CENTRUL DE CULTURĂ „BRĂTIANU”
Instituție de cultură finanțată de Consiliul Județean Argeș
ro  |  en
Home Enciclopedia Argesului si Muscelului LITERA Ș

Ş

 

ŞANDRU, Ioan R. (n. Vălişoara, Livezile, Alba, 30 iulie 1934). Inginer mecanic, manager. Stabilit în Argeş, din 1966. Şcoala Medie, Câmpeni, Alba (1953), Institutul Politehnic, Braşov (1965). Documentări externe: Franţa, Spania. Specializare, industria de automobile. Iniţial, Întreprinderea Aro, Câmpulung (1965-1966). Activitate permanentă, Întreprinderea de Autoturisme, Colibaşi/Mioveni: tehnolog, caroserie (1966-1970); şef, secţiile punţi (1970-1973) şi transmisii (1973-1975); inginer şef, prelucrări mecanice (1975-1985); director de producţie automobile (1985-1990); director tehnic, SC Autoro SA (1990-1999). Contribuţii directe la: fabricarea autoturismelor Dacia 1100 şi Dacia 1300, licenţă Renault, Franţa; omologarea reperelor din gama Estafette; îmbunătăţirea proiectării specifice. Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale. Membru, diverse asociaţii profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (M.T.D.).

 

ŞANDRU, Viorel Gh. (n. Câineni, Vâlcea, 22 august 1949). Inginer mecanic, cercetător, manager. Stabilit în Argeş, din 1972. Liceul Brezoi, Vâlcea (1967), Universitatea din Braşov (1972). Exprimări externe: Australia, Danemarca, Franţa, Ungaria. Activitate permanentă, industria de autoturisme. Succesiv: proiectant, Grupul Uzinelor de Automobile, Piteşti, Argeş (1972-1973); cercetător ştiinţific (1974-2000), Institutul de Cercetări pentru Automobile, Colibaşi/Mioveni, Argeş (ICSITA, CCSITA, CESAR), director coordonator (1997-2001); Biroul de Studii Automobile Dacia, director coordonator adjunct (2001-2007); Direcţia Prestaţii Client RTR Dacia, şef program (2007-2010); Renault Tehnologie Roumanie, Centrul Tehnic Titu, Dâmboviţa, gestiune, piste de încercare (2010~). Contribuţii directe la: integrarea Dacia 1300; dezvoltarea  proiectelor pentru Dacia Mediu Litraj, Dacia Foarte mic Litraj, Dacia Autocamionete, Dacia 1304, Dacia Nova, Dacia Euro II; Dacia Supernova, Dacia Solenza; introducerea în fabricaţie Logan. Studii, rapoarte, reuniuni tematice, inovaţii în domeniu. Colaborări didactice, Institutul de Învăţământ Superior/Universitatea din Piteşti (1975-1997). Membru, diverse foruri profesionale autohtone, alte aprecieri publice. (M.T.D.).

 

ŞAPCALIU, Gheorghe (Buzău, 1867 – Câmpulung Muscel, 15 iunie 1941). Profesor, istorie şi limba latină, om de cultură. Stabilit la Câmpulung, din 1891. Studii liceale, Buzău (1887), superioare, Bucureşti (1891). Activitate didactică permanentă, Câmpulung, Muscel: Şcoala Normală Carol I (1891-1905); Gimnaziul/Liceul Dinicu Golescu (1905-1929). Preocupat constant de cunoaşterea tradiţiei statelor din Africa, America de Nord, Europa. Adept al sistemului educaţional informativ: stimularea studiului valorilor clasice din Antichitate şi Renaştere; direcţionarea gândirii elevilor spre înţelegerea motivaţiei evenimentelor seculare; acceptarea dialogului; evocarea marilor personalităţi universale. Figură distincă a reşedinţei Muscelului, integrat discret spiritului Cetăţii, conlucrări intelectuale cu personalităţi marcante ale timpului. Aprecieri publice antume şi postume. (I.M.D.).

 

ŞCHEIANU, Dumitru Gh. (n. Călăraşi, 13 decembrie 1949). Ofiţer de carieră, profesor universitar, electronică, manager.  Integrat preocupărilor argeşene, din 2001. Liceul Militar, Câmpulung Moldovenesc (1967), Şcoala Militară Superioară Rachete Antiaeriene (1970), Academia Tehnică Militară, Bucureşti (1981), Universitatea Politehnică, Bucureşti (1994). Doctorat, electronică, Bucureşti. Activitate specializată: Academia Tehnică Militară, Bucureşti (1981-1990); Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului, Bucureşti (1990-1994); director, Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale, Bucureşti (1994-2005) Preocupări didactice, Universitatea din Piteşti (2001~). Volume importante: Microelectronica. Circuite integrate. Structuri. Aplicaţii (1998);  Compendiu de teoria semnalelor în locaţie (1998); Semnalele – purtătoarele informaţiei (2007); Semnale (2007, în colaborare).  Profesor universitar (2005). Numeroase articole, comunicări, referate, granturi/contracte de cercetare-proiectare publicate în reviste din ţară sau străinătate. Invenţii, inovaţii programe naţionale şi internaţionale. Membru, diverse asociaţii profesionale în domeniu. Aprecieri publice. (M.C.S.).

 

ŞCOALA DE AGRICULTURĂ, DOBROGOSTEA (1903-1993). Prima instituţie  de  stat cu acest profil din judeţul Argeş, iniţiator, Mihail Manolescu (v.). Denumită, pentru început, Şcoala Profesională de Agricultură (1903-1908). Ulterior: Şcoala Elementară cu două clase (1908-1916;1919-1943); Şcoala Inferioară cu patru clase (1944-1948); Şcoala Profesională cu patru clase (1948-1962). Patrimoniu propriu: clădiri administrative, săli de clasă, bibliotecă, internat, locuinţe; fermă pentru instruire practică Dobrogostea (Merişani) şi Găvana (Piteşti); colecţii botanice, câmp de experienţă, culturi cerealiere, plantaţii pomicole, grădină de legume, loturi semincere, sector zootehnic, instrumentar specific. După 1962: Şcoala de Contabilitate şi Pregătirea Cadrelor din Agricultura Cooperatistă (1962-1988); Şcoala pentru Perfecţionarea Personalului Economic din Agricultură, subordonată Ministerului Agriculturii, Bucureşti (1988-1993). Directori cunoscuţi: Traian Băilă, Mihail Bărbulescu, Dumitru Vasiliu, Marin Berechet, Ioan Tocilă, Teodor Apostu, Gheorghe Bujor, Nicolae Bogoi, Vasile Zarioiu (v.), Gheorghe Secară (v.). Conlucrări comunitare. Clădiri folosite, temporar, de Casa Agronomului Argeş (1993-1996), transferate, apoi, Universităţii din Piteşti. Diverse atestări documentare. (C.D.B.). 

ŞCOALA DE APLICAŢIE PENTRU APĂRARE/CENTRUL DE PREGĂTIRE PENTRU APĂRARE NUCLEARĂ, BIOLOGICĂ ŞI CHIMICĂ DIN CÂMPULUNG (1957-1960; 1969~). Instituţie cu statut special, profilată pe activităţi militare specifice prevenirii şi combaterii efectelor atacurilor nucleare, biologice, radiologice sau chimice. Elaborarea doctrinei naţionale în domeniu, constituirea structurilor aferente operaţiunilor ONU şi NATO, implicarea detaşamentelor proprii în misiuni internaţionale, prezenţa unor ofiţeri în state majore interarme din Africa, America, Asia, Europa. Subunitate etalon: Compania 383. Comandanţi cunoscuţi: Nicolae Popescu (v.), Tudorel Radu. Participări permanente la pregătirea civililor pentru apărare în caz de pericol. Diverse atestări documentare interne şi externe. (M.M.B.).

 

ŞCOALA DE APLICAŢIE PENTRU UNITĂŢI DE LUPTĂ MIHAI VITEAZUL/ŞCOALA DE OFIŢERI TANCURI, PITEŞTI (1949~). Instituţie de învăţământ militar, existentă în reşedinţa Argeşului de la 17 august 1949, unitate aflată, iniţial, în Garnizoana Sibiu (1948-1949). Suport logistic, preluat de la Şcoala de Ofiţeri Artilerie Carol I, funcţională, pentru o perioadă, la Piteşti, în perioada interbelică. Fuziune cu Şcoala de Ofiţeri Tehnici Auto, Bucureşti, primul comandant (17 august 1949 – februarie 1950), Grigore Arcadie Duceag. Drapel de luptă: 30 decembrie 1954. Titulaturi succesive, adecvate evoluţiei direcţionale de profil. Unitate personalizată, 30 decembrie 1962: Şcoala Superioară de Ofiţeri Tehnici Activi Tancuri şi Auto Mihai Viteazul, Piteşti, Argeş. Durata studiilor: patru ani (1962-1969); trei ani (1969-1989). Unificare managerială temporară cu Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri Basarab I, Piteşti (1987-1990). După 1990, structură de grad universitar (patru ani), succesiv: Institutul Militar de Tancuri (1990-1997); Şcoala de Aplicaţie pentru Tancuri şi Auto, respectiv Infanterie şi Vânători de Munte. Locaţie reabilitată, extinsă şi dotată conform actualelor criterii continentale. Baze de antrenamente, Smeura/Moşoaia şi Bascov (Argeş). Numeroase serii de absolvenţi, ajunşi în importante funcţii operative sau publice, naţionale şi internaţionale. Actuala denumire din 2005, subordonând: Centrul de Pregătire pentru Blindate, Piteşti (Argeş); Centrul de Pregătire a Infanteriei Constantin Brâncoveanu, Făgăraş (Braşov); Centrul de Pregătrie Montană Bucegi, Predeal (Braşov). Comandanţi cu activitate mai îndelungată: Sergiu Malinovski (colonel), Vasile Milea (v.), Ioan Săftescu (v.), Vasile Dumitraşcu (v.), Constantin Anghel (v.), Ilie Dragomir (v.), Mihai Chiriţă (v.), Emilian Pîşu (colonel, doctor, ştiinţe militare). Volum monografic (2010). Implicări constante în viaţa Cetăţii. Importante atestări documentare. (G.I.N.).

 

ŞCOALA DE ARTILERIE, PITEŞTI (? - 1949). Instituţie de învăţământ militar pentru pregătirea ofiţerilor, existentă, iniţial, în Bucureşti. Clădiri speciale, construite pe terasa superioară a reşedinţei Argeşului. Activităţi teoretice, poligoane de tragere, exerciţii coordonate cu alte arme, participări la realizarea anumitor proiecte comunitare. Concomitent, existenţa în localitate a Şcolii pentru Subofiţeri, unite, la 22 iunie 1945, sub comanda generalului de brigadă, Ioan Burnea, funcţie acordată, ulterior, colonelului Miltiade Buzdea (martie 1948). Ministrul Apărării Naţionale, Emil Bodnăraş. Patrimoniu oferit Şcolii de Ofiţeri Mihai Viteazul, transferată din Garnizoana Sibiu (1949), astăzi, Şcoala de Aplicaţie, Piteşti. Importante atestări documentare. (G.I.N.).

 

ŞCOALA DE CÂNTĂREŢI BISERICEŞTI DIN CÂMPULUNG (1852~1948). Instituţie de învăţământ eclesiastic, program special, pregătirea cantorilor de strană pentru parohiile ortodoxe din Muscel şi judeţele limitrofe. Fondator: Gheorghe Căciulă, compozitor, psalt, profesor la Câmpulung (până în 1855). Locaţie iniţială: Biserica Sfântul Nicolae, Câmpulung. Discipline prioritare de studiu: citire, scriere, religie, muzică sacră, istorie. Pentru absolvenţi, temporar, competenţe didactice, şcoli rurale. Activitate agreată de forurile eparhiale şi civile din Capitală, prefectură, primăria urbană. Diverse implicări comunitare. Atestări documentare, notificări memoriale, consemnări monografice. (S.P.P.).

 

ŞCOALA DE CÂNTĂREŢI BISERICEŞTI DIN CURTEA DE ARGEŞ (1910~1948; 1990~). Instituţie de învăţământ eclesiastic, program special, pregătirea cantorilor de strană pentru parohiile ortodoxe din Argeş şi judeţele limitrofe. Iniţial, transferarea unităţii de la Piteşti, ulterior, entitate distinctă. Locaţii succesive: anexele Bisericii Flămânzeşti; clădire oferită de Societatea Frăţia a Clerului din Eparhia Argeşului, Piteşti, pentru Episcopia Argeşului (1912); imobil nou (1915), zona centrală urbană. Obiecte de studiu (trei ani): muzică vocală, muzică bisericească, Vechiul şi Noul Testament, morala, liturgica, limba română, istoria patriei, dreptul cetăţenesc. Elevi proveniţi, prioritar, din mediul rural, întreţinere asigurată, parţial, de Episcopia Argeşului. Directori, cu activitate îndelungată: Vasile Predeanu; Aurel Popescu. Reconfigurare după 1990. Implicări comunitare permanente. Diverse atestări documentare. (S.P.P.).

 

ŞCOALA DE CÂNTĂREŢI BISERICEŞTI DIN PITEŞTI (1897~1948). Instituţie de învăţământ eclesiastic, program special, pregătirea cantorilor de strană pentru parohiile ortodoxe din Argeş şi judeţele limitrofe. Iniţiativa Societăţii Cultural-Filantropice Frăţia a Clerului din Eparhia Argeşului, preşedinte, Dimitrie Lascăr (v.), deschidere oficială, 1 octombrie 1897. Profesori cu activitate îndelungată: Radu Budescu; Teodor Băjenaru (v.); Platon Ciosu (v.). Locaţii succesive: anexele Protoieriei (1897-1899);  chiliile Bisericii Greci (1899-1905); imobil propriu, inaugurare, 14 noiembrie 1905, zona centrală urbană. Cadre didactice din rândurile preoţilor. Obiecte de studiu (trei ani): muzică vocală, muzică bisericească, dogmatică, morala, liturgica, limba română, istoria patriei, dreptul cetăţenesc. Elevi proveniţi, prioritar, din mediul rural, folosiţi, uneori, după absolvire, inclusiv, ca dascăli/învăţători. Diverse implicări comunitare. Suport documentar, volumele: Anuarul oraşului Piteşti (1936); Episcopia Argeşului. 1793-1949 (2005), alte informaţii ale timpului. (S.P.P.).

 

ŞCOALA DE CONTABILI COOPERATORI ŞI GOSPODARI AGRICOLI, GOLEŞTI (1943-1949). Unitate specială de învăţământ, organizată din iniţiativa Institutului Naţional al Cooperaţiei, Bucureşti, director general, George Minescu. Deschiderea oficială: 1 octombrie 1943, Conacul Goleştilor, Goleşti, Muscel. Durata studiilor, trei ani, elevii în vârstă de cel puţin 13 ani, recomandaţi, expres de consiliile cooperatiste rurale, preoţi şi învăţători. Săli pentru activităţi teoretice, dormitoare, bucătărie, sufragerie, fermă (16 hectare), donaţie, Elena Perticari-Davila (v.), animale de rasă, maşini, unelte agricole, practică productivă. Director cunoscut: Alexandru Constantinescu (Bucureşti), gestionarul restaurării clădirilor tradiţionale din Curtea Goleştilor (1942-1943), finanţare centrală. Posibilităţi de edificare a unui local propriu, acţiune nefinalizată. Pentru anul şcolar1948-1949, şcoală de apicultură. Instituţii asemănătoare: Ismail (Basarabia); Luduş (Transilvania); Orşova (Banat). Suport documentar: Curierul Cooperaţiei Române, Nr. 7, din 1943, Bucureşti; arhiva Muzeului Viticulturii şi Pomiculturii, Goleşti, Ştefăneşti, Argeş. (C.D.B.).

 

ŞCOALA DE ECONOMIE CASNICĂ DIN TEIU (1911~1948). Instituţie de învăţământ profesional pentru fete, organizată conform prevederilor Legii din 1899, aprobată în Parlamentul României. Distinct, la Teiu-Deal: clădiri construite din fondurile Prefecturii Judeţului Argeş (34765 lei, curs 1910), terenuri experimentale, ateliere, microfermă zootehnică, internat, cantină, alte dotări specifice. Iniţial, transferarea unităţii de la Budişteni, Muscel (1911-1912), ulterior, entitate proprie. Directoare cunoscută: învăţătoarea Maria S. Iordache/Bichiu. Activitate agreată prin ministerele Instrucţiunii Publice şi Agriculturii, Bucureşti. Folosirea ulterioară a imobilului, Gimnaziul Unic Mixt Teiu-Deal (1948), director, Gheorghe Petre (v.). Diverse atestări documentare. (I.M.D.).

 

ŞCOALA DE FOTBAL SPORTING DIN PITEŞTI (2000~). Unitate specializată în pregătirea copiilor şi juniorilor pentru performanţe în domeniu. Fondator: Victor Jigman, fost preşedinte al Clubului de Fotbal Argeş. Activitate permanentă la Piteşti până în 2014, continuată, ulterior, la Câmpulung, finanţator principal, Nicolae Badea, acţionar, Clubul de Fotbal Dinamo, Bucureşti. Integrare instituţională în structura centrelor regionale de profil. Manager, preşedinte executiv şi antrenor coordonator, Tănase Dima. Promovarea constantă a tinerilor talentaţi în echipe de fotbal din ţară sau alte state europene. Diverse atestări documentare. (L.V.M.).

 

ŞCOALA DE GOSPODĂRIE RURALĂ GRADUL I, BUDIŞTENI (1904-1911; 1912-1948). Instituţie publică, pregătirea fetelor pentru activităţi casnice, menaj, ţesătorie, agricultură. Locaţii succesive: Casa Constantin Simescu (1904-1908); Casa obştei Topoloveanu (1908-1911); Casa Constantin Popescu (1912); clădire proprie (1913-1948), fermă (zece hectare), alte extinderi şi dotări specifice. Iniţiator: Alexandru Popescu, învăţător, primarul comunei Budişteni, Muscel. Directoare cunoscute: Maria Vasilescu, Elena Constantinescu, Stela Ştefănescu, Eufrosina Popescu, Ioana Rădulescu. Activităţi agreate prin ministerele Instrucţiunii Publice şi Agriculturii, Bucureşti. Bază materială  preluată de Şcoala primară/Gimnazială Budişteni, Leordeni, Argeş, numită, din 2007, Constantin  C.D. Fântâneru (v.). Unităţi asemănătoare la: Topoloveni (Muscel); Şuici, Teiu, Tigveni (Argeş). Diverse atestări documentare. (I.M.F.).

 

ŞCOALA DE LA BISERICA SFÂNTUL GHEORGHE DIN PITEŞTI (Secolul XVIII). Unitate începătoare de învăţământ autohton, existentă pe lângă locaşul de cult creştin ortodox amintit. Dascăli cunoscuţi: Ianache biv vătaf de copii (29 aprilie 1753); Ion vătaf ot şcoala nouă domnească ot Sfântul Gheorghe (1764); Ioan robul lui Dumnezeu… aproape de această sfântă biserică, în casa Manului Cojocaru (6 august 1784). Interferenţe cu Şcoala Domnească, organizată, în 1780, pe baza prevederilor hrisovului din ianuarie 1776, emis de voievodul Ţării Româneşti, Alexandru Ipsilanti (1774-1782). Dascăl de limba română, plătit din bugetul statului. Evoluţii ulterioare. Atestări de arhivă, consemnări documentare tradiţionale, Vasile Alexandrescu Urechia, Marin M. Branişte (v.). Numeroase comentarii contemporane. (I.M.D.).

 

ŞCOALA DE LA SCHITUL BULIGA DIN PITEŞTI (1751~1900). Unitate tradiţională de învăţământ, limbile română, slavonă, greacă, germană, statut public, parohial sau particular. Iniţial, şcoală de învăţătură românească, fondator, Martin P. Buliga (v.), acces gratuit şi pentru copiii oamenilor săraci (25 mai 1751), plata dascălului din veniturile schitului. Redimensionarea spaţiului, două odăi alături de chiliile monahilor, egumen, Partenie Nica (1786-1827). Ulterior, şcoală teologică/gimnaziu (mijlocul secolului XIX), pregătire gratuită a viitorilor preoţi, activitate coordonată de episcopul Argeşului, Samuil Tărtăşescu (v.). După 1886, şcoală pentru fete, pension al institutoarei germane, Margareta Veldin. Atestări de arhivă, consemnări documentare, Dimitrie Butculescu (v.), Marin M. Branişte (v.). Numeroase comentarii contemporane. (I.M.D.).

 

ŞCOALA DE MESERII CONSTANTIN MICULESCU DIN ŞUICI (1926-1939; 1950-1963). Instituţie de învăţământ profesional, subordonată Ministerului Economiei Naţionale, donator-fondator, Constantin Miculescu (v.). Patrimoniu complex: săli de clasă, ateliere, internat, cantină, casa directorului, anexe. Durata studiilor, trei ani, secţiile: rotărie, tâmplărie, fierărie, croitorie, lăcătuşerie. Reorganizată funcţional pentru: Gimnaziul Industrial de Băieţi (1939-1948); Gimnaziul Unic de Fete (1945-1948); Gimnaziul Unic Mixt (1948-1950). Complementar, Şcoala de Gospodărie şi Industrie Casnică/Şcoala de Menaj (1941-1948), transferată de la Cepari, Argeş, coordonatori, Luli Stănescu, Constantin Dumitrescu. Ulterior (1963-2003), Şcoala Specială, aparţinând Ministerului Muncii, calificare productivă pentru băieţi sau fete (croitorie, ţesătorie covoare). Reabilitarea locaţiei tradiţionale, extinderi pavilionare, dotare adecvată. Directori cunoscuţi: Gheorghe Melinte, Mihail Penişoară, Vasile Veţeleanu, Gavrilă Rudeanu, Dumitru D. Budan, Nicolae Diaconu. După 2003, succesiv: Centrul Special de Plasament (2003-2004); Unitate de Asistenţă Medico-Socială/ Azil de Bătrâni (2004~), director, Vasile Neacşa.  Atestări  documentare. Implicări comunitare permanente. (C.D.B.).

 

ŞCOALA DE MESERII REGINA ELISABETA, CURTEA DE ARGEŞ (1901-1948). Instituţie de învăţământ profesional, pregătirea elevilor pentru activităţi familiale şi publice, industriale sau agrare. Locaţie proprie, zona Bisericii Episcopale: săli de clasă, ateliere, internat, cantine, terenuri sportive. Primar, Traian Popescu (v.). În programul de studiu: instruire practică, obiecte teroetice, probe de lucru, examene finale. Reorganizări succesive, raportate la deciziile ministerului de resort. După 1919, clase inclusiv pentru gimnaziu industrial. Imobil preluat, ulterior, de Şcoala Medie Horticolă/Liceul Agricol Constantin Dobrescu – Argeş. Prezenţă activă în viaţa Cetăţii. Diverse atestări documentare. (N.I.M.).

 

ŞCOALA DE NOTARI DIN CURTEA DE ARGEŞ (1908~1926). Instituţie de învăţământ cu program special pentru pregătirea funcţionarilor publici ai  primăriilor urbane şi rurale, durata studiilor, un an, cu frecvenţă sau în particular, examen final, comisie aprobată prin decizia forurilor judeţene specializate. Iniţiatori: prefectul Argeşului, Nicolae Brânzeu (v.); Petre Ştefănescu, inspector judeţean, director fondator  Unificare, pentru etapa 1910-1915, cu Şcoala de Notari din Târgu Jiu (Gorj). Noţiuni juridice, istorice, administrative, caligrafice, literare, cadastrale. Complementar: practică agricolă, fermă proprie (zece hectare). Sediul: casele Pandele Ionescu, din localitate. Total absolvenţi: 411, din care, 304 proveniţi de la cursurile permanente. Contribuţii distincte la: îmbunătăţirea activităţii specifice comunităţilor urbane şi rurale, ortografierea corectă a documentelor oficiale, sistematizarea şi uniformizarea conţinutului actelor emise în etapa imediat următoare formării României Mari; conservarea fondurilor arhivistice locale. Diverse atestări dcumentare. (I.T.B.).

 

ŞCOALA DE OFIŢERI DE ARTILERIE CAROL I, PITEŞTI (? – 1948). Instituţie de învăţământ militar, aparţinând ministerului de resort, Bucureşti. Locaţie edificată pe terasa superioară a reşedinţei Argeşului, integrată Garnizoanei Piteşti. Prima unitate cu acest profil din Muntenia, participantă la cel de Al Doilea Război Mondial (1941-1945). Încetarea activităţii în contextul reorganizării Armatei Române după finalizarea conflagraţiei amintite. Bază materială redimensionată pentru Şcoala de Ofiţeri de Tancuri, Piteşti (1949-1952), transferată din Garnizoana Sibiu, denumită, succesiv: Şcoala Militară de Tancuri (1952-1956); Şcoala Militară de Ofiţeri de Tancuri şi Auto (1956-1962); Şcoala Superioară de Ofiţeri Activi de Tancuri şi Auto Mihai Viteazul (1962-1969). Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Tancuri şi Auto Mihai Viteazul (1969-1987); Şcoala Militară de Tancuri şi Auto Mihai Viteazul (1987-1990); Şcoala Militară de Tancuri Mihai Viteazul (1990-1991); Institutul Militar de Tancuri Mihai Viteazul (1991-1997); Şcoala de Aplicaţie pentru Tancuri şi Auto Mihai Viteazul (1997-2005); Şcoala de Aplicaţie pentru Unităţi de Luptă Mihai Viteazul (2005~). Numeroase atestări documentare. (G.I.N.).

ŞCOALA DOMNEASCĂ DE LA CÂMPULUNG (1669~?). Unitate medievală de învăţământ primar, iniţiator, Antonie Vodă din Popeşti, domn al Ţării Româneşti (1669-1672). Activitate intermitentă, incinta Curţii voievodale, Câmpulung, Muscel. Copii aparţinând principalelor categorii sociale urbane. Obiecte de studiu: limbile română şi slavonă, tematica preponderent religioasă, dascăli selectaţi dintre călugării Mănăstirii locale Negru Vodă. Verificarea periodică a cunoştinţelor (scris, citit, socotit). Importante atestări documentare. (V.N.P.).

 

ŞCOALA INFERIOARĂ DE MESERII DIN CURTEA DE ARGEŞ (1901-1936). Instituţie de învăţământ profesional (tâmplărie, împletituri de răchită, ceramică, sculptură în lemn, croitorie, arte decorative). Subvenţie anuală (1914-1918) din partea reginei României, Elisabeta (v.). Activitate desfăşurată în imobilele Seminarului Teologic din localitate. Clădire proprie nefinalizată (1921), teren folosit, ulterior, pentru edificarea Casei Orăşeneşti de Cultură. Director fondator, Matei Ivănceanu. După 1 septembrie 1936, Gimnaziul Industrial Regina Elisabeta, Curtea de Argeş. Transformări ulterioare. Diverse atestări documentare. (N.I.M.).

ŞCOALA ISRAELITĂ DIN PITEŞTI (1860-1948). Instituţie publică pentru învăţământul primar, organizată de comunitatea evreilor, pe lângă Sinagogă, zona centrală urbană. Cadre didactice şi elevi din localitate sau aşezări apropiate, limba idiş, taxe modice, susţinere externă. Director cu activitate îndelungată: Fintea Feinştein (medic). Edificiu propriu  (1926), astăzi, la intersecţia Bulevardul Eroilor – Strada Egalităţii, datare pavimentară, folosit, după 1946, pentru activităţi administrative, sociale, comerciale. În reşedinţa Argeşului, inclusiv Şcoala Catolică, director cunoscut, Ioan Iştoc. Preocupări agreate de Prefectură, Primărie, Consiliul Eparhial. Consemnări în: Anuarul general al oraşului Piteşti şi judeţului Argeş (1936); Istoria municipiului Piteşti (1988). Exprimarea diversificării spiritualităţii etnice în etapele invocate. Surse arhivistice. (S.P.P.).

 

   ŞCOALA MILITARĂ DE MAIŞTRI ŞI SUBOFIŢERI A FORŢELOR TERESTRE/ŞCOALA MILITARĂ DE SUBOFIŢERI TANCURI ŞI AUTO, PITEŞTI (1960~). Instituţie specializată de învăţământ, existentă, în reşedinţa Argeşului, de la 25 iulie 1960, organizată prin unificarea unităţilor funcţionale, anterior, la Târgovişte (Dâmboviţa), Mizil (Prahova), Craiova (Dolj). Succesiv: Şcoala Militară de Maiştri şi Subofiţeri Tancuri şi Auto (1964-1974); Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri Basarab I, Piteşti (1974-1987), unificată, managerial, cu Şcoala Militară de Ofiţeri Tancuri şi Auto Mihai Viteazul, Piteşti (1987-1991); Institutul Militar Auto Basarab I, grad superior şi mediu (1991-1996); Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Trupelor de Uscat (1996-2000); Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Terestre (2000~). Distinct: Centrul de Pregătire a Subofiţerilor (1999); module de comandă, conducere, luptători profesionişti (elevi şi cursanţi); colaborări externe; programe adaptate cerinţelor nord-atlantice. Denumire onorifică Basarab I (2004). Evaluare specială, maiştri, Comunicaţii şi Informatică (2010), folosiţi în Afganistan. Suport logistic propriu, preluat de la regimentele interbelice din Piteşti. Reabilitări, extinderi, dotări specifice actualelor cerinţe continentale. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Numeroase atestări documentare.  (G.I.N.).

ŞCOALA MILITARĂ/LICEUL ŞTEFAN CEL MARE DIN CÂMPULUNG (1940-1941). Instituţie specială de învăţământ preuniversitar, dislocată, temporar, din Cernăuţi, Bucovina, la Câmpulung Muscel (20 octombrie 1940 – 16 decembrie 1941). Staţionări intermediare în condiţiile notelor ultimative ale Uniunii Sovietice: Roman (Neamţ); Târgovişte (Dâmboviţa). Locaţii dispersate: Liceul de Fete (comanda, direcţia de studii, sălile de clasă, laboratoarele); Şcoala Oprea Iorgulescu (dormitoare, cantină); Vila Oprea Iorgulescu (birouri administrative, cazarea cadrelor didactice). Deschiderea oficială a cursurilor: 18 noiembrie 1940, primar, Grigore Grecescu (v.), prefect, Paul Gălăşeanu. Pentru etapa iunie-decembrie 1941, suplinirea gratuită a profesorilor plecaţi pe Frontul de Est, prin contribuţia rezerviştilor din Câmpulung. Revenirea la Cernăuţi, conform Ordinului Nr. 8373, din 29 octombrie 1941, emis de forurile ministeriale centrale, reluarea activităţii, 8 ianuarie 1942. Situaţii asemănătoare pentru: Şcoala Militară/Liceul Mihai Viteazul, Târgu Mureş, redislocat la Piteşti, Argeş (1944); Şcoala Militară/Liceul din Iaşi, evacuat, continuarea activităţii, la Câmpulung (1943-1946). Diverse atestări documentare. (M.M.B.).

 

ŞCOALA NAŢIONALĂ DIN CÂMPULUNG (1832-1864). Instituţie publică pentru învăţământul primar, limba română, înfiinţată, conform prevederilor Regulamentului Organic, la 28 noiembrie 1831. Deschidere oficială: 14 martie 1832, profesor – director fondator, Dimitrie Jianu (v.). Activitate coordonată de Eforia Şcoalelor, Bucureşti, director, Petrache Poenaru (v.). Demersuri convergente preocupărilor Primăriei urbane şi Ocârmuirii/Prefecturii Muscel. Locaţii succesive: chiliile Mănăstirii Negru Vodă (1832-1836); imobil propriu (1836). Durata instruirii, trei ani (1832-1851), ulterior, patru ani, acces pentru copiii tuturor categoriilor sociale (104, în 1835; 216, în 1857). Metodă lancasteriană, manuale şi obiecte specifice: scriere, citire, operaţii aritmetice, catehism, gramatică, geografie. Alfabet latin (1857). Cadre didactice cunoscute: Ioan Brezoianu (v.), Răducanu Burdeanu, Barbu Marinescu, Procopie Constantinescu. După 1838, Şcoala Normală (mixtă, 1841-1852), pregătirea învăţătorilor pentru sate, iniţiativă raportată la Porunca Departamentului Treburilor din Lăuntru, Bucureşti (14 ianuarie 1838). Încetarea temporară a cursurilor (1848-1851). Reorganizare fundamentală (1864). Astăzi, Şcoala Nr. 1 Oprea D. Iorgulescu (v.), Câmpulung, Argeş, edificiu reprezentativ (1928), arhitect, Dimitrie Ionescu – Berechet (v.). Importante atestări documentare. (V.N.P.).

 

ŞCOALA NAŢIONALĂ DIN PITEŞTI (1833-1864). Instituţie publică pentru învăţământul primar, limba română, înfiinţată, conform prevederilor Regulamentului Organic, la 23 aprilie 1832. Deschidere oficială: 5 februarie 1833, iniţial, 50 de elevi, maghistrat/primar urban, Constantin Lerescu (v.). Activitate coordonată de Eforia Şcoalelor, Bucureşti. Durata instruirii, trei ani (1833-1853), ulterior, patru ani, acces pentru copiii tuturor categoriilor sociale. Metodă lancasteriană, manuale şi obiecte specifice: scriere, citire, catehism, gramatică, aritmetică, geografie, primul examen deschis, 20 septembrie 1834. După 1838, Şcoala Normală (mixtă, 1841-1852), pregătirea învăţătorilor pentru şcolile primare săteşti din Argeş. Vizita domnului Ţării Româneşti, Gheorghe Bibescu (10 septembrie 1846), încetarea temporară a cursurilor (1848-1851); introducerea alfabetului latin (1857). Locaţii succesive: Casa Anica Enghel (1832-1833); anexele Episcopiei  (1833-1840); clădire proprie (1840), ridicată prin subscripţie comunitară (Uliţa Boierească/Strada Ion C. Brătianu). Patrimoniu acordat instituţiei succesoare, Şcoala de Băieţi Nr. 1 (edificiu nou, 1909), numită Nicolae Simonide, prin Decretul regal, din 15 decembrie 1910, semnat, Carol I (v.). Ulterior, Şcoala Nr. 1, Piteşti. Reorganizare fundamentală: Legea asupra instrucţiunii publice (5/17 decembrie 1864), votată în Camera Deputaţilor (16/28 martie 1864), aplicată, efectiv, din septembrie 1865. Directori: fondator, Nicolae Simonide (v.), Toma Sergiade/Sergiescu (v.), Anton Oncescu (v.), Vasile Urzescu (v.), Alexandru Teodosiade (v.), Gheorghe M. Franţescu (v.). Diverse scrieri şi referiri monografice. Valoroase atestări documentare. (I.M.D.).

 

ŞCOALA NORMALĂ DIN PITEŞTI (1919-1954). Instituţie publică de învăţământ preuniversitar, integrată sistemului naţional pentru pregătirea învăţătorilor, stabilit după făurirea României Mari (1918). Anterior (1915-1916), secţie specializată, Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş, clasa a V-a, aprobată de Ministerul Educaţiei, Bucureşti, solicitare insistentă: Toma Trifonescu (v.), Nicolae Brânzeu (v.), Grigore  T. Coandă (v.), Ion I. Purcăreanu (v.), Honoriu Bănescu (v.). Unitate distinctă: 10 noiembrie 1919, locaţie provizorie, Şcoala Nr. 1 (1919-1920). Titulaturi succesive: Şcoala Normală de Băieţi (1919-1933); Şcoala Normală de Învăţătoare (1933-1948); Şcoala Pedagogică de Fete (1948-1954). Locaţie proprie: Complexul Gheorghe Doja, Piteşti, edificat în 1922-1931, folosit, ulterior (1954-1962), de Şcoala Medie Mixtă Nr. 3 Alexandru Odobescu, astăzi, campus universitar. Directori cu activitate îndelungată: Ion N. Isbăşanu, Radu Petre, Sevasta Stavarache, Elisabeta Stoica. Scrieri monografice: Ion M. Dinu (v.); Petre Popa (v.). Continuarea tradiţiei: Liceul/Colegiul Alexandru Odobescu, Piteşti. Numeroase atestări documentare. (D.I.G.).

 

ŞCOALA POPORULUI (1894~1898). Publicaţie periodică, apărută lunar la Muşăteşti, Argeş. Primul număr: 15 august 1894, subintitulat Revistă educativă şi enciclopedică, ortografiere, Şcóla poporului. Director şi proprietar, Alexandru Valescu (v.). Articole, analize, comentarii, informaţii pe teme didactice, literare, agricole, medicale, religioase. Colaboratori: Florian Becescu (v.), Constantin Dobrescu - Argeş (v.), Alexandru Muşatescu (v.), Constantin Rădulescu – Codin (v.). Texte din: George Coşbuc, Mihai Eminescu, Ştefan O. Iosif, Lev Nicolaevici Tolstoi. Imprimare: Tipografia Societăţii pentru Cultura Ţăranului, Muşăteşti (1894-1895, 1897-1898); temporar, Bucureşti (1895-1896) şi Câmpulung, Muscel (1896-1897); Tipografia Ţăranul (Alexandru Valescu şi George Moisescu). Diverse implicări comunitare. (I.I.B.).

 

ŞCOALA POPULARĂ DE ARTE ŞI MESERII/ŞCOALA POPULARĂ DE ARTĂ, PITEŞTI (1958 ~). Instituţie de învăţământ public vocaţional, oferte formative pentru copii, tineri, adulţi. Domenii prioritare: muzică, pictură, teatru, coregrafie, folclor. Iniţial, cursuri facultative (1955-1958), complementare preocupărilor artistice ale Palatului Culturii, Piteşti, ulterior, activitate sistematizată disctinctă. Locaţii: Palatul Culturii (1955/1958); Casa Fostiropol/Muzeul Judeţean Argeş (1970~). Secţii externe urbane: Câmpulung (1959~), coordonatori cunoscuţi, Alexandru Donici, Gheorghe Paulian, Adrian Nicolae Radu (v.), Costeşti, Curtea de Argeş, Mioveni, Topoloveni, respectiv rurale: Albeştii de Muscel, Brăduleţ, Corbi, Coşeşti, Dobreşti, Rucăr, Valea Danului, Vlădeşti. Succese ale cadrelor didactice sau elevilor la spectacole, concursuri, festivaluri, expoziţii, reuniuni tematice. Absolvenţi pe scene reprezentative din România. Iniţiative distincte (în colaborare): Stagiune de operetă (1962~1972); Dansul Florilor (1984); Sus pe Argeş, la izvoare (1984, 2010); Expoziţia Naţională de Arte Plastice (1995); Festivalul de pian (2007); Speranţe argeşene (2008); Tabăra de meşteşuguri (2011). Exprimări externe. Directori cunoscuţi: Mircea Ştefănescu (v.), Dumitru Croitoru (v.), Ion Grecu (v.), Cornelia Voica (v.), Constantin Alexandrescu (v.), Vasile Rizeanu (v.), Gabriela Pendiuc (manager). Aniversări periodice (1969, 1980). Consemnări documentare: revista Preludii (editare proprie); Scriere monografică (2012), coordonator, Gabriela Pendiuc. Actuala denumire din 2010, locaţie înscrisă pe lista patrimoniului cultural naţional. Finanţator, Consiliul Judeţean Argeş. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Importante atestări documentare. (S.C.N.).

 

ŞCOALA PRIMARĂ SUPERIOARĂ DE GOSPODĂRIE DIN TOPOLOVENI (1938-1948). Instituţie profesională pentru fete, absolvente a patru clase primare, program de pregătire trei ani. Cursuri ambulante, în vacanţe. Patrimoniu complex (1936-1938): săli de clasă, internat, cantină, microfermă zootehnică, teren agricol/grădină, magazie, platformă de gunoi, alte anexe. Edificii integrate acţiunii privind transformarea Târgului Cârcinov în localitate model, iniţiator, Ion Mihalache (v.), inaugurare oficială, 18 septembrie 1938. Director cu activitate relevantă: Georgeta Manolescu. Bază materială preluată de stat, acordată, succesiv, Gimnaziului Unic, Şcolii Medii, Liceului din localitate. Suport documentar, volumele: Ion Mihalache, Lucrările de la Topoloveni (1939); Ion Boalcă, File din istoria oraşului Topoloveni (1996). Diverse consemnări memoriale, pasaje monografice, alte relatări ale timpului. (I.M.D.).

 

ŞCOALA PROFESIONALĂ DE FETE, PITEŞTI (1897-1948). Instituţie de învăţământ special, pregătirea elevelor pentru activităţi gospodăreşti, comerciale, industriale. Deschidere oficială, 6 septembrie 1897, primar, Ion N. Coculescu. Locaţii succesive: imobile particulare (1897-1899); casele Teiuleanu, donaţie, Fondul Ion, Maria şi Constantin Teiuleanu, iniţiativă, Maria Dumitriu Teiuleanu (v.), autentificare, Tribunalul Argeş, 1 noiembrie 1899, acceptată de Carol I (v.) şi Consiliul Comunal, Piteşti. Dezvoltare ulterioară, finanţator, Casa Şcoalelor, Bucureşti, resurse asigurate prin valorificarea proprietăţilor oferite, filantropic, de familia amintită: 800 de pogoane/400 de hectare teren arabil şi construcţii aferente, moşia Funia Domnească, Teiu, Argeş; clădirile urbane, strada Târgu din Afară, Nr. 5-7, Piteşti. După 1936, inclusiv clase liceale industriale. Spaţii preluate de stat, acordate: Şcolii de Învăţătoare, respectiv Şcolii Nr. 5, Piteşti (1948-1966); Liceului Economic (1966), astăzi, Grupul Şcolar Tehnologic Economic Maria Teiuleanu. Prezenţă activă în viaţa Cetăţii. Importante atestări documentare. (I.M.D.).

 

ŞCOALA PUBLICĂ/NAŢIONALĂ DIN CURTEA DE ARGEŞ (1839-1864). Instituţie de învăţământ primar, limba română, organizată şi finanţată, conform prevederilor Regulamentului Organic (1831), pe seama comunei, parteneriatul statului şi localităţii urbane. Iniţial, unităţi separate pentru băieţi şi fete, contopite în 1842. Printre cadrele didactice fondatoare: Samuel Ostaş (v.), Nicolae Popescu (1857). Clase succesive, trei ani de studiu, doi dascăli/învăţători, metodă lancasteriană, bibliotecă, peste 100 de elevi, examene finale. Locaţii amenajate: casa din Valea Târgului; casele Gavrilă Şendrulescu (anterior, spital). Finanţare de stat după 1860, revenire la şcoli speciale, băieţi şi fete (1860). Reorganizare fundamentală legislativă (1864): durată, patru ani, frecvenţă obligatorie, manuale şi obiecte specifice. Distinct, pentru Şcoala de Băieţi (1864-1948): folosirea Casei Villara (1876-1909); eponimie (1886), Carol I (v.), edificiu propriu, inaugurare (30 august 1909), ministrul Spiru Haret. Clădire nouă, Şcoala de Fete, unificare administrativă (1948). Astăzi, Şcoala Nr. 1 Carol I, zona centrală urbană. Consemnări monografice (1938), Dumitru Udrescu (v.). Alte valoroase atestări documentare. (M.G.R.).

 

ŞCOALA ROMÂNĂ DE AFACERI – FILIALA PITEŞTI (1992~). Aşezământ specializat în formarea şi perfecţionarea, la nivel mediu ori superior, a persoanelor cu preocupări aferente economiei de piaţă, organizat prin Camera de Comerţ şi Industrie Argeş. Succesiv: Facultatea de Ştiinţe Comerciale şi Financiar-Bancare, integrată reţelei învăţământului particular din România (1992-1995); cursuri postliceale (funcţionar bancar, asistent de gestiune, secretar-dactilograf-operator birotică, tehnoredactor, tehnician controlul calităţii produselor alimentare, agent comercial, asistent al managerului unităţii comerciale), recunoscute oficial (1995~); module periodice pentru agenţii economici (marketing, management, contabilitate, finanţe, legislaţie), colaborări cu experţi din Piteşti sau Bucureşti (1997~). Suport didactic asigurat prin: Liceul Economic Maria Teiuleanu; Grupul Şcolar de Chimie Costin D. Neniţescu; Colegiul Alexandru Odobescu; Casa Ştiinţei şi Tehnicii pentru Tineret/ Tehnic Club. Directori (succesiv): Ion Tache (economist); Valeriu Zuvelcatu (inginer); Şerban Crişcotă (inginer); Marian Pantazi (inginer). Documentare, Eugenia Rusănescu (economistă). Consemnări în volumul Camera de Comerţ şi Industrie Argeş (2000). Redefinirea profilului conform precizărilor Camerei de Comerţ a României, prin Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor, Judecătoria Piteşti (2002). Diverse implicări comunitare. (I.T.B.).

 

ŞCOALA SLOBODĂ OBŞTEASCĂ DE LA GOLEŞTI (1826-1830). Instituţie publică, iniţiată, pe cheltuială proprie, de Constantin/Dinicu Golescu (v.), la moşia Goleştilor, Muscel, considerată prima școală superioară mixtă rurală din Țara Românească. Predare, prioritar, în limba română, complementar, germană, greacă, latină, italiană. Acces pentru copiii tuturor categoriilor sociale, învăţământ şi manuale gratuite, metodă lancasteriană, aplicată, aici, de Ion Heliade Rădulescu, profesor în anul 1827. Profesor-director emblematic, Florian Aaron (v.). Activitate didactică inaugurală, 1 mai 1826, permanentizată până la moartea ctitorului amintit (5 noiembrie 1830). Redimensionare în 1850, mentor, Zoe/Zinca Golescu (v.). Examene anuale succesive, stimularea conceptelor naţionale, reprezentaţii artistice la Piteşti (Argeş) şi Câmpulung (Muscel), admiterea unor absolvenţi în colegii din Bucureşti sau Paris, remarcaţi, ulterior, ca militanţi pentru modernizarea societăţii autohtone. Continuarea tradiţiei şcolii rurale deschise la începutul secolului XIX, în Goleşti, de Radu N. Golescu – Banul (v.). Locaţie amenajată, astăzi, la Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti, Ştefăneşti, Argeş. Valoroase atestări documentare. (F.C.P.).

 

ŞCOALA SPORTIVĂ DE ELEVI DIN PITEŞTI (1957-1969). Entitate distinctă, integrată Şcolii Medii/Liceului Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş, director fondator, Ion Vorovenci (v.). Iniţial, două discipline specifice: atletism şi gimnastică (1957-1958), ulterior (1965-1966), inclusiv baschet şi handbal, coordonator, Constantin Luca (v.). Cadre didactice şi antrenori cu activitate îndelungată: Corneliu Corciu (handbal); Gheorghe Dan (gimnastică), Adriana Tivig (gimnastică); Nicolae I. Ilie (atletism), Cornel Gheţie (handbal); Elena Vorovenci (gimnastică). Succese importante în competiţii judeţene, zonale, republicane, participări la selecţiile pentru loturile naţionale, stabilirea unor recorduri individuale, comentarii de presă şi monografice, alte aprecieri în domeniu. Numeroase atestări documentare. (C.M.V.).

 

ŞCOALA TEHNICĂ DE COOPERAŢIE, CURTEA DE ARGEŞ (1955-1961). Instituţie didactică preuniversitară, specializată în pregătirea personalului pentru cooperaţia de consum, subordonată forurilor centrale din Bucureşti. Locaţie cunoscută (săli de clasă, laboratoare, cantină, internat), spaţii adiacente Fabricii de Confecţii 6 Martie/APACA, destinate, temporar, Şcolii Industriei Alimentare. Iniţial (1955-1956), elevi proveniţi din structuri desfiinţate ale domeniului: Blaj (Alba), Bucureşti, Corabia (Olt), Craiova (Dolj), Gherla (Cluj), Rădăuţi (Suceava). Ulterior: cursuri complete, patru ani, accesibile, prioritar, argeşenilor; cicluri distincte, doi ani, deschise absolvenţilor unor licee; materii studiate intensiv (planificare, contabilitate, merceologie, organizare); profesori din Curtea de Argeş sau alte centre urbane; module pentru instruire practică. Directori (succesiv): Nicolae Macovei, Vasile Mihoc. Din 1961, unitate transferată la Slatina (Olt). Implicări în mai multe proiecte publice. Atestări documentare. (M.G.R.).

 

ŞENILĂ-VASILIU, Mariana C. (n. Câmpeni, Alba, 11 iunie 1944). Artist plastic, tapiserie, pictură, profesoară, publicistă. Stabilită la Piteşti, Argeş, din 1969. Şcoala Medie/Liceul de Arte Plastice, Cluj (1962), Institutul de Arte Plastice Ioan Andreescu, Cluj-Napoca (1968). Căsătorită cu George Vasiliu (v.). Documentări specializate, ţări occidentale. Activitate didactică permanentă, şcoli, licee, facultăţi din Piteşti (1969~2004). Expoziţii personale sau de grup: Bucureşti (1969), Piteşti (1970~). Exprimări externe: Cuba (1968, 1970), Italia (1969), Argentina, Brazilia, Chile, Mexic, Spania, Venezuela (1970), Federaţia Rusă (1974), Germania (1974, 1977), Iordania, Siria (1975), Cehia, Slovacia (1978). Lucrări în muzee, instituţii oficiale, ambasade, colecţii particulare. Tapiserii tematice de mari dimensiuni. Distinct: Voievodul Neagoe Basarab, sediul Prefecturii Argeş (Casa Albă), Piteşti. Numeroase acuarele, desene, crochiuri, inspirate din mediul ambiental. Volume importante: Drumuri, cărări, poteci (1991); Brâncuşi, altcum (2008). Colaborări, periodicele: Argeş, Ateneu, Cafeneaua literară, Vatra (critică de artă, note de călătorie, dezbateri teoretice). Premii pentru domeniile enunţate. Implicări constante în viaţa Cetăţii (simpozioane, conferinţe, emisiuni media). Membră: Uniunea Artiştilor Plastici din România, fondatoare Filiala Piteşti (1976); Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România (1990). Preşedinte fondator Alianţa Franceză, Piteşti (1990), alte aprecieri publice. (S.C.N.).

 

ŞERB, Teodor (Secolul XX). Inginer, silvicultură, director. Originar din Muscel. Studii liceale, Piteşti, Argeş, universitare, Braşov. Documentări externe continentale. Activitate specializată, unităţi de producţie şi cercetare din Argeş - Muscel. Distinct: director, Inspectoratul/Direcţia Silvică Argeş. Studii, analize, rapoarte, interviuri, reuniuni naţionale şi internaţionale pe diverse teme. Contribuţii la: extinderea suprafeţelor plantate cu păduri în zona amintită; conservarea potenţialului cinegetic autohton; diversificarea preocupărilor specifice ocoalelor, parchetelor, unităţilor productive forestiere. Implicări directe în: transferul (1962) către Clubul Copiilor/Casa Pionierilor, a unor clădiri şi terenuri din strada Trivale (Piteşti); amenajarea perdelelor de protecţie aferente Memorialului de Război Mateiaş, Valea Mare-Pravăţ (Câmpulung); stabilirea perimetrelor localităţilor urbane sau rurale din Argeş-Muscel. Aprecieri comunitare antume şi postume. (I.D.P.).

 

ŞERBAN  (A doua jumătate a secolului XVIII - Începutul secolului XIX). Zugrav, artă sacră, formator de talente. Activitate în domeniu, şcoala de pe Uliţa Văii, Câmpulung Muscel (1822~), fondator, Gheorghe Badea (v.), Biserica Marina. Elevi cunoscuţi: fiii săi, Radu (v.) şi Ioan; Ion D. Negulici (v.). Lucrări distincte, parohii din Argeş-Muscel. Stimularea perfecţionării picturii eclesiastice de influenţă bizantină în etapa amintită. Diverse atestări documentare antume şi postume. (S.C.N.).

 

ŞERBAN, Floarea (Drăganu, Argeş, 10 octombrie 1929 – Piteşti, Argeş, 3 august 1995). Funcţionar de stat, parlamentar. Responsabilităţi în Organizaţia Argeş a Partidului Muncitoresc/Comunist Român. Preşedinte, Comitetul Regional/Judeţean al Femeilor, membră, Consiliul Naţional, Bucureşti. Deputat de Argeş în Marea Adunare Naţională, Circumscripţia Electorală Rucăr (1965-1969), reprezentând Frontul Democraţiei Populare. Dezbateri legislative, adunări cetăţeneşti, iniţiative sociale. Contribuţii la evoluţia vieţii economice şi culturale din Argeş - Muscel. Diverse aprecieri comunitare. (C.D.B.).

 

ŞERBAN, Gheorghe I. (n. Piteşti, Argeş, 15 ianuarie 1958). Inginer, profesor universitar, electronică, manager. Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1977), Institutul Politehnic, Bucureşti (1983). Stagiu: Marea Britanie (1994; 1995). Doctorat, ştiinţe tehnice, Braşov (1998). Activitate specializată: Întreprinderea pentru Întreţinerea şi Repararea Utilajului de Calcul, Bucureşti (1983-1988); Institutul de Învăţământ Superior/Universitatea din Piteşti (1988~), decan, Facultatea de Electronică şi Electromecanică (2000-2004), prorector (2004-2012). Profesor din 2000, conducător de doctorat. Volume importante (în colaborare): Spice. Un ghid pentru simularea circuitelor electronice (1992); Spice. Simularea circuitelor analogice. O nouă eră în inginerie (1994); Sisteme electronice programabile (1997); Modelare şi aplicaţii bazate pe concepte fuzzy (1997); Microprocesoare (1997). Numeroase studii, articole, referate, comunicări, granturi/contracte de cercetare, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse asociaţii profesionale în domeniu. Contribuţii la dezvoltarea învăţământului superior tehnic şi a cercetării ştiinţifice în Argeş - Muscel. Aprecieri publice. (I.A.B.).

 

ŞERBAN, Gheorghe M. (n. Grădiştea, Brăila, 14 august 1936). Medic primar, chirurgie, manager. Stabilit în Argeş, din 1968. Şcoala Medie, Râmnicu Sărat, Buzău (1960). Documentări externe. Activitate specializată: circumscripţii sanitare din Suceava (1960-1962) şi Botoşani (1962-1965); secundariat, chirurgie generală, Institutul Medico-Farmaceutic, Bucureşti (1965-1968). Distinct: Spitalul Judeţean Argeş, Policlinica I (1968-1972); Secţia Chirurgie I (1972-2003), şef secţie (1982-2003). Colaborări ulterioare. Primariat în 1977. Preşedinte, Colegiul de Disciplină al Medicilor Argeş (1981-1989); coordonator, reţeaua chirurgie din Argeş-Muscel (1982-1989); pregătirea medicilor stagiari în domeniu. Numeroase operaţii cu grad sporit de dificultate. Studii, articole, referate, reuniuni tematice naţionale. Membru activ, Uniunea Societăţilor de Ştiinţe Medicale din România, Filiala Piteşti. Diverse implicări în viaţa Cetăţii. (C.G.C.).

 

ŞERBAN, Ion (Godeni, Muscel, 1922-Jilava, Ilfov, 29 august 1958). Lucrător industrial, electrician, Bazinul Carbonifer Muscel, militant politic, martir. Fiul unui membru marcant al Partidului Naţional Ţărănesc, ucis de adversarii politici (1937). Opozant al colectivizării agriculturii (1949), fondator, Grupul de rezistenţă armată anticomunistă Capu Piscului, Godeni (1952), împreună cu Ion Voican (v.). Urmărit de Securitate, capturat (1953), anchetat, torturat, încarcerat (1953-1958). Judecat, condamnat la moarte (5 iunie 1958), Tribunalul Militar, Regiunea II, Bucureşti. Executat (29 august 1958), Penitenciarul Jilava. Sentinţe drastice (5 iunie 1958): muncă silnică, pentru: 51 de colaboratori ai grupului (etape diferite); mama sa, Elena (şase ani), decedată în închisoare; sora lui, Maria, cinci ani; Gheorghe (rudă apropiată), 12 ani. Importante atestări documentare. Diverse aprecieri publice antume şi postume. (I.I.P.).

ŞERBAN-VOICAN. Grupare de rezistenţă anticomunistă, organizată în zona de nord a judeţelor Muscel şi Argeş, confruntată, timp de aproape un deceniu, cu trupele de securitate din România. Existenţă documentară: Capu Piscului, Godeni, Muscel (1950–1957). Iniţiatori: Şerban Ion (v.), Voican Ion (v.), Drăgoi Mihai.  Peste 60 de membri activi şi susţinători, profesii diferite (mineri, agricultori, profesori, foşti adepţi ai ideologiei comunise). Confruntări cu trupele de securitate şi miliţie, răniţi şi morţi de ambele părţi. Arestări, anchete, procese, detenţii politice, finalizate prin: condamnarea la moarte şi executarea lui Şerban Ion; cinci decedaţi în timpul anchetelor şi în penitenciare, respectiv Ion Onică Badea, Elena Şerban, Gheorghe Ion (v.), Gheorghe Miloiu (v.), Matei Filofteia; 51 de implicaţi în procese, condamnaţi la ani grei de detenţie, locuitori ai satelor din zonă (Capu Piscului, Coteşti, Godeni, Loturi, Schitu Goleşti, Cetăţeni, Aninoasa, Vlădeşti), sau din oraşele Câmpulung şi Piteşti. Studii, analize, comemorări, reuniuni naţionale şi internaţionale după 1989. (I.I.P.).

 

ŞERBĂNESCU, Cristian T. (Bucureşti, 14 aprilie 1902 – Bucureşti, 28 august 1973). Actor, regizor, scenograf. Activitate permanentă la Piteşti, Argeş (1949-1964), secţiile proză şi marionete. Studii specializate, Conservatorul de Declamaţie, Bucureşti (1923). Prestaţii scenice: campanii particulare din Capitală (1923~1949); Teatrul de Stat/Alexandru Davila, Piteşti (1949-1964), şef, Secţia de Păpuşi (1950-1952). Rol de referinţă: Ianke (Tache, Ianke şi Cadâr, Victor Ion Popa). Interpret, realizator de spectacole, butaforie, reprezentaţii pentru copii şi tineret. Consemnări critice favorabile, implicări în viaţa publică, participări la diverse reuniuni tematice. Aprecieri comunitare antume şi postume. (P.A.D.).

 

ŞERBĂNESCU, Gheorghe (n. Silişteni, Lunca Corbului, Argeş, 21 iulie 1933 - Bucureşti, 14 noiembrie 1996). Inginer, mine şi construcţii hidroenergetice, manager. Liceul de Băieţi/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1952), Institutul de Mine, Petroşani, Hunedoara (1959). Activitate specializată: institute de cercetări (1959-1961); şef lot, galeria de fugă, Hidrocentrala de pe Argeş (1961-1966); şef şantier, Hidrocentrala de pe Lotru, Vâlcea, trasee subterane (1966-1976); şef colectiv proiectare, lucrări în subteran (1976-1986), şef, Compartimentul Protecţia Muncii în Subteran (1986-1990). Trustul de Construcţii Hidroenergetice, Bucureşti. Distinct: director, Sucursala Cernavodă, Constanţa, SC Hidroconstrucţia, Bucureşti (1990-1996), şantiere speciale, escavări subterane, aducţiuni, evacuări, perimetrul Centralei Nucleare Electrice. Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Aprecieri comunitare antume şi postume. (I.M.F.).

ŞERBĂNESCU, Ioan (1848-1909). Medic, oftalmologie, publicist. Activitate la Piteşti, Argeş (1874~1889). Şcoala Naţională de Medicină, Bucureşti, Institutul Medical, Montpellier, Franţa. Specialist, Secţiunea de Ambulanţă Rurală Militară Argeş-Muscel. Recunoscut în domeniu. Volum important: Dare de seamă asupra a 70 operaţiuni de extracţiuni de cataractă şi a 5 iridectomii (pupile artificiale) practicate cu succes... (1886), Tipografia Haralambie Rădulescu, Piteşti. Diverse atestări documentare. Nominalizat în Istoria municipiului Piteşti (1988). Aprecieri publice antume şi postume. (C.G.C.). 

 

ŞERBĂNESCU, Ion (n. Bucureşti, 31 octombrie 1932). Sportiv de performanţă, radiotelegrafie, ofiţer. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1957. Şcoala de Ofiţeri Transmisiuni, Sibiu (1951). Activitate specializată, unităţi militare din Buzău şi Piteşti (1951~1987). Numeroase concursuri naţionale şi internaţionale în domeniu. Campion republican: proba de viteză, alfabetul Morse (1967); regularitate şi recepţie (1969); competiţie pe echipe (1970, 1971),  împreună cu Ioan Kuti. Maestru al Sportului (1971), alte aprecieri publice. (L.V.M.).

ŞERBĂNESCU, Nicolae (? -Câmpulung, Muscel, 1878). Psalt, profesor, muzică sacră, dirijor. Studii specializate în domeniu. Activitate didactică, instituţii laice sau eclesiastice din: Câmpulung (1839; 1854-1878); Slatina, Olt (1839-1854). Notificat, uneori, Şerbănescu Kociu. Pregătirea corurilor parohiale, școlilor de cântăreţi, catedralelor urbane. Adaptări compoziţionale, prelucrări, aranjamente vocale. Diverse atestări documentare antume şi postume. (L.I.P.).

ŞERBǍNESCU, Nicolae Şt. (Bughea de Jos, Muscel, 8 august 1924 - Câmpulung, Argeş, 18 februarie 1987). Medic veterinar, manager. Liceul Dinicu Golescu, Câmpulung (1946), Facultatea de Medicină Veterinară, Bucureşti (1952). Activitate profesională, comuna Ruşeţu, Brăila, medic de circumscripţie veterinară (1952-1953), Întreprinderea Prodaliment, Turnu Severin, Mehedinţi, inginer-şef (1953-1955), Complexul Agrozootehnic, Burdujeni, Suceava, director (1955-1961), Întreprinderea de Industrializarea Cărnii, Piteşti, Argeş, director (1961-1983). Contribuţii importante privind coordonarea investiţiilor, organizarea proceselor tehnologice la Antrepozitul Frigorific, Abatorul Nou,  Fabrica de Mezeluri, Piteşti, funcţionale începând cu deceniile şapte - opt ale secolului XX. (I.D.P.).

 

ŞERBĂNOIU, Ion Şt. (n. Vedea, Argeş, 1 martie 1950). Inginer, construcţii industriale, profesor universitar. Liceul Teoretic, Vedea (1969), Institutul Politehnic Gheorghe Asachi, Iaşi (1975). Doctorat, ştiinţe tehnice, Iaşi (1989). Activitate specializată: Trustul de Construcţii Industriale, Iaşi, Şantierele Vaslui (1975-1978), Iaşi (1978-1979); Institutul/Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi, Iaşi (1979~). Volume importante: Studiul şi proiectarea procesului de construcţie (1993); Organizarea proceselor de construcţii (2003); Managementul resurselor umane în construcţii (2007). Studii, articole, analize, rapoarte, contracte de cercetare/granturi, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru diverse foruri ştiinţifice autohtone, expert tehnic, consultant în domeniu. Aprecieri publice. (I.M.F).

ŞERBĂNOIU, Margareta N. (n. Ţiţeşti, Muscel, 7 februarie 1942). Profesor, gradul I, muzică, dirijor. Şcoala Medie Nr. 3/Colegiul Alexandru Odobescu, Piteşti, Argeş (1961), Conservatorul Ciprian Porumbescu, Bucureşti (1965). Doctorat, muzicologie, Bucureşti (2007). Activitate didactică permanentă, Liceul Nr. 2/Colegiul Zinca Golescu, Piteşti (1965-1999), dirijor fondator, Grupul vocal Sânziana, alte instituţii de învăţământ din Argeş. Membră, formaţiile corale: Dumitru Georgescu-Kiriac, Ars Nova, Casic Grup, Sindicatul Învăţământ, Piteşti. Adaptări compoziţionale, prelucrări, aranjamente pentru solişti. Implicări constante în viaţa Cetăţii: festivaluri, concursuri, spectacole evocatoare, protocol oficial. Turnee externe: Bulgaria, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria. Colaborări, societăţi corale interne şi continentale. Studii, articole, cronici, comentarii, reuniuni pe diverse teme, interviuri, premii în domeniu. Aprecieri publice. (L.I.P.).

ŞETRARU, Nicolae N. (Dobreşti, Muscel, 4 mai 1907 – Dobreşti, Argeş, 6 martie 2001). Institutor gradul I, dirijor, cor, culegător de folclor. Şcoala Normală Alexandru Odobescu, Piteşti, Argeş (1927). Institutul Pedagogic, Facultatea de Ştiinţe Naturale-Geografie, Bucureşti (1959). Activitate didactică permanentă: Larga, Suciu de Sus, Maramureş (1927-1928); Fureşti, Muscel (1929-1930); Dobreşti (1930-1968). Director: Şcoala Dobreşti (1947-1948); Căminul Cultural Preotul Ioan Dumitrăchescu şi Alexandru Dobrescu, Dobreşti (1935-1948). Preşedinte fondator, Societatea Corală Vraja, Dobreşti (1935-1948), dirijor (1935-1968), succese importante, concursuri naţionale (1939, 1943), judeţene (1943), regionale (1943, 1957). Prelucrări în gen popular. Aprecieri comunitare antume şi postume. (L.I.P.).

ŞIPOTEANU, Ileana (n. Rucăr, Argeş, 22 iulie 1967). Solistă muzică uşoară. Căsătorită cu Dumitru Lupu (compozitor).  Liceul Industrial, Rucăr (1985), Şcoala Populară de Artă, Piteşti, Argeş (1985), Clasa Cornelia Voica, Universitatea Hyperion, Bucureşti (1996). Activitate în domeniu, Teatrul Alexandru Davila, Piteşti (1985-1990), Fantasio/Compania de Teatru, Constanţa (1992). Colaborări cu alte instituţii de spectacole din ţară, turnee externe, emisiuni media. Discografie: Cântece creştine (1992); Ce mult te-am iubit (1996); Iubire trădată (2000); Cântece de iarnă (2003); Refrene de iubire (2004). Partituri cinematografice. Premii în domeniu. Consemnări critice favorabile. Aprecieri comunitare. (L.I.P.).

ŞIŞCĂ, Ion Gh. (n. Izvoru, Argeş, 20 august 1943). Inginer, construcţii feroviare, manager, antreprenor. Şcoala Medie Nr. 2/Colegiul Zinca Golescu, Piteşti, Argeş (1961), Institutul de Căi Ferate, Bucureşti (1966). Activitate specializată: Trustul de Construcţii-Argeş, Grupul de Şantiere, Piteşti (1966-1975), şef loto; antreprizele 2, Bucureşti (1975–1983, şef şantier) şi 4, Bucureşti (1985–1987, director). Temporar: misiune externă, Libia (1983-1985, şef şantier); Inspecţia de Stat în Construcţii, Oficiul Bucureşti (1987-1991, inspector general); contractant pentru Germania SC Rom–Proiect SA, Bucureşti (1991-1992, şef şantier). Iniţiative particulare: SC Inter-Con SRL (1992-1996); SC Şişcă-Building SRL (1996-1999); persoană fizică autorizată (1999). Contribuţii la realizarea în Piteşti a edificiilor: Spitalul Judeţean Argeş (1973); zonele rezidenţiale Trivale şi Găvana; Complexul Comercial Fortuna; Hotelul Muntenia II. Preocupat de reducerea costurilor, diversificarea tehnologiilor performante, aplicarea experienţei continentale în domeniu. Studii, analize, rapoarte, reuniuni interne şi internaţionale. Implicare în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice. (D.I.G.).

 

ŞOIMESCU, Ion (Secolul XIX). Proprietar imobiliar, parlamentar. Deputat de Argeş, ales la scrutinul din 1869. Dezbateri electorale, interpelări, propuneri legislative. Contribuţii la diversificarea activităţilor economice, sociale, culturale sau administrative locale. Aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

ŞORCARU, Constantin A. (n. Bălţi, Basarabia, 8 februarie 1943). Artist plastic, grafică şi scenografie, proiectant, expoziţii muzeale. Domiciliat la Piteşti, Argeş (1944–1966). Şcoala Medie Nr. 1/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1960), Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, Bucureşti, Clasa Alexandru Brătăşanu, Mihai Tofan  (1966). Stabilit în Capitală (1966). Documentări externe, state din Europa. Activitate specializată permanentă: Întreprinderea/Societatea Comercială Decorativa, Bucureşti (1967–2005). Contribuţii deosebite la proiectarea şi realizarea muzeelor naţionale ale Capitalei (Istorie, Literatură, Teatru, Muzică, Arte Plastice, Ştiinţe Naturale, Geologie) şi din Alba-Iulia, Arad, Baia Mare, Braşov, Cluj, Constanţa, Craiova, Deva, Focşani, Galaţi, Iaşi, Oradea, Sfântul Gheorghe, Slobozia, Suceava, Târgovişte, Timişoara, Vaslui. Distinct, în Argeş: expoziţiile Istorie şi Ecologie, Piteşti; secţiile Memorială şi Etnografie, Goleşti; interioare, Memorialul de Război, Mateiaş, Valea Mare – Pravăţ; Casa Memorială Liviu Rebreanu, Valea Mare, Ştefăneşti. Colaborări, pavilioane româneşti, târguri internaţionale (Franţa, Italia, România, Spania). Studii, articole, interviuri, emisiuni media, reuniuni continentale. Implicări în realizarea unor demersuri iniţiate de forurile administrative din zona Argeş - Muscel. Membru, diverse asociaţii în domeniile amintite. Consemnări critice favorabile, alte aprecieri comunitare. (G.G.R.).

 

ŞOVU, George S. (n. Ţiţeşti, Muscel, 30 ianuarie 1931). Profesor, gradul I, limba şi literatura română, scriitor, manager, Şcoala Normală, Câmpulung Muşcel (1951), Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iaşi (1955). Activitate specializată în Capitală: Agenţia Română de Presă (1955-1961); liceele Nr. 39/Dante Alighieri (director) şi Gheorghe Lazăr (1961-1974); Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (1974-1991). Consilier ministerial (1969-1992). Volume importante (proză): Cadenţa generaţiei (1974); Liliac alb în ianuarie (1984); Dimineaţa iubirii (1987, 2003); Liceenii (1992, 1999); Romanticii (2003). Scenarist, filmele: Declaraţie de dragoste, Liceenii, Extemporal la dirigenţie, Liceenii rock’n roll, Liceenii în alertă. Consemnări critice favorabile. Colaborări, revistele: România literară, Contemporanul, Cinema, Gazeta învăţământului, Pentru patrie. Fondator, revista Limba şi literatura română, Bucureşti. Membru, Uniunea Scriitorilor din România. Asociaţia Bucureşti (1980). Aprecieri publice. (I.M.D.).

 

ŞTEFAN (Secolul XVII). Înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, cărturar, traducător, editor. Originar din Costeşti, Argeş. Studii teologice, Şcoala Mănăstirii Cozia, Vâlcea, limbile slavonă, elenă, română. Episcop al Buzăului (1637-1648),  mitropolitul Ţării Româneşti, Târgovişte (Dâmboviţa) şi Bucureşti (1648-1653; 1656-1668). Membru al Marelui Sfat Domnesc pe timpul voievodului Matei Basarab (v.), opozant al intrării călugărilor greci în mănăstiri, apropiat boierilor Cantacuzino. Transferarea Scaunului Mitropolitan din Târgovişte, la Bucureşti. Tălmăcirea, pentru prima oară în limba română, a rugăciunii Crezul. Tipografierea unor importante cărţi bisericeşti: Îndreptarea Legii/Pravila cea mare (1642, limba română); Pogribania preoţilor mireni (1650, limba slavonă); Târnosanie (1652, limba română); Mistirio (1655, limbile română şi slavonă). Înmormântat la Târgovişte. Nominalizări frecvente în istoria Bisericii Ortodoxe Române, alte aprecieri publice antume şi postume. (S.P.P.).

 

ŞTEFAN CEL MARE (Secolul XV~). Comună din judeţul Argeş, pe râul Dâmbovnic, satele: Ştefan cel Mare, Glavacioc. Suprafaţă: 34,3 km2. Locuitori: 3500 (1971); 2487 (2008). Atestare documentară medievală: Glavacioc (1441). Biserici: Glavacioc (XIV); Ştefan cel Mare (1937); cruci de piatră, Glavacioc (1834, 1837). Monument al eroilor, Ştefan cel Mare (1916-1918). Şcoală (1838); cămin cultural (1948), bibliotecă publică (1959). Resurse naturale: zăcăminte de ţiţei. Banca populară Buna Vestire, Glavacioc (1926-1946), Cooperativa forestieră Trei Stejari, Glavacioc (1937-1945); Cooperativă agricolă de producţie (1962-1989). Asociaţii familiale (1991~). Areal cerealier, legumicol, zootehnic. Arhitectură specifică zonei de câmpie, la interferenţă cu judeţele Dâmboviţa şi Teleorman. Textile de interior, obiecte de îmbrăcăminte, folclor literar, muzical, coregrafic. Târg tradiţional: 25 martie (Buna Vestire). Turism rural. Trasee rutiere spre Piteşti (Argeş), Roşiori de Vede (Teleorman), Găeşti (Dâmboviţa). Scrieri monografice (selectiv): Ion Muşeţeanu (1933); Ilie Diaconescu; Filofteia Pally (1991); Ioan Trifu; Viorel Liviu Zămoianu (1999); Spiridon Cristocea, Dragoş Măndescu, Ionel Dobre (2012). Diverse consemnări geografice, istorice, economice, spirituale. (G.I.C.).

 

ŞTEFAN, Dorel S. (Piteşti, Argeş, 14 ianuarie 1940 – Piteşti, Argeş, 1 februarie 2012). Profesor, limba şi literatura română, manager, publicist. Şcoala Medie Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1957), Institutul Pedagogic de 3 ani, Piteşti (1965). Universitatea din Craiova, Dolj (1980). Documentări externe. Activitate constantă în instituţii de cultură din Piteşti: arhivar, Clubul Textila – Gară (1957-1958); bibliotecar, Clubul Muncitoresc, Ştefăneşti, Argeş (1958-1962); director, Căminul Cultural  Găvana, Piteşti-Nord (1962-1965). Distinct, director: Casa Tineretului/Casa Elevilor şi Studenţilor (1965-1976); Casa Sindicatelor (1976-1980); Palatul Culturii (1980-1990). Redactor, cotidianul Argeşul liber/Argeşul (1990-2000), colaborări ulterioare. Corespondent de presă, publicaţii din Bucureşti, realizator media, emisiuni sportive, crainic, Stadionul 1 Mai/Nicolae Dobrin, Piteşti. Numeroase articole, reportaje, comentarii, analize, interviuri (semnate Dorel Ştefănescu). Redactor responsabil, culegerea literară Anii devenirii noastre (1983), creaţii ale membrilor cenaclului Liviu Rebeanu, Piteşti. Iniţiative durabile: stagiuni permanente (teatru, muzică simfonică); serate de satiră; cinematecă; întâlniri colocviale; organizarea Cenaclului plastic Ioan Andreescu; revitalizarea festivalurilor - concurs Darclée, Dumitru Georgescu-Kiriac, Poetul şi Cetatea. Contribuţii directe la diversificarea preocupărilor spirituale din reşedinţa Argeşului. Aprecieri comunitare antume şi postume. (C.C.C.).

 

ŞTEFAN, Gheorghe I. (n. Hârtieşti, Muscel, 14 iulie 1934). Inginer, chimie industrială, cercetător ştiinţific, manager. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Argeş (1952), Institutul Politehnic, Bucureşti (1958). Activitate specializată: Întreprinderea Colorom, Codlea, Braşov (1958-1960); tehnolog, Combinatul de Celuloză şi Hârtie, Zărneşti, Braşov (1960-1972); inginer-şef, Combinatul de Lianţi, Câmpulung (1972-1977). Distinct: fondator, Secţia de Cercetare şi Producţie Auriferă Mâzgana, Hârtieşti (1977-1995), integrată Combinatului de Metale Rare, Baia Mare. Invenţii şi inovaţii brevetate: dispozitive de lucru, aparte de măsură şi control, tehnici de evaluare şi separare a aurului aluvionar. Volum important: Pe urmele metalului rege (2009). Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice autohtone. Diminuarea treptată a dimensiunilor programului amintit după 1990, renunţare totală (1995). Diverse implicări comunitare. Aprecieri publice. (M.M.B.).

 

ŞTEFAN, Ion C. (n. Arefu, Argeş, 18 martie 1940). Profesor, gradul I, limba şi literatura română, scriitor, editor. Liceul/Colegiul Vaicu Vodă, Curtea de Argeş (1961), Universitatea din Bucureşti (1966). Activitate specializată: Şcoala Ghimpeţeni, Olt (1964-1968); Oficiul pentru Expedierea Presei, Bucureşti (1969-1974); Sectorul 3, Bucureşti (1974-1980); Şcoala Mihăileşti, Giurgiu (1980-1988); Şcoala Nr. 87, Bucureşti (1988-1990); Liceul Matei Basarab, Bucureşti (1990-2005). Volume importante (versuri): Despărţirea de cuvinte (1973); Atât de densă clipa (1978); Vara patriei (1986); Iluzie cu nuferi (1995); Ceremonii solare (2001). Numeroase pagini de proză. Studii, articole, comentarii, reuniuni tematice în domeniu. Colaborări constante, revistele: România literară, Luceafărul, Contemporanul (Bucureşti); Tribuna (Cluj); Argeş (Piteşti). Fondator, Editura Arefana, Bucureşti (1997, în colaborare). Membru, Uniunea Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti (2005). Consemnări critice favorabile, alte aprecieri publice. (I.M.D.).

ŞTEFAN, Ion I. (n. Topoloveni, Muscel, 17 iunie 1932). Profesor, gradul I, limbi slave, limba şi literatura română, manager. Liceul Dimitrie Cantemir, Bucureşti (1951), Institutul Maxim Gorki, Bucureşti (1956), Universitatea Constantin I. Parhon, Bucureşti (1971). Activitate didactică permanentă în Argeş: Şcoala Priboeni (1956-1957); Şcoala Topoloveni (1957-1959); Şcoala Medie/Liceul Topoloveni (1959-1994), director adjunct (1959-1973), director (1973-1982). Gradul I (1977). Studii, articole, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale. Contribuţii distincte la: înfiinţarea, organizarea şi evoluţia învăţământului liceal din Topoloveni; obţinerea unor succese olimpice cu elevii; transformarea localităţii în centru urban; diversificarea preocupărilor culturale, artistice, sportive. Implicări comunitare permanente. Membru, diverse asociaţii ştiinţifice în domeniu, alte aprecieri publice. (M.G.R.).

 

ŞTEFAN, Marcela (n. Curtea de Argeş,  16 noiembrie 1957). Inginer agronom, cadru didactic universitar, publicist. Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu, Bucureşti (1984). Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti (1999). Activitate în domeniu: Facultatea de Economie Agroalimentară şi a Mediului, Academia de Studii Economice, Bucureşti. Volume importante: Agrofitotehnie comparată (2003); Economia grâului (2003); Zootehnie comparată (2004); Ingineria ecosistemelor agricole (2005); Sisteme agricole comparate (2009). Studii,  articole, proiecte granturi/contracte de cercetare, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse foruri profesionale autohtone, alte aprecieri publice. (C.D.B.).

 

ŞTEFAN/ŞTEFĂNESCU (Secolul XIX~). Familie tradiţională din Curtea de Argeş, cunoscută prin pseudonimul Goangă. Proprietari rurali şi urbani, mici întreprinzători, înalţi funcţionari de stat, cadre didactice, publicişti, filantropi. Suprafeţe de teren, imobile, alte bunuri cu valoare deosebită, Curtea de Argeş, Cluj, Bucureşti, localităţi apropiate. Casă renumită, stil medieval, zona centrală Curtea de Argeş, restaurată (1840-1850; 1885-1890), reparată capital (1920-1925), preluată de stat (1950), multă vreme, sediul pentru  Biblioteca Orăşenească. Reper înscris pe Lista Monumentelor Istorice şi de Artă din Judeţul Argeş. Mai cunoscuţi: Ion Ştefan/Ştefănescu, domiciliat, Curtea de Argeş, apicultor, pseudonim Goangă, căsătorit cu Maria, patru copii: Florian I.  Ş.-G. (v.); Verona I. Ş.-G.; Gheorghe I. Ş.-G.; Mihai/Mişu I. Ş.-G. (v.); Petre Gh. I. Ş.-G. (v.). Implicări constante în viaţa Cetăţii. Consemnări monografice, atestări documentare, alte aprecieri publice. (F.C.P.).

 

ŞTEFĂNESCU (Secolul XIX~). Familie tradiţională din Câmpulung Muscel. Proprietari urbani şi rurali, demnitari medievali, înalţi funcţionari de stat, medici, donatori comunitari. Mai cunoscuţi: Nicolae Şt., slujitor al Curţii Domneşti de la Bucureşti, treti logofăt (1829), judeţ al oraşului Câmpulung; Theodor Şt. (1842-1909), profesor contabilitate, director, Şcoala de Comerţ, Bucureşti, secretar general, Ministerul Instrucţiunii Publice; viceguvernator (1880-1909), Banca Naţională a României; imobile şi păduri, Câmpulung (1900); Nicolae Th. Şt., stabilit definitiv la Câmpulung (1944); colecţionar, fotografii, peste 700 de imagini şi texte, intitulate Prin Câmpulung şi muscelele lui, cinci albume, donate Academiei Române, Bucureşti (1946; 2012); Sache I. Şt. (v.); Gheorghe/Gică Şt. (v.). Valoroase atestări documentare. Eponimii: parc şi vilă, Câmpulung. Aprecieri comunitare. Conexiuni cu alte familii importante din Argeş-Muscel. (M.M.B.).

 

ŞTEFĂNESCU, Alexandru (Roşiori de Vede, Teleorman, 1911-?). Profesor, gradul I, ştiinţe naturale, instrumentist, vioară, muzică de cameră. Domiciliu tradiţional, Piteşti, Argeş. Studii liceale şi universitare în Capitală. Combatant, Al Doilea Război Mondial (1941-1945). Activitate didactică la Piteşti: Liceul Comercial/Colegiul Economic (biologie, chimie); Liceul Mixt/Colegiul Alexandru Odobescu (biologie); Liceul de Fete Mihail şi Sevastiţa Vasilescu/Colegiul Zinca Golescu (biologie). Complementar, preocupări artistice: cvartetul condus de Constantin Albu (v.); orchestra semisimfonică, operete, grupuri camerale, Palatul Culturii, Piteşti; creaţii picturale (acuarelă, ulei, crochiuri), semnate Drin, colecţionar în domeniu. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri comunitare antume şi postume. (I.M.D.).

 

ŞTEFĂNESCU, Constantin I. (Roşiori de Vede, Teleorman, 19 septembrie 1906 - Aiud, Alba, 31 decembrie 1950). Profesor, militant politic. Domiciliat în Argeş, până în 1948. Activitate didactică, Şcoala de Meserii, Şuici, Argeş. Component al Grupului de rezistenţă armată anticomunistă Valea Topologului (1948), iniţiator, Dumitru Apostol (v.). Urmărit de Securitate, arestat (iulie 1948), cercetat, judecat, Tribunalul Militar, Craiova (Dolj). Condamnat, 20 de ani muncă silnică, penitenciarul Aiud, executaţi parţial. Deces premeditat, diverse variante. Redeschiderea dosarului, la cererea soţiei sale, Niculina, Judecătoria Curtea de Argeş (10 septembrie 1976), confirmarea morţii în detenţie, la Aiud. Importante atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (I.I.P.).

 

ŞTEFĂNESCU, Constantin V. (Curtea de Argeş, 5 aprilie 1879-?). Mare proprietar funciar, jurist, publicist. Studii liceale în Capitală (1899), Facultatea de Drept, Bucureşti (1903). Inspector comunal pentru judeţul Argeş (1904-1907). Avocat, Baroul Argeş (1904). Apărarea intereselor unor persoane şi familii din arealul Curtea de Argeş. Oratorie, recunoscut în domeniu. Membru marcant, Partidul Conservator. Întinse suprafeţe de teren arabil, livezi, păduri, izlaz în Argeş-Muscel. Volum important: Asociaţiunile profesionale. Articole, comentarii, analize pe diverse teme legislative. Implicări comunitare. Consemnate în Albumul Corpului Avocaţilor din România (1911). Aprecieri publice antume şi postume. (A.A.D.).

 

ŞTEFĂNESCU, Elena L. (n. Priboieni, Argeş, 14 mai 1951). Inginer agronom, cercetător ştiinţific, publicistă. Studii liceale în Piteşti (1970), Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu, Bucureşti (1979). Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti (2000). Activitate specializată: profesoară, Şcoala Generală Fărcăşeni, Strunga, Iaşi (1970-1971); laborantă, Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Legumicultură şi Floricultură, Vidra, Ilfov (1971-1975); şefă de fermă, cooperativele agricole de producţie Ciocăneşti Sârbi (1979-1981) şi Ciocăneşti Unirea (1981-1983), Călăraşi, respectiv Beleţi-Negreşti, Argeş (1983-1986).  Distinct : şef colectiv, Laboratorul de  Genetică şi Ameliorarea Plantelor, Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Legumicultură şi Floricultură, Vidra, Ilfov (1986-2010), colaborări cu municipalitatea Piteşti în perioadele organizării Simfoniei Lalelelor. Numeroase studii, comunicări, articole, proiecte, granturi/contracte de cercetare, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Omologarea a cinci noi soiuri de legume: Ştefan (mărar, 2002), Liana, Irina, Niela (lobodă, 2003), Doiniţa (varză de toamnă, 2010). Inspector aprobator de stat pentru loturi semincere şi material săditor (1986-1994). Membră, Societatea Română a Horticultorilor, Filiala Bucureşti, alte aprecieri publice.  (C.D.B.).    

 

   ŞTEFĂNESCU, Emil C. (Sineşti, Olt, 18 iunie 1922 – Piteşti, Argeş, 13 aprilie 1979). Medic primar, igienă - sănătate publică, manager. Stabilit, definitiv, la Piteşti, din 1953. Institutul Sanitar Militar, Bucureşti (1941), Facultatea de Medicină şi Farmacie, Bucureşti (1947). Documentări externe. Activitate permanentă în domeniu: Circumscripţia sanitară Şelari - Comăniţa, Olt (1947-1949); şef, Secţia Sanitară, Plasa, Slatina, Olt (1949-1950); medic-şef, Inspectoratele Sanitare de Stat/Sanepid, Alexandria, Teleorman (1950-2953); Piteşti (1953-1955). Distinct: şef, Secţia Sanitară şi Prevederi Sociale, Regiunea Piteşti (1955-1968); director, Direcţia Sanitară a Judeţului Argeş (1968-1974); Secţia contagioase adulţi, Spitalul Judeţean Argeş (1974-1979). Primariat, igiena muncii, Bucureşti (1959). Contribuţii directe la: organizarea postbelică a reţelei sanitare din Olt, Teleorman, Argeş; edificarea Spitalului Judeţean Argeş (1973); încadrarea instituţiilor urbane şi rurale de profil cu personal specializat. Studii, analize, rapoarte, interviuri, reuniuni tematice naţionale. Membru, diverse foruri ştiinţifice sau obşteşti implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice antume şi postume. (C.G.C.).

 

ŞTEFĂNESCU, Florian I. (Curtea de Argeş, 5 aprilie 1881 - Bucureşti, 26 martie 1958). Membru corespondent al Academiei Române (28 mai 1937), repus în drepturi, membru corespondent (3 iulie 1990). Psiholog, manager, profesor universitar. Cunoscut prin pseudonimul Goangă. Frate cu Mihai I. Şt. (v.). Liceul Sfântul Sava, Bucureşti (1889), Facultăţile de Drept, Litere şi Filosofie, Bucureşti (1904), specializare, Germania. Doctorat, psihologie, Leipzig, Germania (1911). Activitate didactică, Liceul Vasile Alecsandri, Galaţi (1906-1920), universităţile din Cluj (1919-1940, rector 1932-1940) şi Bucureşti (1940-1958). Subsecretar de stat, Ministerul Instrucţiunii Publice (1936-1937). Fondator, Laboratorul de Psihologie din Cluj (1921), Institutul Român de Psihologie Experimentală Comparată şi Aplicată (1922), Editura Institutului (1929), Societatea Naţională de Psihologie (1931), Revista Psihologie teoretică şi aplicată (1938-1949), sistemul de psihologie din ministere, oficiile de orientare profesională. Volume importante: Selecţiunea capacităţilor şi orientarea profesională (1929), Instabilitatea emotivă (1936), Adaptarea socială (1938), Educaţia copiilor inferior şi superior dotaţi (1939), Măsurarea inteligenţei (1940). Ctitor, la Cluj, Casa Universitarilor, dezvoltarea Grădinii Botanice, înfiinţarea de clinici şi cămine studenţeşti, inaugurarea sistemului Extensiune universitară, de pregătire şi educaţie civică. Supravieţuitor, grav rănit în urma unui atentat legionar (28 noiembrie 1938). Contribuţii deosebit de importante la fundamentarea psihologiei contemporane româneşti, integrarea acestor preocupări în sistemul european, exprimarea receptivităţii faţă de proiectele oficialităţilor din Argeş-Muscel. Valoroase recunoaşteri publice antume şi postume.  (S.D.V.).

 

ŞTEFĂNESCU, Gabriel N. (n. Măţău, Mioarele, Muscel, 24 ianuarie 1942). Arhitect. Şcoala Medie/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Argeş (1960), Şcoala Postliceală de Arhitectură, Bucureşti (1963), Institutul de Arhitectură Ion Mincu, Bucureşti (1969). Documentări externe, Bulgaria (1979). Activitate specializată permanentă: Trustul de Construcţii Argeş, Şantierul Câmpulung (1970-1971); Institutul de Proiectare/SC Proiect Argeş SA, Piteşti (1971-2011, şef proiect, şef colectiv); atelier individual de arhitectură (2011~). Proiecte reprezentative finalizate prin construcţii: Şcoala Nr. 3 Ion Pillat, Piteşti (1975); Liceul/Grupul Şcolar de Chimie Industrială Costin D. Neniţescu, Piteşti (1978); Centrul de Perfecţionare Apele Române, Voina, Lereşti, Argeş (1996; 2012); blocurile înalte cu spaţii comerciale la parter, bulevardele Nicolae Bălcescu (D2-D6) şi Republicii (D6a+b), Piteşti (soluţii unicat, în colaborare). Distinct: reabilitarea monumentelor de arhitectură: Judecătoria Câmpulung (1994); Tribunalul Argeş, astăzi, Curtea de Apel, Piteşti (2012). Membru: Uniunea Arhitecţilor din România, Filiala Argeş (1972); Ordinul Arhitecţilor din România, Filiala Piteşti (2003, cofondator); Registrul Urbaniştilor din România, Bucureşti (2006). Premii speciale în domeniu (1983; 1984). Nominalizat în Istoria municipiului Piteşti (1988), alte aprecieri comunitare. (A.H.M.).

 

ŞTEFĂNESCU, Gheorghe (Sfârşitul  secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar urban şi rural, jurist, parlamentar, filantrop. Studii liceale şi superioare în Capitală. Notificat, frecvent, Gică/George Şt. Suprafeţe de teren, imobile, cabinet individual, alte bunuri cu valoare deosebită, Bucureşti, Câmpulung (Muscel) şi localităţi apropiate, preluate de stat după 1945. Avocat, Baroul Muscel, recunoscut în domeniu, apărarea intereselor unor importante familii din România. Senator în perioada interbelică, reprezentând Partidul Naţional Liberal. Membru corespondent al Camerei de Comerţ şi Industrie Argeş (1929). Acţiuni caritabile: rezidirea Bisericii Flămânda, Câmpulung (1939-1940), în memoria fiicei sale, Margareta, planuri, arhitectul George Matei Cantacuzino; finanţarea cercetărilor ştiinţifice pentru combaterea cancerului, venerarea numelui soţiei sale, Lilly; donaţii pentru biblioteca Liceului de Fete, din localitate. Eponimie: Casa Ştefănescu, Câmpulung, edificiu tradiţional (secolul XVIII), monument istoric, reabilitat  (1928-1930), proiecte, Dimitrie Ionescu-Berechet (v.), donată Academiei Române, autentificare, Tribunalul Judeţului Muscel (19 septembrie 1942), astăzi, Muzeul Municipal, Secţia Etnografie şi Artă Populară Lilly, Margareta şi Gică Ştefănescu. Alte implicări în viaţa Cetăţii. Diverse atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (M.M.B.).

 

ŞTEFĂNESCU, Ion N. (Sfârşitul secolului al XIX - Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localitatea  Corbeni, plasa Argeş, expropriate, parţial, prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

ŞTEFĂNESCU, Ion (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX). Proprietar urban, editor, ziarist. Domiciliu şi activitate la Câmpulung, Muscel. Prim-redactor, revista Glasul ţării, Câmpulung (1921-1924); director-proprietar, ziarul Vremea nouă, Câmpulung (1926). Cunoscut prin semnătura Ion Ştefănescu - Gruiu. Articole, reportaje, comentarii, analize, note, informaţii, răspunsuri la întrebări, dialog cetăţenesc, portrete şi cronici literare. Implicări în viaţa Cetăţii. Diverse atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (I.I.B.).

 

ŞTEFĂNESCU, Lilica D. (n. Galaţi, 13 mai 1943). Arhitectă, funcţionar de stat. Stabilită în Argeş, din 1972. Şcoala Medie/Colegiul Mihail Kogălniceanu, Galaţi (1961), Institutul de Arhitectură Ion Mincu, Bucureşti (1967). Căsătorită cu Gabriel N. Ş. (v.). Documentări externe, Lituania (1986). Activitate specializată: Institutul de Proiectare, Galaţi (1967-1972); Institutul de Proiectare/SC Proiect Argeş SA, Piteşti (1972-1993); Primăria Municipiului Piteşti, director, Direcţia de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului(1993-1997); atelier individual de arhitectură (1997~). Proiecte reprezentative finalizate prin construcţii: detalii de sistematizare, zona industrială, Focşani (Vrancea) şi Gara Centrală, Galaţi (1971); blocurile înalte cu spaţii comerciale la parter, bulevardele Petrochimiştilor (A-C) şi Ion C. Brătianu (A8-A10), Piteşti (1981-1982, soluţii unicat, în colaborare); Căminul-Spital Cronici, Piteşti; schiţe de sistematizare Câmpulung şi Curtea de Argeş, ori localităţi rurale apropiate. Preocupări privind încadrarea urbanistică a monumentelor istorice. Membră: Uniunea Arhitecţilor din România, filialele Galaţi (1968-1972) şi Argeş (1972); Ordinul Arhitecţilor din România, Filiala Piteşti (2003). Premii în domeniu (1971,1983, 1984), alte aprecieri publice. (A.H.M.).

 

       ŞTEFĂNESCU, Mihai I. (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX). Proprietar urban şi rural, înalt funcţionar public, donator comunitar. Domiciliu şi activitate la Curtea de Argeş. Cunoscut prin pesudonimul Goangă. Notificat, frecvent, Mişu I. Şt. Frate cu Florian I. Şt. (v.). Suprafeţe de teren, imobile, alte bunuri cu valoare deosebită, Curtea de Argeş şi localităţi apropiate. Primar al oraşului Curtea de Argeş (1934-1937). Realizări ale etapei: obţinerea statutului oficial de staţiune balneo-climaterică (1934); finalizarea lucrărilor de pavare cu piatră cubică a Bulevardului Carol I (1934); edificarea Bisericii Sfântul Gheorghe (1934-1937), devenită custode pentru obiectele de cult şi clopotul mare de la Biserica Domnească Sfântul Nicolae, intrată în conservare (Hotărârea Comisiunii Monumentelor Istorice, Bucureşti, 2 martie 1936); amenajarea Cimitirului Eroilor, lângă Biserica Bolniţa (1936); ridicarea Monumentului Eroilor din Primul Război Mondial (1937; extinderea reţelelor de gospodărie urbană (apă, canalizare). Distinct: înfiinţarea Asociaţiei Patriotice de Întreţinere a Oraşului (27 decembrie 1934). Consemnat în Anuarul general al oraşului Piteşti şi judeţului Argeş (1936), alte atestări  documentare. Aprecieri comunitare antume şi postume. (N.I.M.).

 

ŞTEFĂNESCU, Mircea N. (Secolul XX). Învăţător, manager, om de cultură. Domiciliu tradiţional la Piteşti, Argeş. Şcoala Normală de Băieţi, Piteşti. Activitate didactică (desen, caligrafie, muzică): Liceul de Fete/Colegiul Zinca Golescu, Piteşti (1948-1951); Şcoala Medie Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1958-1959). Director fondator: Biblioteca Regională Argeş (1955-1956); Şcoala Populară de Artă, Piteşti (1956-1962). Instrumentist, vioară, muzică simfonică, orchestre de cameră, operetă, grupuri camerale. Contribuţii directe la redimensionarea vieţii spirituale a zonei Argeş-Muscel pentru etapele amintite. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Nominalizări monografice, alte aprecieri comunitare antume şi postume. (I.M.D.).

 

ŞTEFĂNESCU, Nicolae (1800 - ?). Mare proprietar urban şi rural, slujitor al Curţii Domneşti de la Bucureşti, funcţionar al statului. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Câmpulung, Muscel (Mahalaua Târgului) şi localităţi apropiate. Preşedinte, Sfatul oraşului Câmpulung/primar (1828-1829). Nominalizat în Catagrafia oraşului Câmpulung din 1838, origine autohtonă, titlu de boier treti logofăt, slugi, robi ţigani. Diverse consemnări documentare antume sau postume. (S.I.C.).

 

ŞTEFĂNESCU, Nicolae (Vultureşti, Muscel, 1880-?). Proprietar urban şi rural, jurist. Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1898), Facultatea de Drept, Bucureşti (1903). Activitate specializată, instituţii administrative din Muscel (1903-1908). Avocat, Baroul Ilfov, Bucureşti (1908). Apărarea intereselor unor persoane importante şi familii din Capitală. Oratorie, recunoscut în domeniu. Studii, articole, analize, comentarii pe diverse teme legislative. Contribuţii la finalizarea unor proiecte lansate de oficialităţile timpului din Muscel. Consemnat în Albumul Corpului Avocaţilor din România (1911). Aprecieri publice antume şi postume. (A.A.D.).

 

ŞTEFĂNESCU, Paul (n. Rucăr, Muscel, 11 iulie 1924). Arhitect, peisagist. Liceul Sfântul Sava, Bucureşti (1942), Facultatea de Arhitectură, Bucureşti (1949). Activitate specializată în Capitală: şef şantier, Uniunea Tineretului Muncitor (1949-1953); Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectură şi Sistematizare (1953-1958); Institutul de Proiectări, Construcţii şi Materiale de Construcţii din Ministerul Economiei Forestiere (1958-1984). Proiecte reprezentative finalizate prin construcţii: Complexul Şcolar al Tineretului, Otopeni, Ilfov; zona centrală urbană, Oneşti, Bacău (sistematizare verticală); Fabrica de Materiale pentru Construcţii, Iaşi (în colaborare); spaţii rezidenţiale, Bucureşti. Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale. Consemnări memoriale, interviuri. Aprecieri publice. (A.I.M.).

 

ŞTEFĂNESCU, Petre Gh. (Brăila, 13 martie 1902 - ?). Artist liric, bariton, muzică de operă, cadru didactic universitar. Integrat spiritualităţii acestui areal prin: familie tradiţională, pesudonim Goangă, Curtea de Argeş; proprietăţi la Ştefăneşti (Muscel); colaborări cu instituţii culturale din Piteşti (Argeş). Studii liceale şi superioare în Capitală. Specializare, Conservatorul din Paris, Franţa, Clasa Félia Litvinia. Activitate în domeniu: Teatrul de Operă şi Balet, Bucureşti; Théâtre de la Monnaie, Bruxelles, Belgia; Conservatorul Ciprian Porumbescu, Bucureşti. Roluri de referinţă, personaje celebre din creaţiile compozitorilor: Georges Bizet (Carmen); Charles Gounod (Mefisto; Faust); Ruggiero Leoncavallo (Paiaţe); Giuseppe Verdi (Falstaff; Rigoletto); Richard Wagner (Maeştri cântăreţi din Nürnberg; Walkiriade). Numeroase turnee continentale. Consemnări critice favorabile. Artist al Poporului, laureat al Premiului de Stat, alte importante aprecieri publice antume şi postume. (L.I.P.).

 

ŞTEFĂNESCU, Sache I. (Câmpulung, Muscel, 7 iulie 1845 – Bucureşti, 1919). Medic, proprietar urban. Şcoala Naţională de Medicină, Bucureşti (1867). Stagiu: Franţa (1867-1870). Doctorat, ştiinţe medicale, Strasbourg, Franţa (1870). Participant la: Războiul Franco-Prusian, voluntar, Ambulanţa V Internaţională (1870-1871); proclamarea Comunei din Paris (18 martie 1871). Activitate specializată în Bucureşti: unităţi militare (1871-1874); Azilul Elena Doamna (1874-1877); Spitalul Orăşenesc (1881-1919). Combatant, Războiul pentru Independenţa României (1877-1878), şef Serviciul Ambulanţă. Fondator, Crucea Roşie din România (1876), vicepreşedinte, reprezentant oficial, Conferinţa Internaţională de la Geneva, Elveţia (1906). Implicări constante în realizarea unor proiecte comunitare la Câmpulung. Distinct: organizarea de tabere pentru orfani, Staţiunea balneo-climaterică Bughea de Sus; redimensionarea Parcului Ştefănescu, preluat de Primăria Câmpulung (1929); aplicarea unor tratamente gratuite. Aprecieri publice antume şi postume. (C.G.C.).

 

ŞTEFĂNESCU, Vasile (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX). Jurist. Studii liceale, Piteşti, Argeş, universitare, Bucureşti. Activitate specializată în magistratură. Distinct: prim-preşedinte, Tribunalul Argeş. Împuternicit al statului (1923), privind aplicarea prevederilor Legii pentru definitivarea reformei agrare din 17 iulie 1921 şi rezolvarea litigiilor ulterioare, specifice zonei de sud a judeţului Argeş. Dezbateri, analize, rapoarte, informaţii, reuniuni judecătoreşti, decizii adecvate. Implicări constante în realizarea proiectelor lansate de Guvern, Prefectură, Primărie, în profil teritorial. Surse arhivistice, alte atestări documentare. Nominalizări monografice, aprecieri publice antume şi postume. (I.F.B.).

 

ŞTEFĂNEŞTI (Secolul XVI~). Oraş din judeţul Argeş (2004), pe râurile Doamnei şi Argeş, anterior, comună tradiţională a Muscelului (până în 1950). Aşezare suburbană municipiului Piteşti, Argeş (1968-1990). În componenţă (2006): Ştefăneşti, Enculeşti, Goleşti, Izvorani, Ştefăneştii Noi, Valea Mare-Podgoria, Viişoara, Zăvoi. Suprafaţă: 56, 7 km2. Locuitori: 13 200 (1971); 13 670 (2008). Atestare documentară medievală: Ştefăneşti (1452); Goleşti (1452). Vestigii arheologice prefeudale. Schituri: Valea Mare din Mijloc (XVI); Gura Văii Mari, Fundul Văii Mari, Valea Popii/Valea Mare (XVII). Biserici: Ştefăneşti-Vale (1627); Goleşti (1646, 1814); Valea Mare-Podgoria (1685, 1786); Enculeşti (XVIII, 1961); Ştefăneşti-Târgul Dealului (1784); Capela Brătienilor (1898; necropolă, 1911); cruci de piatră (1597~1848). Monumente ale eroilor: Valea Mare-Podgoria (1916-1918); Enculeşti (1916-1918, 1941-1945); Ştefăneşti (1916-1918, 1941-1945). Instituţii de învăţământ: Goleşti (1826); Şcoala Profesională Mecanică, Ştefăneşti (1953); Liceul Industrial, Ştefăneşti (1956); cămin cultural (1930); bibliotecă publică (1948); Agenţia Băncii Naţionale Române, Sucursala Câmpulung Muscel (1906). Conacul Goleştilor (1640); pivniţele brâncoveneşti (1688, ruinate); Vila Florica (1912-1915), astăzi, Centrul Cultural Brătianu; Staţiunea de Cercetări Zootehnice Florica (1926-1948); Staţiunea de Cercetări Horti-Viticole (1959~); Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii - Goleşti (1939/1966); Casa Memorială Liviu Rebreanu, Valea Mare – Podgoria (1969-2008); Complexul de Vinificaţie (1969~). Baze sportive. Proprietăţi particulare: personalităţi importante din Bucureşti, Piteşti, Câmpulung. Bănci populare: Goleşti (1902-1944); Progresul, Ştefăneşti (1903-1946). Cooperativa de Aprovizionare şi Desfacere Regele Ferdinand, Ştefăneşti (1930-1948); cooperativa agricolă de producţie, Ştefăneşti (1950-1989); asociaţie de producţie industrială intercooperatistă, Valea Mare-Podgoria (1971-1990). Baraj, lac de acumulare, hidrocentrală (8 MW), Goleşti, integrate sistemului Argeşul Mare; Întreprinderea de Motoare Electrice/SC Ana IMEP, integrată economiei municipiului Piteşti (1967~). Parc voltaic (2014). Antrepozite, cartiere rezidenţiale, locuri de agrement, liceu, spital, poliţie, judecătorie, piaţă comercială. Areal cerealier, viticol, legumicol, forestier, zootehnic. Arhitectură specifică interferenţelor colinare şi de câmpie, textile de interior, folclor literar, muzical, coregrafic. Turism local, zonal, naţional. Trasee rutiere spre: Bucureşti, Piteşti, Câmpulung, Mioveni. Staţia Ştefăneşti, linia ferată Goleşti - Câmpulung. Publicaţie proprie: Buletin informativ, editat în Piteşti. Numeroase consemnări geografice, istorice, economice, spirituale. (G.I.C.).

 

ŞTEFU, Iosif I. (Vaideeni, Vâlcea, 10 iunie 1945). Inginer mecanic, manager. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1968. Şcoala Medie Nr. 2, Râmnicu Vâlcea (1963), Institutul Politehnic, Bucureşti (1968). Documentări externe. Activitate permanentă, Întreprinderea de Stofe Argeşana, Piteşti: tehnolog (1986-1969); metrolog (1969-1971); coordonator, reparaţii uzuale (1971-1974); şef, Secţia Mecano-Energetică (1974-1993). Distinct: director general SC Argeşana SA, Piteşti (1993-2001); manager (2001-2008). Contribuţii directe la: asigurarea funcţionării utilajelor pentru atingerea parametrilor proiectaţi: gospodărirea resurselor programate; adaptarea spaţiilor productive la schimbarea profilului fabricaţiei după 2001; privatizarea unităţii în favoarea investitorilor Dräxlmaier (Germania); reconversia profesională a salariaţilor. Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Diverse aprecieri publice. (I.D.P.).

ŞTEFU, Paraschiva Gh. (Piteşti, Argeş, 1814 – Piteşti, Argeş, 6 martie 1869). Proprietar urban, donator comunitar. Terenuri, imobile, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti şi localităţi apropiate. Clauză testamentară importantă, autentificare juridică, Tribunalul Argeş (Nr. 15, din 1869): donarea sumei de 200 galbeni austrieci pentru înfiinţarea Bibliotecii Publice Ştefu, în Piteşti. Executor, Ştefan George Ştefu (moştenitor), 20 februarie 1870. Decizie administrativă, finalizată, parţial, de Consiliul Comunal, Piteşti (26 iunie 1880), primar, Nicolae Coculescu (v.), intermediar, librarul Iancu Raicoviceanu (v.). Nominalizări în Istoria municipiului Piteşti (1988). Aprecieri comunitare antume şi postume. (C.C.C.). 

 

ŞTEMPEL, Leonhardt (1885 – Piteşti, Argeş, 1964). Proprietar urban şi rural, mic întreprinzător, donator comunitar. Suprafeţe de teren, imobile, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti sau localităţi apropiate. Studii în Bucureşti. Membru marcant, gruparea catolică din reşedinţa Argeşului. Patron fondator, Fabrica de Mezeluri şi Salamuri, Piteşti (strada Constantin Brâncoveanu), magazin propriu, zona centrală, activitate permanentă (1909-1948), intrate sub incidenţa legislaţiei naţionalizării (1948-1950). Preocupări agreate de Primărie, Prefectură, Camera de Comerţ şi Industrie Argeş. Adaptare la rigorile economiei etatiste, şef sector, Întreprinderea Agricolă de Stat, Ştefăneşti, Argeş (1959-1960).  Contribuţii financiare pentru dotarea teatrului din localitate. Nominalizat în anuarele generale (1925, 1936) şi în Istoria municipiului Piteşti (1988). Aprecieri publice antume şi postume. (I.D.P.).

 

ŞTIRBEI, Gheorghe Fl. (n. Goleşti, Vâlcea, 22 septembrie 1947). Inginer mecanic, manager. Domiciliu  şi activitate în Argeş (1971-1986).  Frate cu Elena Heroiu (v.). Liceul Nicolae Bălcescu, Râmnicu Vâlcea (1966), Institutul Politehnic, Iaşi (1971).  Doctorat, ştiinţe tehnice, New York  (2009).  Stagiu în Statele Unite ale Americii (1979; 1992). Activitate specializată: Trustul Staţiunilor pentru Mecanizarea Agriculturii, Piteşti, Argeş (1971-1973); şef sector, Întreprinderea Agricolă de Stat, Leordeni, Argeş (1973-1980); inginer şef, director, Staţiunea pentru Mecanizarea Agriculturii, Căteasca, Argeş (1980-1986); consultant, Algeria (1986-1988). Stabilit în Statele Unite ale Americii (1989), supervizor, Aeroportul Internaţional John Fitzgerald Kennedy, New York (1989~). Studii, analize, rapoarte, norme metodologice, reuniuni tematice. Membru, diverse foruri profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (C.D.B.).

 

ŞTIRBU, Ştefan Roman C. (Palanca, Cetatea Albă, Basarabia, 10 mai 1926- Piteşti, Argeş, 14 mai 2008). Stabilit în Argeş din 1933. Medic primar, ORL, manager. Liceul Militar, Craiova, Dolj (1944). Facultatea de Medicină, Bucureşti (1950). Documentări externe. Activitate permanentă la Piteşti: Şcoala Profesională Nr. 2 (1950-1952); Spitalul Nicolae Bălcescu (1953-1954; 1957-1989); şef secţie (1972-1989). Temporar: specializare ORL, instituţii sanitare din Capitală (1952-1953); Policlinica  Feroviară, Piteşti (1954-1957). Primariat, Bucureşti (1972). Articole, studii, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Membru, diverse asociaţii profesionale în domeniu, alte aprecieri publice antume şi postume. (C.G.C.).

ŞTIREANU, Octavian (n. Costeşti, Argeş, 25 iunie 1952). Matematician, ziarist, editor, parlamentar. Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1970), Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca (1974), Facultatea de Istorie-Filosofie, Bucureşti (1981). Preocupări redacţionale, Cluj-Napoca (1970-1975): Studioul de Radio Gaudeamus; revistele Echinocţiu, Napoca universitară (redactor- şef), Viaţa studenţească, Amfiteatru (şef subredacţie). Activitate permanentă în Bucureşti: analist, Trustul de Lucrări Hidrotehnice Speciale (1975-1979); redactor, Viaţa studenţească şi Amfiteatru (1979-1985); redactor-şef adjunct, Flacăra (1985-1990); preşedinte, director general SC Cicero SA, editor, ziarul Azi (1991~). Membru marcant, Partidul Democraţiei Sociale din România/Partidul Social Democrat. Senator de Argeş (1996-2000), reprezentând Partidul Democrat - Uniunea Social Democrată/USD, secretar, Comisia  pentru Politică Externă, din 1998, independent.  Consilier prezidenţial (2000-2004). Iniţiative legislative, interpelări, interviuri, emisiuni media, reuniuni naţionale şi internaţionale. Volum important: Cronici de echinocţiu (2001). Implicări în realizarea mai multor proiecte promovate de oficialităţile din Argeş-Muscel. Preşedinte executiv, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, vicepreşedinte, Asociaţia Presei Sportive din România, membru fondator, Clubul Român de Presă, alte  aprecieri publice.  (C.D.B.).

 

ŞUCU, Ion I. (Măţău, Mioarele, Muscel, 4 decembrie 1902 – Bucureşti, 16 noiembrie 1988). Istoric, paleografie şi arhivistică, publicist. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Muscel (1925), Universitatea din Bucureşti (1930). Concomitent: Şcoala de Arhivistică şi Paleografie, Bucureşti. Activitate specializată în Capitală: funcţionari, Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni (1926-1928); împiegat, şef serviciu, şef birou, Arhivele Naţionale (1928-1962). Prestaţii didactice, licee din Bucureşti. Volume importante (în colaborare): Indice cronologie Nr. 2. Actele secţiei bunuri publice Bucureşti, Episcopia Argeş (1951); Indice cronologic Nr. 4. Actele serviciului Documente istorice, Episcopia Noului Severin (1954); Indice cronologic Nr. 1. Arhiva Mitropoliei Ţării Româneşti, I, II (1961); Liceul Dinicu Golescu din Câmpulung - Muscel la 80 de ani de activitate. 1894-1974 (1974); Monografia comunei Mioarele (1976, în colaborare). Distinct: tomuri de documente despre Câmpulung şi judeţul Muscel (texte dactilografiate), conservate la Arhivele Naţionale, Muzeul Câmpulung, Biblioteca Locală Mioarele. Studii, articole, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale. Membru, diverse foruri ştiinţifice autohtone. Implicări comunitare. Aprecieri publice antume şi postume. (S.I.C.).

 

ŞUFAN, Ion (? - Piteşti, Argeş, 29 octombrie 1950). Proprietar funciar, agent sanitar, militant politic, originar din Nucşoara, Muscel. Colaborator, Grupul de rezistenţă armată anticomunistă Haiducii Muscelului, iniţiat de Gheorghe Arsenescu (v.). Urmărit de Securitate, arestat, anchetat, torturat la Piteşti, Argeş. Deces premeditat pe timpul interogatoriului. Sentinţă drastică ulterioară pentru soţia sa, întemniţată, moarte suspectă în detenţie. Aprecieri publice postume. (I.I.P.).

 

ŞUFAN, Nicolae (Nucşoara, Muscel, 1900 – Piteşti, Argeş, octombrie 1950). Proprietar funciar, lucrător agricol, militant politic. Membru activ, Grupul de rezistenţă armată anticomunistă Haiducii Muscelului, iniţiat de Gheorghe Arsenescu (v.). Apropiat lui Toma Arnăuţoiu (v.). Urmărit de Securitate, arestat, anchetat, torturat la Piteşti, Argeş. Deces premeditat pe timpul interogatoriului. Suport documentar (1950): arhiva Spitalului Nicolae Bălcescu, Piteşti; registrul Serviciului de Stare Civilă, Primăria Urbană, Piteşti. Diverse consemnări memoriale familiale. Aprecieri publice antume şi postume. (I.I.P.).

 

ŞUICA (Secolele XVI - XVIII). Familie tradiţională din Şuici, Argeş. Mari proprietari funciari, boieri, slujitori ai Curţii Domneşti din Ţara Românească, donatori comunitari. Întinse suprafeţe de teren, imobile, alte bunuri cu valoare deosebită, Şuici şi localităţi apropiate. Mai cunoscuţi:  Vlastelinul Badea, înrudit cu domnul Radu cel Mare (v.); Vlastelinul Şuica, mare vornic (1509-1529), fiul  Badea, ctitor, alături de Neagoe Basarab (v.), Mănăstirea Curtea de Argeş (1512-1517); Dragomir Ş., mare sluger, fratele marelui vornic Vlastelinul Ş.; Drăghici  Ş., logofăt, ctitor, biserica Şuici peste Râu, unde este înmormântat (1541); Oprea D. Ş., logofăt, stabilit, prin căsătorie, la Retevoeşti, Pietroşani, Muscel; Stanca O. Ş. (sfârşitul secolului XVI), căsătorită cu Dima din Brătieni, Brădet, Argeş, genealogic pentru familia Brăianu (v.); Şuica, strănepotul vornicului Vlastelinul Ş., mare pârcălab; Badea, fiul logofătului Radu din Şuici/Şuiceanul (sfârşitul secolului XVIII), logofăt, ultimul descendent al familiei. Valoroase atestări documentare, realizări laice şi eclesiastice, consemnări monografice. Importante recunoaşteri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

ŞUICEANU  (Secolul  XVIII ~)   Familie tradiţională din Şuici, Argeş. Mari proprietari funciari, funcţionari de stat, donatori comunitari. Întinse suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Şuici şi localităţi apropiate. Conexiuni cu familiile Şuica (v.), Balotă (v.). Mai cunoscuţi: Dumitru Ş., slujitor al Curţii Domneşti de la Bucureşti, logofăt, împământenire şi căsătorie cu Şuica/Safta Şuiceanu, fiica logofătului Radu Şuiceanu, din Şuici; Anton D. Ş. (sfârşitul secolul XVIII - prima jumătate a secolului XIX), subcârmuitor,  plaiul Loviştea, Argeş (1846 - 1860), pretor, plasa Topolog, reşedinţă la Şuici (1861~1866); Elena D. A. Ş., căsătorită cu generalul Constantin Iancovescu (v.); Alexandru A. Ş. (v.). Numeroase atestări documentare, iniţiative şi realizări civice sau eclesiastice. Recunoaşteri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

ŞUICEANU, Alexandru  (A doua jumătate a secolului XIX - Începutul secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localitatea  Şuici, plasa  Argeş, expropriate prin Legea pentru definitivarea Reformei Agrare din 17 iulie 1921, aplicată de guvernul condus de Alexandru Averescu. Importante surse arhivistice. (I.I.Ş.).

 

ŞUICI (Secolul XVI~). Comună din judeţul Argeş, pe râul Topolog, satele: Şuici, Ianculeşti, Paltenu, Păuleni, Rudeni, Valea Calului. Suprafaţă: 34, 3 km2. Locuitori: 3200 (1971); 2694 (2008). Atestare documentară medievală: Şuici (1501); Rudeni (1526). Biserici: Şuici peste Râu (1542, refăcută, XVIII); Şuici (1864); Rudeni (1872); Enculeşti (1946); Valea Calului (1997); cruci de piatră, Şuici (1736, 1782, 1844). Cula Sultănica (XVIII), ctitorie, familia Brătianu (v.). Cimitir al eroilor (1916-1918). Şcoală primară (1838), gimnaziu industrial (1926-1948; 1958-1963), şcoală specială (1963-2003); cămin cultural (1943), bibliotecă publică (1953); centru de asistenţă medico-sanitară (2004~). Banca Populară Ion C. Brătianu (1903);  Agenţia Băncii Naţionale Române, Sucursala Piteşti (1948-1950). Reşedinţa subprefecturii Plaiul Loviştea (1838-1890); sediul plasei Topolog – Loviştea (1890-1899); judecătorie de pace (1911-1943); circumscripţie financiară (1923-1928); secţie de jandarmerie (1942-1948). Cooperativa  de Aprovizionare şi Desfacere Valea Topologului (1943-1948). Fermă agricolă de stat (1949-1961); Ocol silvic (1950-1997). Microhidrocentrală (1986). Areal forestier, zootehnic, pomicol. Arhitectură locală, specifică interferenţei zonelor colinară şi montană, artă populară (textile de interior, obiecte de îmbrăcăminte), folclor literar, muzical, coregrafic). Târg tradiţional: Sfântul Pantelimon (27 iulie). Turism rural. Trasee rutiere spre Curtea de Argeş, Râmnicu Vâlcea, Sibiu. Scrieri monografice: Gheorghe Frujină (1984); Dumitru Georgescu, Gheorghe Georgescu (1997); Ion Olărescu (2010). Consemnări geografice, istorice, economice, spirituale. (G.I.C.).

 

ŞUŞALĂ, Ion N. (Domneşti, Muscel, 16 noiembrie 1934). Artist plastic, pictură, grafică, profesor, publicist. Şcoala Normală/Colegiul Pedagogic Carol I, Câmpulung, Argeş (1953), Institutul Pedagogic Bucureşti (1963), Clasa Aurel Haiduc, Rodica Lazăr, Institutul de Arte Plastice, Nicolae Grigorescu, Bucureşti (1982), clasa Vasile Drăguţ. Doctorat arte plastice, Bucureşti (1998). Activitate în Capitală. Expoziţii personale sau de grup, Bucureşti (1969, 1973, 1978, 1990). Lucrări murale: Omagiul muncii (1974); Laudă mâinilor (1986-1987), Şcoala Nr. 198, Bucureşti. Preocupări didactice permanente, Bucureşti (1963-2004), temporar, Constanţa. Volume importante: Artizanatul-pledoarie pentru bunul gust (1974); Culoarea cea de toate zilele (1982); Dicţionar de artă. Termeni de atelier (1993); Estetica şi psihopedagogia artelor plastice şi designului (2000). Coperte, ilustraţii, paginaţie, edituri din Capitală. Colaborări periodicele: România literară; Viaţa studenţească; Revista de pedagogie; Reporter (Bucureşti); Literatură şi artă (Chişinău, Republica Moldova). Implicări comunitare, mentor, Expoziţia permanentă de artă contemporană, Domneşti, Argeş (1972). Membru, Uniunea Artiştilor Plastici din România, Filiala Bucureşti (1990), alte aprecieri publice. (S.C.N.).

 

ŞUŞALĂ, Nicolae P. (Domneşti, Muscel, 23 octombrie 1908 – Piteşti, Argeş, 16 februarie 1959). Mic întreprinzător, proprietar rural, militant politic. Membru activ, Grupul de rezistenţă armată anticomunistă Haiducii Muscelului, condus de Toma Arnăuţoiu (v.). Urmărit de Securitate, arestat, anchetat, torturat la Piteşti, Argeş. Deces premeditat pe timpul interogatoriului. Suport documentar (1959): arhiva Spitalului Nicolae Bălcescu, Piteşti; registrul Serviciului de Stare Civilă, Primăria Urbană, Piteşti. Diverse consemnări memoriale. Aprecieri publice antume şi postume. (I.I.P.).

 

ŞUŞELESCU, Ion (n. Câmpulung, Muscel, 1928). Sportiv de performanţă, volei, antrenor, publicist. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung (1947), Institutul de Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti (1953), Facultatea de Geografie, Bucureşti. Component: Echipa Naţională de Volei a României, Campionatele European (1950, 1951) şi Universitar (1953); Clubul Steaua, Bucureşti, titluri succesive. Antrenor, Clubul Victoria, Bucureşti. Pasionat de careuri rebusiste. Volume importante: Menssana; Enigmistică şi volei; Ecouri olimpice. Numeroase colaborări tematice, reviste din Capitală, premii în domeniu. Diverse implicări comunitare, contribuţii la realizarea unor proiecte sportive, Câmpulung, Argeş. Maestru emerit al sportului, alte aprecieri publice. (N.M.I.).

 

ŞUTA, Aurel. (n. Valea lui Mihai, Bihor, 10 decembrie 1924). Inginer agronom, cercetător ştiinţific principal, manager, publicist. Stabilit în Argeş, din 1970. Liceul Teoretic, Satu Mare (1944), Facultatea de Agricultură, Cluj (1949). Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti (1971). Stagii: Statele Unite ale Americii; Republica Populară Chineză; ţări din Uniunea Europeană. Activitate specializată: cercetător (1950-1958), director (1958-1970), Staţiunea Experimentală Pomicolă, Voineşti, Dâmboviţa; şef laborator, Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură, Piteşti-Mărăcineni, Argeş (1970-1994). Volum important: Agrotehnica creşterii şi rodirii echilibrate a mărului (1975). Numeroase studii, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Organizarea de loturi demonstrative în diverse gospodării individuale. Contribuţii în sectoare prioritare: tehnologia pomicolă; studiul cauzelor rodirii intermitente a pomilor; adoptarea unor soluţii diferenţiate  pentru sporirea potenţialului specific; elaborarea tehnicilor de intensivizare şi superintensivizare a livezilor. Implicat direct în elaborarea metodologiei referitoare la modernizarea pomiculturii contemporane româneşti. Membru, prestigioase foruri profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (C.D.B.).

 

ŞUTA, Victoria. (n. Coveiu, Dolj, 5 august 1925 – Piteşti, Argeş, 15 noiembrie 1995). Inginer agronom, cercetător ştiinţific gradul I, publicistă. Stabilită în Argeş, din 1970. Facultatea de Agronomie, Cluj (1950). Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti (1966). Stagii: Statele Unite ale Americii; ţări din Uniunea Europeană. Activitate specializată: cercetător, şef laborator, Staţiunea Experimentală Pomicolă, Voineşti, Dâmboviţa (1950-1970); şef laborator, Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură, Piteşti-Mărăcineni, Argeş (1970-1990). Volume importante (autor, colaborare): Îndrumătorul pomicultorului (1960); Rhagoletis Cerasi (1966); Protecţia pomilor şi arbuştilor fructiferi (1974); Tehnologia combaterii bolilor şi dăunătorilor la pomi (1983); Prognoza şi avertizarea în protecţia plantelor (1987). Numeroase studii, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale.  Formatoare de talente, exponentă a şcolii româneşti pentru protecţie a pomilor. Membră titulară, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, Bucureşti (1990), alte valoroase aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

ŞUTEU, Ştefan G. (n. Bernadea, Mureş, 9 septembrie 1937). Economist, manager. Stabilit în Argeş, din 1965. Academia de Studii Economice, Bucureşti (1959). Documentări externe, state europene. Activitate specializată în domeniu: şef serviciu (1965-1985), director adjunct (1985-1990), Direcţia Comercială Argeş; director adjunct, Întreprinderea Comercială cu Ridicata Produse Alimentare/ICRA, Piteşti (1990-2001). Contribuţii la  dezvoltarea şi modernizarea reţelei comerciale din Argeş, Olt, Vâlcea. Studii, analize, rapoarte, interviuri, emisiuni  media pe diverse teme. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice. (A.T.C.).

 

ŞUTZU, Ioana (Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localitatea  Izvoru  de Sus, plasa Teleorman, expropriate, parţial, prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

ŞUŢĂ, Gheorghe P. (? – Goleşti, Ştefăneşti, Muscel, 1948). Proprietar rural, negustor forestier, militant politic, originar din Domneşti, Muscel. Membru marcant, Partidul Naţional Ţărănesc, apropiat lui Ion Mihalache (v.). Urmărit de Securitate, arestat (27 martie 1948), cercetat la Piteşti, Argeş, eliberat (28 martie 1948). Deces ulterior premeditat, împuşcat mortal, aruncat pe marginea drumului, în satul Goleşti, Ştefăneşti, Muscel. Înmormântat la Domneşti. Diverse atestări documentare. (I.I.P.).

 

ŞUŢĂ, Nicolae P. (Domneşti, Muscel, 1896 – 16 ianuarie 1949). Jurist, militant politic, parlamentar. Frate cu Gheorghe Ş. (v.). Studii în Capitală. Membru marcant, Partidul Naţional Ţărănesc. Deputat de Muscel. Avocat, Baroul Ilfov. Urmărit de Securitate, arestat (1947), cercetat, încarcerat, diverse penitenciare. Deces premeditat (16 ianuarie 1949). Atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (I.I.P.).

 

 

  • Gheorghe Şapcaliu
  • George Şovu
  • Sache Ştefănescu
  • Ion Şucu I.

 

Noutăți și evenimente

20.11.2018 - Anunț
Stimați vizitatori, În perioada 30 noiembrie-2 decembrie 2018, instituția noastră va fi închisă p...
Continuare


11.05.2018 - Anunț
Stimați vizitatori, Vă aducem la cunoștință că în zilele de 14-15 mai 2018 se vor executa la Cent...
Continuare


02.04.2018 - Anunț
Stimați vizitatori, Centrul de Cultură „Brătianu” anunță programul special de vizitare din timpul...
Continuare


© 2013 CENTRUL DE CULTURĂ "BRĂTIANU"