohtone sau continentale în domeniu. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice. (C.G.C.).

 

TUDOSE, Petre D. (Mălureni, Argeş, 10 decembrie 1933 – Piteşti, Argeş, 16 august 2007). Profesor gradul I, limba şi literatura română, manager, publicist. Şcoala Pedagogică, Câmpulung, Argeş (1952), Universitatea din Bucureşti (1961). Documentări externe. Activitate didactică permanentă, instituţii de învăţământ din Mălureni (1955-1979, director) şi Piteşti (1979-1966). Distinct: inspector de specialitate, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Argeş (1979-1990). Volume importante: Monografia comunei Mălureni, judeţul Argeş (2005); Mult e dulce şi frumoasă… (2006); Medici români în cel de-Al Doilea Război Balcanic şi Războiul de Reîntregire (2007). Colaborări, periodicele Secera şi ciocanul, Argeş, Tribuna şcolii argeşene, Buletin de informare şi documentare (Piteşti). Studii, articole, comentarii, interviuri, recenzii, reuniuni tematice naţionale. Membru, diverse foruri ştiinţifice în domeniu. Eponime: Şcoala Mălureni, Argeş. Profesor emerit, alte aprecieri publice antume şi postume. (C.M.V.).

 

TUDOSE, Vasile (Piţigaia, Stâlpeni, Muscel, 1916 – Bucureşti, 1944). Lucrător industrial, militant politic. Activitate productivă, unităţi din sistemul Căilor Ferate Române, Bucureşti (1932-1944). Membru marcant, Partidul Comunist Român. Distinct: participant la grevele muncitoreşti din Capitală, Atelierele Griviţa (februarie 1933); secretar, Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist (1942-1944). Eponimie: Uzina de Piese Auto, Colibaşi/Mioveni, Argeş (1952-1968). Atestări documentare. Diverse aprecieri comunitare antume şi postume. (I.I.Ş).

 

TUDOSESCU, Ion Gh. (n. Rădeşti, Stâlpeni, Muscel, 12 decembrie 1930). Profesor universitar, filosofie, manager. Şcoala Pedagogică, Câmpulung, Muscel (1950), Universitatea din Bucureşti (1954). Doctorat, filosofie, Bucureşti (1970). Documentări externe. Activitate didactică permanentă în Capitală: Institutul de Medicină şi Farmacie (1957-1959); Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie (1959-1966); Institutul Politehnic (1971-1976); Universitatea din Bucureşti (1976-1999). Profesor universitar (1974). Complementar, Universitatea Spiru Haret, Bucureşti (1990-2010), coordonator, Filialele Câmpulung şi Piteşti (Argeş). Volume importante: Tratat de ontologie, I (2003); II (2003); III (2004); Filosofia şi condiţia umană (2006); Dialectica actuală a vieţii sociale şi sensul istoriei (2007). Numeroase studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse foruri ştiinţifice în domeniu. Premiul Vasile Conta al Academiei Române (1971), Doctor Honoris Causa, Universitatea Spiru Haret, Bucureşti (2004) şi Universitatea din Piteşti (2004). Alte aprecieri publice. (O.M.S.).  

 

TUICĂ, Ion (Coşeşti, Muscel, 16 iunie 1914 - Câmpulung, Argeş, 9 ianuarie 2008). Lucrător industrial, parlamentar. Şcoala de Arte şi Meserii, Piteşti, Argeş (1934). Activitate productivă: Industria Aeronautică Română, Braşov (1937-1943); Fabrica de Elice pentru Avioane, Câmpulung,  Muscel (1944-1945); Intreprinderea Mecanică/Aro, Câmpulung (1947-1976). Inovaţii brevetate. Recunoscut în domeniul fabricaţiei pompelor montate pe autoturisme performante. Deputat de Argeş în Marea Adunare Naţională, Circumscripţia Electorală Câmpulung (1961-1965), reprezentând Frontul Democraţiei Populare. Dezbateri cetăţeneşti, propuneri legislative, alte reuniuni publice pe teme de interes major. Contribuţii la sporirea potenţialului industrial din Argeş – Muscel. Aprecieri comunitare antume şi postume. (M.M.B.).

 

TUIU, Gheorghe (Piteşti, Argeş, 24 februarie 1924 – ?). Lucrător industrial, militant politic, parlamentar. Activitate productivă, Depoul Căilor Ferate Române, Piteşti. Lider, organizaţiile Partidului Muncitoresc Român: Colibaşi, Argeş  (1953-1954); Piteşti (1955-1960). Preşedinte, Consiliul Regional/Judeţean Argeş al Sindicatelor (1960-1969); responsabilităţi publice locale (1969-1987). Deputat de Argeş în Marea Adunare Naţională, circumscripţiile  electorale Poiana Lacului (1961-1965; 1965-1969) şi Domneşti (1969-1975), reprezentând Frontul Democraţiei Populare. Dezbateri cetăţeneşti, propuneri legislative, reuniuni tematice zonale şi naţionale, stimularea preocupărilor obşteşti.  Contribuţii la evoluţia economiei, vieţii sociale, administraţiei din Argeş - Muscel pentru etapele amintite. Diverse aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

TUNARU, Nicolae I. (Văleni, Olt, 24 ianuarie 1935 – Piteşti, Argeş, 9 mai 2010). Inginer, electroenergetică, manager. Stabilit în Argeş, din 1959. Liceul Teoretic, Roşiori de Vede, Teleorman (1953), Institutul Politehnic, Timişoara (1958). Documentări externe. Activitate specializată permanentă: Întreprinderea de Reţele Electrice, Piteşti: şef, Serviciul Tehnic (1959-1962); şef, Serviciul Electrificări Rurale (1962-1968); director, Şantierul Construcţii – Montaj (1968-1994). Ulterior, director general, SC Electroconstrucţia/Elco SA, Piteşti (1994-1997). Numeroase studii, analize, rapoarte, proiecte pentru: reţele rurale şi urbane de distribuţie; transformatoare; instalaţii interioare sau exterioare; amenajări publice. Implicări comunitare permanente. Contribuţii directe la: modernizarea iluminatului zonei centrale Piteşti; redimensionarea Memorialului de Război Mateiaş; adaptarea capacităţii sectoarelor coordonate la ritmul industrializării intensive şi cooperativizării agriculturii zonei Argeş-Muscel. Membru, diverse foruri profesionale în domeniu, alte aprecieri publice antume şi postume. (I.T.B.).

 

TUNELUL RUTIER MONTAN CAPRA-BÂLEA LAC (1974~). Amenajare specială pe Drumul Naţional FC Transfăgărăşan, versantul de sud (Argeş), la interferenţă cu judeţul Sibiu. Investiţie guvernamentală. Subtraversarea Masivului Paltinul, vârful Iezerul Caprei, cotele 2025-2042 m; lungime, 887 m (115+825 – 116+712 km). Proiectant, Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice, Bucureşti; executant (august 1972 – aprilie 1974), Trustul de Construcţii Hidroenergetice, Bucureşti, Grupul de Şantiere Argeş, director, Nicolae Păunescu (v.); beneficiar, Direcţia Generală a Drumurilor, Bucureşti, Secţia Argeş, şef secţie, Ioan Gheorghe (v.), diriginte, Alexandru Teodorescu. Inaugurare oficială, 14 septembrie 1974, Nicolae Ceauşescu (v.). Modernizare ulterioară (iulie 1976 – decembrie 1982). Soluţii tehnice adecvate: înălţime gabarit, 4,40 m; lăţime carosabilă, 6,00 m; torcretări, hidroizolaţie, cămăşuială din beton şi plasă din oţel beton; drenuri colectoare; aerisire naturală; iluminat artificial; cale betonată; viteză de croazieră, 25 km/h. Lucrări permanente de întreţinere. Circulaţie restricţionată pe timpul iernii. Numeroase descrieri geografice, literare, turistice, alte atestări documentare. (G.N.P.).

 

TURCESCU, Robert B. (n. Piteşti, Argeş, 3 mai 1975). Jurnalist, moderator, literat. Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1993), Şcoala Superioară de Jurnalistică, Bucureşti (1997), Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea din Bucureşti (1998). Documentări externe continentale. Activitate specializată permanentă în Capitală (1993~). Redactor, Pop Rock & Show (1993); Curierul Naţional (1993); reporter/redactor-şef, Radio Total (1993-1998); redactor-şef/ realizator, Europa FM (2000-2008); prezentator, Telematinal, TVR; redactor, Evenimentul Zilei (2001). Colaborator, Dilema; realizator, emisiunea 100%, Realitatea TV (2003-2010); redactor-şef, Cotidianul (2004-2005); redactor-şef/editorialist, Academia Caţavencu; director, Realitatea FM; realizator emisiuni, B1 TV (2010-2014). Colaborări didactice, instituţii de învăţământ superior pentru jurnalism din Capitală (1998–2003). Preocupări muzicale, trupe rock: Kapela (Piteşti); Casa Presei (Bucureşti). Distinct: participare, finala preselecţiei Eurovision, România (2013), piesa Un refren. Volume importante (proză): Dincolo (2000); Dans de Bragadiru (2004); Fiare vechi. Dileme cotidiene (2005). Analize, editoriale, studii de caz, anchete, interviuri, informaţii, comentarii pe teme actuale. Premii în domeniu. Diverse aprecieri publice. (M.D.S.).

 

TURCU, Adrian T. (n. Ploieşti, Prahova, 15 septembrie 1947). Inginer, chimie industrială, inovator. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1970. Liceul Ştefan cel Mare, Suceava (1965), Institutul Politehnic Gheorghe Asachi, Iaşi (1970). Doctorat, ştiinţe tehnice, Bucureşti (2008). Stagii: Elveţia, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie. Activitate productivă permanentă, Combinatul Petrochimic/Arpechim, Piteşti (1970-2007), şef coordonator, secţiile Polietilenă şi Utilităţi; firme private (2007~), Piteşti, Turda (Cluj), Bucureşti. Porniri de instalaţii şi operare: India, Iran, România (Timişoara, Midia/Constanţa). Numeroase studii, articole, granturi/contracte de cercetare, inovaţii, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Domenii prioritare: tehnologia producerii polietilenei; gestionarea hidrogenului şi minimalizarea apei la desalinizarea ţiţeiului rafinat; analize Hazop în operarea proceselor. Contribuţii la dezvoltarea industriei chimice din Argeş. Diverse implicări comunitare. Aprecieri publice. (I.I.C.).

TURCU, Elisabeta I. (n. Oieşti Pământeni, Corbeni, Argeş, 16 septembrie 1954). Solistă, muzică populară, culegere de folclor. Liceul Corbeni (1973), Şcoala Populară de Artă, Piteşti (1974), Universitatea Spiru Haret, Bucureşti. Activitate profesionistă, Orchestra Doina Armatei, Bucureşti (1980~), alte instituţii de concerte din ţară. Festivaluri, recitaluri, protocol oficial, concursuri, spectacole. Turnee externe, state din Africa, Asia, America de Nord, Europa. Premii naţionale şi internaţionale. Discografie, înregistrări radio şi televiziune, selecţii pentru Fonoteca de Aur, Bucureşti. Piese de referinţă: Argeş, Argeşelule; Cine trece pe la poartă; Aseară, vîntul bătea; Cîntecul inimii mele; Lume, dragă lume. Prelucrări, adaptări, creaţii în domeniu. Colecţie de costume tradiţionale. Exponentă a cântecului argeşean şi muscelean. Consemnări critice favorabile, alte aprecieri comunitare. (L.I.P.).

 

TURCU, Vasile I. (Corbeni, Argeş, 3 octombrie 1920 – Bucureşti, 15 august 1985). Ofiţer de carieră, servicii speciale, diplomat militar. Studii liceale şi superioare în Capitală. Comandant, diverse unităţi militare din ţară. Numeroase misiuni oficiale interne sau externe. Distinct: Ambasada României la Berlin, Republica Democrată Germană (1961-1965). Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice specializate. Implicări constante în finalizarea anumitor proiecte comunitare, asumate de Primăria Corbeni. Ordine şi medalii autohtone, antume sau postume. (I.M.M.).

 

TURNAVITU (Secolul XVIII~). Familie tradiţională din Argeş. Proprietari rurali şi urbani, slujitori ai Curţii Domneşti din Capitală, funcţionari de stat, militanţi politici. Întinse suprafeţe de teren, imobile, alte bunuri cu valoare deosebită: Budişteni, Leordeni (Muscel); Piteşti (Argeş); localităţi apropiate. Mai cunoscuţi: Gligore T., nominalizat prin Catagrafia din 1838, având pământ, animale, pomi; căsătorit cu Tinca, şase copii; Demostene G. T. (v.); Scarlat G. T. (v.); Ştefan G. T. (v.). Implicări comunitare permanente. Contribuţii la susţinerea conceptelor privind modernizarea Ţării Româneşti. Diverse atestări documentare. (N.P.L.).

 

TURNAVITU, Demostene G. (Secolul XIX). Proprietar urban, funcţionar de stat, impiegat, militant politic. Domiciliu tradiţional la Piteşti, Argeş. Fiul lui Gligorie T., frate cu Scarlat T. (v.) şi Ştefan T. (v.) Şcoala Slobodă Obştească, Goleşti, Muscel. Participant direct la evenimentele din 1848 în Piteşti: arderea Regulamentului Organic şi a Arhondologiei/Condica rangurilor boiereşti; depunerea jurământului pe Noua Constituţie/Proclamaţia de la Islaz; voluntar în Tabăra de la Râureni, Vâlcea, cu gradul de căpitan, comandant, generalul Gheorghe Magheru. Colaborator al ocârmuitorului/prefectului de Argeş, Ioan Hristopol (v.). Destituit după înfrângerea revoluţiei, arestat, cercetat, întemniţat, Mănăstirea Văcăreşti, Bucureşti (27 septembrie 1848 – 4 mai 1849). Adept al Unirii Principatelor (1859) şi al Programului reformator, iniţiat de principele Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Consemnat în documentele oficiale privind anul 1848, publicate de Constantin D. Aricescu (v.), nominalizat în Istoria municipiului Piteşti (1988), alte aprecieri comunitare antume şi postume. (S.M.T.).

 

TURNAVITU, Scarlat G. (Piteşti, Argeş, 1813 - ?). Proprietar urban, profesor, militant politic, parlamentar. Fiul lui Gligore T. Suprafeţe de teren, imobile, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti, Argeş, sau localităţi apropiate. Şcoala Slobodă Obştească, Goleşti, Muscel. Activitate didactică temporară: institutor, Craiova (Dolj); director, Şcoala Preparandie/Normală, Buzău (1842-1848). Participant la revoluţia din 1848: ocârmuitor/prefect de Putna, Focşani (1 iulie – 16 septembrie 1848), reprezentând Guvernul Provizoriu; iniţierea arderii Regulamentului Organic şi a Arhondologiei/Condica rangurilor boiereşti; Râmnicu Sărat; depunerea jurământului pe Noua Constituţie/Proclamaţia de la Islaz. Nominalizat primul în Lista celor arestaţi la Văcăreşti, după 13 septembrie 1848, document oficial publicat de Constantin D. Aricescu (v.), în 1874. Cercetat, întemniţat (16 septembrie 1848 – 8 martie 1851), ulterior, eliberat. Adept al Unirii Principatelor (1859). Deputat de Argeş: Adunarea Ad-hoc a Munteniei, împreună cu Teodosie Murgescu (v.), preferaţi de categoriile rurale, secretar al acestui for (30 septembrie - 8 octombrie 1857); Adunarea Electivă (ianuarie 1859), susţinerea candidaturii lui Alexandru Ioan Cuza, ca domn şi al Ţării Româneşti. Contribuţii la înfăptuirea unor importante momente naţionale din perioada modernă autohtonă. Nominalizat în Istoria municipiului Piteşti (1988), alte atestări documentare importante. Aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

TURNAVITU, Ştefan G. (Piteşti, Argeş, 1821 - ?). Proprietar urban, funcţionar de stat, impiegat, militant politic. Fiul lui Gligorie T., frate cu Demostene T. (v.) şi Scarlat T. (v.). Şcoala Slobodă Obştească, Goleşti, Muscel. Participant direct la evenimentele din 1848 în Piteşti: arderea Regulamentului Organic şi a Arhondologiei/Condica rangurilor boiereşti; depunerea jurământului pe Noua Constituţie/Proclamaţia de la Islaz; propagandist. Destituit după înfrângerea revoluţiei, arestat, cercetat, întemniţat, Mănăstirea Văcăreşti, Bucureşti (24 septembrie 1848-4 mai 1849). Adept al Unirii Principatelor (1859) şi al Programului reformator, iniţiat de principele Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Consemnat în documentele oficiale privind anul 1848, publicate de Constantin D. Aricescu (v.), nominalizat în Istoria municipiului Piteşti (1988, alte aprecieri comunitare antume şi postume). (S.M.T).

 

TURTUROIU, Nicolae N. (n. Leordeni, Muscel, 7 decembrie 1937). Inginer mecanic, manager, inovator. Şcoala Medie Nr. 1/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1955), Institutul Politehnic, Bucureşti (1960). Specializare: industria de automobile. Documentări externe: state din Europa şi Asia. Activitate permanentă, Uzina Vasile Tudose/Întreprinderea de Autoturisme, Colibaşi/Mioveni, Argeş. Succesiv: tehnolog, şef birou proiectare, Secţia Agregate Auto (1960-1969); şef adjunct, proiectant II, Serviciul Tehnolog Şef (1969-1978); şef atelier, proiectant I, Centrul de Cercetare Ştiinţifică şi Inginerie Tehnologică pentru Autoturisme/CCSITA (1978-1982); inginer-şef, pregătirea fabricaţiei, Întreprinderea de Piese Turnate şi Pistoane Auto, Slatina, Olt (1982-1985); şef, Serviciul Investiţii, Centrala de Autoturisme Piteşti (1985-1986); director tehnic, director de fabrică, şef departament, director programe, Întreprinderea de Autoturisme, Colibaşi/Mioveni (1986-1999). Scrieri importante: Calculul capetelor de găurit multiax; Norma cu defecte admise la pistoanele auto. Colaborări didactice: Grupul Şcolar Ştefăneşti, Argeş (1965-1975). Inovaţii brevetate. Contribuţii directe la: asimilarea agregatelor auto folosite de unităţile din Argeş, Braşov, Dolj, Olt, Vâlcea; diversificarea producţiei de supape, cutii de viteze, pistoane; achiziţionarea unor utilaje performante din import. Analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Aprecieri publice. (M.T.D.).

 

TUTZĂ, Nicolae Cristian N. (Făgăraş, Braşov, 21 iulie 1952 - Piteşti, Argeş, 24 septembrie 1998). Actor de teatru şi film, funcţionar de stat. Stabilit la Piteşti, din 1978. Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1970), Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Ion Luca Caragiale, Bucureşti, Clasa Amza Pellea (1978). Activitate în domeniu: Teatrul George Bacovia, Bacău (1979-1980); Teatrul Alexandru Davila, Piteşti (1980-1993; 1997-1998). Consilier, Inspectoratul pentru Cultură al Judeţului Argeş (1993-1997). Roluri de referinţă: Mişu Felecan (Nota zero la purtare, Octavian Sava şi Virgil Stoenescu); Riselo (Dragoste la Madrid, Lope de Vega); Chester (Întâmplări din Capitală, Tudor Muşatescu): Poprişcin (Jurnalul unui nebun, Nikolai Vasilievici Gogol); Tânărul (Nu ne naştem toţi la aceeaşi vârstă, Tudor Popescu). Colaboratori cu case de film din Bucureşti. Preocupări regizorale. Consemnări critice favorabile. Contribuţii la redimensionarea programelor din instituţiile culturale argeşene după 1992. Membru: Asociaţia Oamenilor de Teatru şi Muzică/ATM; Uniunea Teatrală din România/UNITER. Aprecieri publice antume şi postume. (P.A.D.).

 

TUŢĂ, Romeo Vasile Gh. (Piteşti, Argeş, 30 ianuarie 1970 – Bucureşti, 22 decembrie 1989). Electronist. Liceul de Matematică şi Fizică Nr. 1/Colegiul Alexandru Odobescu, Piteşti (1988). Militar în termen, Unitatea Militară 01026, Drumul Taberei, Bucureşti. Misiune specială, zona centrală urbană, căzut la datorie, împuşcat mortal (22 decembrie 1989). Transportat la Spitalul Vitan-Bârzeşti, identificat ulterior (27 decembrie 1989). Înmormântat cu onoruri militare, Cimitirul Civil Sfântul Gheorghe, Piteşti (30 decembrie 1989). Titlul de Erou-Martir al Revoluţiei Române (17 mai 1991), sublocotenent post-mortem. Eponimie: stradă în municipiul Piteşti, Cartierul Războieni. Diverse atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (R.P.C.).

 

 

  • Corneliu Tamaş
  • Ioan Tâu
  • Aurelian Teodorescu
  • Ioan Teodorescu
  • Marin Teodorescu Gh.
  • Marin Teodorescu/Zavaidoc
  • Nicolae Teodorescu
  • Alexandru Teodosiade
  • Mihai Tican/Rumano
  • Gheorghe Toma
  • Gheorghe Tomescu
  • Vasile Tonoiu
  • Constantin Topliceanu
  • Eugen Trofin
  • Toma Trifonescu

 

Noutăți și evenimente

20.11.2018 - Anunț
Stimați vizitatori, În perioada 30 noiembrie-2 decembrie 2018, instituția noastră va fi închisă p...
Continuare


11.05.2018 - Anunț
Stimați vizitatori, Vă aducem la cunoștință că în zilele de 14-15 mai 2018 se vor executa la Cent...
Continuare


02.04.2018 - Anunț
Stimați vizitatori, Centrul de Cultură „Brătianu” anunță programul special de vizitare din timpul...
Continuare


© 2013 CENTRUL DE CULTURĂ "BRĂTIANU"