CENTRUL DE CULTURĂ „BRĂTIANU”
Instituție de cultură finanțată de Consiliul Județean Argeș
ro  |  en
Home Enciclopedia Argesului si Muscelului LITERA S

S

 

SACHELARIE (Secolul XVIII~). Familie tradiţională din Topoloveni, Muscel. Proprietari rurali şi urbani, preoţi, funcţionari publici sau de stat, medici, cadre didactice, oameni de cultură, economişti, sociologi, psihologi, ziarişti, publicişti, manageri. Mai cunoscuţi: Scarlat, preot, iniţiatorul învăţământului din Topoloveni; Nicolae S. Scărlătescu/Sachelarie (Topoloveni, 1858 - Topoloveni, 11 aprilie 1909), preot, notar, învăţător, Topoloveni, patru fii; Visarion N. S. S. (Topoloveni, 1894 – 29 octombrie 1917), căpitan, erou al Primului Război Mondial; Octavian N. S. S., medic militar; Corneliu N. S. (v.); Nicolae N. S. (Topoloveni, 1900 - Topoloveni, 1949), şase copii; primar, Topoloveni (1945-1947), implicat în realizarea reformei agrare (1945), desfăşurarea primelor alegeri parlamentare postbelice (19 noiembrie 1946), diversificarea economiei locale; preşedinte, Comisia de Reformă Agrară; Virgil S. (Topoloveni, 1890 – Topoloveni, 27 septembrie 1924),  medic veterinar, studii liceale în Bucureşti şi universitare, la Paris, Franţa; Alexandrina C. S. (Topoloveni, 30 iunie 1924 – Topoloveni, 2 aprilie 2010); profesoară, gradul I, limba şi literatura română; Liceul de Fete/Colegiul Zinca Golescu, Piteşti (1942),  Universitatea din Bucureşti (1948); activitate didactică permanentă, instituţii de învăţământ din Topoloveni; Mihail C. S., funcţionar, frate cu Alexandrina C. S.; Cornelia M. D. S. (n. Topoloveni, 11 iunie 1946), profesoară, limbile română şi franceză; fiica lui M. C. S.; Şcoala Medie Topoloveni (1964), Universitatea din Bucureşti (1969), activitate didactică permanentă, şcolile Vişina, Dâmboviţa şi Topoloveni,  Argeş; Octavian Mihail M. S. (v.); Nifon V. S., jurist; fiul lui Virgil S.; Liceul Economic Piteşti, Universitatea din Bucureşti; activitate specializată instituţii judiciare din Argeş; Mihaela V. S., fiica lui Virgil S., soră cu Nifon V. S.; Maria D. S. (n. Călineşti, Argeş, 14 februarie 1984), jurnalist, muzeograf;  fiica lui Gheorghe Dinu şi a Corneliei M. D. S.; Liceul Teoretic Ion Mihalache, Topoloveni (2002), Universitatea din Piteşti, Argeş (2006); activitate specializată: Asociaţia Oamenilor de Afaceri Argeş (2007-2008); Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii, Goleşti, Ştefăneşti, Argeş (2008~); studii, articole, interviuri, comentarii, traduceri, publicaţiile: Juventus; Orizont economic argeşean; Museum; Elena O. M. S. (n. Piteşti, 19 ianuarie 1989), psiholog; Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (2007), Universitatea din Piteşti (2010), stagiu, psihologie clinică, Bucureşti (2012); activitate specializată: voluntariat, Spitalul Militar şi Spitalul Alexandru Obregia, Bucureşti (2012–2013); cabinet individual,  Piteşti (2013~). Conexiuni cu familiile: Dinu şi Badea, (Topoloveni); Cojanu (Negraşi). Numeroase atestări documentare. Aprecieri publice. (F.C.P.).

 

SACHELARIE, Corneliu N. (Topoloveni, Muscel, 11 noiembrie 1895 – Topoloveni, Muscel, 20 februarie 1949). Învăţător, animator cultural, publicist. Şcoala Normală/Colegiul Pedagogic Carol I, Câmpulung, Muscel (1915). Activitate didactică permanentă. Şcoli din Dâmboviţa (1915-1916) şi Topoloveni (1918~1949). Combatant: Primul Război Mondial, Frontul din Dobrogea (1916), prizonier în Bulgaria; Al Doilea Război Mondial, Serviciul Feroviar (1941-1945). Preşedinte fondator, Topoloveni: Căminul Cultural Goleştii Badii (1927); Societatea Culturală Dumitru Mihalache (1932); echipa de teatru (1932). Scriere importantă, Monografia comunei Topoloveni (facsimile). Colaborator, revistele Muscelul nostru, Vremea Nouă. Pasionat de etnografie, folclor, excursii documentare. Apropiat idealurilor promovate de Constantin Dobrescu-Argeş (v.), Tudor Muşatescu (v.), Ioan Răuţescu (v.), Ion Mihalache. Aprecieri publice antume şi postume. (I.M.D.).

 

SACHELARIE, Octavian Mihail M. (n. Topoloveni, Argeş, 14 iulie 1954). Sociolog, manager, om de cultură. Liceul Teoretic, Topoloveni (1973), Universitatea din Bucureşti (1978). Stagiu în Italia (1992). Doctorat, sociologie, Bucureşti (2003). Activitate permanentă, Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu Argeş: prelucrare carte (1979-1998); director adjunct (1998-2005); director (2005~). Preocupări didactice, Universitatea din Piteşti, Argeş (1998~). Volume importante: De la mentalitatea bibliofagă la Evenimentul Zilei (2002); Probleme de sociologia educaţiei (2002, în colaborare); Introducere în managementul de bibliotecă (2003, în colaborare); Sociologia comunicării (2006, în colaborare); Triunghiul cunoaşterii. Carte, lectură, bibliotecă (2011). Numeroase studii, articole, emisiuni media, reuniuni naţionale şi internaţionale pe diverse teme. Colegii redacţionale, revistele: Cultura, Paideia, Biblioteca, Philosophia militans, Bibliosphere. Contribuţii la: redefinirea caracterului enciclopedic al instituţiei; orientarea programelor educaţionale spre cerinţele Uniunii Europene; informatizarea serviciilor pentru cititori; promovarea imaginii valorilor din Argeş-Muscel. Membru, Consilul de Conducere, Institutul Cultural Român, Bucureşti (2012~), alte foruri profesionale în domeniu. Aprecieri publice. (M.M.S.)

 

SAIFEREA, Simion (1806 - ?). Proprietar urban şi rural, preot romano-catolic. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Câmpulung, Muscel (Mahalaua Târgului) şi localităţi apropiate. Nominalizat în Catagrafia oraşului Câmpulung din 1838. Egumen al Mănăstirii (Bărăţia). Coordonarea activităţii preotului, diaconului, iconomului, slugilor şi sudiţilor de la abaţie. Diverse atestări documentare. (S.I.C.).

 

SALA DE SPECTACOLE FOSTIROPOL DIN PITEŞTI (1905-1915). Spaţiu special amenajat în casele familiei Alexandru Fostiropol (v.), pentru reprezentări de teatru, film, muzică (strada Şerban Vodă). Dotări minime spectacole susţinute de companii din Bucureşti sau alte centre culturale autohtone. Pentru Piteşti: trupa de varietăţi Nicolae Ionescu (1905); instalaţia cinematografică Fuchs (1909). Clădire aflată în zona centrală urbană, stil neoclasic românesc, edificată la sfârşitul secolului XIX, proprietar iniţial, Ion Purcăreanu (v.), devenită, ulterior, Restaurantul Argeş. Retrocedată moştenitorilor (2000), închiriată, astăzi, unor agenţi economici străini (parterul). Diverse atestări documentare. (I.G.F.).

 

SALA DE SPECTACOLE LA HÂRDĂU, PITEŞTI (Sfârşitul secolului XIX – Începutul secolului XX). Spaţiu special amenajat pentru întruniri publice, reprezentaţii teatrale, reuniuni familiale, existent în zona centrală urbană, astăzi, demolat. Suprafaţă utilă, aproximativ 150 m2, aranjamente variabile, iluminat rudimentar (feştile cu seu, apoi, lămpi cu petrol), posibilităţi de camuflaj. Stagiuni intermitente, trupe particulare din Bucureşti, Craiova, (Dolj), Ploieşti, (Prahova), Piteşti, Argeş. În prim-plan, actorul Ion Anestin (1847-1919), interpret remareat în rolul Barbu Lăutaru şi în partituri oferite de Ion Luca Caragiale. Consemnări editoriale, Dumitru Căpitanu, Teatrul Alexandru Davila. Douăzeci de ani de activitate (1969), alte atestări documentare. (I.G.F.).

 

SALA DE SPECTACOLE UNIVERSALA DIN PITEŞTI (1880-1912). Locaţie edificată, special, pentru adunări publice, reprezentări dramatice, muzicale, de varietăţi. Proprietar iniţial: Iosif I. Uklar (v.). Clădire reprezentativă pentru oraşul Piteşti (strada Lascăr Catargiu): 15 loji, 72 de locuri rezervate, 42 de locuri  Clasa I, 62 de locuri Clasa a II-a, 50 de locuri la galerie; scenă adecvată, două cabine (actori şi actriţe), lămpi cu petrol, alte dotări specifice. Cumpărată, în 1890, de Frantz M. Lehrer (v.). Activitate profitabilă agreată de Primăria Piteşti (1908). Spectacole susţinute de companii din Capitală şi trupe particulare locale. Folosinţă diminuată după 1909. Spaţiu preluat de noul patron Günther/Grigore Iuneş (v.), integrat Fabricii de Butoaie, Piteşti (1912). Construcţie existentă şi astăzi, strada Crinului. Diverse atestări documentare. (I.G.F.).

 

SALA JINGA DIN CÂMPLUNG (1941~). Spaţiu urban, amenajat pentru reprezentaţii cinematografice, teatrale şi muzicale, întruniri publice, alte reuniuni comunitare. Spectacole susţinute de companii din Bucureşti, Braşov, Craiova (Dolj), Târgovişte (Dâmboviţa), concerte ale formaţiilor corale din Piteşti (Argeş) şi Câmpulung (Muscel), filme artistice sau documentare, conferinţa sub egida Ligii Culturale, Ateneului Popular, societăţilor de turism, reuniuni politice, edilitare, electorale. Locaţie devenită, prin naţionalizare (3 noiembrie 1948), cinematograful Victoria. Reabilitări şi dotări ulterioare, sporirea gradului de confort, introducerea noilor tehnologii, pentru proiectarea peliculelor, adaptarea la cerinţele forurilor administrative şi culturale. Diverse atestări documentare. (M.M.B.).

 

SALA SPORTURILOR DIN PITEŞTI (1974~). Edificiu reprezentativ pentru reşedinţa Argeşului, terasa superioară a municipiului, în imediata apropiere a Stadionului Nicolae Dobrin. Investigaţie de stat (1970-1974), proiectant, Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Construcţii, Bucureşti (1968), şef de proiect, Ion Mircea Enescu. Executant, Trustul de Construcţii Argeş, director, Constantin Oletanu (v.), şef de şantier, Dumitru Gherăsoiu (v.). Soluţii tehnologice, unicat în etapa amintită, grinzi din beton precomprimat, deschideri ample, fundaţii speciale. Recepţie preliminară: 1 decembrie 1972, primar, Alexandru Popescu (v.). Îmbunătăţiri ulterioare (1972-1974), spaţii modulare multifuncţionale. Numeroase competiţii sportive, reuniuni publice, expoziţii, spectacole. Omologări naţionale şi internaţionale. Distinct: Campionatul Balcanic de Volei (1985, senioare); Campionatul European de Handbal, România - Danemarca (1993, seniori); Campionatul European de Volei (1997, junioare II). Complementar, Sala de Atletică Grea (1978). Beneficiar: Consiliul Judeţean pentru Educaţie Fizică şi Sport Argeş; Direcţia Judeţeană de Tineret şi Sport Argeş. Diverse atestări documentare. (N.M.I.).

 

SALONUL CĂRŢII ARGEŞENE (2006~). Reuniune culturală de referinţă, integrată Sărbătorilor Argeşului şi Muscelui, iniţiată de Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu, Piteşti, director, Octavian Mihail Sachelarie (v.). Ediţii anuale. Expoziţii tematice interdisciplinare, standuri cu vânzare amenajate de edituri din Piteşti şi Bucureşti, întâlniri cu cititorii, lansări de autor, recenzii, cronici, dezbateri literare, tehnice, economice, eclesiastice. Periodic, Salonul de Carte Argeş, iniţiatorii (1998; 1999), Inspectoratul pentru Cultură al Judeţului Argeş, revistele literare, Centrul Cultural, Piteşti. Emisiuni media, alte atestări documentare. (I.E.C.).

 

SALONUL DE TOAMNĂ AL CĂRŢII, PITEŞTI (1978-1989). Suită de activităţi consacrate prezentării noutăţilor editoriale aparţinând autorilor din Argeş-Muscel. Prima ediţie: 1 - 10 octombrie 1978, spaţiile Bibliotecii Judeţene Argeş, director, Silvestru D. Voinescu (v.). Scrieri literare diversificate: proză, poezie, teatru, memorialistică, ştiinţă, tehnică, artă, istorie, geografie. Expoziţii, lansări bibliografice, întâlniri cu cititorii, dezbateri media. Invitaţi onorifici: academicieni, membri ai uniunilor de creaţie, tipografi, redactori ai ziarelor şi revistelor locale, diplomaţi, actori, muzicieni, alţi intelectuali. Importante atestări documentare. (C.C.C.).

 

SALVAMONT, ARGEŞ (1969~). Structură judeţeană specializată în prevenirea accidentelor şi salvarea turiştilor montani aflaţi în dificultate, organizată conform prevederilor Hotărârii Consiliului de Miniştri Nr. 140, din 1969. Activitate coordonată şi finanţată prin Comitetul  Executiv al Consiliului Popular Judeţean Argeş, responsabil, Ion T. Bulacu (v.). Centre zonale pe bază de voluntariat la: Piteşti, iniţiatori, Ştefan Ciortan, Mario Milata, Luigi Milata, Dorina Irina Mureşanu Popescu (v.); Câmpulung, Vasile Grabovschi, Victor Popa (v.); Curtea de Argeş, Petre Ianculescu, Traian Dumitrescu (v.). Redimensionare funcţională, Serviciul Public Salvamont Argeş, atribuţii stabilite potrivit Hotărârii  Nr. 9, din 1995, adoptată de Consiliul Judeţean Argeş, director, Ion T. Bulacu. Echipe permanente la: Piteşti (şef, Cornel Găvănescu); Câmpulung (Alexandru Holboşan); Curtea de Argeş (Nicolae Pleşită); Nucşoara (Valentin Retevoi). Evaluare ulterioară: Hotărârea Nr. 37, din 2004, aprobată de Consiliul Judeţean Argeş, obiective interferate cerinţelor continentale, şef serviciu, Ion Sănduloiu. Implicări permanente în: construirea şi reamenajarea cabanelor Cuca, Capra, Fereastra Zmeilor, Funduri, Garofiţa, Grind, Iezer, Scara; edificarea Bazei Salvamont Cota 2000 Transfăgărăşean (1997-2005); dotarea refugiului Bătrâna; refacerea marcajelor turistice; desfăşurarea unor intervenţii specifice domeniului. Colaborări cu asociaţii şi cluburi sportive, unităţi sanitare şi militare, instituţii publice şi agenţi economici, servicii similare din ţară. Stagii de pregătire, demonstraţii, raliuri, simpozioane, filme tematice, expediţii performante pe trasee din masive renumite ca dificultate (Marius Barbu, Bogdan Dinoiu, Mihaela Dinoiu, Emil Fieroiu, Marius Gane, Cornel Găvănescu, Alexandru Halibei, Gabriel Ruică, Ion Sănduloiu, Teofil Vlad). Diverse consemnări documentare interne şi internaţionale. Numeroase recunoaşteri publice. (R.G.G.).

SALVAREA (1876-1877). Publicaţie apărută la piteşti, Argeş, primul număr, 18 aprilie 1876. Subtitlu: Diar politic, literar şi comercial. Program redacţional, Comitetul Naţional – Liberal, semnatari principali, Nicolae Dimancea (v.), Radu Mihai, Dumitru Buzoianu. Difuzarea ideilor referitoare la: evoluţia urbanistică a reşedinţei Argeşului; obţinerea independenţei statale de sub Imperiul otoman; stimularea industriei, vieţii spirituale, învăţământului, altor domenii. Imprimare, Tipografia Gheorghe Popescu, Piteşti, concomitent cu Argeşulu şi Desceptarea, primele apărute la sfârşitul secolului XIX în localitate. Consemnări istorice: revista Familia, din Oradea, apărută la Budapesta (7 ianuarie 1877); volumul Publicaţiile periodice româneşti, tom I, Bucureşti (1913), de Nerva Hodoş, Alexandru Sadi-Ionescu. Alte atestări documentare. (I.I.B.).

 

SAMOILĂ, Constantin D. (n. Poenărei, Corbi, Muscel, 18 mai 1938). Inginer constructor, artist plastic, animator cultural. Şcoala Medie/Colegiul Vlaicu Vodă, Curtea de Argeş (1955), Institutul de Construcţii, Bucureşti (1972). Activitate în domeniu, unităţi specializate din Piteşti, Argeş (1958-2000). Distinct: contribuţii la reabilitarea şi extinderea Memorialului de Război, Mateiaş, Valea Mare-Pravăţ, Argeş (1980-1984). Preocupări constante: metaloplastie, pictură pe sticlă, şevalet, artă metamorfozată. Expoziţii personale sau de grup: Bucureşti, Corbi (permanentă), Piteşti, Ploieşti (Prahova). Exprimări externe: Azerbaidjan, Grecia. Lucrări în diverse muzee şi colecţii particulare. Membru fondator, Corala Dumitru Georgescu-Kiriac, Piteşti (1972), numeroase spectacole, turnee externe, evocări. Volume importante (proză): Din amintirile copilăriei (2005); Cântând prin Europa (2005). Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice. (S.C.N.).

 

SAMOILĂ ŞEPTILICI, Tatiana (Criuleni, Basarabia, 4 august 1908 - Piteşti, Argeş, 7 iulie 1987). Profesoară, desen, artist plastic, pictură. Stabilită la Piteşti din 1944. Studii specializate în domeniu: Chişinău (Basarabia), Clasa Şeer Kogan; Bucureşti (Atelierul Jean Al. Steriadi); Paris, Franţa (1924~1932), Academia Julian; Academia Grande Chaumière; Atelierul  André Lhote. Activitate didactică, instituţii şcolare din Bucureşti şi Piteşti. Numeroase  expoziţii personale sau de grup. Mai importante: Bucureşti (1936; 1966; 1975; 1983); Piteşti (1974; 1975-1978; 1980; 1983). Exprimări externe, state din Uniunea Europeană. Lucrări în diverse muzee şi colecţii particulare. Membră, Uniunea Artiştilor Plastici din România (1958), fondatoare, Filiala Piteşti (1976). Consemnări critice favorabile, alte aprecieri publice antume şi postume. (S.C.N.).

 

SANDA, Alexe (n. Malu, Bârla, Argeş, 2 ianuarie 1926). Lucrător feroviar, literat. Gimnaziul Industrial Miroşi, Argeş (1943), Grupul Şcolar Căi Ferate/Mihai Viteazul, Piteşti, Argeş (1953). Activitate productivă, unităţi specializate, Craiova, Dolj (1953). Activitate productivă, unităţi specializate, Craiova, Dolj (1953-1986). Volume importante (epigrame, proză umoristică): Scântei feroviare (1995); Haz de necazuri (1996); Zâmbete amare (1998); Slalom printre adversari (1999); Drăgăşanii sub cupola lui Bachus (1999). Colaborări, revistele: Albina, Urzica, Magazin (Bucureşti). Semnături în mai multe culegeri, antologii, ziare din ţară. Diverse reuniuni tematice, premii în domeniu, comentarii critice. Aprecieri comunitare. (M.M.S.).

 

SANDU, Alexandru (Secolul XX). Proprietar funciar, militant politic, parlamentar. Membru marcant, Frontul Plugarilor. Deputat de Argeş în Marea Adunare Naţională (1948-1952), reprezentând Frontul Democraţiei Populare. Întâlniri cu cetăţenii, propuneri legislative. Susţinător al programelor guvernamentale privind: strategia relansării economiei; consolidarea instituţiilor statului; restructurarea administraţiei locale.  Diverse aprecieri publice. (C.D.B.).

 

SANDU, Constantin M. (n. Vitomireşti, Olt, 7 octombrie 1911 – Piteşti, Argeş,  9 mai 2002). Militant politic, înalt funcţionar de stat, parlamentar. Studii tehnice, Bucureşti. Membru marcant, Partidul Muncitoresc/Partidul Comunist Român. Implicat în campania pentru victoria în alegeri a Blocului Partidelor Democrate (1946). Activitate publică: primar, Târgovişte, Dâmboviţa (1946-1948); şef  departament, Comitetul de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole/Ministerul Colectărilor, Bucureşti (1948-1956); preşedinte, Comitetul Executiv, Sfatul Popular Regional Argeş (1956-1968); prim-secretar, Comitetul Judeţean Olt, preşedinte, Consiliul Popular Judeţean (1968-1979), funcţii unificate în 1868. Deputat de Argeş în Marea Adunare Naţională, circumscripţiile electorale: Băbeni, Vâlcea (1957-1961); Petreşti, Dâmboviţa (1961-1965; 1965-1969), reprezentând Frontul Democraţiei Populare. Numeroase iniţiative cetăţeneşti, propuneri legislative, interviuri. Contribuţii directe la îndeplinirea obiectivelor economice, sociale, culturale administrative ale etapelor amintite în Argeş, Muscel, Olt, Vâlcea. Distinct, coordonarea programelor privind: extinderea amenajărilor antierozionale; dezvoltarea pomiculturii şi viticulturii (45 000 ha, în 1959-1964); înfiinţarea structurilor socialiste de producţie în agricultură; organizarea brutăriilor săteşti. Importante atestări documentare. Diverse aprecieri comunitare antume şi postume. (C.D.B.).

 

SANDU, Gheorghe (A doua jumătate a secolului XX – Începutul secolului XXI). Economist, manager. Originar din Topoloveni, Muscel. Şcoala Medie/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş, Institutul/ Academia de Studii Economice, Bucureşti. Documentări externe. Activitate specializată permanentă, Casa de Economii şi Consemnaţiuni din România: Agenţia Topoloveni, Argeş; Filiala Piteşti; Sucursala Judeţeană Argeş (şef serviciu, director adjunct, director). Preocupări constante pentru edificarea sediului instituţiei din reşedinţa Argeşului: inaugurarea oficială, 13 mai 1996; arhitect, Pompiliu Soare (v.); constructor, SC Apartamentul SA, Piteşti, manager, Ion Vasiliu (v.); suprafaţă, 2 400 mp. Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Implicări în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice. (T.C.A.).

 

SANDU, Gheorghe N. (n. Pietroşani, Muscel, 22 noiembrie 1934). Inginer, petrol, gaze şi geologie, manager. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Argeş (1953), Institutul de Petrol şi Gaze, Bucureşti (1959). Activitate productivă: Întreprinderea de Foraj, Piatra Neamţ, tehnolog; (1959-1960), şef secţie (1960-1963), şef-serviciu (1963-1965); Întreprinderea de Morărit şi Panificaţie, Argeş, Piteşti, inginer-şef (1966-1969), director (1969-1976); Schela de Foraj, Bascov, Argeş, inginer principal (1976-1978, 1983-1986), şef-secţie (1978-1981); Întreprinderea Rompetrol, Bucureşti, şantiere foraj şi extracţie ţiţei, Algeria (1981-1983), Irak (1986-1987). Contribuţii la: dezvoltarea activităţilor petroliere din Moldova şi Muntenia; construirea Fabricii de Pâine, Găvana, Piteşti (1969); extinderea secţiilor de panificaţie din Câmpulung şi Curtea de Argeş; promovarea externă a experienţei româneşti în domeniile enunţate. Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice. (I.D.P.).

 

SANDU, Ion D. (n. Jupăneşti, Coşeşti, Muscel, 21 mai 1936). Inginer mecanic, profesor gradul I, tehnologie, manager. Şcoala Medie Nr. 1/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1954), Institutul Politehnic, Galaţi (1959). Activitate productivă: Şantierul Naval Olteniţa, Giurgiu (1960-1963); Întreprinderea de Poduri Metalice şi Prefabricate din Beton/Metabet, Piteşti (1963-1966). Director: Şcoala Profesională (1966-1969) şi Grupul Şcolar Căi Ferate (1970-1982) din Piteşti. Preocupări didactice permanente privind: edificarea complexului şcolar specializat, dotarea laboratoarelor şi a cabinetelor de profil, eficientizarea practicii elevilor, sporirea prestigiului instituţiei în Viaţa Cetăţii. Responsabil: Cercul Pedagogic Judeţean al Inginerilor şi Maiştrilor din Învăţământ (1978-1998); Comisia Metodică a Inspectoratului Şcolar, în vederea acordării gradelor didactice titularilor disciplinelor tehnice; Centrul de Perfecţionare al Departamentului Căilor Ferate pentru Şcoli Profesionale şi Licee. Colaborator, Institutul de Cercetări Ştiinţifice al Transporturilor Feroviare din România. Studii, articole, referate, interviuri, reuniuni tematice. Diverse aprecieri comunitare. (D.I.G.).

 

SANDU, Ion I. (n. Bălileşti, Muscel, 16 octombrie 1925 – Piteşti. Argeş, 2 noiembrie 2004). Inginer mecanic, funcţionar public, manager. Liceul Industrial, Piteşti (1950), Institutul Politehnic, Cluj (1955). Documentări externe. Activitate productivă, Uzina de Piese Auto Vasile Tudose, Colibaşi, Argeş (1955-1960): şef, Secţia Acoperiri Metalice; Serviciul Tehnic de Calitate. Preşedinte, Comisia Economică a Oraşului Piteşti (1960-1962), expert, construcţii de maşini, Comisia Economică a Regiunii Argeş (1962-1968). Inspector-şef, Inspectoratul Judeţean Argeş pentru Controlul Calităţii Produselor (1968-1985). Distinct: instituirea unor criterii favorabile respectării parametrilor de fabricaţie, în contextul promovării la export a produselor realizate pe noile platforme industriale din Argeş-Muscel; coordonarea investiţiei pentru edificarea sediului Inspectoratului de la Piteşti. Studii, articole, rapoarte, interviuri, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Aprecieri  comunitare antume şi postume. (I.D.P.).

 

SANDU, Marian (n. Ploieşti, Prahova, 5 mai 1982). Sportiv de performanţă, lupte, antrenor. Stabilit la Câmpulung, Argeş, din 1989, legitimat, Clubul Sportiv Muscel. Succese importante: Locul III, Concursul Prietenia (1989); Locul I, Campionatul Balcanic de Juniori (1989); Locul I, Campionatul Mondial de Juniori (1990) şi Campionatul Balcanic (1990); Locul IV, Campionatul Mondial de Seniori (1990). Preocupări constante pentru pregătirea noilor generaţii de sportivi în domeniul enunţat. Diverse aprecieri publice. (N.M.I.).

 

SANDU, Mădălin Gh. (n. Scorniceşti, Olt, 26 iulie 1979). Interpret, muzică instrumentală, vioară. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1986. Liceul de Artă Dinu Lipatti, Piteşti (1998), Clasa Elena Iancic, Universitatea Naţională de Muzică, Bucureşti (2003), Clasa Ladislau Csendes. Activitate didactică, Liceul de Artă Dinu Lipatti, Piteşti (2003~). Colaborări, orchestre de cameră şi filarmonici din: Bucureşti, Constanţa, Giurgiu, Ploieşti (Prahova), Sibiu, Râmnicu Vâlcea (2000-2007). Concert-maestru fondator, Filarmonica din Piteşti (2007~), dirijor, cvartetul Contraste. Turnee externe:  Austria, Elveţia, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Statele Unite ale Americii. Consemnări critice favorabile, alte aprecieri publice. (L.I.P.).

 

SANDU, Nichita I. (n. Poienarii de Argeş, 10 februarie 1950). Jurist, manager, parlamentar. Liceul/Colegiul Vlaicu Vodă, Curtea de Argeş (1974), Universitatea din Bucureşti (1979). Activitate permanentă, la Curtea de Argeş: consilier, Întreprinderea Electrocentrale (1979-1989); preşedinte, Cooperativa Unirea Meşteşugarilor (1989-1990); director, SC Argcoms SCM (1990~). Deputat de Argeş (1990-1992), reprezentând Frontul Salvării Naţionale/Frontul Democrat al Salvării Naţionale, secretar, Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor şi Petiţii, membru, Comisia Parlamentară Specială Berevoeşti, privind analiza distrugerii unor documente ale fostei Securităţii din România. Consilier judeţean (1997-2000), reprezentând Partidul Democrat, reales (2000-2004), din partea Partidului Naţional Liberal Câmpeanu, Bucureşti. Propuneri legislative, interpelări, moderator, dezbateri pe diverse teme, colaborări editoriale, interviuri, emisiuni media. Aprecieri publice. (C.D.B.).

 

SANDU DIACONESCU, Marta Cristina N. (n. Curtea de Argeş, 24 februarie 1980). Solistă, muzică vocală cultă, operă şi operetă, soprană. Liceul de Muzică Dinu Lipatti, Bucureşti (1998), Clasa Maria Hurduc, Universitatea Naţională de Muzică, Bucureşti (2003). Stagiu în Marea Britanie. Cursuri de măiestrie cu Ionel Pantea, Leontina Văduva, Mariana Nicolesco, Nelly Miricioiu. Roluri de conferinţă în: opereta Silvia, de Imre Kalman; operele de cameră: Lecţia, de Şerban Marcu; Baronul Munchhausen, de Dan Dediu; Moara lui Călifar, de Christian Bence-Muk. Turneu internaţional, Integrala liedurilor lui George Enescu (2005), concerte: Praga (Cehia), Roma (Italia), Paris (Franţa), Tokyo şi Nagoya (Japonia), New York (Statele Unite ale Americii). Colaborări externe (2010~), filarmonici, opere, operete din mai multe ţări ale Uniunii Europene. Premii în domeniu, consemnări critice favorabile, alte aprecieri publice. (L.I.P.).

 

SATTLER (Secolul XIX~). Familie tradiţională din Piteşti, Argeş, origine germană, stabilită la sud de Carpaţi, după 1867. Mici întreprinzători, funcţionari, cadre didactice, oameni de cultură, donatori comunitari. Religie romano-catolică. Mai cunoscuţi: Heinrich S. (1860-1935), patron fondator, Atelierul Sattler, zona centrală urbană; contributor financiar, biserica etnicilor din localitate, grafiat pe uşa aşezământului eclesiastic amintit; Elisabet S. (1867-1935); Iosefina S. (1888-1970); Conrad S. (1892-1964); Elise S. (1895-1981); Aurelie S. (1898-(1959); Carol S. (1901-1978), profesor, Şcoala de Meserii/Şcoala Medie Tehnică Mecanică/Grupul Şcolar al Ministerului Industriei Uşoare/Colegiul Tehnologic Armand Călinescu, Piteşti; deportat în Uniunea Sovietică (1945-1948); lucrări specializate, tâmplărie, Uzina Vasile Tudose, Colibaşi/Mioveni, Argeş (1952); Maria S. (1904-1989); Ella S. (1919-1965); Eugenia S., căsătorită Iştoc (n. 1936); Cecilia Monica S., căsătorită Sava, fiica lui Carol S., rezidentă în Germania; Laurenţiu S., fiul Ceciliei S., stabilită în Germania. Nominalizări distincte: Anuarul general al oraşului Piteşti şi judeţului Argeş (1936), de Vlad Furtună; volumul Tărâmul tăcerii (2008), de Silvia Popescu.  Consemnări arhivistice, alte atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (N.P.L.).

 

SATUL NATAL (2002~). Revistă de cultură, editată prin Asociaţia Nova Internaţional, Piteşti şi Consiliul Judeţean Argeş. Primul număr: Piteşti, decembrie 2002. Director: Vasile Novac (v.); director artistic: Elena Stoica (v.); redactor-şef: Elisaveta Novac (v.). Reportaje, interviuri, analize, comentarii pe teme cu conţinut civic sau eclesiastic; informaţii, imagini referitoare la viaţa locuitorilor din zonele rurale tradiţionale. Pagini speciale pentru: literatură, desene ale copiilor, relaţii externe, mesaje prioritare privind ocrotirea naturii. Descifrarea unor documente istorice inedite. Apariţie periodică. Tipografiată la Piteşti. Implicări comunitare. (I.I.B.).

 

SAVU, Constantin Gh. (Dragoslavele, Muscel, 30 septembrie 1915 - ?). Preot, profesor, istorie, militant politic. Activitate pastorală, parohii din Muscel. Preocupări didactice, Şcoala de Cântăreţi, Câmpulung, Muscel. Participant la manifestarea legionară locală din ianuarie 1941, zona centrală urbană. Arestat, cercetat, judecat, Tribunalul Militar, Corpul 1 Armată, Bucureşti, condamnat (15 februarie 1941), şase luni închisoare corecţională, Penitenciarul Craiova, Dolj. Adept al iniţiativelor anticomuniste din Muscel. Urmărit de Securitate, reţinut, anchetat (1948-1950), încadrat în Unitatea de muncă forţată, Capul Midia, Dobrogea (1950-1952). Deces ulterior premeditat. Diverse atestări documentare antume şi postume. (I.I.P.).

 

SAVU, Gheorghe Gh. (n. Corbi, Argeş, 12 mai 1959). Ofiţer de carieră, inginer, transmisiuni, general, publicist, Liceul Militar Dimitrie Cantemir, Breaza, Prahova (1979), Academia Tehnică Militară, Bucureşti (1984), Colegiul Naţional de Apărare, Bucureşti (2004). Stagii externe: Republica Africa de Sud (1994); Statele Unite ale Americii (1995, 2002, 2004). Doctorat, ştiinţe militare, Bucureşti (2001). Succesiv, funcţii de execuţie şi comandă: UM 01714, Piteşti, Argeş (1984-1987); Direcţia Informaţii Militare, Bucureşti (1987-1996); adjunct al ataşatului militar, Ambasada României în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (1996-2001); şef secţie (2001-2003), locţiitor pentru Operaţii (2003-2005), şef direcţie (2005-2009), director general (2009-2012), Direcţia Informaţii Militare, Ministerul Apărării Naţionale, Bucureşti; ministru consilier, Reprezentanţa Permanentă a României la Uniunea Europeană, Bruxelles, Belgia (2012~). Colaborări didactice, Universitatea Naţională de Apărare, Bucureşti  (2007-2012). Volume importante: Rolul serviciilor  de informaţii militare în prevenirea surprinderii şi desfăşurarea acţiunilor militare la nivel strategic (1997); Informaţii militare şi surprinderea strategică (2006); Sisteme de armanent şi mijloace de luptă (2007); Structuri teroriste. Adaptare la prezent (2008); Producţia de intelligence (2008). General de brigadă  (2006), general-maior (2008), general-locotenent (2010). Valoroase ordine şi medalii militare sau civile, alte aprecieri publice. (G.I.N.).

 

SAVU, Ion I. (n. Dealu Bradului, Săpata, 6 februarie 1948). Artist plastic, artă sacră. Şcoala populară de Artă, Piteşti, Argeş (1965). Specializare, Patriarhia Română, Bucureşti, atestare în domeniu (1983). Reabilitări murale, lucrări de ansamblu, biserici şi aşezăminte monahale ortodoxe din judeţele Argeş: Lunca Corbului (1984-1985), Valea Mare-Podgoria, Ştefăneşti (1985-1990), Trivale, Piteşti (1986-1989), Tutana, Băiculeşti (1991-1996), Robaia, Muşăteşti (1995); Bihor: Sfânta Cruce (1998~), Inand, Cefa ? (2009); Olt: Optaşi (1988-1989), Clocociov (1995); Sălaj: Valcău (2007); Vâlcea: Cozia Veche (1996), Turnu (1997). Aprecieri comunitare. (S.C.N.).

 

SAVU, Paul (n. Lereşti, Muscel, 25 mai 1936). Inginer agronom, profesor universitar. Şcoala Medie Nr. 1/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Argeş (1955), Institutul Agronomic, Iaşi (1961). Doctorat, ştiinţe agricole, Iaşi (1973). Activitate didactică permanentă: Institutul Agronomic/Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Ion Ionescu de  la Brad, Iaşi (1961- 2006). Volume importante (autor, colaborare): Îmbunătăţiri funciare, I, II (1985); Irigaţii, desecări şi combaterea eroziunii solului (1992); Irigarea culturilor (1993); Organizarea şi amenajarea teritoriului agricol cu lucrări de îmbunătăţiri funciare (2002); Regularizarea cursurilor de apă (2008). Numeroase studii, lucrări ştiinţifice, articole, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale în domeniul amelioraţiilor agricole. Exponent în domeniu. Membru, Societatea Naţională de Ştiinţă a Solului, alte prestigioase foruri continentale. Aprecieri  publice. (C.D.B.).

 

SAVU, Tiberiu Gabriel I. (n. Curtea de Argeş, 11 mai 1974). Jurist, publicist, traducător. Liceul Sanitar/Grupul Şcolar Ion Cantacuzino, Piteşti (1992), Universitatea din Bucureşti (1999). Doctorat, ştiinţe juridice, Bucureşti (2011). Documentări externe. Activitate în domeniu: consilier, Ministerul Integării Europene, Bucureşti (2001); redactor-şef adjunct, Revista de drept comunitar, Bucureşti (2004-2005); jurist lingvist, Curtea Europeană de Justiţie, Luxemburg (2005~). Avocat, Baroul Bucureşti (2001~). Volum important: Societăţile Comerciale şi acquis-ul european (2003). Studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale în domeniu. Aprecieri publice. (A.A.D.).

 

SĂFTESCU, Ion/Ioan C. (Ilovăţ, Mehedinţi, 4 august 1926 – Bucureşti, 27 noiembrie 1975). Ofiţer de carieră, tancuri, general. Activitate la Piteşti, Argeş (1964-1975). Liceul Dimitrie Cantemir, Bucureşti (1948), Şcoala Militară Ofiţeri Tancuri, Federaţia Rusă (1952), Academia Militară, Bucureşti (1957), Academia Militară, de pe lângă Statul Major al Forţelor Armate ale Uniunii Sovietice (1962). Comandant: companie (1952-1953) şi batalion (1953-1954), Regimentul 196 Tancuri şi Auto; Regimentul 217 Tancuri (1957-1960); Divizia 6 Tancuri Horia, Cloşca şi Crişan (1962-1964). Distinct, la Piteşti, comandant: Şcoala Superioară de Ofiţeri Activi de Tancuri şi Auto Mihai Viteazul (1964-1969); Şcoală Militară de Ofiţeri Activi de Tancuri şi Auto Mihai Viteazul (1969-1975); Garnizoana Militară (1964-1975). General maior (1968). Analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Importante ordine şi medalii militare sau civile. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice antume şi postume. (G.I.N.).

 

SĂGETĂTORUL (1997~). Supliment literar artistic al cotidianului Argeşul, apariţie săptămânală. Primul număr, Piteşti, 7 ianuarie 1997. Redactori: Mihai Golescu (v.), Toma Biolan (v.), Virgil Diaconu (v.), Jean Dumitraşcu (v.). Poezie, proză, eseuri, aforisme, umor, cronici pe teme adecvate, note de călătorie, portrete, grafică, dicţionare (scriitori, folclorişti, publicişti). Astăzi, subtitlul Pagini culturale ale cotidianului Argeşul, director coordonator, Mihai Golescu. Imprimare, Tipografia Argeş – Press, Piteşti. Diverse consemnări documentare. (I.I.B.).

 

SĂLAN, Nicolae Gh. (Cernăteşti, Dolj, 9 februarie 1926 – Piteşti, Argeş, 2010). Inginer mecanic, profesor gradul I, tehnologie, manager. Stabilit în Argeş din 1955. Şcoala Medie Tehnică Agricolă, Plopeni, Prahova (1948), Facultatea Mecano-Energetică, Iaşi (1955). Inginer, Uzina de Piese Auto/Întreprinderea de Autoturisme, Colibaşi/Mioveni, Argeş (1955-1972). Activitate didactică permanentă, Grupul Şcolar/Liceul Industrial Nr. 1, Piteşti (1972-1989). Director fondator, Complexul Şcolar Henri Coandă/Dacia, Piteşti (1979-1989). Colaborări, Institutul de Învăţământ Superior, Piteşti. Iniţiative durabile: înfiinţarea Laboratorului Central pentru Metalografie (1965) şi organizarea sistemului de metrologie, Platforma Colibaşi; coordonarea investiţiei, inaugurarea, asigurarea funcţionalităţii la noua locaţie, liceul amintit (şcoală, ateliere, internat, cantină, bază sportivă). Volum important: Sistemul internaţional de unităţi de măsură şi aplicaţii practice (2008). Temă predilectă de cercetare: Determinarea nivelului zgomotelor la cutiile de viteze ale automobilelor, colaborare cu Institutul Politehnic, Iaşi. Studii, analize, reuniuni naţionale pe diverse teme. Membru, asociaţii profesionale în domeniu, alte valoroase aprecieri publice antume şi postume. (D.I.G.).

 

SĂLĂTRUCU (Secolul XVI~). Comună din judeţul Argeş, pe râul Topolog, satele Sălătrucu şi Văleni. Suprafaţă: 137,9 km2. Locuitori: 3 600 (1971); 2 238 (2008). Atestare documentară medievală: Sălătrucu (1519). Schit tradiţional, Văleni/Grigore Grădişteanu/Zaharia Zosim (Secolul XVII). Biserici: Sălătrucu de Jos (1809-1810); Sălătrucu de Sus (1889-1892); cruce de piatră: Sălătrucu (XVIII). Mănăstirea Văleni (1662, Casa Stăreţiei). Monument al eroilor: Sălătrucu de Sus (1916-1918). Şcoală (1838); cămin cultural (1948); bibliotecă publică (1957). Baraj, lac de acumulare, microhidrocentrală pe râul Topolog, galerie de aducţiune în lacul Vidraru, integrate sistemului hidroenergetic Argeşul Mare. Areal colinar şi alpin. Pomicultură, zootehnie, exploatări forestiere. Izvoare sulfuroase (Vadu Frumos). Arhitectura specifică reliefului piemontan. Artă populară: mobilier rural, obiecte de îmbrăcăminte, folclor literar, muzical, coregrafic. Turism de agrement şi de performanţă: Vârful Negoiu (2535 m), căldări şi lacuri glaciare, cabane, aparţinând masivului Făgăraş. Trasee rutiere spre Curtea de Argeş, Râmnicu Vâlcea, Piteşti. Diverse consemnări geografice, istorice, economice, etnografice. (G.I.C).

 

SĂLIŞTEANU, Ion D. (Piteşti, Argeş, 6 octombrie 1929 - Bucureşti, 25 mai 2011). Membru corespondent al Academiei Române (2006). Artist plastic, pictură, profesor universitar. Liceul de Băieţi nr.1/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1949), Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, Bucureşti (1955), Clasa Samuel Mutzner, Adam Bălţatu. Stagiu, Italia (1967). Documentări: Cehoslovacia (1956, 1962), Federaţia Rusă (1958, 1971), Bulgaria (1962), Ungaria (1963), Polonia (1964, 1967), Iugoslavia (1965), Turcia (1967), Franţa (1968), Germania (1968, 1970, 1971, 1973), Austria (1970), Elveţia (1970), Italia (1971). Activitate permanentă în Capitală. Operă vastă: peste 4000 de tablouri, exprimări monumentale, crochiuri. Importante expoziţii personale sau de grup, centre reprezentative din România: Arad, Bistriţa-Năsăud, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Craiova (Dolj), Galaţi, Iaşi, Reşiţa (Caraş-Severin), Sibiu, Timişoara. Lucrări în colecţii de stat şi particulare din ţară şi străinătate. Distinct: donaţia Ion Sălişteanu, Muzeul Judeţean Argeş (1996). Exprimări externe: Argentina, Austria, Belgia, Bulgaria, Canada, Cehia, Croaţia, Danemarca, Elveţia, Egipt, Federaţia Rusă, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Israel, Italia, Polonia, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Republica Moldova, Republica Populară Chineză, Republica Populară Democrată Coreeană, Serbia, Slovacia, Spania, Statele Unite ale Americii, Suedia, Tunisia, Turcia, Ungaria. Expoziţii permanente personalizate: Teatrul Naţional Ion Luca Caragiale, Bucureşti (1994); He-Ze, Republica Populară Chineză  (2005). Compoziţii parietate (mozaic): Teatrul din Caracal, Olt (1960); Restaurantul Tomis, Mamaia, Constanţa (1972); Vitralii, Sanatoriul Amara, Ialomiţa (1972). Preocupări didactice: Institutul Nicolae Grigorescu/Universitatea de Artă, Bucureşti (1955-1999). Iniţiator numeroase tabere de creaţie, simpozioane, reuniuni tematice interne şi externe. Cofondator, Gruparea internaţională Metaphora, Szczeacin, Polonia (1965). Colaborări publicistice, diverse periodice din România, interviuri, emisiuni media, comentarii, dezbateri teoretice privind: raportul artei cu spaţiul social; valoarea spiritualităţii bizantine şi medievale; ipostazele picturii moderne sau contemporane. Apropiat proiectelor culturale din Argeş-Muscel. Premiul Ion Andreescu al Academiei Române, Bucureşti (1972). Membru, Uniunea Artiştilor Plastici din România (1955), preşedinte de Onoare (1999-2011); membru de Onoare, Uniunea Artiştilor Plastici din Republica Moldova (1993). Monografie dedicată, alte recunoaşteri publice antume şi postume. (S.D.V.).

 

SĂMĂNĂTORUL ORTODOX (1935-1937). Publicaţie religioasă apărută la Colibaşi, Muscel, astăzi, Mioveni, Argeş, subintitulată: Foaie lunară a Cercului Pastoral Mărăcineni pentru îndrumarea religioasă şi culturală a tuturor creştinilor. Primul număr: 1 martie 1935. Redactor: Constantin P. Lupaşcu (preot); administratori: Nicolae Constantinescu, Teodor Rădulescu (preot). Tipografia Artistica Petrache Mitu (v.) Piteşti. Articole cu conţinut adecvat, ştiri, sfaturi medicale şi gospodăreşti; educaţie, familie, tradiţii; cronici, reflecţii, curiozităţi, medalionae, note de drum, poezii. Texte de Nichifor Crainic, Octavian Goga, Vasile Militaru. Colaboratori: medici, profesori universitari, învăţători. Diverse atestări documentare. (I.I.B.).

 

SĂNDOIU, Ion/Ioan Gh. (Nucşoara, Muscel, 10 aprilie 1910 – Jilava, Ilfov, 18/19 iunie 1959). Muncitor forestier, militant politic, martir. Membru activ, Grupul de rezistenţă armată anticomunistă Haiducii Muscelului, iniţiator, Gheorghe Arsenescu (v.). Urmărit de Securitate, reţinut (15 august 1951), anchetat, judecat, condamnat (11 iunie 1952), opt ani temniţă grea, executaţi parţial, eliberat (25 octombrie 1958). Redeschiderea dosarului, arestat (27 ianuarie 1959), proces public, Depoul Căilor Ferate Române, Piteşti, Argeş, condamnat la moarte, Tribunalul Militar, Regiunea II, Bucureşti. Executat (18/19 iulie 1959), Penitenciarul Jilava, împreună cu alţi membri ai Grupului. Confiscarea totală a averii. Importante atestări documentare. Diverse aprecieri publice antume şi postume. (I.I.P.).  

 

SĂNDULESCU, Ioan A. (n. Conţeşti, Davideşti, Muscel, 29 ianuarie 1927). Inginer, electronică, proiectant, inovator. Liceul Industrial, Piteşti, Argeş (1946), Institutul Politehnic, Bucureşti (1953). Activitate specializată permanentă: tehnolog (1953-1955), şef, Serviciul Producţie (1955-1960), Electrocentrala Doiceşti, Dâmboviţa; Institutul de Proiectări Energetice, Bucureşti (1960-1989), şef proiect, termocentralele Işalniţa (Dolj) şi Rovinari (Gorj). Colaborator, realizarea primelor proiecte pentru centralele nucleare autohtone. Volum important: Cauzele şi efectele mecanice ale cutremurelor de natură tectonică. Studii, articole, comunicări, rapoarte publicate în reviste de profil. Reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, expertize tehnice, inovaţii brevetate. Preocupări didactice universitare. Institutul Politehnic, Bucureşti. Membru, diverse foruri profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (G.N.P.).

 

SĂNDULESCU, Nicolae (Secolul XX). Proprietar urban, parlamentar. Deputat de Argeş (1939-1940), reprezentând Frontul Renaşterii Naţionale, Categoria Comerţ şi Industrie, Circumscripţia Ţinutului Bucegi, reşedinţă, Bucureşti, delimitată prin legislaţia regelui Carol II (v.). Anterior, politică liberală. Susţinător al creşterii rolului monarhiei privind evoluţia favorabilă a economiei româneşti. Aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

SĂPATA (Secolul XVI~). Comună din judeţul Argeş, pe râul Cotmeana, satele Mârţeşti, Bănăreşti, Dealul Bradului, Drăghiceşti, Găinuşa, Lipia, Popeşti, Turceşti. Suprafaţă: 47,3 km2. Locuitori: 3 100 (1971); 1 887 (2008). Castru roman (ruine). Atestare documentară medievală: Săpata (1550). Biserici: Lipia (XVIII); Găinuşa (1801); Mârţeşti (1883); Bănăreşti (1889); Dealul Bradului (1895); Popeşti-Turceşti (1927); cruci de piatră: Lipia (1647); Mârţeşti (1848). Monumente ale eroilor: Bănăreşti (1916-1918); Dealul Bradului (1916-1918); Găinuşa (1916-1918). Şcoală (1838); cămin cultural (1948); bibliotecă publică (1957). Banca Populară Sfântul Nicolae, Săpata de Jos (1910). Resurse naturale şi exploatări de petrol. Cooperativă agricolă de producţie (1962-1989). Asociaţii familiale (1991~). Areal cerealier, pomicol, zootehnic. Arhitectură locală, specifică interferenţei reliefului de câmpie şi colinar. Artă populară: textile de interior, obiecte de îmbrăcăminte, folclor literar, muzical, coregrafic. Târg tradiţional: 15 august (Sfânta Maria). Turism rural. Trasee rutiere spre Piteşti (Argeş) şi Slatina (Olt). Diverse consemnări geografice, istorice, economice, etnografice. (G.I.C.).

 

SĂPTĂMÂNA ARGEŞEANĂ (2012~). Periodic apărut la Piteşti, primul număr, februarie 2012, subintitulat: Publicaţie pentru toţi argeşenii. Editor, Dan Badea, SC Argeşeanul Underground SRL, Piteşti. Redactori: Adrian Dragomir, Athena Jilavu, Remus Eduard Ştefan, Cristian Toma, Alexandru Vlad. Informaţii, reportaje, analize, comentarii, cronici, interviuri. Rubrici permanente: pagina cetăţeanului, aspecte sociale, ştiri inedite, diverse, pamfletul Săptămână de râs. Imprimare, SC Graficprint Industries SRL, Piteşti. Diverse implicări comunitare. (I.I.B.).

 

SĂPTĂMÂNA CULTURII ARGEŞENE  (1971-1989). Suită de activităţi artistice, ştiinţifice, sportive, organizate la Curtea de Argeş. Ediţii anuale. Iniţiativă a Comitetului Orăşenesc pentru Cultură şi Educaţie Socialistă, preşedinte Nicolae Moisescu (v.). Organizatori: Muzeul Orăşenesc, Casa de Cultură George Topîrceanu, Biblioteca Orăşenească. Amfitrion: Consiliul Popular/Primăria Curtea de Argeş. Simpozioane, sesiuni de referate, spectacole, expoziţii literare, plastice şi fotografice, întâlniri cu personalităţi originare din localitate, dezbateri civice, economice şi sociale, vizite la monumente istorice, lansări editoriale, gale de film. Atestări documentare. (C.G.C.).

 

SĂPUNARU, Simion D. (n. Bicaz-Chei, Neamţ, 6 septembrie 1934). Inginer mecanic,  construcţii de maşini, manager, parlamentar. Domiciliu şi activitate în Argeş (1978-1990). Şcoala Medie/Colegiul Andrei Şaguna, Braşov (1954), Institutul Politehnic, Braşov (1959). Stagiu: Statele Unite ale Americii. Succesiv: şef secţie, director tehnic, Întreprinderea Tractorul, Braşov (1959-1978); director general, Centrala Industrială de Automobile, Piteşti, Argeş (1978-1986);  tehnolog, Întreprinderea de Automobile Colibaşi/Mioveni, Argeş (1986-1987);  director general, Centrala Industrială de Autovehicule pentru Transport, Tractoare, Autocamioane şi Maşini Agricole, Braşov (1987-1989). Deputat de Argeş în Marea Adunare Naţională, Circumscripţia   Electorală Nr. 3, Piteşti-Est (1980-1985;1985-1989), reprezentând Frontul Unităţii Socialiste. Dezbateri  publice, iniţiative legislative, interviuri, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, emisiuni media. Membru, diverse foruri profesionale în domeniu. Preocupări artistice: pictură, grafică, design. Contribuţii la dezvoltarea şi diversificarea industriei româneşti. Diverse atestări documentare. Aprecieri publice. (C.D.B.).

 

SĂRĂRESCU, Aurora Elena (n. Pitesti, Argeş, 3 octombrie 1977). Funcţionar public, jurnalist, redactor. Liceul Industrial Nr. 6, Piteşti (1996), Universitatea Lucian Blaga, Sibiu (2002). Activitate în domeniu: consultant financiar, Compania de Asigurări American International Group (2002-2003); redactor, săptămânalul Muntenia Flash (2004-2005); corespondent, Radio BBC România (2005); redactor/prezentator ştiri/ realizator talk-show politic, emisiune săptămânală de modă şi frumuseţe Blitz FM, Radio Muntenia, Piteşti (2002-2007); redactor, cotidianul Argeşul, Piteşti (2006–2008); documentarist, scenarist/ coordonartor participanţi emisiunile: Tu Contezi (2008); Te vreau lângă mine (2011~), Televiziunea Kanal D, Bucureşti. Note, informaţii, reportaje, comentarii, alte genuri gazetăreşti. Aprecieri publice. (M.D.S.).

 

SĂRBĂTORILE ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI (2007~). Ample activităţi culturale, artistice, ştiinţifice, sportive, iniţiate de Consiliul Judeţean Argeş, preşedinte Constantin Nicolescu (v.). Ediţii anuale: 7 – 9 septembrie 2007; 11 august – 7 septembrie 2008; 11 august – 13 septembrie 2009; 10 august – 5 septembrie 2010. Momente distincte, acordarea titlurilor: Fiu al Argeşului, Cetăţean de Onoare al Judeţului Argeş, Diplomei de Excelenţă a Consiliului Judeţean Argeş, locaţie tradiţională, Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti, Ştefăneşti, director general, Filofteia Pally (v.). Publicarea Catalogului Fiii Argeşului: I (2007); II (2008); III (2009); IV (2010). Diversificarea, în actualul context, a manifestărilor tradiţionale Memoria Argeşului (1969-1979) şi Argessis (1980-1989). Numeroase atestări documentare. (C.G.C.).

 

SĂTEANUL (1921~1927). Foaie bilunară editată în comuna Corbi, Muscel (15 aprilie 1921 - mai 1927, cu întreruperi). Director-proprietar: Vică Poenăreanu. Tipografiile: Gheorghe N. Vlădescu (v.), Câmpulung Muscel; Liga Poporului, Piteşti. Sloganul gazetei: apărarea cauzelor drepte. Ştiri politice, istorie, literatură, medalioane, epigrame, foiletoane. Colaborări: ofiţeri, institutori, preoţi, alţi intelectuali ai satelor din nordul judeţului Muscel. Diverse atestări documentare. (I.I.B.).

 

SĂULESCU, Ion (Secolul XIX). Proprietar urban şi rural din Muscel, înalt funcţionar public, slujitor al Curţii Domneşti de la Bucureşti. Suprafeţe de teren, clădiri, alte bunuri cu valoare deosebită, Câmpulung şi localităţi apropiate. Judeţ/primar (1830-1831), reşedinţa Muscelului, pe timpul elaborării şi adoptării Regulamentului Organic al Ţării Româneşti în Capitală (1/13 iulie 1831). Contribuţii directe la: efectuarea recensământului locuitorilor oraşului (1831); alegerea reprezentanţilor pentru adunarea extraordinară a Munteniei; pregătirea condiţiilor înfiinţării Şcolii Naţionale (28 noiembrie 1831), deschiderea oficială  ulterioară (14 martie 1832); extinderea şi amenajarea reţelei stradale. Nominalizat în Istoria oraşului Câmpulung (1974), alte atestări documentare antume sau postume. (M.M.B.).

 

SĂVESCU, Liana (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, clădiri, alte bunuri cu valoare deosebită, localitatea Izvoru, plasa Teleorman, expropriate, parţial, prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

SĂVOIU, Adrian B. (n. Câmpulung, Argeş, 31 octombrie 1954). Profesor gradul I, limba şi literatura română, publicist. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung (1973), Facultatea de Litere, Bucureşti (1978). Activitate didactică permanentă, instituţii de învăţământ din Capitală (1978~). Volume importante: Discursul oratoric românesc (2003); Câmpulung Muscel. Scrinul cu amintiri (2003); 77 de conferinţe de radio (2007); Câmpulung în mărturiile vremii (2007). Ediţii îngrijite, scrieri elaborate de Constantin D. Aricescu (v.), Mihai Moşandrei (v.). Colaborări, revistele: Manuscriptum, Viaţa românească, Jurnalul literar, Literatorul. Emisiuni tematice, Radio România, Bucureşti. Numeroase studii, articole, recenzii, reuniuni naţionale specializate. Membru, asociaţii profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (V.N.P.).

 

SĂVOIU, Anita (A doua jumătate a secolului XIX - Începutul secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localitatea Budeasa, plasa Piteşti, expropriate prin Legea pentru aplicarea Reformei Agrare din 17 iulie 1921, aplicată de guvernul condus de Alexandru Averescu. Importante surse arhivistice. (I.I.Ş.).

 

SĂVOIU, Benone I. (n. Bughea de Sus, Muscel, 19 martie 1910 – Câmpulung, Argeş, 1973). Profesor gradul I, limba şi literatura română, publicist. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung (1930), Universitatea din Bucureşti (1936), Seminarul Pedagogic Titu Maiorescu, Bucureşti (1937). Activitate didactică permanentă (1937-1972): Liceul Gheorghe Şincai, Bucureşti; Liceul Moise Nicoară, Arad; Şcoala de Aviaţie, Mediaş, Sibiu; instituţii de învăţământ din Câmpulung. Volum important: Mateiu I. Caragiale. Omul şi opera (editat postum). Articole, studii, analize, referate, reuniuni tematice naţionale. Implicări în realizarea mai multor proiecte comunitare. Diverse aprecieri publice antume şi postume. (V.N.P.).

 

SĂVOIU, Gheorghe G. (n. Piteşti, Argeş, 7 aprilie 1957). Economist, statistică, manager. Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1976), Academia de Studii Economice, Bucureşti (1981). Doctorat, cibernetică, Bucureşti (2000). Activitate în domeniu: Întreprinderea de Tricotaje, Petroşani, Hunedoara (1981-1982); Institutul de Reactori Nucleari Energetici, Colibaşi/Mioveni, Argeş (1982-1990); Oficiul Judeţean de Turism Argeş (1990). Inspector, şef serviciu, director adjunct, Direcţia de Statistică Argeş (2001-2007). Prestaţii didactice, Universitatea Constantin Brâncoveanu, Piteşti (2003-2007); Universitatea din Piteşti (2007~). Volume importante: Universul preţurilor şi indicii interpreţ (2001), Statistică generală (2003); Cercetări şi modelări de marketing (coordonator, 2005); Coeziunea socială (în colaborare, 2005); Populaţia lumii între explozie şi implozie demografică (2006). Studii, articole, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Contribuţii la evoluţia statisticii şi a învăţământului superior economic în Argeş. (I.I.M.).

 

SĂVULESCU, Gheorghe C. I. (n. Racoviţa, Mioveni, Muscel, 27 octombrie 1914 - Bucureşti, 4 martie 2001). Farmacist militar, publicist. Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1937), Facultatea de Medicină Militară, Bucureşti (1942). Activitate în domeniu: Spitalul Militar, Piteşti (1942-1952); Spitalul Militar Central, Bucureşti (1952-1975). Complementar: inspector, Direcţia Sanitară a Ministerului Apărării Naţionale, Bucureşti (colonel). Colaborări didactice, Liceul Ion C. Brătianu/Şcoala Medie Nr. 1, Piteşti (1942-1952). Volume importante: Comuna Colibaşi, Judeţul Argeş. Pagini de istorie (1973); Cula de la Racoviţa-Muscel (1975); Anul 1848 în Argeş şi Muscel. Răscoala clăcaşilor din Racoviţa sub conducerea lui Toma Conţescu (1975). Studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Documentări externe. Aprecieri publice antume şi postume. (C.G.C.).

 

SĂVULESCU, Teodor (1879 – Piteşti, Argeş, 1960). Profesor, muzică, dirijor, cor, solist vocal, bariton, compozitor. Studii liceale şi universitare în Capitală. Activitate didactică permanentă la Piteşti: Şcoala de Cântăreţi Bisericeşti; Şcoala Normală (1907-1938). Dirijor: Corul Catedralei Sfântul Gheorghe, Piteşti; membru fondator, Societatea Corală Farmecul, Piteşti (13 noiembrie 1908), maestru dirijor (1909-1914), spectacole de referinţă. Combatant, Primul Război Mondial (1916-1917), prizonier (1917-1919). Creaţii importante: Dorul mândrei mele; Bădişorul meu. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Atestări documentare, Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu, Argeş. Evocare, Silvestru D. Voinescu (v.): Un secol de activitate corală la Piteşti (1971). Aprecieri comunitare antume şi postume.  (L.I.P.).

 

SÂMBOTIN, Tache (n. Cârligele, Vrancea, 28 iunie 1907 – Piteşti, Argeş, 31 august 1997). Profesor, muzică, dirijor, cor, memorialist. Stabilit la Piteşti, în 1945. Şcoala Normală, Focşani, Vrancea (1925), Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică, Bucureşti (1930). Prestaţii didactice (1930-1944): instituţii de învăţământ din Miercurea Ciuc (Harghita) şi Cetatea Albă (Basarabia). Activitate distinctă la Piteşti: Şcoala Medie/Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu (1945-1967), reoganizarea unor formaţii artistice ale elevilor/cor, grupuri vocale şi instrumentale), numeroase spectacole. Dirijor fondator, Ansamblul Sfatului Popular Orăşenesc (1949-1953), concerte în mai multe localităţi rurale şi urbane din Argeş. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Atestări documentare, Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti. Evocări: Nicolae Vlad (v.), Tudor Popescu, Constantin Fulgeanu (v.), Silvestru Voinescu (v.). Aprecieri comunitare antume şi postume. (L.I.P.).

 

SÂRBESCU, Ion I. (n. Costeşti,  Muşăteşti, Argeş, 30 ianuarie 1916 – Albeştii de Muscel, Argeş, 29 ianuarie 2009). Inginer silvic, cercetător ştiinţific, manager. Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1934), Şcoala Politehnică Carol II, Bucureşti (1939). Activitate specializată, unităţi silvice din: Zlatna, Alba şi Făgăraş, Braşov (1939~1952); Sibiu şi Râşnov, Braşov (1952-1956, director tehnic). Special: Direcţia Silvică Argeş, Piteşti (1956-1968, inginer şef); Inspectoratul Silvic Olt, Slatina (1968-1969, inspector şef); Institutul de Cercetări  şi Proiectări pentru Industria Lemnului, Filiala Piteşti (1969-1977, şef colectiv). Membru, Societatea Progresul Silvic, Bucureşti  (1943), alte foruri profesionale în domeniu. Numeroase studii şi articole publicate în reviste de profil, privind: exploatarea lemnului, folosirea funicularelor, preţul de cost în parchete. Inovator, dispozitive hidraulice, aparate de cântărire. Contribuţii permanente la împădurirea golurilor alpine, mecanizarea exploatărilor forestiere, extinderea pepinierelor. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice antume şi postume. (I.D.P.).

 

SÂRBU, Alexandru Cristian C. (n. Ştefăneşti, Muscel, 2 martie 1933 - Bucureşti, 31 martie 2013). Inginer, instalaţii, proiectant, inovator. Liceul de Băieţi Nr. 1/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1952), Institutul Politehnic, Bucureşti (1957). Documentări continentale. Activitate specializată permanentă: Direcţia de Sistematizare, Arhitectură şi Proiectarea Construcţiilor/Institutul de Proiectare/SC Proiect Argeş SA, Piteşti (1958-2000), şef atelier (1968-1998). Colaborări ulterioare. Proiecte reprezentative finalizate prin executarea reţelelor de apă, canalizare, gaze, electricitate, ventilaţii, termoficare pentru: Centrul de Calcul, Piteşti; Spitalul de Pediatrie, Piteşti; Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu, Argeş; Muzeul Judeţean Argeş (extindere); zone rezidenţiale (Piteşti, Câmpulung, Curtea de Argeş, Costeşti, Mioveni, Topoloveni). Inovaţii brevetate în domeniu. Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale. Preocupări muzicale, cor, membru fondator, Corala Dumitru Georgescu - Kiriac, Piteşti (solist vocal), numeroase concerte, spectacole de operetă, festivaluri naţionale şi internaţionale. Turnee artistice externe: Bulgaria, Cehoslovacia, Franţa, Germania, Ungaria. Consemnări memoriale. Aprecieri publice antume şi postume. (I.T.B.).

 

SÂRBU, Benedict Gr. (n. Beleţi Negreşti, Argeş, 25 martie 1931). Jurist, funcţionar de stat. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Argeş (1952), Universitatea Constantin I. Parhon, Bucureşti  (1957). Activitate specializată permanentă (1957-1998). Tribunalul Popular, raioanele Drăgăneşti - Olt şi Horezu, Argeş (judecător); Judecătoria Sectorului 6, Bucureşti, (vicepreşedinte); Judecătoria Sectorului 4, Bucureşti (preşedinte); Tribunalul Municipiului Bucureşti (judecător - inspector), Curtea Supremă/Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Bucureşti (1992-1998). Avocat, Baroul  Bucureşti (1998-2001), consilier, Consiliul Concurenţei (2004-2009). Preocupări didactice, Academia de Studii Economice, Bucureşti (1992-1996). Studii, articole, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse foruri profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (A.A.D.).

 

SÂRBU, Daciana Octavia I.  (n. Arad,  15 ianuarie 1977). Jurist, înalt funcţionar de stat, parlamentar. Prezentă în Argeş prin activităţi politice, sociale, sportive (2003-2007). Conlucrări ulterioare. Colegiul Naţional Bănăţean, Timişoara. (1996), Universitatea de Vest, Timişoara (2000). Membru marcant, Partidul Social Democrat: consilier, Corpul de Control al Primului Ministru (2001-2003); secretar de stat, Direcţia de Programe pentru Tineret, Guvernul României (2003-2004); secretar general, Uniunea Tineretului Social Democrat (2002-2004); deputat de Argeş (2004-2007), reprezentând Partidul Social Democrat. Împuternicit al României la Strasbourg, Franţa (2004-2009), deputat, Parlamentul European, Bruxelles, Belgia (2009-2014; 2014-2019). Iniţiative legislative, interpelări, rapoarte, proiecte, studii, articole, interviuri, emisiuni media. Căsătorită cu Victor Viorel Ponta, lider, Partidul Social Democrat, prim-ministrul României. Contribuţii la stimularea democraţiei participative europarlamentare.  Aprecieri publice. (C.D.B.).

 

SCARLAT (Sfârşitul secolului XVIII -Prima jumătate a secolului XIX). Proprietar funciar, administrator public. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Stăneşti, Corbi, Muscel. Slujitor al Curţii Domneşti din Capitală, vătaf de plai, Nucşoara, Muscel, reprezentând puterea oficială în localităţile rurale aparţinând acestui areal. Logofăt al Episcopiei de la Curtea de Argeş. Atestare documentară: Buda, Ungaria (1805). Nominalizat în diverse scrieri ulterioare. (F.C.P.).

 

SCARLAT, Gheorghe C. (n. Piteşti, Argeş, 5 octombrie 1885 - ?). Ofiţer de carieră, infanterie, jurist, general. Şcoli militare în România. Facultatea de Drept, Bucureşti. Combatant: Campania balcanică din 1913 (locotenent); Primul Război Mondial (1916–1918), Frontul Carpatic (căpitan); Campania de pe Tisa, din 1919 (maior). Activitate didactică, instituţii de specialitate din Capitală. Oratorie. Studii, analize, rapoarte, planuri tactice, documente de stat-major. General (1938). Ordine şi medalii române, alte aprecieri publice antume sau postume. (G.I.N.).

 

SCARLAT, Ioan C. (n. Slatina, Olt, 6 septembrie 1935). Economist, manager, publicist. Stabilit în Piteşti, Argeş, din 1957. Şcoala Medie Tehnică Financiară, Slatina (1953), Academia de Studii Economice, Bucureşti (1957). Docmentări externe. Activitate specializată permanentă: revizor (1957-1965), şef serviciu (1965-1977), inspector general (1977-1980), inspector-şef (1980-1990), director general (1990-1992), Direcţia Generală de Control şi Revizie/Controlul de Stat, Serviciul Regional/Judeţean Argeş; director (1992-2001), Curtea de Conturi Argeş. Colaborări didactice, Universitatea Constantin Brâncoveanu, Piteşti (1993-2007). Volume importante (autor, coautor): Controlul financiar bancar (1995); Controlul financiar bancar şi expertiza contabilă (2000); Audit financiar (2000); Economia locală. Judeţul Argeş (2005). Studii, articole, comunicări, interviuri, reuniuni tematice în domeniu. Misiunicontinentale, reprezentând Ministerul de Finanţe al României: Cehoslovacia (1977); Pakistan (1978); Iordania (1978-1981); Franţa (1988); Japonia (2000); Coreea de Sud (2000). Implicări constante în viaţa Cetăţii. Expert contabil (1965), auditor finaciar (2001). Membru, diverse foruri profesionale, alte aprecieri publice. (T.C.A.).

 

SCĂRIŞOREANU, Constantin (n. Rucăr, Muscel, 11 ianuarie 1869 – Bucureşti, 1937). Ofiţer de carieră, geniu, general. Studii liceale (1888) şi superioare militare (1890), în Capitală. Activitate de instrucţie şi comandă (selectiv): Regimentul 1 Geniu; Corpul I Armată, Serviciul Geniu; Şcoala Superioară  de Război, Bucureşti; comandant, diviziile 7, 9, 19 Infanterie. Combatant, Primul Război Mondial: Divizia 19 Infanterie (1916-1917), fronturile din Dobrogea şi Muntenia; Divizia 7 Infanterie (1917-1918), Frontul din Moldova. Analize, rapoarte, planuri tactice şi strategice, prelegeri, dezbateri, reuniuni specializate pe diverse teme. General de divizie. Ordine şi medalii militare autohtone sau străine. Implicări în realizarea unor proiecte comunitare. Aprecieri publice antume şi postume. (G.I.N.).

 

SCĂRIŞOREANU, Cornel I. (n. Rucăr, Muscel, 1 mai 1880 – Bucureşti, 1 ianuarie 1944). Ofiţer de carieră, cavalerie, general. Şcoala Specială de Cavalerie, Şcoala Superioară de Război, Bucureşti. Funcţii de comandă (succesiv), regimentele: 2 Roşiori; 10 Călăraşi; 3 Roşiori; 9 Roşiori; 5 Roşiori; 6 Călăraşi; diviziile: 5, 9, 15, 8, 1 Cavalerie; comandamentele: 5 Teritorial, 7 Teritorial; Marele Cartier General; Marele Stat Major (Bucureşti). Combatant: Campania Balcanică (1913, căpitan); Primul Război Mondial, Campania din Transilvania (1916), Frontul din Moldova (1917). General de brigadă (1934). Ordine şi medalii militare autohtone sau străine. Implicări în realizarea unor proiecte comunitare. Aprecieri publice antume şi postume. (G.I.N.).

 

SCĂRIŞOREANU, Romulus I. (n. Rucăr, Muscel, 14 aprilie 1870 - ?). Ofiţer de carieră, cavalerie, general. Şcoala Superioară de Război, Bucureşti. Combatant: Campania balcanică din 1913 (maior); Primul Război Mondial (1916-1918), Frontul Carpatic (colonel) şi Frontul din Moldova (general de brigadă), remarcat în luptele de la Oituz; Campania de pe Tisa (1919). Comandant: Regimentul 9 Călăraşi; Brigada II Călăraşi; Brigada V Cavalerie; Divizia 19 Cavalerie; Divizia 1 Cavalerie. Sportiv de performanţă, echitaţie, recorduri în materie pe distanţele: Bucureşti - Constantinopol (1907); Constantinopol - Constanţa (1907); Roman - Bucureşti (două zile). Studii, analize, rapoarte, planuri tactice şi strategice. General de divizie (1926), general de Corp de Armată (1947). Ordine şi medalii române, austriece, otomane, alte aprecieri publice antume şi postume. (G.I.N.).

 

SCĂRLĂTESCU, Ecaterina C. (Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a   secolului XX). Mare proprietar funciar din  Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localitatea  Stârci, plasa Teleorman, expropriate, parţial, prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

SCĂRLĂTESCU, Florea A. (n. Stolnici, Argeş, 25 iulie 1947). Arhitect, manager. Liceul Vlaicu Vodă, Câmpulung (1965), Institutul de Arhitectură Ion Mincu, Bucureşti (1971). Arhitect, Consiliul Judeţean Olt, Slatina (1971-1972), Intreprinderea Electroargeş, Curtea de Argeş (1972-1973), Primăria Curtea de Argeş (1973–1979; 1989-2001), Întreprinderea Forestieră de Exploatare şi Transport , Piteşti (1979–1989). Director, Muzeul Municipal, Curtea de Argeş (2001~). Proiecte reprezentative finalizate prin construcţii la Curtea de Argeş: Piaţa Comercială Centrală; Sediul Episcopiei Argeşului şi Muscelului (extindere); Ştrandul Municipal; Service Dacia, Monumentul Veteranilor de Război. Reuniuni ştiinţifice, interviuri, studii, articole, publicate în reviste de specialitate din ţară. Preocupări istorice. Membru, Uniunea Arhitecţilor din România (1971), Ordinul Arhitecţilor din România (2001), Registrul Urbaniştilor din România (2006). Contribuţii distincte la evoluţia recentă a municipiului Curtea de Argeş, implicări constante în viaţa Cetăţii. Importante aprecieri publice. (A.N.M.).

 

SCÂNTEIA (1890; 1895-1896). Publicaţie periodică  apărută, cu intermitenţe, la Piteşti: iunie 1890; 26 octombrie 1895; februarie 1896. Subtitluri: Organ liberal; Ziar liberal – democrat. Director-proprietar: Ioan N. Rădileanu. Tipografia Gheorghe Popescu (v.), Piteşti. Sloganul gazetei: apărarea intereselor şi legilor ţării. Articole critice, satire politice, divertisment, ştiri; literatură: schiţe, medalioane, foiletoane, nuvele. Autorii semnează cu pseudonime. Diverse atestări documentare. (I.I.B.).

 

SCHELA DE PETROL MOŞOAIA (1955~). Unitate industrială, specializată în extracţia şi depozitarea ţiţeiului sau gazelor naturale. Sediul administrativ, Poiana Lacului. Investiţii guvernamentale: instalaţii specifice, ateliere, bază de transport, colonie muncitorească, dispensar, cantină, Clubul Flacăra (1959). Calificarea resurselor umane, recalificare, reconversie profesională. Activitate preponderentă, arealul Moşoaia, Poiana Lacului, Cocu, Vedea. Exploatarea petrolului, pompare, conservare, selectare primară, livrare către capacităţile de rafinare. Directori cunoscuţi: Constantin Pavel (fondator), Constantin Ilie (inginer). Forarea primelor sonde de petrol în Argeş (1951), scriere monografică (1971). Reducerea potenţialului productiv după 1990, adaptarea la cerinţele economiei de piaţă, privatizarea serviciilor. Diverse atestări documentare. (G.N.P.).

 

SCHIAUCU (Secolul XIX~). Familie tradiţională din Lereşti, Muscel/Argeş. Proprietari rurali şi urbani, mici întreprinzători, economişti, ingineri, funcţionari, informaticieni, oameni de afaceri. Mai cunoscuţi: Nicolae S. (1885-1957), brutar, Lereşti, Muscel; Pavel N. S. (1923-1990), economist, industria lemnului, director comercial, Inteprinderea Foresieră de Exploatare şi Transport, Piteşti, Argeş; Paul P. S. (v.); Jana S. (n. 31 ianuarie 1954), economistă, Academia de Studii Economice, Bucureşti; activitate în domeniu, Combinatul de Articole Tehnice din Cauciuc/Rolast, Piteşti, administrator, SC Tesera Prodex Confecţii SA, Piteşti (1992~); Radu P. S. (n. Piteşti, 24 iulie 1977), economist, Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1995), Academia de Studii Economice, Bucureşti (2000), specializare, comerţ internaţional, Paris, Franţa; funcţionar SC Automobile Dacia – Renault, Mioveni, Argeş (2000-2002); director marketing, SC Daperom Grup Auto SA, Piteşti (2002~); Alexandru P. S. (n. Piteşti, Argeş, 27 aprilie 1986), inginer, Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (2004), Institutul Politehnic, Bucureşti (2009), specializare, informatică, Nantes, Franţa. Diverse aprecieri publice. (F.C.P.).

 

SCHIAUCU, Paul P. (n. Lereşti, Muscel, 7 aprilie 1947). Inginer, economist, manager, om de afaceri. Şcoala Medie Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1965), Institutul Politehnic, Bucureşti (1970), Academia de Studii Economice, Bucureşti (1978). Activitate specializată: Întreprinderea de Construcţii Hidroenergetice Argeş-Olt (1970–1978); Întreprinderea de Comerţ Exterior, Piteşti(1978-1988); Ministerul Comerţului Exterior, Reprezentanţa României la Paris, Franţa (1988–1992). Iniţiativă privată, distribuţie de automobile (1992~). Director general, acţionar majoritar, SC Daperom Grup Auto SA, Piteşti, dealer Dacia (1995~). Colaborări cu societăţile de vânzări Fiat, Alfa Romeo, Tatra în România. Preşedinte: Asociaţia Producătorilor şi Importatorilor de Automobile din România (1998–2002); Fotbal Club Argeş (2000-2004). Vicepreşedinte, Organizaţia Internaţională a Constructorilor de Automobile, Paris (1998 – 2002). Studii de caz, articole, analize, reuniuni tematice, emisiuni media. Contribuţii la:  promovarea exportului de autoturisme Dacia, Aro, Oltcit în ţări din Europa, Asia, Africa, America; diversificarea economiei de piaţă în domeniu; stimularea implicării oamenilor de afaceri în viaţa Cetăţii, consilier local, Piteşti (2000 – 2008), alte aprecieri publice. (I.M.M.).

 

SCHICH (A doua jumătate a secolului XIX – Începutul secolului XX). Mic industriaş, manager. Patron fondator, Fabrica de Talpă, Piteşti, Argeş (1896), capital de exploatare, 500 000 lei, capacitate instalată, 25 HP, 50 de salariaţi (1900), asociat, Paneth (v.). Dezvoltarea economică a oraşului în perioada amintită. (T.C.A.).

 

SCHITU GOLEŞTI (Secolul XVI~). Comună din judeţul Argeş, pe Râul Târgului, aparţinând, tradiţional, zonei Muscel, satele Schitu Goleşti, Burneşti, Costiţă, Lăzăreşti, Loturi, Valea Pechii. Suprafaţă: 25,8 km2. Locuitori: 4800 (1971); 5054 (2008). Atestare documentară medievală: Goleşti (1537). Biserici: Valea Pechii (1670-1676); Lăzăreşti (1889-1892); cruci de piatră: Lăzăreşti (1632); Schitu Goleşti (XVII-XVIII). Monumente al eroilor: Valea Pechii (1916-1918; 1941-1944); Lăzăreşti (1916-1918; 1941-1945); Schitu Goleşti (1916-1918; 1945); placă memorială, Schitu Goleşti (1916-1918). Şcoală (1838); cămin cultural (1948); bibliotecă publică (1962). Banca Populară Jidava (1904). Resurse naturale şi exploatare de lignit (1891~), siloz pentru cărbune; termocentrală; baraj, lac de acumulare, centrală hidroelectrică de mică putere (1,6 MW), pe Râul Târgului. Cooperativă agricolă de producţie (1962-1989); staţiune de maşini şi tractoare (1965-1991); complex avicol de stat şi asociaţie intercooperatistă pomicolă (1970-1990). Ferme familiale (1990~), balastieră.  Areal pomicol, zootehnic, forestier. Turism rural. Puncte de referinţă pe traseele rutiere Piteşti-Câmpulung-Braşov; Schitu Goleşti-Curtea de Argeş, respectiv feroviar Goleşti/Ştefăneşti-Câmpulung (staţiile Schitu Goleşti şi Furnicoşi). Arhitecutră specifică zonei colinare; artă populară: textile de interior, costume, folclor muzical şi coregrafic. Înfrăţire cu localitatea Rose (Italia). Scriere monografică: Doina Felicia Postoacă (2001). Consemnări geografice, istorice, economice, etnografice. (G.I.C.).

 

SCHITUL BRĂDETU (Secolul XIV~). Locaş monahal creştin-ortodox, culmea dealului Seci, comuna Brăduleţ, Argeş. Ctitor tradiţional, Mircea cel Bătrân (v.). Biserică de mir/paraclis, hramurile Sfântul Ioan Botezătorul/Sfântul Nectarie Taumaturgul, edificată din piatră şi cărămidă aparentă, straturi alternative orizontale, pictură murală în frescă (1756-1761). Extindere, pridvor protector (1873), restaurări  periodice  (1926-1929; 1964-1967). Clopotniţă, ziduri de incintă, chilii, proprietăţi funciare. Egumen cunoscut, Ghenadie. Metoc al Mănăstirii Curtea de Argeş. Grup de Călugări. În patrimoniu: cărţi ritualice (1677~1866); icoane pictate pe lemn (XVII-XVIII); muzeu parohial, construcţie distinctă, iniţiator, preotul Victor Popescu. Importante atestări documentare. (S.P.P.).

 

SCHITUL BULIGA DIN PITEŞTI (1746-1900). Aşezământ monahal creştin ortodox, reprezentativ pentru Argeş-Muscel, ctitor, martir P. Buliga (v.), zona centrală urbană, perimetrul actualei Grădini Publice şi al Muzeului Judeţean, Argeş. Biserică de mir, decoraţii policrome, hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, clopotniţă (clopotul mare, Grecia, 1746), cimitir, ziduri de incintă, chilii, proprietăţi agrare, şcoli publice sau teologice. Metoc al mitropoliei Ţării Româneşti (1746-1793) şi al Episcopiei Argeşului (1793-1900), sediul eparhiei (1793~). Comunitate de călugări. Egumeni cunoscuţi: Ioanichie, Partenie Nica (1786-1827), Samuil Tărtăşescu (v.). Găzduire pentru: domnul Munteniei, Gheorghe Bibescu (septembrie 1846); principele Serbiei, Mihail Obrenovici (octombrie 1846); revoluţionarii de la 1848. Diminuarea semnificativă a patrimoniului funciar, prin aplicarea Legii secularizării averilor mănăstireşti (1863). Filială a Bisericii Sfântul Ioan, Piteşti (1864-1900). Deteriorarea, treptată, a construcţiilor, dezafectarea unor imobile ruinate pentru edificarea Palatului Administrativ al Judeţului Argeş (1897-1900), prefect, Mihail Manolescu (v.). Aprobarea demolării bisericii, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Bucureşti, 14 decembrie 1898, ministru, Dumitru/Take Ionescu, aplicată la începutul anului 1900. Obiecte de cult preluate de episcopia Argeşului, episcop, Gherasim Timuş (v.) şi Biserica Sfântul Ioan (clopotul mare). Consemnări documentare tradiţionale: Grigore Tocilescu, Dimitrie Butculescu (v.), Marin M. Branişte (v.). Numeroase comentarii contemporane. (S.P.P.).

 

SCHITUL CIOMĂGEŞTI (Secolul XVII). Aşezământ ortodox tradiţional pentru călugări, integrat sistemului monahal autohton al Munteniei. Ctitor: Radu, feciorul lui Stan, din Ciomăgeşti, Argeş, apartenenţă la cinul Mănăstirii Cozia, Vâlcea, sub numele Roman. Închinarea unor suprafeţe agrare, moştenite de la predecesori, împreună cu schitul construit, egumenului Avcsentie al Coziei, prin zapisele datate 21 martie 1692 şi 26 martie 1692. Ulterior (1808), biserică de mir. Scriere monografică (2012), Spiridon Cristocea (v.). Diverse atestări documentare. (S.P.P.).

 

SCHITUL COTA 2000, TRANSFĂGĂRĂŞAN (1998~). Locaş monahal creştin – ortodox, comuna Arefu, la interferenţa judeţelor Argeş şi Sibiu. Amenajare folosită, anterior, de constructorii unor lucrări speciale, degradată, treptat, şi incendiată. Reabilitare specifică, iniţiativă a eparhului Calinic Argatu (v.). Biserică/paraclis, hramul Schimbarea la Faţă, chilii, grup de călugări. Implicare în turismul ecumenic şi laic montan, colaborare cu Serviciul Salvamont Argeş, alte exprimări religioase de binefacere. Administraţie asigurată, prin  Mănăstirea Sfântul Proroc Ilie, Paltinul/Piscul Negru, Arefu. Diverse consemnări documentare. (S.P.P.).

 

SCHITUL DE LA VALEA MARE DIN MIJLOC (Secolul XVI – 1834). Lăcaş monahal tradiţional de cult ortodox pentru călugăriţe, hramul Sfântul Ioan Bogoslov, existent în localitatea Valea Mare – Podgoria, Ştefăneşti, Muscel. Biserică, anexe gospodăreşti, clopotniţă, chilii ridicate de Caplea Golescu, jupâniţa lui Radu Furcovici (v.). Suport arhivistic: hrisovul (1 septembrie 1597 – 31 august 1598), semnat de voievodul Mihai Viteazul (v.). Refacere în secolul XVIII (1755-1765), pisanie originală (17 iulie 1766), domn al Ţării Româneşti, Scarlat Ghica (1758-1761; 1765-1766). Reabilitări ulterioare. Stareţe cu activitate relevantă: Elisafta, Epracsia, Ecaterina, Zosima, Semfora. Danii oferite de mari boieri şi demnitari, meşteşugari, negustori. Suprafeţe arabile, păduri, livezi, animale domestice, vii, iaz, mori, ateliere, han, clăcaşi, hotărnicii. Diminuarea potenţialului economic, la începutul secolului XIX, unificare cu Schitul Nămăeşti, Muscel, decizia Sfatului Administrativ al Munteniei (6 aprilie 1834). Astăzi, biserică de mir. Considerat unul dintre cele mai vechi schituri rurale din Argeş-Muscel. Volum monografic (2012), Spiridon Cristocea (v.), alte valoroase atestări documentare. (S.P.P.).

 

SCHITUL DIN BĂDICENI (1787-1865). Lăcaş monahal tradiţional de cult ortodox pentru călugăriţe, hramul Intrarea în Biserică, din comuna Mălureni, Argeş. Biserică, anexe gospodăreşti, clopotniţă, chilii, ridicate în 1787-1800. Ctitori: Parthenie (arhimandrit) şi fraţii Iacov (logofăt), Pavel (postelnic), Dorotheu (arhimandrit), Nichifor (monah). Stareţă cu activitate relevantă: Ripsimia. Danii oferite de familii înstărite din Bădiceni şi satele limitrofe. Suprafeţe arabile, livezi, moară, animale domestice, vie, ţigani, hotărnicii, regăsite în Testamentul schitului Bădiceni (2 decembrie 1826). Diminuarea potenţialului economic după secularizarea averilor mănăstireşti (1863) şi reforma agrară (1864), din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Patrimoniu preluat de Mănăstirea Curtea de Argeş. Astăzi, biserică de mir (1892, 1984-1990). Alte schituri, din secolul XVIII mai puţin cunoscute în Argeş-Muscel: Bândea/Berevoeşti; Brătăşeşti/Albeştii de Argeş; Lacul Negru/Călineşti; Prosia/Muşăteşti; Uda. Volum monografic (2012), Spiridon Cristocea (v.). Numeroase atestări documentare. (S.P.P.).

 

SCHITUL DIN HAITEŞTI (Secolul XVII - 1834). Lăcaş monahal tradiţional de cult ortodox pentru călugăriţe, hramul Sfânta Înălţare, existent în comuna Dobreşti, Muscel. Biserică, anexe gospodăreşti, clopotniţă, chilii ridicate în vremea domnului Ţării Româneşti, Matei Basarab (v.). Suport arhivistic: hrisovul din 11 septembrie 1646-31 august 1647, invocând numele voievodului amintit. Reconstrucţie (1720), Radu Golescu Stolnicul (v.), diverse reabilitări periodice. Primirea călugăriţelor de la schitul de maici din Râncăciov, Călineşti, Muscel (1775). Stareţe cu activitate relevantă: Visarioana, Elisafta Magdalena, Casiena, Pracsia, Ioanica. Danii oferite de mari boieri şi demnitari, familii înstărite din Dobreşti sau aşezări limitrofe. Suprafeţe arabile, pădure, livezi, vii, iaz, animale domestice, moară, clăcaşi, hotărnicii. Diminuarea potenţialului economic la începutul secolului XIX, unificare cu Schitul Nămăeşti, Muscel, decizia Sfatului Administrativ al Munteniei (6 aprilie 1834). Ulterior, biserica de mir Dobreştii de Sus (1865, 1872). Alte schituri, din secolul XVII mai puţin cunoscute în Argeş-Muscel: Budişteni/Leordeni; Gura Văii Mari şi Fundul Văii Mari/Ştefăneşti; Măguricea/Piteşti; Oarja, Râca; Valea Gruiului/Piteşti; Valea Popii/Ştefăneşti; Văleni Grigore Grădişteanu şi Văleni Zaharia-Zosim/Sălătrucu. Volum monografic (2012), Spiridon Cristocea (v.). Numeroase atestări documentare. (S.P.P.).

 

SCHITUL DRAGOSLAVELE (1949~). Locaş monahal creştin – ortodox, integrat reşedinţei de vară a patriarhului României, comuna Dragoslavele, zona tradiţională Muscel. Biserică de mir/paraclis, hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, edificată în Maramureş, amplasată, iniţial, la Predeal, Braşov. Edificiu relocat în Dragoslavele, din iniţiativa patriarhului Iustinian Marina (1948-1977), sfinţire, 21 august 1949. Grup de călugări. Ziduri de incintă, anexe gospodăreşti, terenuri cultivabile, pomi fructiferi, parc sistematizat, pădure. Aşezământ social –cultural. Temporar, şcoală de cântăreţi bisericeşti (1950-1960). Conlucrări spirituale comunitare. Studii monografice: Ioan Pârvu, Gheorghe Cârstina, Ion Apostol (parohi), Ion Popescu-Argeşel (v.), alte atestări documentare. (S.P.P.).

 

SCHITUL ULITA (1767-1836). Aşezământ ortodox tradiţional pentru călugări, aparţinând comunei Bălileşti, Muscel, integrat sistemului monahal autohton al Munteniei. Catalogat ca făcând parte din starea a patra (24 martie 1813), având proprietăţi modeste. Ctitori: Constandin Lăncescu, Ştefan (ieromonah) cu fiul său, Ioan, amintiţi într-un zapis (20 iulie 1767); Dimitrie Bobescu, de la Braşov, nominalizat printr-o jalbă oficială (20 aprilie 1813). Biserică din zid, chilii, suprafeţe arabile, vie, pomi, moară, vecinătăţi  cu Mănăstirea Aninoasa. Egumeni cunoscuţi: Ştefan (ieromonah), Sava (ieromonah), Ghermano, Voicu. Construcţii zdruncinate prin cutremure şi patrimoniu adiacent, preluate de Mănăstirea Aninoasa (12 decembrie 1836), din dispoziţia protopopului Elefterie al Muscelului. Demolări ulterioare, edificarea bisericii de mir, ctitor, Ion Prislopeanu (1926). Scriere monografică (2012), Spiridon Cristocea (v.). Importante atestări documentare. (S.P.P.).

 

 SCHMIDT, Heinrich W. (n. Piteşti, Argeş, 28 ianuarie 1877 - Piteşti, Argeş, 19 iulie 1960). Inginer, gospodărie comunală, urbanist, proprietar  funciar. Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1885), Politehnica din Berlin (1898). Activitate specializată în domeniu: şef, Serviciul Tehnic al Comunei Piteşti (1909-1949). Autor, Memoriu  justificativ privind întocmirea planului de sistematizare a oraşului Piteşti (10 decembrie 1910), acceptat la Consiliul Tehnic Superior, Ministerul de Interne, Bucureşti (1911). Coordonator: reabilitarea Uzinei de Apă, Gropeni, Argeş (1920-1926), elaborarea studiilor de sistematizare privind reşedinţa Argeşului (1933-1949), arhitecţi, Paul Smărăndescu, Bucureşti, Alexandru Zamfiropol (v.), Kikera Constantinescu (v.), Piteşti. Donator comunitar, suprafeţe de teren, Valea Nandrii, Dârmăneşti, Muscel, pentru edificarea clădirii Primăriei, autentificare Tribunalul Muscel (1936). Contribuţii importante la definirea caracteristicilor moderne ale localităţii Piteşti. Aprecieri publice antume şi postume. (G.N.P.).

 

SCHOBEL, Leopold S. (n. Daneş, Mureş, 8 octombrie 1918 – Piteşti, Argeş, 21 noiembrie 2003). Jurist, manager, militant politic, poliglot. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1991. Liceul de Stat Principele Nicolae, Sighişoara, Mureş (1937), bacalaureatul, Liceul Gheorghe Lazăr, Sibiu (1938), Facultatea de Drept, Universitatea Ferdinand I, Cluj (1939). Activitate productivă: Fabrica de Sticlă,  Mediaş, Sibiu; director, Fabrica de Porţelan, Alba Iulia. Director: Institutul de Cercetări Ceramice, Cluj; Fabrica de Textile, Sfântu Gheorghe, Covasna (1939; 1941– 1942). Liber profesionist (1943–1944). Deportat în lagăre din Germania şi Austria (1944–1945). Preşedinte, Comunitatea Evreilor, Piteşti (1992-2002). Volum memorial (2002): Am fost la Auschwitz deţinutul A–13221. Contribuţii la reabilitarea Sinagogii (Templului) din Piteşti, ilustrarea rolului spiritualităţii mozaice în context universal, redimensionarea comunităţii amintite în viaţa Cetăţii. Importante aprecieri publice antume şi postume. (S.P.P.).

 

SCHREIER, Iosef I. (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX). Tipograf, editor, donator comunitar. Familie de origine germană, stabilită la Piteşti, Argeş, în perioada construirii căii ferate spre Bucureşti (1870-1872). Preluarea Tipografiei Gheorghe Popescu, din Piteşti, reutilare, noua denumire, Tipografia Transilvania, patron, Iosef I. Schreier, arendaş temporar, Mitu C. Petrache (v.), zona centrală urbană, strada Şerban Vodă, Nr. 89. Portofoliu vândut (1935) lui Traian Novacovici (v.). Notificare frecventă, Iosif Şreier, listat în Tabloul tipografiilor din judeţul Argeş (10 februarie 1923). Numeroase titluri de valoare editate la Tipografia Transilvania, promovarea culturii naţionale, implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice antume şi postume. (M.D.S.).

 

SCHULLERI (Secolul XIX~). Familie tradiţională din Piteşti, Argeş, origine germană, stabilită la sud de Carpaţi, după 1867. Mici întreprinzători, funcţionari , cadre didactice, oameni de cultură, donatori comunitari. Religie romano-catolică. Mai cunoscuţi: George S. (1861-1938), patron fondator, Atelierul Schulleri, Piteşti; Katherine S. (1872-1955); Hermina S. (1900-1938), căsătorită cu Nicolae Rădulescu (1894-1944); Selma S. (1894-1987); Iohann S., nominalizat în Anuarul general al oraşului Piteşti şi judeţului Argeş (1936), de Vlad Furtună. Contributori financiari, biserica etnicilor din localitate. Implicări în diferite proiecte iniţiate de Primăria Piteşti şi Prefectura Argeş. Generaţii ulterioare stabilite în Germania. Consemnări arhivistice, alte atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (N.P.L.).

 

SCHWARTZ, Johann F. (n. 1865, Piteşti, Argeş, octombrie, 1935). Proprietar imobiliar, negustor, donator comunitar. Patron fondator, fabrică de bere în Piteşti, agreată, în 1925, de Camera de Comerţ şi Industrie Argeş, Primăria Piteşti, Serviciul Sanitar Urban. Nominalizat în statisticile economice, evidenţele financiare interbelice, registrul firmelor din Piteşti. Sume de bani oferite pentru ajutorarea celor aflaţi în dificultate, înzestrarea aşezămintelor eclesiastice, şcolilor. Aprecieri publice antume şi postume. (I.D.P).

 

SCHWEITZER, Adolf  (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX). Industriaş, manager. Patron fondator, Atelier Mecanic şi Metalurgie, Piteşti, Argeş (Strada Egalităţii), administraţie militară germană de ocupaţie (1916–1918), capital investit, 32 500 lei aur, capacitate, 14 HP,  15 lucrători (1927), 650 000 lei, 15 HP, 20 de lucrători (1939). Evoluţia economică a urbei în anii interbelici. (T.C.A.).

 

SCHWEITZER-CUMPĂNA, Rudolf L. (Piteşti, Argeş, 9 mai 1886 - Bucureşti, 17 februarie 1975). Artist plastic, pictură, grafică, profesor universitar. Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1904), Academia de Artă, Berlin, Germania (1908), Clasa Adolf Schlabitz, Artur Kampf, Erich Hauche. Documentare ulterioară, Italia (1939). Activitate preponderentă în Capitală. Operă vastă, peste 30000 de tablouri, desene, crochiuri. Distinct: Baci din Muscel; Potcovar din Piteşti; La moară în Argeş; Târg din Piteşti; Cap de ţăran din Argeş. Expoziţii personale sau de grup: Piteşti (1909; 1960); Bucureşti, Tinerimea Artistică, saloane oficiale, alte reuniuni în domeniu (1913~1975), Ploieşti, Prahova (1924), Craiova, Dolj (1926; 1966), Brăila, Buzău, Galaţi, Timişoara. Exprimări externe: Franţa (1925; 1932), Ungaria (1928), Grecia (1929), Macedonia (1929), Turcia (1929). Lucrări în muzeele: Brăila, Craiova, Galaţi, instituţii administrative, colecţii particulare. Distinct (1960), Muzeul Judeţean Argeş, Donaţia Rudolf Schweitzer-Cumpăna (147 de piese). Retrospective aniversare. Preocupări didactice, Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, Bucureşti (1951-1961). Colaborator, diverse periodice din România: articole, studii, interviuri, comentarii, dezbateri tematice. Apropiat proiectelor culturale din Argeş - Muscel. Maestru emerit al artei (1957). Eponimii: placă memorială, la Piteşti (1988); piaţă publică (Zona Titan) şi fundaţie, în Bucureşti (1996); Galeria de Artă, Muzeul Judeţean Argeş (2006). Implicări constante în viaţa Cetăţii. Alte importante aprecieri publice antume şi postume. (S.C.N.).  

 

SCOBAI, Ovidiu (Piteşti, Argeş, 1947). Inginer, construcţii de maşini, sportiv de performanţă, automobilism, manager. Activitate permanentă: Întreprinderea de Autoturisme/Compania Dacia Renault, Colibaşi/Mioveni, Argeş (1969-2011). Pilot de încercări, primele testări, Renault 12/Dacia 1300, Putna, Suceava (1969). Component fondator: Echipa de raliuri - Dacia (1978); Departamentul Competiţii (1978), alte structuri în domeniu (1979-1992). Pilot sau copilot, numeroase concursuri continentale. Campion naţional (1972~1992), vicecampion mondial (1985). Contribuţii directe la: evoluţia activităţii de cercetare pentru fabricarea autoturismelor; dezvoltarea modelului Dacia Nova; organizarea de reuniuni tematice naţionale şi internaţionale; diversificarea preocupărilor Direcţiei Fiabilitate şi Incidentologie a companiei amintite. Diverse aprecieri comunitare. (L.V.M.).

 

SCRIBAN, Neofit/Nicolae I. (Burdujeni, Suceava, 1808 – Burdujeni, Suceava, 9 octombrie 1884). Înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, episcop, cărturar. Activitate eclesiastică în Argeş (1862-1865; 1868-1873). Gimnaziul Vasilian, Iaşi, Academia Mihaileană, Iaşi (1838), Colegiul Sfântul Sava, Bucureşti (1839). Călugărit, Mănăstirea Gorovei, Botoşani (1827). Preot, ieromonah, catihet, protosinghel, Mănăstirea Trei Ierarhi, Iaşi (1833~1840). Surghiun, Mănăstirea Neamţ (1840-1842). Preocupări didactice: Fălticeni, Suceava (1842-1843), Neamţ (1843-1846), Trei Ierarhi, Iaşi (1846-1848), Seminarul Socola, Iaşi (1848-1862), rector (1860-1862). Adept al Unirii Principatelor Române, reprezentantul clerului în Divanul ad-hoc al Moldovei (1857) şi al sistemului reformator, promovat de principele Alexandru Ioan Cuza. Arhiereu titular, Edessa, Grecia (1862), locţiitor de episcop la Argeş (1862-1865; 1868-1873). Volume importante: Urziri istorice sau curs metodic de istorie (1851); Foloasele Unirii Principatelor (1856); Metoda pentru studiul limbii elenice, I, II (1861-1862); Cuvinte bisericeşti rostite la diferite ocazii (1868); Încercări poetice. Discursuri politice. Memoare şi scrisori politice (1870). Manuale, traduceri din limba greacă, note de călătorie. Distinct: gestionarea patrimoniului Episcopiei de la Argeş în etapele amintite; reparaţii şi extinderi la mănăstiri sau biserici; readucerea Cancelariei episcopale de la Piteşti la Curtea de Argeş, difuzarea culturii naţionale. Aprecieri publice antume şi postume. (S.P.P.).

 

SCUREI, Dimitrie (Cernăuţi, Bucovina, 1846 – Câmpulung, Muscel, 1929). Profesor, geografie, funcţionar de stat, manager. Stabilit la Câmpulung, din 1867. Liceul Aron Pumnul, Bucovina (1864), Universitatea din Bucureşti. Activitate didactică (succesiv): Şcoala Boteni, Muscel (1867-1869); Şcoala Nr. 1, Câmpulung (1869-1873); Şcoala Normală Carol I, Câmpulung (1896-1898). Revizor şcolar, Ministerul Instrucţiunii Publice, Bucureşti. Membru, Consiliul General al Judeţului Muscel. Documentări externe, Germania (organizarea învăţământului comercial), iniţiator în domeniu, primele clase de profil, la Câmpulung. Preocupat de evoluţia societăţii autohtone în perioada modernă, adept al Marii Uniri (1918). Corespondenţă cu oameni de seamă ai ţării: Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Alexandru Vlahuţă, Ion Slavici. Figură emblematică a reşedinţei Muscelului. Aprecieri comunitare antume şi postume. (V.N.P.).

 

SCURTU, Ion (n. Vedea, Argeş, 7 aprilie 1949). Inginer agronom, cercetător ştiinţific gradul I, profesor universitar, manager. Liceul Teoretic, Vedea (1968), Institutul Nicolae Bălcescu, Bucureşti (1972). Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti (1982). Stagii: Franţa, Italia, Japonia. Activitate specializată: Staţiunea de Cercetare Agricolă Teleorman (1972-1980); şef laborator (1980-1988), director ştiinţific (1988-1990), director general (1990-2000), Institutul de Cercetare pentru Legumicultură şi Floricultură, Vidra, Ilfov. Preocupări didactice, Universitatea Constantin Brâncoveanu, Piteşti, Argeş (2000~): prorector (2003-2012); preşedintele Senatului (2012~). Volume importante (autor, coautor): Tratat de producerea legumelor (1998); Carbohidrates in Grain Legumes (London, 2001); Producerea legumelor în câmp (2002); Horticultura României de-a lungul timpului (2008); Economia şi tehnologia culturilor agricole (2010). Numeroase studii, lucrări ştiinţifice, proiecte, granturi/contracte de cercetare, reuniunii tematice naţionale şi internaţionale. Colaborări de presă, Bucureşti (1990-2000). Membru titular (2002), vicepreşedinte, Secţia Horticultură, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, Bucureşti (2013~), alte  foruri cunoscute în domeniu. Aprecieri    publice.  (C.D.B.).

 

SECARĂ, Gheorghe (n. Teslui, Olt, 28 aprilie 1941). Economist, profesor universitar statistică, manager. Liceul Real, Lupeni, Hunedoara (1961), Institutul de Studii Economice, Bucureşti (1966). Stabilit la Piteşti, din 1967. Doctorat, statistică, Bucureşti (1994). Activitate didactică permanentă: Liceul Economic, Piteşti (1967-1988), Centrul de Perfecţionare a Personalului Economic din Agricultură,  Dobrogostea, Argeş (1988-1993, director fondator); Universitatea din Piteşti (1993~): secretar ştiinţific al Senatului/cancelar (1996-2000); prorector (2000-2004); rector (2004-2008). Profesor universitar din 1998. Volume importante: Statistica (1999); Statistică aplicată (2002, în colaborare); Statistica: Teorie şi aplicaţii (2004, în colaborare); Statistica microeconomică şi macroeconomică (2009, în colaborare); Statistică economică: Manual universitar pentru Învăţământul Frecvenţă Redusă (2010, în colaborare). Numeroase articole, studii, comunicări, referate, interviuri, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, granturi/contracte de cercetare. Documentări externe, state europene. Membru, diverse asociaţii specializate în domeniu, colegii redacţionale, fundaţii.  Contribuţii directe la: înfiinţarea Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Administrative;  diversificarea profilurilor, aplicarea reformei curriculare, asigurarea resurselor umane, în vederea optimizării cursurilor, seminariilor şi laboratoarelor; integrarea Universităţii în comunitatea locală. Recunoaşteri publice. (M.C.S.).

 

SECARĂ, Traian (n. Cătălani, Tileagd, Bihor, 5 mai 1947). Artist plastic, pictură, artă sacră, muzeograf. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1975. Şcoala Medie Aleşd, Bihor (1964), Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, Bucureşti (1975), Clasa Corneliu Baba.  Muzeograf, Galeria de Artă, Piteşti (1975-1984). Specializare, Patriarhia Română, atestare în domeniul picturii eclesiastice. Expoziţii personale sau de grup, Piteşti (1975-1983, 1990, 1996). Exprimări externe, Germania. Tablouri în mai multe colecţii muzeale şi particulare. expoziţie permanentă personalizată, Tileagd (2005). Reabilitări murale, lucrări de ansamblu (în colaborare), bisericile ortodoxe: Buciumi, Ştefan cel Mare, Bacău (1984); Aştileu, Bihor (1985); Hidişelul de Sus, Bihor (1986); Drochia, Republica Moldova (1999). Preocupări literare, preşedinte, Societatea Culturală Curtea Nouă, Argeş, România (1990). Colaborări tematice, publicaţii din Argeş, emisiuni media, alte exprimări comunitare. Aprecieri publice. (S.C.N.).

 

SECĂRESCU, Aurel (Piteşti, Argeş, 6 noiembrie 1891 – Piteşti, Argeş, 1957). Ofiţer de carieră, aerostier. Şcoala Militară, Regimentul 6 Artilerie, Piteşti (1911). Brevetat, observator din balon. Ascensiune la bordul unui balon captiv (1916, combatant, Primul Război Mondial (1916-1918). Misiune specială de observaţie, deasupra frontului inamic, salt cu paraşuta din balonul incendiat de aviaţia germană (1 martie 1917). Comandant, Compania 2 Aerostaţie, Piteşti (1919-1940). Diverse atestări documentare inedite în domeniu, Centrul de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice, Piteşti. Aprecieri publice antume şi postume. (G.I.N.).

 

SECEREA ARGEŞULUI (1920~1924; 1929). Publicaţie periodică, editată la Piteşti (25 aprilie 1920-1924; 1928-1929), subintitulată Organ al Partidului Ţărănesc din Argeş. Secretar de redacţie: Ion I. Rădulescu (v.). Tipografia Progresul Alexandru Haralambie Rădulescu (v.). Articole politice, versuri satirice, folclor, probleme economice, cronici, divertisment. Colaboratori: Mihail Călinescu (v.), Grigore T. Coandă (v.), Nicolae Brânzeu (v.), Marin Piţigoi (v.). Diverse atestări documentare. (I.I.B.).

 

SECERA MUSCELULUI (1922~1937). Publicaţie săptămânală (lunară din anul II), apărută la Câmpulung, Muscel, subintitulată Ziar  al Partidului Ţărănesc. Primul număr: 1 februarie 1922. Girant responsabil: Ion G. Muşatescu (avocat). Tipografia Gheorghe N. Vlădescu, Câmpulung, Muscel (v.). Articole social-politice, mesaje, ştiri; versuri satirice, epigrame, parodii. Texte de Simion Mehedinţi, Ion Mihalache (v.). Colaboratori: Alexandru Muşatescu (v.), Dumitru A. Vlădescu, Moise Marinescu, Nicolae P. Şuţa (avocat), alţi fruntaşi politici din Câmpulung. Diverse atestări documentare. (I.I.B.).

 

SECERA ŞI CIOCANUL (1951-1989). Publicaţie cotidiană (1951-1974) şi săptămânală (1974-1989), apărută la Piteşti, Argeş. Subtitlu: Organ al Comitetului Regional/Judeţean al Partidului Muncitoresc/Comunist Român şi al Sfatului/Consiliului Popular Regional/Judeţean Argeş. Primul număr: 16 martie 1951. Redactori - şefi cu activitate îndelungată: Gheorghe Stănculescu (v.), Nicolae Oanţă (v.). Redactori - şefi adjuncţi/secretari de redacţie: Dumitru Opincaru, Gheorghe Dumitraşcu (v.), Marin Manolache (v.); redactori/şefii de rubrică/redactori principali, Horaţiu Mahu (v.), Ion Popescu (v.), Marin/Marius Diaconescu (v.), Traian Ulmeanu (v.), Ioana Girardi (v.), Gheorghe Buţoiu (v.), Cicerone Muşat, Constantin Apostol (v.), Ion Ţuca, Gelu Bratu (v.). Încetarea apariţiei, 22 decembrie 1989, în contextul evenimentelor revoluţionare din Capitală. Articole de fond, reportaje, analize, anchete, comentarii, informaţii, note, interviuri, mese rotunde, ştiri externe, cronici. Rubrici speciale pentru: industrie, agricultură, investiţii, învăţământ, cultură. Implicări constante în realităţile din Argeş-Muscel. (I.I.B.).

 

SECŢIA NAŢIONALĂ DE DRUMURI/CIRCUMSCRIPŢIA III PODURI ŞI ŞOSELE, PITEŞTI (1862~). Unitate teritorială specializată, înfiinţată, împreună cu alte 11 structuri asemănătoare din Principatele Unite, prin decretul Domnesc Nr. 606, semnat de Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), la 5 august 1862. Responsabilitatea construirii şi întreţinerii podurilor şi drumurilor principale din judeţele Argeş, Muscel, Dâmboviţa, denumite, prin Legea adoptată în 1868, căi naţionale. Reorganizări ulterioare, raportate, în principal, la: extinderea şi modernizarea traseelor rutiere spre Bucureşti, Craiova, Râmnicu-Vâlcea, Braşov; realizarea primei autostrăzi din România (1967-1973); executarea Drumului Naţional Transfăgărăşean (1970-1974). Districte, cantoane, baze de producţie, echipe şi utilaje specifice. Investiţii guvernamentale. Valoroase lucrări inginereşti de artă, atelier mecanic central (1985), sediul administrativ funcţional (1986), inaugurate cu ocazia desfăşurării Conferinţei VII pe ţară, Piteşti, 10 octombrie 1986. Sărbătorirea celor 130 de ani de pe DN 73 C, Schitu Goleşti - Curtea de Argeş; 22 mai 1992, şef secţie, Ioan Gheorghe (v.). În 2011: atribuţii, exclusiv, pentru zona Argeş-Muscel, gestionate sub patronajul Ministerului Transporturilor, Direcţia Generală de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, şef secţie, Sebastian Aldea. Numeroase implicări în evoluţia localităţilor urbane şi rurale din acest areal. (G.N.P.).

 

SEKELY, Carol (Secolul XIX). Medic, proprietar urban, origine transilvăneană. Stabilit în Argeş, din 12 mai 1832. Facultatea de Medicină, Viena, Imperiul Habsburgic. Medic-şef, Ocrugul/Regiunea IV Argeş-Muscel, sediul la Piteşti (1932), structură adoptată prin Regulamentul Organic (1831). Transferat, temporar, Câmpulung (30 mai 1833), pe timpul combaterii molimei de vărsat şi lingoare, care bântuiau în Muscel. Nominalizat, Catagrafia Episcopiei Argeşului (23 septembrie 1847), domiciliul stabil, Mahalaua Sfântul Nicolae, Piteşti. Religie calvină. Competenţe pentru localităţile judeţului Muscel. Înscris în diverse documente ale timpului. Aprecieri publice antume şi postume. (C.G.C.).

 

SELACOLU, Ecaterina C. (Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren în localitatea  Verneşti, plasa  Argeş, expropriate prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

SELCA/ANTREPRIZA/ŞANTIERUL DE CONSTRUCŢII Nr. 1, PITEŞTI (1975~). Unitate specializată, importantă pentru redefinirea urbană a reşedinţei Argeşului. Denumirea actuală, SC Selca SA, din 1991. Anterior: şantier (1975-1978), antrepriză (1978-1991), aparţinând Trustului de Construcţii Argeş. Manageri cunoscuţi: Ion Popescu (v.), Gheorghe Măndiţă (v.), Ioan Bat (v.). Privatizare, prin cumpărarea acţiunilor de SC Alcadivo SA (1998). Locaţie proprie, strada Depozitelor, Piteşti. Lucrări reprezentative: Primăria (1993-1995) şi Catedrala Ortodoxă din Mioveni, Argeş (1995-2011); Sediul Inspectoratului de Poliţie Argeş (2005-2007); Staţia de Epurare Prundu, Piteşti (2010-2011, modernizare). Colaborări constante cu instituţii publice, agenţi economici, alte structuri asemănătoare. Activitate profitabilă. Implicări comunitare permanente. (D.I.G.).

 

SELTEA, Constantin (A doua jumătate a secolului XIX - Începutul secolului XX). Mare proprietar funciar din  Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localitatea Cepari, plasa  Argeş, expropriate prin Legea pentru definitivarea Reformei Agrare din 17 iulie 1921, aplicată de guvernul condus de Alexandru Averescu. Importante surse arhivistice. (I.I.Ş.).

 

SELTEA, Nicolae (Sfârşitul secolului  XIX - Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar funciar în  Argeş.  Întinse suprafeţe de teren din localitatea  Urşi, plasa  Cuca, expropriate prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

SEMINARUL TEOLOGIC NEAGOE VODĂ DIN CURTEA DE ARGEŞ (1836~). Instituţie de învăţământ eclesiastic, aparţinând Episcopiei Argeşului/ şi Muscelului, înfiinţat conform prevederilor Regulamentului preparandial, valabil de la 2 noiembrie 1834. Iniţial, sediul în Piteşti, Argeş (1836-1838). Fondator: Ilarion, Gheorghiadis (v.). Contribuţii distincte la evoluţia şcolii preoţeşti: episcopii Clement (v.), Ghenadie Ţeposu (v.), Ghenadie Petrescu (v.), Calinic Argatu (v.); patriarhul Iustinian Marina. Sedii succesive: Schitul Buliga, Piteşti (1836-1838); local propriu, Curtea de Argeş (1838-1839; 1859-1866, arhitect, Iohann Schlatter; 1881-1901; 1925~). Mănăstirea Curtea de Argeş (1839-1859; 1866-1881). Încetarea temporară a activităţii  specifice (1848-1851; 1901-1919; 1933-1934; 1941-1945; 1948-1955; 1957-1968; 1977-1990). Pregătirea preoţilor pentru parohiile ortodoxe din România. Directori cunoscuţi: Anania Melegă, Stanciu Vătăşescu, Dimitrie Jianu (v.), Ghelasie Basarabeanu, Zaharia Boerescu, Gheorghe Drăgănescu. Edificarea noului complex şcolar (1924-1936): săli de clasă, internat, bibliotecă, fermă agricolă. Reorganizare fundamentală după 1990. Adaptarea la cerinţele proprii etapelor contemporane, absolvenţi pentru admiterea în facultăţi teologice, promovarea proiectelor specifice domeniului. Scrieri monografice: George C. Drăgănescu (1900); Mihai Chiriţă. Importante atestări documentare. (S.P.P.).

 

SEMINARUL TEOLOGIC PATRIARHUL MIRON DIN CÂMPULUNG (1922-1934; 1994~). Instituţie liceală de învăţământ eclesiastic, organizată în spaţiile Mănăstirii Negru Vodă, sub înaltul patronaj al Patriarhiei Ortodoxe Române (1 septembrie 1922). Interior, şcoala de cântăreţi bisericeşti (1911-1914). Denumire personalizată (1925). Prevalenţă pentru: orfanii Primului Război Mondial (1916-1918), fiii invalizilor de război şi ai preoţilor din Muscel, durata studiilor, opt ani, 34 de materii, 20 de profesori. Prima promoţie (1930), director, Isaia Nicolescu, absolvenţi excepţionali, viitorul patriarh, Iustin Moisescu (v.), respectiv Ion Pulpea, devenit profesor universitar la Facultatea de Teologie, Bucureşti (1939-1988). Incendiu devastator (8 mai 1934), încetarea activităţii. Transferarea elevilor: Şcoala Normală, Câmpulung (provizoriu); Seminarul Teologic Curtea de Argeş. Redeschidere instituţională (1994), prin grija patriarhului Teoctist, a epsicopului Argeşului şi Muscelului, Calinic Argatu (v.). Diverse atestări documentare. (M.M.B.).

 

SENESLAU (Secolul XIII). Voievod, ~1247~, stăpân al teritoriilor româneşti din stânga Oltului, reşedinţă la Argeş, perceput ca fondator al unei formaţiuni administrative medievale prestatale în Depresiunea Titeşti sau Aref. Nominalizat, prin Diploma Ioaniţilor, 2 iunie 1247, emisă de regele Ungariei, Bela IV (1235-1270), cu  drepturi depline asupra acestui teritoriu. Stimularea activităţii economice locale, fixarea structurilor sociale, a dărilor şi a slujbelor în raport de proprietăţile funciare. Lansarea zonei Argeş, ca nucleu al viitorului stat Ţara Romnânească. (V.G.N.).

 

SENTINELA ARGEŞULUI (1920~1923). Publicaţie săptămânală, apărută la Piteşti, subintitulată Ziar popular independent al apărătorilor neamului. Primul număr: 8 august 1920, editat de Societatea Munţii Coţi a demobilizaţilor. Fondatori: Vasile Purcăreanu (v.). Tipografiile Transilvania Iosif Schreier (v.) şi Liga Poporului, Piteşti. Scopul gazetei: promovarea revendicărilor demobilizaţilor din Primul Război Mondial, cu deosebire, împroprietărirea. Diverse atestări documentare. (I.I.B.).

 

SEPEŢEANU, Haralambie (Secolul XX). Profesor, istorie, funcţionar de stat, inspector ministerial, publicist. Originar din Argeş, domiciliat la Piteşti. Şcoala Normală de Băieţi, Piteşti (1930), Universitatea din Bucureşti (1935). Activitate didactică: Şcoala Normală/Şcoala Medie Nr. 3/Colegiul Alexandru Odobescu, Piteşti; licee din Capitală: Ministerul Învăţământului, Bucureşti. Distinct: director, Căminul Cultural Judeţean Argeş (1945-1950). Iniţiative privind reactivarea aşezămintelor rurale interbelice; organizarea instituţiilor de stat specifice etapei invocate; diversificarea activităţilor artistice. Fondator, Corala Cântarea Argeşului, Piteşti (17 ianuarie 1946), numeroase spectacole (1946-1948). Colaborări, publicaţii ale timpului, editate la Piteşti. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Atestări documentare, Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu, Argeş. Aprecieri publice antume şi postume.  (L.I.P.).

 

SERAFIM (Sfârşitul secolului XIX~). Familie tradiţională din Piteşti, Argeş. Cadre didactice, muzicieni, funcţionari publici. Mai cunoscuţi: Nicolae V. S. (v.), formator de talente, artă plastică, membru fondator, Societatea Corală Farmecul, Piteşti (1908); Mihail N. S., animator cultural, societăţile culturale Liedertafel şi Farmecul, Piteşti; Traian N. S., inspector, Casa Autonomă a Monopolului Statului, Bucureşti, Filiala Argeş; instrumentist, vioară, Cvartetul din Piteşti (1925~); profesor, Liceul de Muzică, Piteşti (1960-1968). Implicări constante în viaţa Cetăţii. Evocare, Silvestru D. Voinescu (v.), Un secol de activitate corală în Piteşti (1971). Alte atestări comunitare. (L.I.P.).

 

SERAFIM, Nicolae V. (A doua jumătate a secolului XIX - Începutul secolului XX). Artist plastic, pictură, profesor, desen şi caligrafie. Domiciliat la Piteşti, Argeş. Studii în domeniu, Paris, Franţa. Activitate didactică, Gimnaziul de Băieţi/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1872-1878; 1882-1904). Tablouri, desene, schiţe, tematică laică sau eclesiastică, aflate, parţial, în patrimoniul unor familii sau instituţii din Piteşti (Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu, Colegiul Ion C. Brătianu, Biserica Sfântul Gheorghe). Diverse implicări în viaţa Cetăţii. Invitaţie nominalizată la inaugurarea Palatului Comunal Piteşti (30 octombrie 1886), primar Nicolae Constantinescu (v.), astăzi, Galeria de Artă, alte atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (S.C.N.).

 

SERGHIADE/SERGIESCU, Toma (Conţeşti, Davideşti, Muscel, 1812 - ?). institutor, funcţionar de stat, pitar. Pregătire didactică în Capitală. Activitate specializată: Şcoala Publică Naţională, Râmnicu Vâlcea (1835-1843); Şcoala Primară Domnească, Piteşti, Argeş (1843-1848), director. Colaborări în domeniu, cu Petrache Poenaru (v.) şi Nicolae Simonide (v.). Iniţiative privind: construirea, extinderea, dotarea instituţiilor de învăţământ amintite; sporirea numărului de elevi; implicarea cadrelor didactice în viaţa comunitară. Participant la acţiunile protestatare din 1848, în Piteşti, destituit după înfrângerea revoluţiei. Diverse atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (I.M.D.).

 

SEVASTIAS, Iosif (Malaia, Vâlcea, 1750 - Bucureşti, 27 octombrie 1820). Înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, cărturar. Activitate eclesiastică în Argeş (13 decembrie 1793 - 27 octombrie 1820). Ierodiacon, ieromonah, protosinghel, Episcopia Râmnicului; egumen,  Mănăstirea Sfântul Dumitru, Craiova, Dolj; episcop onorific, de Sevasta, Armenia (1792). Primul episcop al noii eparhii de la Argeş. Iniţiator: pregătirea preoţilor, Şcoala Mănăstirii Antim, Bucureşti; tipografiile pentru cărţi bisericeşti, Curtea de Argeş (1803), Râmnic, Bucureşti; restaurări, mănăstirile Curtea de Argeş (1804) şi Robaia, Muşăteşti, Argeş. Noi ctitorii: Valea Danului, Galeş/Brăduleţ, Săliştea/Uda (Argeş); Brezoi, Malaia (Vâlcea). Volume editate: Evanghelie (1784); Penticostar (1785); Liturghier (1787); 12 mineie de la Buda (1804-1805); Slujba Sfântului Nifon (1806); Octoihul (1811). Traduceri din limba greacă: Apologia (1819); Şase cuvinte pentru preoţie de Sfântul Ioan Gură de Aur (1820). Valoroase atestări documentare. Importante aprecieri publice antume şi postume. (S.P.P.).

 

SFATUL NEGUSTORESC DIN PITEŞTI (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX). Asociaţie profesională a micilor întreprinzători, domiciliaţi în reşedinţa Argeşului, caracter deschis, activitate realizată paralel cu exprimarea Camerei de Comerţ şi Industrie, Piteşti. Demersuri relevante pentru perioada interbelică: reuniuni sistematice; mijlocirea contractării creditelor bancare; organizarea unor expoziţii economice; edificarea sediului propriu (intersecţia strada Fraţii Goleşti - Calea Craiovei, demolat în 1978. Implicare în acte caritabile: donarea, prin intermediul Primăriei Piteşti, a sumei de 188 550 lei, pentru victimele cutremurului din 9/10 noiembrie 1940. Consemnări documentare în Istoria municipiului Piteşti (1988), alte surse arhivistice sau bibliografice.  (T.C.A.).

 

SFATUL ORAŞULUI PITEŞTI (1582-1864). For administrativ al localităţii, constituit din reprezentanţi ai mahalalelor şi profesiunilor importante ale urbei, numiţi, convenţional, pârgari (de regulă, 12). Erau coordonaţi de un judeţ, care împărţea dreptatea, mai cunoscuţi: Ivan (1596), Andrei (1636), Pătru (1677-1678), Draga Gheorghe (1688). Colaborări cu: dregătorul domnesc (pârcălab, postelnic, ceauş, logofăt); episcopul Argeşului; căpitanul Argeşului. Personalitate juridică din 1831, prin Regulamentul Organic al Ţării Româneşti, legiuire ce acorda autonomie principalelor aşezări din Muntenia. Confirmarea preşedintelui Sfatului de Curtea de la Bucureşti. Reorganizări importante după 1864. Numeroase atestări documentare. (I.T.B).

 

SFATUL POPULAR AL JUDEŢULUI ARGEŞ (1949-1950). Instituţie administrativă tranzitorie, competenţe stabilite prin Legea Nr. 17, din 15 ianuarie 1949, privind activitatea la nivelul comunelor, plaselor, oraşelor, judeţelor. Preluarea atribuţiilor Consiliului Popular Judeţean Argeş (1948-1949). Comitet Executiv Provizoriu, instalat la 10 aprilie 1949, comisii pe domenii, preşedinte, vicepreşedinţi, secretar, birouri, secţii, sectoare specializate, funcţionari. Subordonare guvernamentală, reşedinţă la Piteşti, personalitate juridică, drept de control asupra sfaturilor populare din localităţile teritoriale. Structură asemănătoare pentru judeţul Muscel. În continuare: Sfatul Popular Regional Argeş/Piteşti (1950-1968). Diverse atestări documentare. (I.T.B.).

 

SFATUL POPULAR AL JUDEŢULUI MUSCEL (1949-1950). Instituţie administrativă tranzitorie, competenţe stabilite prin Legea Nr. 17, din 15 ianuarie 1949, privind activitatea la nivelul comunelor, plaselor, oraşelor, judeţelor. Preluarea atribuţiilor Consiliului Popular Judeţean Muscel (1948-1949). Personalitate juridică, buget propriu, atribuţii coordonatoare asupra localităţilor aferente pentru domeniile economic, social, cultural. Comitet Executiv Provizoriu, instalat la 10 aprilie 1949, comisii pe domenii, preşedinte, vicepreşedinţi, secretar, secţii, sectoare, birouri specializate, funcţionari. Subordonare guvernamentală, reşedinţă la Câmpulung. Încetarea activităţii, conform Legii Nr. 5, din 6 septembrie 1950, apariţia Sfatului Raional Muscel, existent până în 1968. Diverse atestări documentare. (M.M.B.).

 

SFATUL POPULAR AL RAIONULUI MUSCEL (1950-1968). Instituţie administrativă de stat, cu personalitate juridică, subordonată Sfatului Popular Regional Argeş. Responsabilităţi teritoriale de coordonare asupra oraşului Câmpulung şi a celor 31 de comune (1960), stabilite prin Legea Nr. 5, din 6 septembrie 1950. Reşedinţă: Câmpulung, Argeş. Domenii prioritare: relansarea activităţii economice, sociale şi culturale; evidenţa demografică; întreţinerea căilor rutiere de interes local; extinderea electrificării; generalizarea învăţământului de şapte ani; construirea de şcoli, dispensare, cămine culturale. Deputaţi raionali, sesiuni trimestriale, comitet executiv, preşedinte, vicepreşedinţi, secretar, secţii, birouri, funcţionari. Analize privind realizarea programelor anterioare, adoptarea unor planuri de măsuri pentru etapele viitoare, fixarea obiectivelor specifice instituţiilor raionale specializate şi localităţilor rurale. Preocupări asemănătoare la celelalte raioane din Regiunea Argeş: Băbeni-Bistriţa, Costeşti, Curtea de Argeş, Drăgăneşti-Olt, Drăgăşani, Găeşti, Horezu, Piteşti, Potcoava, Râmnicu-Vâlcea, Slatina, Topoloveni, Vedea. Încetarea activităţii conform Legii nr. 2, din 16 februarie 1968. Diverse atestări documentare. (M.M.B.).

 

SFATUL POPULAR AL RAIONULUI PITEŞTI (1950-1968). Instituţie administrativă de stat, cu personalitate juridică, subordonată Sfatului Popular Regional Argeş. Responsabilităţi teritoriale, coordonatoare asupra celor 28 de comune (1960), conform prevederilor Legii Nr. 5, din 6 septembrie 1950. Domenii prioritare (selectiv): relansarea activităţilor economice, sociale, culturale; evidenţa demografică, întreţinerea căilor rutiere; generalizarea învăţământului de şapte ani; extinderea electrificării Sediu şi aparat propriu. Deputat raionali, sesiuni trimestriale, comitet executiv, preşedinte, vicepreşedinţi, secretar, secţii, birouri specializate, funcţionari. Structuri asemănătoare la raioanele: Băbeni Bistriţa, Costeşti, Curtea de Argeş, Drăgăneşti-Olt, Drăgăşani, Găeşti, Horezu, Muscel, Potcoava, Râmnicu Vâlcea, Slatina, Topoloveni, Vedea. Încetarea activităţii conform Legii Nr. 2, din 16 februarie 1968. Diverse atestări documentare. (I.T.B.).

 

SFATUL POPULAR REGIONAL ARGEŞ/PITEŞTI (1950-1968). Instituţie administrativă, subordonată Guvernului, înfiiţată în urma reorganizării teritoriale a ţării, stabilită conform Legii Nr. 5, din 6 septembrie 1950, publicată în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, din 8 septembrie 1950, modificată prin Decretul Nr. 331, din 1952. Reşedinţă la Piteşti, personalitate juridică, atribuţii pe teritoriul Regiunii Argeş (1950-1952; 1961-1968), respectiv Regiunii Piteşti (1952-1961), constituită din fostele judeţe Argeş, Muscel, Olt, Vâlcea. Competenţe prevăzute în Decretul Nr. 259, din 28 decembrie 1950, privind funcţionarea sfaturilor populare. Deputaţi aleşi pe circumscripţii electorale regionale, sesiuni ordinare şi extraordinare, comitet executiv, comisii pe domenii prioritare, preşedinte, vicepreşedinţi, secretar, birouri, secţii, sectoare, unităţi specializate, funcţionari. Program de lucru raportat la: prevederile oficiale, deciziile proprii, obiectivele naţionale, zonale, locale. Coordonarea activităţii sfaturilor populare orăşeneşti Piteşti, Câmpulung, Curtea de Argeş, Drăgăşani, Găeşti, Râmnicu Vâlcea, Slatina şi a celor raionale Băbeni – Bistriţa, Costeşti, Curtea de Argeş, Drăgăneşti – Olt, Drăgăşani, Găeşti, Horezu, Muscel, Piteşti, Potcoava, Râmnicu Vâlcea, Slatina, Tololoveni, Vedea, totalizând, statistic, 15 800 km2, 365 de comune, 1 533 de sate. La 1 iulie 1959, populaţie recenzată, 1 158 130 de locuitori, comparativ cu 917 680, în decembrie 1930. După 1968: Consiliul Popular al judeţului Argeş, unitate administrativă cuprinzând inclusiv zona tradiţională Muscel. Numeroase atestări documentare. (I.T.B.).

 

SFETCOVICI, Mircea V. (n. Şipote, Iaşi, 24 februarie 1934). Inginer mecanic, industrie textilă, manager. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1958. Şcoala Medie Tehnică Metalurgică, Buzău (1952), Institutul Politehnic, Iaşi (1958). Activitate specializată permanentă, Intreprinderea Textila, Piteşti: tehnolog (1958-1959); şef serviciu mecanic (1959-1970); director tehnic (1970-1974), director general (1974-1990). Unitate etalon pe ţară, distinsă cu Titlul de Erou al Muncii Socialiste (1983). Director fondator şi acţionar: SC Novatex SA, Piteşti (1990-1997); SC Textilcotton SA, Piteşti (1997-2000). Simpozioane, consfătuiri, interviuri. Colaborări cu firme din Spania şi Germania, export în numeroase ţări africane, asiatice, sud-americane. Contribuţii importante la redimensionarea contemporană a industriei textile din Argeş. (I.D.P.).

 

SFETCU BURDEANU, Tita (Palanga, Popeşti, Argeş, 5 mai 1920 - ?). Solistă, muzică populară românească, realizator media. Şcoală Agricolă, Găeşti, Dâmboviţa (1938), Institutul de Folclor, Bucureşti (1949). Activitate profesionistă: Radio-Bucureşti (1946-1950), prezenţe constante, emisiunea Ora satului; ansambluri artistice din Capitală. Numeroase turnee interne şi internaţionale, împreună cu Maria Tănase, Maria Lătăreţu, alţi interpreţi şi dirijori renumiţi. Piese de referinţă: Brâul de la Muscel; Pupa-ţi-aş coama, Bălan; Dulce-i vinul ghiurghiuliu, Hora precupeţelor; Hai salcâm, salcâm. Discografie. Consemnări critice favorabile, alte aprecieri comunitare. (L.I.P.).

 

SIBIANU, Iacob (Braşov, 1864 - ?). Profesor, muzică, dirijor, cor, orchestră, fanfară, instrumentist. Stabilit la Câmpulung, Muscel, în 1895. Studii de specialitate, Braşov şi Bucureşti, Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică (1894).  Prim violonist, Opera Italiană, din Capitală. Activitate didactică, la Câmpulung: Şcoala Normală/Colegiul Pedagogic Carol I; Liceul/Colegiul Dinicu Golescu (1895~). Organizarea mai multor formaţii artistice ale elevilor, numeroase spectacole în aşezări urbane şi rurale din Argeş, Braşov, Dâmboviţa, Muscel, Olt, Vâlcea. Formator de talente. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Atestări documentare: Câmpulung-Muscel. Ieri şi azi (1974). Aprecieri publice antume şi postume. (L.I.P.).

 

SIBICEANU, Aurel (n. Baloteşti, Ilfov, 1 iunie 1955). Lucrător industrial, scriitor, editor. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1971. Studii şcolare profesionale şi liceale în domeniul chimiei, Piteşti. Activitate productivă, Combinatul Petrochimic/SC Arpechim SA, Piteşti (1973-2007). Colaborări media: România Actualităţi, Bucureşti: Viitorul Argeşului; revista Argeş (Piteşti). Volume importante (versuri): Aflările (1977); Ziua Cuvântului (1979); Cartea Făpturii (1987, 2001); Priveliştile Scribului (2008). Memorialist. Implicări în viaţa Cetăţii. Membru, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Piteşti (1990), alte aprecieri publice. (M.M.S.).

 

SICHITIU, Ion (Schela, Gorj, 19 ianuarie 1878 – Aiud, Alba, 20 aprilie 1952).  Ofiţer de carieră, general, demnitar, parlamentar. Membru marcant, Partidul Naţional Ţărănesc. Integrat spaţialităţii argeşene prin diverse iniţiative comunitare. Şcoala de Ofiţeri de Artilerie şi Marină,  Craiova, Dolj (1899), Şcoala de Artilerie şi Geniu, Germania (1904), Şcoala Superioară de Război, Bucureşti (1911). Succesiv: responsabilităţi militare executive (1914-1916); şef cabinet, generalul Constantin Prezan, Marele Cartier General (1916-1917); şef secţie operaţii, Marele Stat Major (1918-1920); profesor, Şcoala Superioară de Război, Bucureşti (1921-1926). Şeful comandamentelor: Trupe Aeronavale (1930-1932); Forţe Aeriene (1932-1935); Corpul 1 Armată (1935-1937). Distinct: şef, Marele Stat Major General (1937); ministru, Agricultură şi Domenii, Bucureşti (1941-1942). Volume importante (autor, colaborare): Detaşamente. Conducerea şi acţiunea lor (1928); Operaţiuni în munţi (1932); Contribuţia comandanţilor de artilerie (1933); Conducerea trupelor (1935); Elemente de strategie (1936). Studii, instrucţiuni, dezbateri pe diverse teme. Senator de Argeş (1937-1939), reprezentând Partidul Naţional Ţărănesc. Adept al neangajării masive a României pe Frontul de Est (1941). Contribuţii însemnate la consolidarea şi diversificarea Forţelor Armate Române în perioada interbelică. Deţinut politic: arestat (1946), anchetat, judecat, condamnat, zece ani temniţă grea, executaţi parţial. Decedat, Penitenciarul Aiud. Aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

SILIŞTEANU, Florian (n. Siliştea, Căteasca, Argeş, 9 octombrie 1962). Lucrător industrial, scriitor, editor. Studii şcolare profesionale la Arad (1984) şi liceale în Piteşti, Argeş (1988). Activitate productivă, unităţi economice locale (1988-1990). Participant direct la evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, Piteşti şi Bucureşti. Reporter special Curierul Zilei (1994~). Volume importante (versuri): Cearta cu umbra (1998); Nunta de semne (2004); Fratele meu, Dumnezeu (2006); Pământ nicăieri (2008). Distinct: Meseria de martor. De la Mineriadă, pe Frontul din Iugoslavia (reportaje, 2000). Director-fondator, săptămânalul Manifestul român (2005). Colaborări media: Prima TV (Bucureşti); cotidianul Argeşul şi revista Argeş (Piteşti). Diverse implicări în viaţa Cetăţii. Membru, Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Piteşti (2007). Alte aprecieri publice. (M.M.S.).

 

SILIŞTEANU, Nicolae I. M. (Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localitatea  Cepari, plasa Argeş, expropriate, parţial, prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

SILVESTRU (Secolul XIX). Ierarh, iconom eparhial. Implicat, direct, în evenimentele de la 1848 din Curtea de Argeş. Arderea Regulamentului Organic, jurământ pe Noua Constituţie (Proclamaţia de la Islaz). Arestat după înfrângerea revoluţiei din Ţara Românească, judecat şi întemniţat, Mănăstirea Văcăreşti, Bucureşti (25 septembrie 1848 – 4 aprilie 1849). Înscris în documentele oficiale ale timpului, publicate de Constantin D. Aricescu (v.), în 1874. Răspândirea conceptelor moderne în localităţi din Eparhia Argeşului. Aprecieri publice. (R.S.R.).

 

SIMA, Dumitru (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX). Arhitect, proprietar urban, antreprenor. Activitate şi domiciliu la Piteşti, Argeş. Proiecte reprezentative finalizate prin construcţii: edificii publice, case şi dependinţe, lucrări de artă în Cimitirul Sfântul Gheorghe, Piteşti. Atelier de proiectare şi lucrări inginereşti (1930). Preocupări agreate de Camera de Comerţ şi Industrie Argeş, Primăria Piteşti, Prefectura Argeş. Înscris în Anuarul general al oraşului Piteşti şi Judeţului Argeş (1936). Alte atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (A.I.M.).

 

SIMA, Ion Gh. (n. Coşoveni, Dolj, 20 noiembrie 1949). Profesor universitar, ştiinţe tehnice, manager. Activitate în Piteşti, Argeş, din 2004. Studii liceale, la Craiova, Dolj (1967), Academia Tehnică Militară, Bucureşti (1974). Doctorat, telecomunicaţii, Bucureşti (1995). Activitate didactică şi de cercetare: Academia Tehnică Militară, Bucureşti (1980-1999, 2001-2004); director, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Bucureşti (1999-2001); Universitatea din Piteşti (2004~). Profesor universitar (2005). Volume importante (în colaborare): Antene (1986); Tehnica microundelor în echipamente de transmisiuni (1989); Circuite de adaptare de bandă largă în amplificatoarele de microunde (1995); Touchstone. Manual de utilizare şi aplicaţii (1998); Linii radio şi radioreleu (2000). Numeroase articole, studii, referate, comunicări, granturi/contracte de cercetare, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Inovator şi inventator. Membru, diverse asociaţii profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (M.C.S.).

 

SIMA, Petre D. (n. Câmpulung, Muscel, 14 martie 1930). Inginer, construcţii de maşini, profesor universitar. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Muscel (1948), Institutul de Mecanică, Braşov (1956). Doctorat, automobile, Braşov (1969). Activitate didactică şi de cercetare, permanentă, Universitatea Transilvania, Braşov (1958-2000). Volume importante: Culegere de probleme de mecanică tehnică (1964); Mecanică tehnică (1984); Statică. Aplicaţii. (1990). Conducător de doctorat (1992). Granturi/contracte de cercetare, invenţii brevetate, studii, articole, reuniuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale. Membru, importante asociaţii autohtone în domeniu. Cetăţean de onoare al Municipiului Câmpulung, Arşeş. Contribuţii la dezvoltarea învăţământului superior tehnic din România. Aprecieri publice. (I.A.B.).

 

SIMA, Violetta Lăcrămioara (n. Giurgiu, 12 aprilie 1945). Istoric, arhive civile, publicist. Stabilită la Piteşti, Argeş, din 1969. Şcoala Medie, Giurgiu (1963), Universitatea din Bucureşti (1968). Documentări externe. Activitate specializată în domeniu., Arhive Naţionale: Filiala Brăila (1968-1969); Filiala Argeş (1969-1999); Direcţia Centrală, Bucureşti (1999-2000). Volume importante (în colaborare): Îndrumător în Arhivele Statului Argeş (1984), Piteşti. Mărturii documentare. 1388-1944, I (1988). Studii, articole, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Contribuţii directe la sistematizarea şi prelucrarea fondurilor din patrimoniul filialei Piteşti. Preocupări redacţionale, revista Argeş. Cultul eroilor, Piteşti. Colaborări, cotidiane locale şi emisiuni media, instituţii de artă, cultură, învăţământ.  Diverse implicări în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice. (S.I.C.).

 

SIMAN, Constantin I. (n. Sălciua, Alba, 14 iulie 1930). Tipograf, editor, manager. Stabilit în Argeş, din 1947. Liceul Traian, Turnu Severin, Mehedinţi (1947). Specializare, poligrafie, Bucureşti. Documentare externă: Cehia şi Slovacia. Succesiv: funcţionar cultural, Plasa Rociu, Argeş (1947-1951); redactor (1951-1970), publicaţiile Secera şi ciocanul; Făclia hidrocentralei (redactor-şef), Petrochimia, Piteşti, Argeş. Distinct: maistru, şef secţie, director Întreprinderea Poligrafică/SC Tiparg SA, Piteşti (1970-1995). Tehnologie editorială specială pentru: Un secol de activitate corală în Piteşti (1971); Localităţile judeţului Argeş (1971); Piteşti 600. Memento (1983); Argeş. Cartea Eroilor (1984); Piteşti 600. Studii şi comunicări (1986). Contribuţii la: diversificarea activităţii în domeniile enunţate; extinderea şi dotarea Tipografiei de Stat din Piteşti, secţii conexe, Câmpulung (Argeş), Slatina (Olt), Râmnicu Vâlcea; adaptarea preocupărilor productive la cerinţele economiei de piaţă după 1990. Implicări permanente în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice. (I.I.B.).

 

SIMION (Secolul XVIII). Zugrav, artă sacră, formator de talente. Notificat, documentar, Simeon ot Piteşti. Continuator al tradiţiei familiale, exprimată de tatăl său, preotul Simeon. Reabilitări murale, lucrări de ansamblu, icoane, biserici ortodoxe. Consemnat, prioritar, în Hunedoara, localităţile: Chergheş (1759), Prislop (1759, 1782), Râul Alb (1770), Haţeg (1777), Ploscabaia (1780), Subcetate (1783), Bărişor/Baru Mic (1785), Bar (1787), Nucşoara (1786-1787), Densuş (1789), Sânpetru, Ciula Mare, Paroşeni. Colaborator şi elev preferat, Nicolae (v.). Promovarea artei brâncoveneşti în Transilvania, alte contribuţii la conservarea spiritualităţii autohtone. Aprecieri comunitare antume şi postume. (S.C.N.).

 

SIMION, Ana D. (Nucşoara, Argeş, 1 ianuarie 1920 – Nucşoara, Argeş, 2011). Proprietar rural, militant politic. Sprijin activ, material şi financiar, împreună cu sora sa, Marina Chirca (v.), pentru grupările de rezistenţă armată anticomunistă Haiducii Muscelului, iniţiatori, Gheorghe Arsenescu (v.), Toma Arnăuţoiu (v.). Arestată (1949), anchetată, torturată, Securitatea din Câmpulung, Muscel, judecată,  condamnată, patru ani  închisoare. După eliberare, continuarea demersurilor amintite. Redeschiderea dosarului (1963), o nouă condamnare, zece ani muncă silnică, cinci ani degradare civică şi confiscarea totală a averii. Eliberată (1964), conform prevederilor Decretului Nr. 411, privind graţierea generală a deţinuţilor politici. Supravegheată până în decembrie 1989. Recunoaşteri publice postume. (I.I.P.).

 

SIMION, Aurică (Cândeşti, Albeştii de Muscel, 26 aprilie 1938 – Bucureşti, 2 noiembrie 1984). Istoric, cercetăror, publicist. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Argeş (1956), Universitatea din Bucureşti (1961). Doctorat, ştiinţe istorice, Bucureşti (1970). Documentări externe. Activitate specializată: Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lângă Comitetul Central al Partidului Comunist Român, Bucureşti (1961-1984). Volume importante: Dictatul de la Viena (1972); Regimul politic din România în perioada septembrie 1940 - ianuarie 1941 (1976); Preliminarii politico-diplomatice ale insurecţiei române din august 1944 (1979); Agresiunile naziste din Europa în anii 1938-1939 (1983); Comitetul Naţional Antifascist Român (1985, în colaborare, postum). Numeroase studii, articole, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Ample investigaţii arhivistice. Membru, diverse foruri profesionale autohtone sau continentale. Implicări în realizarea unor proiecte oficiale din Argeş-Muscel. Aprecieri publice antume şi postume. (S.I.C.).

 

SIMION, Gheorghe (n. Câmpulung, Muscel, 5 decembrie 1940). Profesor universitar, educaţie fizică, sportiv de performanţă, gimnastică, antrenor, manager. Şcoala Medie/Dinicu Golescu, Câmpulung, Argeş (1957), Institutul de Cultură Fizică, Bucureşti (1965). Doctorat, educaţie fizică, Chişinău, Republica Moldova (1998). Activitate didactică şi de cercetare, Institutul Pedagogic de 3 ani/Institutul de Învăţământ Superior/Universitatea din Piteşti (1967-2010): şef, Catedra Educaţie Fizică şi Sport (1975-1979, 1990-1992); secretar ştiinţific, Facultatea de Ştiinţe (1996-2000), Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport (2004-2008); decan (2000-2004). Temporar, Universitatea Houari Boumediene, Algeria (1979-1985). Profesor universitar din 1998. Conducător de doctorat (2003). Volume importante: 235 de exerciţii în lecţia de educaţie fizică şcolară (2000); Volei. Teorie şi practică în pregătirea începătoarelor la volei (1999); Îndrumător metodico-terminologic în gimnastică (2001); Arta pregătirii forţei musculare (2006, în colaborare). Studii, articole, referate, comunicări, reuniuni tematice, concursuri, naţionale şi internaţionale. Antrenor, loturile naţionale ale României, gimnastică juniori (1970), volei cadete (1992-1993), volei junioare, campioane naţionale (1990, 1994, 1995). Contribuţii directe la înfiinţarea şi evoluţia facultăţii amintite, diversificarea mişcării sportive din Argeş - Muscel, afirmarea continentală a domeniului. Diverse recunoaşteri publice. (M.C.S.).

 

SIMION, Radu (n. Ştefan cel Mare, Argeş, 27 februarie 1940). Instrumentist, nai, formator de talente. Liceul de Muzică Dinu Lipatti, Bucureşti (1958), Clasa Fănică Luca. Activitate profesionistă: ansamblurile folclorice Periniţa, Rapsodia Română, Balada Virtuozii români, Bucureşti (1956~). Numeroase turnee interne şi internaţionale, împreună cu Damian Luca, Gheorghe Zamfir, alţi interpreţi şi dirijori renumiţi. În repertoriu: hore, sârbe, romanţe, lieduri, piese café-concert. Înregistrări radio şi televiziune, discografie. Ilustraţii muzicale, târgurile economice europene de la Leipzig, Germania de Est (1958); Copenhaga, Danemarca (1970); Roma, Italia (1971); Paris, Franţa (1971). Premii continentale în domeniu. Consemnări critice favorabile, alte aprecieri publice. (L.I.P.).

 

SIMION, Sorin N. (Piteşti, Argeş, 27 mai 1932 – Piteşti, Argeş, 25 ianuarie 2001). Profesor gradul I, matematică, inspector şcolar, cadru didactic universitar. Şcoala Medie Tehnică de Comerţ, Piteşti (1950), Universitatea Constantin I. Parhon, Bucureşti (1955). Activitate permanentă la Piteşti: Şcoala Medie Nr. 2/Colegiul Zinca Golescu (1958-1959); Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu (1959-1961); Liceul Sanitar (1961-1962); Institutul Pedagogic (1962-1975); Inspectoratul Şcolar şi Casa Corpului Didactic Argeş (1975-2001). Fondator (în colaborare), Concursul Judeţean de Matematică Dan Barbilian, rezolvitor, Gazeta Matematică, Bucureşti. Coautor: Caiet metodic al profesorilor de matematică; Teste pentru admiterea la liceu. Implicări în viaţa Cetăţii. Membru, Societatea de Ştiinţe Matematice din România, alte aprecieri publice antume şi postume. (M.G.R.).

 

SIMIONESCU, Constantin N. (A doua jumătate a secolului XIX – Începutul secolului XX). Arhitect, proprietar urban, funcţionar public. Imobile, activitate specializată, atelier particular, Câmpulung Muscel. Arhitect - şef al oraşului (1904-1908). Proiecte reprezentative finalizate prin construcţii: Primăria urbană (1906-1907), astăzi, Casa de Cultură Tudor Muşatescu, edificiu realizat în mandatul primarului Alexandru Muşatescu (v.); Şcoala Primară Bughea de Sus (cartier al oraşului); Cazarma Pompierilor. Distinct: amplasarea bustului Negru Vodă (1907), operă a sculptorului Dumitru Măţăoanu (v.). Monitorizarea realizării Palatului de Justiţie/Tribunalul de Muscel, arhitect, Gheorghe N. Maxentian (v.). Avize pentru ridicarea noilor instituţii ale statului, locuinţelor stabilimentelor industriale şi comerciale din etapa amintită. Aprecieri comunitare. (M.M.B.).

 

SIMIONESCU, Constantin (n. Poboru, Olt, 25 ianuarie 1937). Economist, manager, parlamentar. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1972. Şcoala Medie, Slatina, Olt (1956), Academia de Ştiinţe Economice, Bucureşti (1966). Activitate specializată permanentă: şef birou (1966-1972),  director economic (1972-1989), Întreprinderea de Piese Auto/Întreprinderea de Autoturisme Colibaşi/Mioveni, Argeş;  director economic, Întreprinderea de Asistenţă Tehnică şi Servicii Auto, Ştefăneşti, Argeş (1989-1992); consiliere, Banca Comercială Română, Bucureşti (1996-1999). Studii, analize, rapoarte pe teme de eficienţă financiară. Membru marcant, Frontul Salvării Naţionale. Senator de Argeş (1992-1996), reprezentând Partidul Democraţiei Sociale din România, vicepreşedinte, Comisia Buget Finanţe. Iniţiative legislative, interpelări, interviuri, emisiuni media. Diverse aprecieri publice. (C.D.B.).

 

SIMIONESCU, Ion (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX). Arhitect, antreprenor, donator comunitar. Originar din Argeş. Notificat, uneori, Ion Simionescu - Piteşti. Studii liceale şi univesitare în Capitală. Documentări externe, state europene. Colaborări cu importanţi arhitecţi şi plasticieni ai perioadei din Bucureşti, Câmpulung (Muscel), Ploieşti (Prahova), Târgovişte (Dâmboviţa), Slatina (Olt). Proiecte reprezentative finalizate prin construcţii (la Piteşti): Casa Bobancu (1914-1915), edificiu în stil naţional, decoraţii interioare, Rudolf Materna (v.); sediul Camerei de Comerţ şi Industrie (reparaţie capitală), clădirea din Bulevardul Elisabeta, astăzi. Bulevardul Republicii, Nr. 63, folosită de şcoli cu profil economic (1914). Implicări comunitare permanente. Nominalizat în: Istoria municipiului Piteşti (1988); Camera de Comerţ şi Industrie în istoria economiei argeşene (2000). Alte atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (A.I.M.).

 

SIMIONESCU, Teodor (Secolul XX). Jurist, militant politic, parlamentar. Domiciliat la Piteşti, Argeş. Studii liceale şi universitare, Bucureşti. Avocat, Baroul Argeş. Colaborator permanent, Camera de Comerţ şi Industrie, Piteşti, cenzor (1933). Adept  al constituirii şi consolidării Blocului Partidelor Democrate din România (1944). Membru marcant, Partidul Naţional Ţărănesc, disident, Partidul Naţional Ţărănesc Anton Alexandrescu, preşedinte fondator, Organizaţia Argeş (1945-1948), structură constituită în urma deciziei facţiunii centrale, Bucureşti (23 februarie 1945). Implicări în campania electorală din noiembrie 1946, coordonarea activităţii celor 3 500 de membri aflaţi în evidenţele  proprii (95% locuitori ai satelor; 5% intelectuali). Acceptarea unificării cu Organizaţia Argeş a Frontului Plugarilor (30 ianuarie 1948). Prefect al judeţului Argeş (1944; 1945), nominalizat prin ziarul Libertatea, Bucureşti (19 martie 1945). Deputat de Argeş (1946-1948), reprezentând Blocul Partidelor Democrate. Oratorie, recunoscut în domeniu, figură marcantă pentru viaţa Cetăţii (Theo S.). Notificat în Istoria municipiului Piteşti (1988), alte atestări documentare. Diverse aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

SIMONESCU, Constantin I. (n. Câmpulung, Muscel, 19 iunie 1897 – 19 noiembrie 1942). Ofiţer de carieră, infanterie, general, publicist. Şcoli militare în România. Combatant: Primul Război Mondial (1916-1918), Frontul Carpatic (1916), locotenent, Frontul din Moldova (1917); Al Doilea Război Mondial (colonel), Campania din Est (comandant, Regimentul 39 Infanterie) (1941-1942). Căzut la datorie. Volum important: Istoricul Regimentului 30 Muscel (în colaborare). Oratorie. Studii, analize, rapoarte, planuri tactice. General de brigadă postmortem (1942). Ordine şi medalii române, alte aprecieri publice antume sau postume. (G.I.N.).

 

SIMONESCU, Dan (Câmpulung, Muscel, 11 decembrie 1902 – Bucureşti, 11 martie 1993). Membru de onoare al Academiei Române (11 decembrie 1992). Istoric literar, bibliograf, profesor universitar. Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1921), Facultatea de Litere, Bucureşti (1925). Doctorat, filologie, Bucureşti (1938), docent (1962). Stagii: Franţa, Grecia, Turcia. Activitate didactică: şcoli din Câmpulung (1925-1928); universităţile din Bucureşti (1928-1942, 1952-1968) şi Iaşi (1942-1952). Şef, Secţia Manuscrise, Biblioteca Academiei Române, Bucureşti, cercetător, Institutul de Istorie Nicolae Iorga, din Capitală. Volume importante: Viaţa literară şi culturală a Mănăstirii Câmpulung Muscel în trecut (1926); Sibilele în literatura română (1928); Bibliografia românească veche, III (1936), IV (1944, în colaborare); Literatura românească de ceremonial (1939); Codex Aureus (1972). Numeroase studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Conducător de doctorat. Editor de cronici, documente, hrisoave domneşti. Colaborări la numeroase reviste din ţară şi străinătate. Fondator: învăţământul biblioteconomic; normele organizării colecţiilor, evidenţei cititorilor, folosirii clasificării zecimale în unităţile noastre de lectură publică. Membru: Uniunea Scriitorilor din România (1965); Societatea Flacăra Muscelului; alte foruri ştiinţifice autohtone şi continentale. Contribuţii deosebite la descoperirea şi valorificarea textelor din literatura medievală; integrarea culturii tradiţionale în spiritualitatea europeană; promovarea imaginii instituţiilor din Argeş-Muscel. Implicări comunitare permanente. Cetăţean de Onoare al oraşului natal, stradă eponimă la Câmpulung, alte valoroase aprecieri publice antume şi postume. (S.D.V.).

 

SIMONESCU, Margareta Adela C. (n. Câmpulung, Muscel, 8 octombrie 1934). Inginer, electronică, profesor universitar. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Argeş (1952), Institutul Politehnic, Bucureşti (1957). Doctorat, ştiinţe tehnice, Bucureşti (1971). Activitate de cercetare în domeniu: Institutul de Fizică Atomică, Măgurele, Institutul Agronomic, Nicolae Bălcescu, Comitetul Geologic Român, Bucureşti (1957-1967). Prestaţii didactice, Institutul Politehnic, Bucureşti, Academia Tehnică Militară, Bucureşti (1961-2004). Volume importante: Circuite logice (1973); Modele analitice ale tranzistorului bipolar (1981); Proiectarea unitară a circuitelor electronice (1982); Fizicieni femei (1988). Numeroase studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale în domeniu. Premiul Aurel Vlaicu al Academiei Române (1983). Preocupări literare. Cetăţean de Onoare al oraşului Câmpulung. Contribuţii la dezvoltarea învăţământului şi cercetării ştiinţifice naţionale în deceniile contemporane. (I.A.B.).

 

SIMONIDE, Nicolae/SIMEON COLAN, Nicolae (Câmpulung, Muscel, 1804 – Bucureşti, 1886). Institutor, funcţionar de stat, magistrat. Şcoala Grecească, Bucureşti (1831), poliglot, limbile elină, latină, franceză. Fondator: Şcoala Românească, Giurgiu (1831-1833); Şcoala Domnească/Naţională Nr. 1, Piteşti, Argeş, primul director (1833-1843). Înfiinţarea mai multor unităţi săteşti pentru copiii din Argeş (1838), revizor, Eforia Şcoalelor din Ţara Românească (1843-1848). Înrudit, prin căsătorie, cu familia Brătianu (v.), îndrumarea pregătirii iniţiale a lui Ion C. Brătianu (v.). Participant la evenimentele de la 1848 din Piteşti, ales ocârmuitor/prefect de Argeş (23 iunie - 5 iulie 1848) şi judecător, Tribunalul Argeş (12 septembrie1848). Stabilit în Capitală, preocupări judiciare. Numeroase atestări documentare. Eponimie, stradă în municipiul Piteşti, alte aprecieri publice antume şi postume. (I.M.D.).

 

SIMPOZIONUL INTERNAŢIONAL DE SCULPTURĂ ÎN MARMURĂ, PITEŞTI (2001~). Reuniune periodică a pasionaţilor de artă plastică, aflată sub patronajul Primăriei, Consiliului Local, Centrului Cultural Piteşti, tabără, Parcul Ştrand, din localitate. Participanţi, nume de rezonanţă din România. Coordonator temporar, Adrian Radu (v.). Opere sculpturale donate municipalităţii Piteşti. Diverse atestări documentare. (S.C.N.).

 

SINAGOGA DIN PITEŞTI (1920~). Instituţie religioasă pentru practicarea cultului mozaic. Anterior, Vechea Sinagogă, amintită, oficial, cu prilejul vizitei domnului Alexandru Ioan Cuza la Piteşti (1859). Edificiu actual, zona centrală urbană, ridicat prin subscripţia comunităţii evreieşti tradiţionale din reşedinţa Argeşului, denumit, simbolic, Noul Templu Ebraic. Contribuţii financiare: negustorii, bancherii, medicii, farmaciştii, cadrele didactice, alte persoane de origine iudaică. Imobil reprezentativ pentru perioada amintită, catalogat tip mare, înălţime favorizată de supraînălţarea boltită a navei principale. Decoraţii interioare discrete, sensibil colorate. Activitate ocazională. Clădire înscrisă pe Lista monumentelor de arhitectură esclesiastică din România. În imediata apropiere, clădirea Şcolii Israelite (1924-1926), astăzi, spaţiu comercial. Cimitir la periferia sudică a cvartalului rezidenţial Craiovei, Piteşti. Reducerea treptată a numărului de evrei din Piteşti în ultimele decenii ale secolului XX. Diverse atestări documentare. (S.P.P.).

 

SINDICATUL CERCULUI INDUSTRIAL ŞI COMERCIAL DIN PITEŞTI (1912~1945). Organizaţie profesională înfiinţată pe baza prevederilor Decretului Nr. 927, din 20 februarie 1912, având ca obiectiv important apărarea intereselor şi reprezentarea publică a membrilor afiliaţi Cercului Industrial şi Comercial din Piteşti. Apartenenţă benevolă, grup de iniţiativă, comitet coordonator, carnete inscripţionate, cotizaţie. Persoană juridică, implicări în strategia dezvoltării reşedinţei Argeşului, organizarea unor acţiuni revendicative, amenajarea de expoziţii, târguri şi concursuri adecvate, elaborarea programelor Camerei de Comerţ şi Industrie Piteşti. Alte structuri locale cu statut asemănător, consemnate arhivistic (1932): Sindicatul Neagoe Basarab (1920); Sindicatul Cerealiştilor (1922); Sfatul Negustoresc (1923); Sindicatul Viticol (1924); Societatea Cultura a Meseriaşilor Patroni (1928); Asociaţia Contabililor Cooperatori (1930). Concomitent, grupări sindicale pe domenii productive muncitoreşti, influenţate de partidele politice desfiinţate, temporar, prin legislaţia regelui Carol II (v.). Numeroase atestări documentare. (D.G.D.).

 

SINDICATUL ÎNTREPRINDERII DE STOFE ARGEŞEANA, PITEŞTI (1967-1990). Organizaţie de masă, reprezentativă pentru judeţul Argeş, peste 5600 de membri (1989). Preocupări tradiţionale în domeniile calificării profesionale, respectării Contractului colectiv de muncă şi Regulamentului de ordine interioară, realizării indicatorilor economici, desfăşurării întrecerii socialiste, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pentru salariaţi, diversificării activităţilor tehnice, ştiinţifice, sportive, culturale. Cotizaţie lunară, buget propriu. Grupe la nivelul liniilor de fabricaţie/atelierelor, comitete pe secţii, sectoare şi unitate, reprezentare în Consiliul de Administraţie, consiliile sindicatelor municipal, judeţean sau pe ramură. Contribuţii la: intrarea în funcţiune a primelor capacităţi productive (1969); obţinerea unor succese importante la concursurile naţionale şi internaţionale pe meserii; evidenţierea în competiţia specifică industriei uşoare; organizarea Ansamblului artistic Mărţisorul (1973); promovarea echipei de handbal feminin în Divizia B (1974); stimularea performanţei din cercetare, inventică, inovare. Implicare constantă în viaţa publică locală. Preşedinţi: Viorica Marinescu, Maria Coţârlea, Ioana Tutore, Ana Hanea, Difta Radu, Aspazia Dobrică. Reorganizare esenţială după 1990. Diverse atestări documentare. (D.G.D.).

 

SINDICATUL UZINEI DE PIESE AUTO/ÎNTREPRINDERII DE AUTOTURISME/COMPANIEI DACIA-RENAULT, COLIBAŞI/MIOVENI (1952~). Organizaţie de masă, reprezentativă pentru România postbelică, peste 20 000 de membri (1989). Preocupări tradiţionale în domeniile ratificării profesionale, respectării Contractului colectiv de muncă şi Regulamentului de ordine interioară, realizării indicatorilor economici, desfăşurării întrecerii socialiste, îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă pentru salariaţi, diversificării activităţilor tehnice, ştiinţifice, sportive, culturale. Cotizaţie lunară, buget propriu. Grupe la nivelul liniilor de fabricaţie/atelierelor, comitete pe secţii, sectoare şi unitate, reprezentare în Consiliul de Administraţie, Consiliile sindicatelor municipal, judeţean sau pe ramură. Contribuţii la: redimensionarea Platformei Industriale Piteşti-Est (1966-1968); fabricarea şi asimilarea automobilelor din gama Dacia (1968~); evidenţierea rezultatelor în competiţia naţională şi continentală; amenajarea bazelor sportive Ştefăneşti şi Mioveni; edificarea Casei de Cultură Colibaşi; înfiinţarea Clubului sportiv şi Ansamblului artistic Dacia; stimularea performaţei din cercetare, inventică, inovare. Implicare constantă în viaţa publică locală sau republicană. Preşedinţi: Cristu Marache, Constantin Vententiuc, Nicolae Patrichi, Gheorghe Rizescu, Spiridon Tuţă, Dumitru I. Ilie; Ilarie Zăvoianu, Nicolae Ţolescu, Constantin Gh. Drăghici (v.), Ion Frâncu. Afiliere la Sindicatul Metalurgie şi Construcţii de Maşini, Bucureşti. Reorganizare esenţială după 1990. Sindicat independent, activitate adaptată libertăţii de exprimare, înfiinţării SC Automobile SA (1991), privatizării, apartenenţei la Compania Dacia – Renault (1999~). Preluarea şi sistematizarea patrimoniului anterior, preşedinţi, Vasile Costescu, Nicolae Pavelescu. Greve de amploare: aprilie 2008; 5 martie 2014. Susţinere europeană, mai multe revendicări acceptate de patronat şi Guvernul României. În 2014, peste 16 000 de membri. Alte sindicate reprezentative în Argeş – Muscel: Întreprinderea de Autoturisme/Aro Câmpulung; Întreprinderea Textila, Combinatul Petrochimic/Arpechim, Combinatul de Prelucrarea Lemnului/Alprom, Combinatul de Articole Tehnice din Cauciuc/Rolast, Trustul de Construcţii Argeş, Trustul de Construcţii Industriale, Piteşti; Întreprinderea de Confecţii/6 Martie, Întreprinderea Electroargeş, Întreprinderea Forestieră, Curtea de Argeş. Numeroase atestări documentare. (D.G.D.).

 

SINESCU, Ioan F. (Sineşti, Cuca, Argeş, 30 iulie 1873 - ?). Învăţător, publicist, animator cultural. Şcoala Normală, Bucureşti (1892), Seminarul Neagoe Vodă, Curtea de Argeş (1899). Activitate didactică:  şcoli din Cuca (1899-1921) şi Bucureşti. Volume importante: Bogatul sărac; Din dogmele marilor filosofi antici; Puterea rugăciunii (1933); Vieţile sfintelor mari muceniţe (1933); Acoperământul Maicii Domnului (1935). Colaborator, reviste ale timpului, Bucureşti. Diverse aprecieri publice antume sau postume. (I.I.B.).

 

SION, Ioan/Ion A. (Piteşti, Argeş, 28 septembrie 1890 – Bol Donscinska, Cotul Donului, Federaţia Rusă, 24 noiembrie 1942). Ofiţer de carieră, artilerie şi blindate, general. Liceul Militar, Iaşi, Şcoala de Ofiţeri de Artilerie, Geniu şi Marină, Bucureşti (1911). Combatant: Primul Război Mondial (1916-1918), locotenent/căpitan, Regimentul 2 Artilerie, evidenţiat pe Frontul din Moldova (1917); Al Doilea Război Mondial, general de brigadă (1941). Frontul de Est, remarcat în luptele de la Chişinău, Basarabia (1941) şi Odessa, Ucraina (1942), comandant, Divizia 1 Blindate, Divizia 15 Infanterie, ale Armatei Române. General de brigadă (1941), general de divizie post-mortem  (1942). Studii, analize, rapoarte, planuri tactice. Ordine şi medalii române. Diverse aprecieri publice antume sau postume. (G.I.N.).

 

SITUL COMUNITAR MUNŢII FĂGĂRAŞ (2000~). Areal de importanţă continentală, integrat, împreună cu Piemontul Făgăraş, structurilor denumite, convenţional, Natura 2000. Proiecte strategice favorabile conservării habitatelor specifice, finanţate prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu, în cadrul Axei Prioritare Nr. 4 (Protecţia Naturii). Suprafaţă totală: 198 495 ha, ierarhizată, pentru România, a doua după Delta Dunării, interferând judeţele Argeş, Braşov, Sibiu, Vâlcea. Obiective: perpetuarea speciilor de plante şi animale sălbatice, cu deosebire, a carnivorelor mari (ursul, lupul, râsul); asigurarea echilibrului între delimitarea suprafeţelor protejate şi preocupările umane din perimetrul stabilit; determinarea ştiinţifică a piramidei trofice, proprii zonei invocate; evaluarea folosinţei terenurilor componente; administrarea raţională a celor 11 fonduri de vânătoare aferente Argeşului; evidenţa riguroasă a potenţialului cinegetic, stabilit conform  observaţiilor periodice specializate. Suport documentar: normele Uniunii Europene. (V.F.A.).

 

SÎRBU, Ion (Câmpina, Prahova, 25 ianuarie 1924 – Bucureşti, 18 august 1997). Lider politic, înalt funcţionar de stat, parlamentar. Integrat zonei Argeş-Muscel prin demersuri economice, administrative, culturale. Şcoala Militară, Orăştie, Hunedoara (1945), Academia de Ştiinţe Social-Politice, Bucureşti (1958). Activitate productivă: Schela de Extracţie, Câmpina, Prahova (1945-1948). Membru marcant, Partidul Muncitoresc/Comunist Român. Funcţii publice: instructor (1948-1949), şef secţie (1949-1953), secretar (1953-1955; 1958-1968), Comitetul Regional de Partid Prahova. Prim – secretar, comitetele judeţene Buzău (1968-1976) şi Argeş (1978-1984), preşedinte, consiliile populare judeţene. Responsabilităţi la nivelul Comitetului Central, Bucureşti: prim-adjunct şef secţie (1976-1978); vicepreşedinte, Consiliul de Control al Activităţii Economice şi Sociale (1984-1990). Deputat în Marea Adunare Naţională, reprezentând Frontul Unităţii Socialiste (1968-1989). Iniţiative şi programe privind evoluţia generală a judeţelor Buzău şi Argeş. Preocupări constante: atragerea de investiţii pentru noile centre urbane; dezvoltarea legumiculturii (sere şi solarii); modernizarea căilor rutiere. Distinct în Argeş: dezvoltarea platformelor industriale din Piteşti, Câmpulung, Curtea de Argeş; stimularea cercetării ştiinţifice în învăţământul superior;  redimensionarea Memorialului de Război Mateiaş; extinderea perimetrului secţiei în aer liber de la Muzeul Goleşti; obţinerea titlului de Erou al Muncii Socialiste şi al Premiului Naţional pentru activitatea din agricultură. Numeroase studii, analize, rapoarte, interviuri, reuniuni tematice, consemnări memoriale. Diverse aprecieri publice antume şi postume. (I.T.B.).

 

SKWARCTYNSCHI, Ileana G. (Recea, Argeş, 29 noiembrie 1927). Ziarist. Şcoala Medie Mixtă, Costeşti, Argeş (1950), cursuri de perfecţionare în domeniu, Bucureşti (1954). Activitate specializată la  Piteşti: cotidianul Secera şi ciocanul (1953 – 1963); redactor şef, Textilistul (1963 – 1968). Membră, Uniunea Ziariştilor din România, Filiala Argeş (1955). Numeroase analize, reportaje, articole inverviuri, eseuri, anchete. Aprecieri publice. (C.I.S.).

 

SLĂTINEANU, Lia (A doua jumătate a secolului XIX - Începutul secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localitatea Răteşti, plasa  Dâmbovnic, expropriate prin Legea pentru definitivarea Reformei Agrare din 17 iulie 1921, aplicată de guvernul condus de Alexandru Averescu. Importante surse arhivistice. (I.I.Ş.).

 

SLĂTINEANU, Lucia C. (Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localitatea  Furdueşti, plasa Dâmbovnic,  expropriate, parţial, prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

SLĂTINEANU, Maria (A doua jumătate a secolului XIX - Începutul secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localitatea Teiu, plasa Dâmbovnic, expropriate prin Legea pentru definitivarea Reformei Agrare din 17 iulie 1921, aplicată de guvernul condus de Alexandru Averescu. Importante surse arhivistice. (I.I.Ş.).

 

SLĂVESCU, Nicolae (Secolul XIX). Mare proprietar funciar din Argeş, militant politic. Intense suprafeţe de teren, clădiri, alte bunuri cu valoare deosebită, localităţile Bârseşti, Vlădeşti, Piteşti. Nominalizat în Lista pentru participarea la alegerea deputaţilor Divanului ad-hoc al Ţării Româneşti (iulie 1857): boier – pitar, 42 de ani, 30 de locuitori pe moşie, peste 100 de fălci lucrătoare, venit liber de ipotecă. Adept al unirii Munteniei cu Moldova, acceptarea Programului modernizării statului, elaborat de Alexandru Ioan Cuza şi Mihail Kogălniceanu. Contribuţii la susţinerea Războiului Războiului de Indepedenţă (1877-1878). Diverse atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (I.I.Ş.).

 

SLĂVESCU, Victor I. (Rucăr, Muscel, 5 iunie 1891 – Bucureşti, 24 septembrie 1977). Membru corespondent al Academiei Române (23 mai 1936), membru titular (20 mai 1939), repus în drepturi, membru titular (3 iulie 1990). Economist, militant politic, demnitar, profesor universitar. Studii liceale în Capitală (1909), Academia Comercială, Bucureşti, licenţă, Universitatea din Paris, Franţa (1912). Stagiu, München, Germania (1913). Doctorat, ştiinţe economice, Halle, Germania (1914). Ofiţer de artilerie în Armata Română, combatant, Primul Război Mondial: Frontul Carpatic (1916); Frontul din Moldova (1917). Funcţii publice, domeniul finanţelor naţionale, Bucureşti (1918~1934). Subsecretar de stat, ministru de Finanţe (1933-1935); ministru, înzestrarea Armatei (1939 - 1940). Membru marcant: Partidul Naţional Liberal; Frontul Renaşterii Naţionale. Activitate didactică permanentă, Academia de Înalte Studii Comerciale, Bucureşti (1925-1940), profesor universitar titular (1931), şef, Catedra Monedă, Credit, Bănci. Complementar, Şcoala Superioară de Război, Bucureşti (1937-1940). Volume importante: Băncile comerciale mici din România (1915); Marea finanţă în vreme de război (1920); Istoricul Băncii Naţionale a României 1880-1924 (1925); Politica bancară a României şi depresiunea economică mondială (1932). Distinct, monografii personalizate pentru: Alexandru D. Moruzzi (1941); Nicolae Şuţu (1941); Bogdan Petriceicu - Hasdeu (1943); Ion Strat, I, II (1946) Ion Strat, studii, articole, analize, prognoze. Numeroase reuniuni tematice. Editor, revista Independenţa economică, Iaşi (1917), în colaborare cu Virgil Madgearu, Ion Răducanu (v.), Alexandru D. Rădulescu. Preşedinte, Asociaţia Generală a Economiştilor din România şi Uniunea Generală a Industriaşilor din România; director general, Societatea Naţională a Creditului Industrial, Bucureşti (1933); vicepreşedinte, Consiliul Superior Bancar şi Consiliul Superior Economic (1937). Deţinut politic (1950-1955), Sighetu Marmaţiei, Maramureş. Contribuţii deosebite la remodelarea finanţelor autohtone interbelice, evoluţia învăţământului economic superior, dezvoltarea zonei Argeş-Muscel. Membru, diverse foruri ştiinţifice interne şi continentale. Eponimie, stradă în municipiul Piteşti, bust, Academia de Ştiinţe Economice, Bucureşti, alte valoroase aprecieri publice antume şi postume. (S.D.V.).

 

SLĂVOIU, Ionel D. (n. Piteşti, Argeş, 9 octombrie 1955). Jurist militar, general de brigadă în rezervă, magistrat. Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul I.C. Brătianu Piteşti (1974), Universitatea din Bucureşti (1980). Stagii: Franţa, Germania, Italia, Spania (2001-2002). Activitate specializată: jurisconsult, Întreprinderea de Scule, Dispozitive şi Verificatoare Auto/ISDVA, Costeşti, Argeş (1980-1981); procuror, Procuratura Locală, Piteşti (1981-1985); procuror militar, Procuratura Militară, Bucureşti (1985-1990); procuror militar şef – adjunct/procuror militar şef (1990-1994), prim-procuror (1995-2001), Parchetul Militar, Bucureşti; procuror militar şef/procuror militar şef adjunct, Secţia Parchetelor Militare, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Bucureşti (2001-2005); procuror militar, Secţia Parchetelor Militare, Bucureşti (2005-2008). General de brigadă în rezervă (2008). Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi europene. Membru, diverse foruri profesionale interne sau internaţionale în domeniu, alte aprecieri publice. (A.A.D.).

 

SLOBOZIA (Secolul XVI~). Comună din sudul judeţului Argeş, pe râul Dâmbovnic, satele Slobozia şi Nigrişoara. Suprafaţă: 62 km2. Locuitori: 5 100 (1971); 4 962 (2008). Atestare documentară medievală: Slobozia (secolul XVI). Biserici: Slobozia de Jos (1845); Slobozia de Sus (1936-1943). Monument al eroilor: Slobozia (1916-1918). Şcoală (1838); cămin cultural (1948); bibliotecă publică (1959). Bancă populară (1930-1940;1956-1962). Resurse naturale şi exploatare de petrol. Cooperativa agricolă de producţie (1950-1989), staţiune de maşini şi tractoare (1965-1991), complex zootehnic/porcine (1970-1990), integrate Consiliului Unic Agroindustrial de Stat şi Cooperatist Slobozia, Argeş. Areal cerealier, legumicol, zootehnic. Turism rural. Trasee rutiere spre: Piteşti (Argeş) şi Găeşti (Dâmboviţa), Autostrada A1 (Bucureşti-Piteşti). Arhitecutră specifică zonei de câmpie. Artă populară: textile de interior, costume, folclor literar, muzical, coregrafic. Târg tradiţional  anual: Duminica Floriilor. Diverse consemnări geografice, istorice, economice, etnografice. (G.I.C.).

 

SLOVA ÎNVĂŢĂTORILOR (1936-1939). Gazetă lunară editată în comuna Ioneşti, astăzi, Buzoeşti, Argeş, subintitulată succesiv: Organ de cultură profesională şi generală: Organ de luptă profesională şi cultură generală al Asociaţiei Învăţătorilor Argeşeni şi Băncii Constantin Dobrescu-Argeş. Primul număr: decembrie 1936. Redacţia şi administraţia: Ioan M. Florescu (învăţător). Tipografia Artistica Petrache Mitu (v.), Piteşti. Din conţinut: articole de pedagogie, metodică, ştiinţă; cugetări, traduceri, cronici. Texte din opera scriitorilor Lev Tolstoi şi Maria Montessori. Colaboratori: învăţători, preoţi, alţi intelectuali din sudul judeţului Argeş. Diverse atestări documentare. (I.I.B.).

 

SMADEA, Paul (n. Câmpulung, Muscel, 24 mai 1950). Profesor gradul I, educaţie fizică, sportiv de performanţă, atletism, antrenor. Liceul cu Program Sportiv, Câmpulung, Argeş (1968), Institutul de Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti (1973). Activitate didactică permanentă, şcoli din Argeş (1974~). Campion naţional şi balcanic, probe atletice (1964-1968), Clubul Sportiv Municipal, Câmpulung. Complementar: polo, volei, handbal, Clubul Sportul Studenţesc, Bucureşti. Antrenor polisportiv, predilect baschet, rezultate valoroase, echipele de copii, Şcoala Nr. 11 Mihai Eminescu, Piteşti, Argeş. Implicări în viaţa publică. Aprecieri comunitare. (L.V.M.).

 

SMARANDA, Aurică B. (n. Câmpulung, Muscel, 15 septembrie 1926). Economist, cercetător ştiinţific, numismatică, publicist. Liceul Comercial Regele Mihai I, Bucureşti (1947), Academia de Studii Economice, Bucureşti (1953). Activitate permanentă în Capitală: inspector, Ministerul Finanţelor (1953-1965); consultant, Comitetul de Stat al Preţurilor (1965-1966); şef serviciu, Departamentul Transporturilor Navale, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor (1966-1986). Preocupare conexă, numismatică, specializare în domeniu. Volume importante (în colaborare): Catalog numismatic, moneda metalică, România. 1867-1994 (1995); Catalog numismatic, bancnote, România. 1853-1997 (1997); Loteria Naţională a României. O istorie ilustrată (1999); Judeţul Argeş. Mileniul III. Anul I (2001). Distinct: Contribuţii numismatice la istoria României (1997). Numeroase studii, articole, referate, comunicări, reuniuni tematice autohtone şi continentale. Secretar general, Societatea Numismatică Română, Bucureşti (1980~). Membru, diverse foruri ştiinţifice specializate. Implicări în realizarea unor proiecte oficiale din Argeş-Muscel. Aprecieri publice. (S.I.C.).

 

SMARANDA, Iulian Gheorghe (n. Curtea de Argeş, 10 iunie 1953). Jurist, diplomat de carieră, publicist. Liceul/Colegiul Vlaicu Vodă, Curtea de Argeş (1971), Facultatea de Drept, Bucureşti (1976). Reporter operator, Agenţia Română de Presă/Agerpres, Bucureşti (1976-1978); şef birou/inspector principal, ministerele: Aprovizionării Tehnico-Materiale şi Gospodăririi Fondurilor (1978-1982), Industriei Construcţiilor de Maşini (1987-1990), Bucureşti. Secretar II, Ministerul Afacerilor Externe, Bucureşti (1982-1984). Misiuni internaţionale: secretar II, Ambasada României la Tripoli, Libia (1984-1987): secretar II, Ambasada României la Harare/Salisbury, Zimbabwe/Rhodesia de Sud, Ethiopia (1990-1991); secretar I, Ambasada României la Tel Aviv, Israel (1992-1994). Note, informaţii, analize, rapoarte pe teme adecvate. Demersuri privind amplificarea relaţiilor politice, economice, culturale cu statele amintite. Importante responsabilităţi în Centrala Ministerului Afacerilor Externe, Bucureşti. Aprecieri publice. (I.M.M.).

 

SMEOREANU, Gheorghe (n. Râmnicu Vâlcea, 27 august 1954). Profesor, limba română, scriitor, ziarist, editor. Stabilit la Piteşti, Argeş, în 1994. Liceul Nicolae Bălcescu, Râmnicu Vâlcea (1973), Universitatea din Bucureşti (1977). Doctorat, Bucureşti. Activitate în domeniu, instituţii de învăţământ din Vâlcea (1977-1986). Redactor, publicaţiile: Orizont (1986-1990) şi Curierul (1990-1994), Râmnicu Vâlcea; redactor-şef fondator Curierul zilei (1994-2003); director general fondator, Grupul de publicaţii Societatea Argeşeană (2003-?); redactor-şef fondator, Criterii literare (2006~); director fondator, Viitorul Argeşului (2006-), Piteşti. Realizator, numeroase emisiuni media, televiziuni din Râmnicu Vâlcea şi Piteşti. Preocupări didactice, Universitatea Constantin Brâncoveanu, Piteşti (2000~). Volume importante: Pasărea care ne strigă (1983); Trei luni de bârfă locală (1996); A spera, a dispera (2001); Exerciţii de reînviere (2002); Enciclopedia valorilor argeşene. Cine  e cineva în Argeş? (2004, coordonator). Membru, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Piteşti (2006), premiul Uniunii Ziariştilor din România (1989), alte aprecieri publice. (I.I.B.).

 

    SOARE, Alexandru (n. Şuici, Argeş, 13 septembrie 1897 - Bucureşti, 30 aprilie 1938). Funcţionar de stat, publicist. Stabilit în Capitală (1920). Studii liceale, Râmnicu Vâlcea, Institutul de Ştiinţe Administrative, Bucureşti. Combatant, Primul Război Mondial (1916-1918). Responsabilităţi succesive: Creditul Industrial; Atelierele Griviţa; Ministerul Cultelor; Patriarhia Română, Bucureşti. Apropiat scriitorilor Gala Galaction şi Alexandru Macedonski. Volume importante (proză, versuri): Căutătorul de Comori; Îngerul căzut (1936). Colaborări, revistele: Albina; Convorbiri literare; Cele trei Crişuri (Oradea). Aprecieri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

SOARE, Cristian I. (n. Piteşti, Argeş, 20 mai 1962). Inginer, construcţii de maşini, jurist, manager, înalt funcţionar de stat. Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1981), Institutul Politehnic, Bucureşti  (1987), Universitatea Constantin Brâncuşi, Târgu Jiu, Gorj (2001). Doctorat, ştiinţe tehnice, Piteşti (2009). Fiul lui Ion S. (v.) Activitate în domeniu: SC Automobile SA, Colibaşi, Mioveni, Argeş, Controlul Tehnic de Calitate (1990-1995), şef atelier (1995-1997); director general, Direcţia Generală a Muncii şi Protecţiei Sociale, Argeş (1997-1999); director executiv, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Argeş (1999-2005); inspector şef (2005-2009), şef serviciu (2009-2012), Inspectoratul Teritorial de Muncă, Argeş. Membru marcant , Partidul Naţional Liberal, prefect de Argeş (2012-2014), reprezentând cabinetul condus de Victor Viorel Ponta. Studii, analize, rapoarte, interviuri, reuniuni tematice interne şi externe. Contribuţii la: reconversia profesională a salariaţilor disponibilizaţi în urma privatizării unităţilor industriale din zonă; realizarea evidenţei şi acordarea drepturilor legale pentru şomeri; amplificarea controlului folosirii forţei de muncă în profil teritorial; diversificarea modalităţilor privind aplicarea hotărârilor guvernamentale în Argeş-Muscel. Implicări comunitare permanente. Aprecieri publice. (I.T.B.).

 

SOARE, Gheorghe Gh. (n. Bradu, Argeş, 10 februarie 1948). Profesor gradul I, limba şi literatura română, manager, publicist. Şcoala Medie Nr. 1/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1965), Institutul Pedagogic de 3 ani, Piteşti (1968), Universitatea din Bucureşti (1972). Activitate specializată: şcolile Filipeni, Bacău (1968-1969), Tigveni, Argeş (1969-1974), Nr. 7, Piteşti (1974-1977), Nr. 13, Piteşti (1977-2002); Colegiul Zinca Golescu, Piteşti (2002-2012). Concomitent: inspector (1976-1979, 2001-2012); inspector general adjunct (1979-1983), Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş. Succese olimpice cu elevii. Volume importante (în colaborare): Literatura română. Ghidul candidatului la examenul de admitere în liceu (1996, 1998); Literatura română pentru examenul de capacitate (1999); Limba şi literatura română. Îndrumător pentru manualele alternative (2002; 2005; 2006; 2007; 2008); Limba şi literatura română. Eseuri (2009); Gramatica didactică a limbii române (2010). Articole, studii, comunicări, referate, reuniuni tematice în domeniu. Contribuţii la organizarea concursurilor naţionale de literatură română Mihai Eminescu şi Ionel Teodoreanu, Olimpiadei Naţionale  de Limbi Clasice (Piteşti, 2005), Olimpiadei Internaţionale de Limbă, Literatură şi Cultură Românească (Bucureşti, 2009). Membru, vicepreşedinte, diverse foruri obşteşti din Argeş-Muscel. Aprecieri publice. (M.G.R.).

 

SOARE, Ion (Bradu, Argeş, 1931 – Piteşti, Argeş, 6 ianuarie 2007). Inginer mecanic, economist, manager, publicist. Liceul de Băieţi Nr. 1/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1949), Institutul Politehnic, Bucureşti, facultăţile tehnică şi economică. Documentări externe. Specializare, industria de automobile. Activitate permanentă (1953-1993), Uzina de Piese Auto Vasile Tudose/Întreprinderea de Autoturisme/SC Automobile SA, Colibaşi/Mioveni, Argeş (tehnolog, şef secţie, şef serviciu Organizarea muncii, director departamental). Temporar: director, SC Autoro SA, Piteşti (1993-1996). Volum important (în colaborare): Monografia uzinelor de autoturisme Piteşti (1982). Studii, analize, rapoarte, interviuri, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Contribuţii constante la dezvoltarea Platformei Industriale Piteşti-Est, alte implicări în realizarea proiectelor specifice zonei Argeş-Muscel. Aprecieri publice antume şi postume.  (D.D.I.).

 

SOARE, Leonard (n. Costeşti, Argeş, 4 ianuarie 1957). Electronist, informatician, manager. Studii medii, Piteşti, Argeş (1977), superioare, Bucureşti (1982). Stagiu: Statele Unite ale Americii (1991). Activitate în domeniu: Întreprinderea de Autoturisme/SC Automobile SA, Colibaşi/Mioveni Argeş (1979-1993); SC T&I Piteşti (1993-1995); şef serviciu fondator, Banca Românească, Sucursala Argeş (1995-2003); proprietar, Pensiunea Agroturistică Piscul Soarelui, Godeni, Argeş (2003~). Distinct: preşedinte iniţiator, comunitatea montană, Iezer Muscel. Implicări în viaţa publică: preşedinte, Partidul Naţional Liberal – Câmpeanu, Organizaţia Argeş (1995-2003); consilier judeţean (1992~). Contribuţii directe la: înfrăţirea unor localităţi ale zonei Argeş-Muscel, cu aşezări din Bulgaria, Estonia, Franţa, Grecia, Italia, Irlanda (de Sud), Irlanda de Nord, Letonia, Scoţia; atragerea investitorilor străine spre mediul rural autohton; promovarea imaginii acestui areal în state din Europa, Asia, America de Nord. Membru, diverse foruri administrative, continentale, alte aprecieri publice. (M.I.P.).

 

SOARE, Pompiliu (n. Curtea de Argeş, 7 februarie 1947). Arhitect, manager. Liceul Vlaicu Vodă, Curtea de Argeş (1964), Institutul de Arhitectura Ion Mincu, Bucureşti (1970). Stagiu de perfecţionare, Marea Britanie (1987). Activitate specializată permanentă, Institutul de Proiectare/SC Proiect Argeş SA, Piteşti (1970~), după 2004, şef, Consiliul Tehnic Ştiinţific. Adept al stilului funcţionalist. Şef de proiect, Detaliu de Sistematizare, perimetrul central, Piteşti (1973–1989). Edificii reprezentative finalizate prin construcţii: zonele rezidenţiale Mobilux (1972) şi Bulevardul 1 Mai/Ion C. Brătianu, Piteşti (1981); Tribunalul Argeş (1979); Casa Cărţii şi Casa Artelor (1985); Campusul Târgul din Vale, Universitatea din Piteşti (1994~); sucursalele băncilor: Comercială, Banc Post, Bancorex, Dacia Felix, Amro Bank, Credit Bank, Piteşti (1995-2000); Centrul Naţional de Piese Dacia-Renault, Piteşti; Fabrica Doctor Oetker, Curtea de Argeş.  Numeroase premii în domeniu, diplome de excelenţă, studii, interviuri. Membru, Uniunea Arhitecţilor din România (1970), Ordinul Arhitecţilor din România (2001), Registrul Urbaniştilor din România (2005). Contribuţii deosebite la redefinirea arhitectonică a reşedinţei Argeşului contemporan. (A.I.M.).

 

SOCACIU, Ruxandra Eugenia C. (n. Curtea de Argeş, 2 mai 1978). Artist plastic, pictură, textile, grafică, profesoară. Liceul de Artă Nicolae Tonitza, Bucureşti (1997), Universitatea Naţională de Artă, Bucureşti (2003). Activitate în domeniu, Curtea-de-Argeş (2003-), fondatoare, Cercul de arte vizuale Curcubeu. Expoziţii personale sau de grup: Piteşti, Argeş (1999, 2002, 2005, 2006); Curtea de Argeş (1999, 2002, 2005, 2006); Bucureşti (2002, 2003, 2006). Ilustraţie pentru cărţi editate: Moartea clopoţelului (1997); Despre nebunie (1998); Interferenţe internaţionale (2005). Participări la şantierele al-seco, Curtea de Argeş (1999) şi Ploieşti, Prahova (2002). Membră, Uniunea Artiştilor Plastici din România, Filiala Piteşti (2005), alte aprecieri comunitare (S.C.N.).

 

SOCEANU, Gheorghe (A doua jumătate a secolului XIX - Începutul secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localitatea  Cepari, plasa Argeş, expropriate prin Legea pentru definitivarea Reformei Agrare din 17 iulie 1921, aplicată de guvernul condus de Alexandru Averescu. Importante surse arhivistice. (I.I.Ş.).

 

SOCIETATEA ACVILA DIN CÂMPULUNG (1905-?). Asociaţie ştiinţifică pentru tineret, Şcoala Normală Carol I, Câmpulung, Muscel. Obiective: cunoaşterea şi ocrotirea naturii; realizarea de ierbare; împăiatul trofeelor; amenajarea unor expoziţii în domeniu. Fondatori: Ion Popescu Voineşti (profesor); Vasile Dumitrescu (elev). Contribuţii la realizarea colecţiilor muzeale din instituţii de învăţământ, colaborări cu organizaţii turistice şi cinegetice, onorarea unor solicitări distincte din ţară. Activitate de factură cooperatistă. Continuarea preocupărilor de absolvenţii ajunşi învăţători la unităţi rurale sau urbane. Diverse atestări documentare. (M.M.B.).

 

SOCIETATEA ARGEŞEANĂ (2003 - 2008). Grup de publicaţii, apărute la Piteşti, Argeş, editor, Vasicos Media, Piteşti, director general fondator, Gheorghe Smeoreanu (v.), director general adjunct, Spiridon Voinescu, redactor-şef, Daniel Barbu. Titluri: cotidianul Societatea argeşeană, ziar independent, primul număr, Piteşti, 3 decembrie 2003, redactor-şef, Iuliana Obreja, suplimentele săptămânale: Societatea sportivă, director, Daniel Barbu; Societatea politică, director, Cristian Cocea; Societatea economică, director, Dan Ungureanu; Societatea literară, director, Virgil Diaconu (v.); Societatea mondenă, director, Camelia Juganu. Analize, ştiri, comentarii, informaţii, reportaje, interviuri, note, răspunsuri la întrebări, cronici, creaţii literare, plastice, teatrale. Tiparul: Ana Maria Press, Piteşti. Distribuţie naţională. Festivitatea de inaugurare: 1 Decembrie 2003. implicări comunitare permanente. (I.I.B.).

 

SOCIETATEA BANCARĂ VULTURUL, CÂMPULUNG (1892-1905). Asociaţie cu profil financiar, agreată de Camera de Comerţ şi Industrie Argeş, Banca Naţională a României, Prefectura Muscel, Primăria Câmpulung. Preocupări în domeniile obţinerii creditelor pentru investiţii productive, circulaţia mărfurilor, amenajări urbane sau rurale. Experienţă folosită, ulterior, de: Banca Muscelului (1905), printre fondatori, Constantin Alimănişteanu (v.), Oprea Iorgulescu (v.), Nicolae Jugureanu (v.), Nicolae N. Paul (v.), Petre C. Zamfirescu; Banca Lucrătorilor Comerciali; Banca Şoimul; alte structuri specializate. Diverse consemnări documentare. (M.M.B.).

 

SOCIETATEA CARPAŢI BUCUREŞTI – FILIALA PITEŞTI (1882-1891). Organizaţie cu caracter militant, obiectiv major, înfăptuirea unităţii naţionale. Reuniune constitutivă, Bucureşti, 24 ianuarie 1882, filiale în 17 centre urbane de Fondatori şi coordonatori, la Piteşti, Argeş: Ion I. Rădulescu (v.), Nicolae Dimancea (v.). Dezbateri publice, întâlniri cu personalităţi din Capitală, articole în presa timpului, corespondenţă pe teme adecvate. Activitate combătută de guvernanţii de la Budapesta (Ungaria). Consemnări documentare: Teodor Pavel (Timişoara); Istoria municipiului Piteşti (1988). Interferenţe cu preocupările Ligii Culturale, Secţia Piteşti (I.I.S.).

 

SOCIETATEA COMERCIALĂ ARGIF SA, PITEŞTI (1991~). Unitate specializată cu capital majoritar de stat, constituită prin reorganizarea Întreprinderii de Execuţie şi Exploatare a Lucrărilor de Îmbunătăţiri Funciare Argeş, existentă anterior (1983-1991). Domenii prioritare iniţiale: proiectarea şi construirea unor obiective specifice. Exploatarea, întreţinerea, repararea amenajărilor sau infrastructurilor: SC Scelif SA, Piteşti, Argeş, conform prevederilor Hotărârii Guvernului României Nr. 292, din 1991. Privatizarea  activelor (1994), anularea fondurilor de investiţii ale statului, scăderea interesului pentru noi lucrări de amelioraţii agricole. Reevaluarea  profilului: activităţi de construcţii-montaj; prestării servicii (utilaje terasiere şi de transport); constituirea stocurilor şi vânzarea produselor balastiere sortate; executarea drumurilor, podurilor, alimentărilor cu apă, canalizării; redarea  de terenuri în circuitul agricol. Manager cunoscut: Veron Ionescu. Diverse implicări comunitare.  (C.D.B.).

 

SOCIETATEA COMERCIALĂ AUTOPRO MOND, BASCOV (1990~). Unitate economică importantă pentru Argeş-Muscel, întreţinere şi reparaţii auto, desfacerea în domeniu, montare de instalaţii speciale cu gaz lichefiat. Anterior (1982-1990), atelier/secţie, Întreprinderea de Asistenţă Tehnică şi Service prntru Autoturisme, Ştefăneşti, Argeş, investiţie departamentală, director, Constantin Nicolescu (v.). Sediul propriu, edificiu reprezentativ, zona centrală Bascov, localizare suburbană municipiului Piteşti, Argeş, arhitect, Adrian Mahu (v.), executant, Trustul de Construcţii Industriale, Piteşti, director, Gheorghe Năstase (v.), inaugurare oficială (1983), coordonator, Ion Bălaşa. Privatizare pe bază de acţiuni  (1995), capital integral autohton, manager general, Gheorghe Şerban (1990~). Colaborări cu diverse firme europene, recunoaşteri interne şi internaţionale, activitate profitabilă. Implicări comunitare permanente. (I.D.P.).

 

SOCIETATEA COMERCIALĂ CORONA, PITEŞTI (1991~). Unitate economică importantă din Argeş, capital privat, patron fondator şi asociat unic, Viorel Meliceanu. Comerţ interior şi exterior, produse electronice şi electrocasnice, maşini-unelte, utilaje, prestări servicii. Sediul propriu, Blocul Corona, edificiu reprezentativ, zona centrală urbană, arhitect, Adrian Mahu (v.), executant  (1992-1993), SC Argecom SA, directori, Ioan Mircea Moldovan (v.), Ion Fântâneru (v.). Spaţii adecvate pentru: birouri funcţionale, instituţii bancare, Registrul Comerţului, magazine, cabinete medicale, reuniuni de afaceri. Colaborări cu firme din state ale Americii de Nord, Asiei, Europei. Activitate profitabilă. Diverse implicări comunitare. (G.N.P.).

 

SOCIETATEA COMERCIALĂ GIREXIM UNIVERSAL SA, PITEŞTI (1991~). Unitate economică importantă pentru Argeş – Muscel, capital privat, patron fondator, Gheorghe Văsîi, manager, Constantin Niţu. Invocarea autorizaţiei privind înfiinţarea, ca mică întreprindere particulară, în contextul reuniunii pentru constituirea Camerei de Comerţ şi Industrie Argeş (Piteşti, 16 iulie 1990). Exprimare iniţială prin Girexim SRL (1991) şi Intelectron SRL (1992). Diversificări ulterioare: comerţ; achiziţionări şi închirieri de terenuri; afaceri imobiliare; transport; servicii publice (în parteneriat). Consemnări documentare: Anuarul firmelor din Argeş (1995); Camera de Comerţ şi Industrie în istoria economiei argeşene (2000). Susţinerea unor proiecte urbanistice, sociale şi filantropice, lansate de municipalitatea Piteşti. (I.G.B.).

 

SOCIETATEA COMERCIALĂ GROSMETCHIM SA/ÎNTREPRINDEREA COMERCIALĂ CU RIDICATA METALO-CHIMICE, PITEŞTI (1959-2000). Unitate economică importantă pentru Argeş - Muscel, specializată în contractarea de la furnizori şi repartizarea mărfurilor specifice, spre reţeaua desfacerii cu amănuntul, special, bunuri de folosinţă îndelungată. Anterior, interferare teritorială la: Oficiul de Gross Industrial, Craiova, Dolj (1952-1956); Întreprinderea Comerţului cu Ridicata pentru Produse Metalo-Chimice, Mobilă şi Materiale de Construcţii, Craiova (1956-1957); Filiala Piteşti a Întreprinderii Comerţului cu Ridicata Metalo-Chimice/ICRM, Craiova (1957-1959). Entitate distinctă, atribuţii specifice la nivelul Regiunii Argeş (1959-1968), ulterior, Judeţului Argeş (1968-1990). Sediu şi antrepozite de mare capacitate, Piteşti-Nord (1970-1972), investiţie departamentală, executanţi: Lucian Istrătescu, Anghel Stelian, Ion Pantazi. Adaptare la economia de piaţă după 1990: societate pe acţiuni (1990-1993); privatizare treptată (1993-2000). Directori cunoscuţi: Francek Valotzy, Ion Bădescu (v.), Gheorghe Vâlcu (v.). Reducerea evidentă a patrimoniului, limitarea dimensiunilor firmei, acţionari majoritari (2014): SC European Drinks SA, Oradea; SC Cronos SRL, Piteşti. Diverse atestări documentare. (T.C.A.).

 

SOCIETATEA COMERCIALĂ INDCARF SA, PITEŞTI   (1991 ~). Unitate economică cu capital majoritar de stat, constituită prin reorganizarea Întreprinderii de  Industrializarea Cărnii, Piteşti, Argeş (1970-1990), suport oficial, prevederile  Legii Nr. 15, din 8 august 1990. Abatoare, antrepozite, fabrici de mezeluri şi preparate specifice. Desfacere, judeţele: Argeş, Dâmboviţa, Olt, Teleorman, Vâlcea. Închirierea unor spaţii amenajate pentru depozitare, cu frig şi fără frig, din Argeş - Muscel. Societate pe acţiuni (2001),  acţionar principal  (2006), SC Caroli Prod 2000  SRL, companie integrată Grupului Caroli, activă pe teritoriul României. Manager cunoscut: Nicolae Bădulescu. Diverse implicări comunitare. Activitate profitabilă. (C.D.B.).  

 

SOCIETATEA COMERCIALĂ LACTAG SA, COSTEŞTI (1991~). Unitate economică reprezentativă pentru domeniul enunţat, organizată  prin achiziţionarea patrimoniului Întreprinderii de Industrializarea Laptelui Piteşti, existentă anterior (1979-1991). Capital integral privat. Extindere, modernizare, retehnologizare, prin accesarea fondurilor europene, utilaje şi echipamente performante din Germania, Italia, Olanda, Polonia. Capacitate de prelucrare: 500 000 hl lapte anual. Materie primă achiziţionată pe bază de contracte,  producători din Argeş, Dolj, Giurgiu. Sortimente diversificate specifice. Magazine proprii, judeţele: Argeş, Dolj, Gorj, Olt, Vâlcea şi municipiul Bucureşti. Operaţiuni de import-export, acces în reţeaua internaţională de profil, autorizare intercomunitară. Sediul central, oraşul Costeşti, Argeş. Cumpărător (2012), Compania Top Gel  Prod, Craiova, Dolj. Program investiţional, dublarea capacităţilor existente, integrare în reţeaua naţională pentru îngheţată. Colaborări cu firme convergente. Manageri  cunoscuţi: Nicolae Oiţă, Maria Oiţă-Marinescu, Petre Popa, Robert Iriza, Adrien Asan Mic. Diverse implicări comunitare. Activitate profitabilă. (C.D.B.).       

 

SOCIETATEA COMERCIALĂ PECO, ARGEŞ (1991~). Unitate economică importantă pentru livrarea produselor petroliere. Anterior (1972-1991), întreprindere de stat. Sediul propriu, zona centrală a municipiului Piteşti. Aprovizionare contractuală de la rafinării şi alte firme din România. Distribuţie în mediul urban şi rural: depozite, centru/fabrică de îmbuteliere a gazului lichefiat, staţii pentru desfacerea combustibililor auto sau casnici, mijloace speciale de transport. Privatizare pe bază de acţiuni, reorganizare adaptată principiilor concurenţiale, integrare în structura OMV Petrom. Activitate profitabilă. Diverse implicări comunitare. (I.M.F.).

 

SOCIETATEA COMERCIALĂ PITBER SA, PITEŞTI (1991-2002). Unitate economică cu capital majoritar de stat, gestionarea patrimoniului şi continuarea activităţii Fabricii de Bere, Piteşti, existentă anterior (1969-1991). Capacitate proiectată 550 000 hl/an produse finite; 6 000 to/an depozite pentru materii prime. Sortimente de bere: Blondă, Brună Porter, Primăvara, Trivale, Zimbru. Preluată de firma germană Breweries (1992), integrată Grupului Ursus (1996), adjudecată de investitori din Africa de Sud (1999). Încetarea totală a producţiei (2002), disponibilizarea salariaţilor, dezafectarea utilajelor, cumpărarea terenului de agenţi imobiliari din Argeş, demolare (2008). Implicaţii sociale, economice, financiare. Manageri cunoscuţi: Daniel Gologan, Petre Frigioiu. Diverse atestări documentare. (C.D.B.).

 

SOCIETATEA COMERCIALĂ SIMARG SA, PITEŞTI (1991~). Unitate economică reprezentativă pentru Argeş-Muscel, activitate preponderentă, instalaţii pentru construcţii industriale şi civile. Anterior, şantier distinct, instalaţii şi montaj, Trustul de Construcţii Industriale, Piteşti (1966-1990), reorganizare conform prevederilor Legii Nr. 15, din 8 august 1990 şi Hotărârii de Guvern Nr. 1 304, din 15 decembrie 1990, Bucureşti. Privatizarea integrală, în 1994. Executarea unor lucrări speciale, după 1991, pentru: SC Arpechim SA, Piteşti; SC Automobile SA, Colibaşi/Mioveni, Argeş; sediile Romtelecom şi Bibilioteca Judeţeană Dinicu Golescu, Argeş, Piteşti; alimentarea cu apă/gaze în oraşul Costeşti şi comunele Izvoru, Moşoaia, Poiana Lacului, Slobozia, Ştefan cel Mare (Argeş). Manageri cunoscuţi: Florian Chiţă (v.), Constantin Zăvoianu (1998-1999), Gheorghe Axinte (v.). Implicări comunitare permanente. Diverse atestări documentare. (I.M.F.).

 

SOCIETATEA COMERCIALĂ SOCOMAR SA, PITEŞTI (1991~). Unitate economică pe acţiuni, domeniul construcţiilor, înfiinţată la 1 ianuarie 1991, prin reorganizarea Trustului de Construcţii Industriale, Piteşti, Argeş. Lucrări distincte, dezvoltări şi tehnologizări: SC Arpechim SA, Piteşti; SC Automobile SA, Mioveni, Argeş. edificii reprezentative: Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu, Argeş; Sediul Romtelecom din Piteşti; Laboratorul Veterinar de la Ştefăneşti, Argeş. Colaborare cu mai multe firme din domeniile proiectării şi instalaţiilor. Şantiere, puncte de lucru, baze de producţie, ingineri şi maiştri experimentaţi. Privatizare totală în 1994. Manageri: Mihai Eremia, Gheorghe Năstase (v.), Gheorghe Ştefan, Gheorghe Axinte (v.). implicări în dezvoltarea actuală a localităţilor urbane şi rurale din Argeş – Muscel. (G.N.P.).

 

SOCIETATEA COMERCIALĂ VEL PITAR  SA - SUCURSALA  PITEŞTI  (2002~). Unitate de industrie alimentară, constituită  prin reorganizarea Întreprinderii de Morărit şi Panificaţie, Piteşti/SC Spicul Argeş SA şi implicarea SC Vel Pitar SA, activitate în domeniul amintit. Capital social majoritar, Fondul American de Investiţii, reprezentat prin New Century Holdings. Secţii şi linii de mare productivitate, gamă sortimentală diversificată, depozite, puncte de lucru, desfacere en-gross şi en-detail, reţea proprie de distribuţie, acces la sistemul magazinelor reprezentative din România. Manager cunoscut: Daniel Neacşu. Centre zonale: Câmpulung, Costeşti, Curtea de Argeş, Mioveni, Piteşti, Topoloveni. Diverse implicări comunitare. Activitate profitabilă. (C.D.B.).

 

SOCIETATEA COOPERATIVĂ A MESERIAŞILOR ROMÂNI DIN PITEŞTI (1882-?). Asociaţie cu caracter economic, reprezentând interesele micilor proprietari urbani din reşedinţa Argeşului. Proiect lansat de Dimitrie Butculescu (v.), susţinut de Ion N. Coculescu (v.) şi Theodor G. Lerescul (v.) În Consiliul de Onoare: Dumitru C. Brătianu (v.), Ghenadie Petrescu (v.), Dimitrie Butculescu, Nicolae Dimancea (v.), Gheorghe T. Brătianu (v.), Alexandru Budişteanu (v.), Constantin Bălăceanu (v.). Preşedinte, Corpul Ponderator, Theodor G. Lerescu; trei vicepreşedinţi, doi secretari, 15 membri. Iniţiative pentru stimularea preocupărilor de factură industrială, agricolă, comercială: credite bancare, expoziţii, concursuri, acces pe piaţa naţională, corespondenţă externă. Activitate agreată prin Camera de Comerţ şi Industrie, Piteşti, primăriile locale, Prefectura de Argeş. Documente originale, Muzeul Judeţean Argeş. (T.C.A).

 

SOCIETATEA CORALĂ FREAMĂTUL ARGEŞULUI DIN PITEŞTI (1926-1928). Asociaţie culturală, preocupări preponderent muzicale, integrată, iniţial, Parohiei Sfântul Gheorghe din localitate. Dirijor, fondator, cor mixt şi formaţie instrumentală, Constantin Albu (v.). Repertoriu laic şi eclesiastic. Spectacole frecvente, scene sau aşezăminte religioase din Piteşti ori din alte centre urbane ale ţării. Pentru 1927, în componenţa corului: zece soprane, 13 altiste, opt tenori, nouă başi. Consemnări favorabile: presa timpului; volumul Un secol de activitate corală în Piteşti (1971), de Silvestru D. Voinescu (v.); Istoria municipiului Piteşti (1988). Alte atestări documentare. (L.I.P.).

 

SOCIETATEA CORALĂ LIEDERTAFEL DIN PITEŞTI (1866-1914). Asociaţie culturală, iniţiată de etnici germani (saşi), veniţi din Transilvania după 1850. Activitate diversificată: cor, publicaţii periodice, întrajutorare, colaborare economică, exprimare catolică protestantă, integrare civică. Data fondării: 18 februarie 1866, sediul propriu (strada Lascăr Catargiu, astăzi, Crinului), discursuri, steag din mătase (120x15 cm), cocarde, excursii. Medalie: În amintirea jubileului de 25 de ani al corului german din Piteşti (1890). Ulterior: Societatea Filarmonică (1893-1902; Liedertafel Lyra (1902-1914). Preşedinţi cunoscuţi: Josef Materna (v.), Frantz M. Lehrer (v.), Iosif Schreier (v.), Adolf Schweitzer (v.), Andreas Hoffer. Cor de patru voci, germani şi români, repertoriu laic. Dirijori cunoscuţi: Josef Materna, Iordache Mătache (v.). Suport documentar: Un secol de activitate corală în Piteşti (1971), de Silvestru D. Voinescu (v.); Istoria municipiului Piteşti (1988), consemnări memoriale, Traian Serafim, Alexandru Enescu, alte atestări comunitare. (L.I.P.).

 

SOCIETATEA CORALĂ NEGRU VODĂ DIN CÂMPULUNG (1908~). Asociaţie culturală, având preocupări sistematice pentru diversificarea vieţii spirituale laice în reşedinţa judeţului Muscel. Act constitutiv: 28 aprilie 1908, iniţiator Ion I. Popescu, absolvent, Seminarul Central, Bucureşti (1906). Cor mixt şi cor bărbătesc; cursuri libere, muzică vocală şi instrumentală; orchestre populară şi simfonică, operete Crai nou, de Ciprian Porumbescu. Sedii succesive: sala Apostol Niculescu, casele Bărăţiei, Cercul Militar, Casa Orăşenească/Municipală de Cultură Tudor Muşatescu. Dirijori cu activitate îndelungată; Badea Alboteanu (fondatorul corului), Constantin Mahu, Constantin Roman (v.), Călin Cotolan (v.), Moise Mitulescu (v.). Pentru etapa 1930-1953, Societatea Muzicală Negru Vodă, astăzi, Corala Negru Vodă, spectacole în Câmpulung, Rucăr, Bucureşti, alte centre urbane sau localităţi rurale din ţară. Premii naţionale în domeniu. Atestări de arhivă, consemnări memoriale, aprecieri în presa timpului, alte surse documentare. (L.I.P.).

 

SOCIETATEA CORALĂ NEGRU VODĂ DIN CÂMPULUNG (1908~). Asociaţie culturală, având preocupări sistematice pentru diversificarea vieţii spirituale laice în reşedinţa judeţului Muscel. Act constitutiv: 28 aprilie 1908, iniţiator Ion I. Popescu, absolvent, Seminarul Central, Bucureşti (1906). Cor mixt şi cor bărbătesc; cursuri libere, muzică vocală şi instrumentală; orchestre populară şi simfonică, operete Crai nou, de Ciprian Porumbescu. Sedii succesive: sala Apostol Niculescu, casele Bărăţiei, Cercul Militar, Casa Orăşenească/Municipală de Cultură Tudor Muşatescu. Dirijori cu activitate îndelungată; Badea Alboteanu (fondatorul corului), Constantin Mahu, Constantin Roman (v.), Călin Cotolan (v.), Moise Mitulescu (v.). Pentru etapa 1930-1953, Societatea Muzicală Negru Vodă, astăzi Corala Negru Vodă, spectacole în Câmpulung, Rucăr, Bucureşti, alte centre urbane sau localităţi rurale din ţară. Premii naţionale în domeniu. Atestări de arhivă, consemnări memoriale, aprecieri în presa timpului, alte surse documentare. (L.I.P.).

 

SOCIETATEA CORALĂ ROMÂNĂ FARMECUL DIN PITEŞTI (1908-1914). Asociaţie culturală, urmărind, în principal: cultivarea gustului pentru muzică; dezvoltarea sentimentelor naţionale; înfiinţarea unui cor cu activitate permanentă; organizarea de concerte; constituirea bibliotecii publice; iniţierea Casei de Ajutor, afiliată Casei Şcoalelor, Bucureşti. Statut propriu, imprimare, Tipografia Mihail Lazăr Fiu, Piteşti (1908). Printre fondatori: Mihail Urlăţeanu (preşedinte); Ioan Enăchescu (vicepreşedinte), Teodor Săvulescu (v.). Spectacole prezentate de corul mixt şi corul bărbătesc Farmecul, pe scene din Piteşti sau alte centre urbane. Repertoriu, preponderent, autohton, complementar, ilustraţii universale. Informaţii regăsite în presa timpului, Amarul Socec, Bucureşti (1912); Istoria municipiului Piteşti (1988). Alte atestări comunitare. (L.I.P.).

 

SOCIETATEA CULTURA, PITEŞTI (1896). Asociaţie profesională a salariaţilor de la Căile Ferate Române, filiale în marile centre feroviare din ţară. Fondator, Ion Posescu (v.), Piteşti, Argeş, 5 aprilie 1896. Statute publicate la Bucureşti (1896). Susţinerea revendicărilor specifice domeniului, întrajutorare muncitorească, promovarea cunoştinţelor ştiinţifice, tehnice şi spirituale în rândurile lucrătorilor. Desfiinţată prin ordin ministerial, destituirea liderilor, anularea iniţiativelor programate. Consemnări istorice, Mircea Crăciun, profesor din Piteşti. Alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

SOCIETATEA CULTURALĂ FLACĂRA MUSCELULUI, CÂMPULUNG (1973-1990). Asociaţie obştească reprezentativă pentru cultivarea sentimentelor patriotice, promovarea creaţiei literare şi muzicale, stimularea cercetării tehnico-ştiinţifice, practicarea sportului, însuşirea preceptelor morale şi ideologice ale timpului. Secţii coordonate de cadre didactice sau alţi intelectuali din Muscel. Programe elaborate în consens cu Academia Română, Institutul de Ştiinţe Pedagogice, Institutul de Folclor, Academia de Ştiinţe Social-Politice, Universitatea din Bucureşti. Reuniuni de amploare: Arminden muscelean; Toamna musceleană. Preocupări convergente la Câmpulung: Societatea Medicală Constantin I. Parhon; Societatea Cultural-Ştiinţifică şi Sportivă Aro-Floare de Stâncă; Societatea Culturală Vlaicu Vodă a lucrătorilor din unităţile comerciale. Implicări comunitare permanente. Diverse atestări documentare. (M.M.B.).

 

SOCIETATEA CULTURALĂ NEGRU VODĂ, CÂMPULUNG (1908-1953). Asociaţie obştească reprezentativă pentru spiritualitatea Muscelului, preocupări prioritare în domeniul educaţiei muzicale. Distinct: cor bărbătesc şi orchestră semisimfonică. Numeroase spectacole în aşezări urbane sau rurale, reuniuni tematice, întâlniri cu personalităţi ale Capitalei. Promovarea repertoriului naţional. Colaborări cu alte structuri asemănătoare din: Bucureşti, Câmpulung (Muscel), Piteşti (Argeş), Ploieşti (Prahova), Târgovişte (Dâmboviţa). Consemnări monografice: Câmpulung-Muscel. Ieri şi azi (1974). Continuarea activităţii artistice prin Casa de Cultură Tudor Muşatescu, Câmpulung, Argeş. Diverse atestări documentare. Implicări permanente în viaţa Cetăţii. (M.M.B.).

 

SOCIETATEA CULTURALĂ SOLIDARITATEA, PITEŞTI (1909~1916). Grupare obştească a învăţătorilor din şcolile de patru ani, caracter deschis, preocupări privind îmbunătăţirea standardelor materiale, oportune creşterii performanţelor educative. După 1910: Societatea Corpului Didactic Primar din Judeţul Argeş. Demersuri pentru: răspândirea cunoştinţelor ştiinţifice în mediul urban şi rural; participarea dascălilor la mişcarea cooperatistă; diminuarea analfabetismului; cultivarea ideilor unităţii naţionale; combaterea tendinţelor războinice europene. Surse arhivistice. (I.M.D.).

 

SOCIETATEA CULTURAL-ŞTIINŢIFICĂ STROEŞTI, ARGEŞ (1972~). Asociaţie obştească reprezentativă pentru România, preocupări enciclopedice, organizată în satul Stroeşti, Muşăteşti, Argeş. Activitate permanentă. Preşedinte fondator şi executiv (1972-1992), Nicolae Leonăchescu (v.), secretar, Emilian Baciu (v.). Reuniuni tematice anuale, iniţiative pentru revitalizarea tradiţiilor rurale, organizarea expoziţiei etnografice, implicări în rezolvarea unor solicitări cetăţeneşti, legături cu localităţi eponime din România şi Republica Moldova. Suport monografic, volumele Documente şi personalităţi din Stroeşti – Argeş (1996, 2005, 2007), editor, Nicolae Leonăchescu. Numeroase aprecieri publice, emisiuni media, alte informaţii convergente programelor realizate de-a lungul timpului. (C.C.C.).

 

SOCIETATEA DE CHIMIE DIN ROMÂNIA - FILIALA ARGEŞ (2004~). Asociaţie ştiinţifică, implicată în activitatea tematică de cercetare şi proiectare: învăţământ, industrie, agricultură, alte domenii economice, sociale, culturale. Constituirea oficială, Piteşti: 23 noiembrie 2004, preşedinte, Mihail Petre Georgescu (v.). Reuniuni periodice, referenţi, personalităţi consacrate, cercetători, cadre didactice, inovatori, inventatori, publicişti. Obiective strategice: implementarea noutăţilor continentale în domeniu; prezentarea succeselor obţinute în centrele, institutele sau laboratoarele din Argeş; colaborarea interdisciplinară a specialiştilor; atragerea studenţilor şi elevilor spre cunoaşterea anumitor programe prioritare; ilustrarea rolului chimiei în evoluţia generală a Universului. Diverse exprimări comunitare. (E.F.H.).

 

SOCIETATEA DE ŞTIINŢE GEOGRAFICE DIN ROMÂNIA – FILIALA PITEŞTI (1968~). Structură asociativă specializată, urmărind stimularea şi valorificarea preocupărilor în domeniul enunţat. Adresabilitate constantă pentru: cercetători, cadre didactice, expediţionari, exploratori. Personalitate juridică. Iniţial, Societatea de Ştiinţe Naturale şi Geografie (1951-1968). For coordonator, Consiliul Naţional Bucureşti. Pentru Argeş-Muscel: filială comună; birou regional/judeţean, preşedinte, vicepreşedinte, secretar. Program vicepreşedinţi, secretar. Program de activitate specific. Implicări în: sistemul educaţiei permanente, desfăşurarea olimpiadelor şcolare, organizarea unor manifestări publice. Exprimări externe. Frecvent: conferinţe, simpozioane, colocvii, excursii documentare, şcoli de vară, dezbateri metodice, aplicaţii practice. Studii, articole, comunicări publicate de membrii filialei în reviste de profil, ziare, culegeri, antologii, anuare. Preşedinţi cunoscuţi (după 1968): Gheorghe Toma (v.), Ion Postelnicescu (v.), Lucian Iliescu (v.). Secretar: Ion S. Băcanu (v.). Colaborări permanente cu şcolile, facultăţile, institutele ştiinţifice de profil, Inspectoratul Şcolar Judeţean, Casa Corpului Didactic, unităţile de artă şi cultură din Argeş-Muscel. Diminuarea activităţii după 1993. Numeroase atestări documentare. (C.M.V.).

 

   SOCIETATEA DE ŞTIINŢE ISTORICE DIN ROMÂNIA – FILIALA CÂMPULUNG (2006~). Entitate asociativă specializată, urmărind impulsionarea şi valorificarea preocupărilor privind cunoaşterea particularităţilor evoluţiei zonei Muscel de-a lungul timpului. Adresabilitate constantă pentru: cercetător, cadre didactice, militari de carieră, oameni de cultură, publicişti, alţi pasionaţi ai domeniului. Iniţial, subfiliala, Societatea de Ştiinţe Istorice şi Filologice, Filiala Piteşti (1962-1984). Diminuarea, treptată, a exprimărilor publice (1984-2006). Reorganizare structurală, transformarea în filială (6 aprilie 2006), iniţiator şi preşedinte executiv, Vintilă Purnichi (v.). Comitet de conducere, birou, coordonator, secţii (istorie, metodică), reuniuni tematice. Personalitate juridică. Numeroase comunicări, simpozioane, dezbateri, vizite documentare, reprezentări la manifestări naţionale. Distinct: organizarea sesiunii anuale de referate ştiinţifice; publicarea revistei istorice Muşcel; apariţia unor volume de autor sau culegeri  sub egida filialei. Colaborări cu: Biroul Societăţii pe ţară, Primăria Câmpulung, filiale asemănătoare, şcoli, licee, instituţii de artă şi cultură, mijloace media. Societăţi asemănătoare pentru limba şi literatura română, limbi străine, matematică, fizică, chimie, biologie. Atestări documentare. (C.M.V).

 

SOCIETATEA DE ŞTIINŢE ISTORICE DIN ROMÂNIA – FILIALA PITEŞTI (1950~). Asociaţie profesională obştească, sediul central, Bucureşti. Caracter deschis pentru specialiştii în domeniu: cadre didactice, muzeografi, cercetători ai institutelor de profil, bibliotecari, publicişti, alţi pasionaţi de istorie, arheologie, arhivistică. Iniţial  (1949-1950): Societatea de Ştiinţe Istorice şi Filologice. De la 30 octombrie 1950, pentru Argeş, entităţi distincte: Filiala Piteşti; Subfiliala Câmpulung. Numeroase reuniuni ştiinţifice, întâlniri cu academicieni, prezentarea noutăţilor editoriale, colaborare privind desfăşurarea olimpiadelor şcolare, lectorate, excursii tematice, elaborări monografice, implicare în diverse proiecte şi programe lansate de oficialităţile locale. Exprimări externe. Reorganizare după 1990. Preşedinţi cunoscuţi: Iulian Matei, Constantin Dumitrescu (v.), Virgil Radu, Spiridon Cristocea (v.), vicepreşedinte, Constantin Vărăşcanu (v.); secretar executiv, Paul I. Dicu (v.). Surse arhivistice. Importante atestări documentare. (V.N.P.).

 

SOCIETATEA DE ŞTIINŢE MEDICALE/UNIUNEA SOCIETĂŢILOR DE ŞTIINŢE MEDICALE DIN ROMÂNIA – FILIALA ARGEŞ (1951~). Organizaţie profesională şi ştiinţifică, iniţiată la Bucureşti (1949), structură teritorială pentru Argeş – Muscel (1951), sediul în Piteşti. Noua titulatură din 1962. Priorităţi constante: stimularea activităţilor practicate în domeniu; diversificarea cercetării fundamentale şi aplicative; iniţierea de reuniuni tematice; perfecţionarea colaborării interdisciplinare a specialiştilor din spitale, policlinici, dispensare; cunoaşterea noutăţilor sectoriale autohtone; participarea la conferinţe continentale. Preşedinţii (succesiv): Corneliu Ghinescu (v.), Corneliu Naie (v.), Lucreţia Marinescu (v.), Firică Donciu. Secretar cu activitate îndelungată, Alexandru Matei (v.). După 1999, Asociaţia Medicală Română – Filiala Argeş, preşedinte, Tiberiu Stănescu (v.), vicepreşedinţi, Adrian Tase (v.), Marius Mihăilă, secretar, Mihai Man (v.). Implicări comunitare permanente. Diverse atestări documentare. (C.G.C.).

 

SOCIETATEA ECONOMICĂ ARGEŞUL, PITEŞTI (1879 - ?). Asociaţie obştească, formată din proprietari urbani şi rurali, urmărind stimularea dezvoltării în Argeş a industriei, agriculturii, comerţului. Statut propriu, datat, Piteşti, 23 aprilie 1879. Consiliu admnistrativ: preşedinte , Aurelian Oncescu; vicepreşedinţi, Sebastian Hernea (v.), Ion N. Coculescu (v.); secretari, Marin D. Drujianu, Ion Marinescu; casier, Ion Raicoviceanu (v.); membri, Anastase T. Purcăreanu, Iordache Bănescu, Ion I. Rădulescu (v.), Ion Ştefănescu, Grigore Popescu (preot). Activitate intermitentă. Atestare documentară, Muzeul Judeţean Argeş. Diverse implicări documentare. (T.C.A.).

 

SOCIETATEA FILANTROPICĂ MATROANA, PITEŞTI (1914-1919). Grupare feminină, reprezentativă pentru reşedinţa Argeşului, urmărind promovarea activităţilor voluntare, sanitare şi gospodăreşti, pe timpul participării Armatei Române la Primul Război Mondial. Adunarea generală de constituire: Piteşti, 17 august 1914, iniţiatoare, Aneta Mălurescu. În comitet (selectiv): Maria Brânzeu, Eliza Capitanovici (secretară), Ana Fostiropol, Elena Ghimpa, Elena Mălurescu (vicepreşedintă), Maria Pristăvescu, Maria Purcăreanu, Esmeralda Socolescu, Elena Stavăr, Polixenia Steriade, Constanţa Trifonescu (preşedintă), Eugenia Vâlsănescu, alte nume din familiile cunoscute opiniei publice locale. Priorităţi: confecţionarea şi donarea anumitor obiecte de rufărie; organizarea unui spital oportun îngrijirii răniţilor; deschiderea cursurilor pentru aplicarea pansamentelor chirurgicale şi antiseptice. Demersuri agreate de: prefectul judeţului, Nicolae Brânzeu (v.); primarul urbei, Alexandru Fostiropol (v.); comandantul Garnizoanei. Colaborare cu unităţile militare, spitalele permanente, cabinetele medicale individuale, asociaţiile caritabile similare. Surse arhivistice. Atestări documentare. (G.D.Ş.).

 

SOCIETATEA GERMANĂ DE MUZICĂ VOCALĂ DIN CÂMPULUNG (1892-1916). Asociaţie culturală, înfiinţată pentru conservarea spiritualităţii saşilor din localităţi, statut propriu, fără conotaţii politice (articolul 2). Întruniri săptămânale, repetiţii, spectacole periodice. Repertoriu adecvat (1789-1850). Temporar, la Câmpulung, Muscel, şcoală principală cu predare în limba germană, fondator, Karol Kap, desfiinţată în urma Raportului Nr. 3 221, din 22 iunie 1850, semnat de cârmuitorul judeţului şi a Ordinului Eforiei Şcoalelor, Bucureşti. Suplinirea obiectivelor didactice, parţial, prin societatea invocată. Încetarea activităţii în contextul participării României la primul Război Mondial (1916-1918), confruntări militare zonale cu armata germană. Diverse atestări documentare. (M.M.B.).

 

SOCIETATEA INTERNATIONAL INVESTMENTS TOPOLOVENI (2002~). Complex industrial pentru fabricarea conservelor din legume şi fructe, fondat prin cumpărarea, extinderea, modernizarea şi diversificarea liniilor de producţie ale fostei întreprinderi specializate de stat în acelaşi profil. Investiţii însumând 14 milioane euro, cu sprijin european şi guvernamental român.  Utilaje de ultimă generaţie. Capacitate totală: 50 tone/zi produse finite. Sortiment tradiţional: Bunătăţi de Topoloveni, produse preparate din legume Mandy, conserve mixte cu carne, sosuri Spring Sauce, sucuri. Desfacere internă şi la export. Manager, Nicolae Păun. Activitate profitabilă. Diverse conlucrări comunitare. (C.D.B.).

 

SOCIETATEA INVALIZILOR DIN RĂZBOI – FILIALA ARGEŞ (1919-1941). Asociaţie obştească, organizată din iniţiativa participanţilor la Primul Război Mondial (1916-1918), afiliată Centralei Invalizilor, Bucureşti. Preocupări pentru ajutorarea celor aproape 1000 de invalizi, domiciliaţi în satele şi oraşele judeţului Argeş, prin intermediul subvenţiilor din partea Prefecturii, primăriilor Piteşti şi Curtea de Argeş, consiliilor rurale, donaţiilor personale, actelor caritabile. Atitudine oficială binevoitoare din partea prefectului Nicolae Ioanicescu, datată, 5 aprilie 1928, referitoare la prevederi bugetare cu destinaţie specială. Insistenţe pentru sensibilizarea populaţiei în domeniul amintit. Diverse atestări documentare. (I.T.B.).

 

SOCIETATEA JUNIMEA DIN PITEŞTI (1897~). Asociaţie literar – ştiinţifică tradiţională pentru tineret, iniţiatori, elevii claselor superioare, Liceul Clasic/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş. Obiectiv prioritar: lărgirea cercului de cunoştinţe câştigate în şcoală. Printre fondatorii cunoscuţi: Ioan /Ion Baiulescu (v.), Ion Minulescu (viitorul scriitor). Aprobări de rigoare: directorul instituţiei, Nicolae Gh. Dumitrescu (v.), Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Bucureşti. Din 1908, editarea revistei Junimea, la primul număr: director de onoare, Dimitrie Cosmoc (profesor, limbi clasice); director, Virgil Tempeanu (elev); în comitetul redacţional, elevii Stelian Rădulescu, Mihai Iorgulescu. Reorganizări succesive. Temporar, pentru elevii claselor inferioare, Societatea Doina. Contribuţii la: diversificarea preocupărilor extraşcolare; afirmarea elitelor, evidenţierea în concursurile naţionale şi continentale. Numeroase atestări documentare, consemnări monografice, reevaluări memoriale. (C.M.V.).

 

SOCIETATEA MĂRĂŞTI A DEMOBILIZAŢILOR DIN PITEŞTI (1920-1940). Asociaţie obştească, înfiinţată de ofiţerii supravieţuitori, participanţi la primul Război Mondial (1916-1918), distinşi pe Frontul din Moldova (1917). Preşedinte cunoscut: Constantin Calotescu (colonel), comandant, Regimentul 4 Argeş, Piteşti (1917-1918). Contribuţii la amenajarea şi întreţinerea Cimitirului Eroilor din localitate, cruce-monument, dedicaţie comemorativă: „1930. Societatea Mărăşti a Demobilizaţilor din Piteşti. Eroilor neamului morţi pentru patrie în 1916-1919 şi îngropaţi aici. Amintire eternă şi veşnică recunoştinţă”. Importante atestări documentare: Centrul de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice, Piteşti; Piteşti 620. Memento (2008); Tărâmul tăcerii. Cimitirul Sfântul Gheorghe Piteşti (2008). Diverse implicări comunitare. (G.I.N.).

 

   SOCIETATEA MIXTĂ SOVROMPETROL – SECŢIUNEA PITEŞTI (1950-1954). Structură economică bilaterală, sovieto-română, înfiinţată, la nivel naţional, prin aplicarea prevederilor Convenţiei de Armistiţiu, convenită cu Aliaţii (Moscova, 12 septembrie 1944). Activitate efectivă în Argeş după 1950: servicii specializate, introducerea unor tehnologii specifice domeniului, experţi ruşi, evidenţe economice distincte, supravegherea extracţiei de resurse naturale, prelucrarea şi expedierea materiilor prime în contul reparaţiilor de război. Distinct: transferarea către Guvernul României a cotei sovietice de participare în compartimentele Sovrom (25 aprilie 1954). Numeroase atestări documentare. (G.N.P.).

 

SOCIETATEA MORMINTELE EROILOR CĂZUŢI ÎN RĂZBOI/SOCIETATEA CULTUL EROILOR – FILIALA ARGEŞ (1919-1940). Organizaţie obştească, preocupată de venerarea memoriei militarilor morţi pe câmpul de luptă în timpul participării României la prima conflagraţie mondială (1916-1919). Adunări evocatoare, comentarii publice, procesiuni religioase, iniţiative filantropice. Distinct: amenajarea Cimitirului Eroilor, terasa superioară urbană, Piteşti, sfinţit la 9 iunie 1920; ridicarea unui obelisc, sub formă de cruce (1920), având epitafele: Glorie eroilor români căzuţi la datorie pentru independenţa Patriei/Închinare ostaşilor români căzuţi pentru întregirea Neamului; reabilitarea perimetrului invocat, placă pe zidul exterior (1938): Reconstruit de Societatea Cultul Eroilor, Comitetul Central Bucureşti, cu sprijinul autorităţilor militare şi civile locale. Demersuri asemănătoare specifice judeţului Muscel. Consemnări monografice, alte surse arhivistice şi atestări documentare. (I.T.B.).

 

SOCIETATEA MUNŢII COŢI A DEMOBILIZAŢILOR GRADE INFERIOARE, PITEŞTI (1920-1940). Asociaţie obştească, înfiinţată de supravieţuitorii participanţi la Primul Război Mondial (1916-1918). Structură naţională, filiale zonale. Moment important: Congresul demobilizaţilor din ţară, Piteşti, Argeş (8 mai 1921), sfinţirea drapelului societăţii locale. Preşedinte cunoscut (1926), Vasile Purcăreanu (v.) Contribuţii la amenajarea şi întreţinerea Cimitirului Eroilor, placă inscripţionată (2 iunie 1927): „România. Societatea Munţii Coţi a demobilizaţilor Grade Inferioare Piteşti. In memoria eroilor morţi în Războiul pentru întregirea neamului 1916-1918”. Donaţie publică pentru Poarta Eroilor (1926), sume colectate anterior în scopul ridicării Monumentului Eroilor din Piteşti. Importante atestări documentare: Centrul de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice, Piteşti 620. Memento (2008); Tărâmul tăcerii. Cimitirul Sfântul Gheorghe Piteşti (2008). Diverse implicări comunitare. (G.I.N.).

 

SOCIETATEA MUZICALĂ ROMÂNĂ DORUL DIN PITEŞTI (1904-1914). Asociaţie culturală, proiecte privind: înfiinţarea unui cor laic; promovarea repertoriul autohton; organizarea de concerte şi serbări populare; donaţii comunitare; cu aşezămintele ecleziastice locale; diverse iniţiative patriotice. Succesiv: Societatea Muzicală Română Dorul (1904-1909), fondator, Teodor Băjenaru (v.); Societatea Corală Română Dorul (1909-1910), preşedinte şi dirijor, Teodor Băjenaru, sediul, Sala Secărescu, Piteşti, patroni spirituali, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena; Societatea Lirică şi Literară Dorul Carpaţilor (1910 – 1912); Societatea Culturală Muzicală Armonia (1912-1914), preşedinte şi dirijor, Constantin Albu (v.), sală de repetiţii, Liceul Ion C. Brătianu, Piteşti. Interferenţe permanente cu activitatea corului Catedralei Sfântul Gheorghe, din reşedinţa Argeşului. Activitate agreată de Primăria şi Consiliul Urban Piteşti. Suport documentar: Arhivele Statului, Filiala Argeş. Consemnări Silvestru Voinescu (v.), relatări în presa vremii, alte atestări comunitare. (L.I.P.).

 

SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE CRUCE ROŞIE DIN ROMÂNIA – COMITETUL REGIONAL/JUDEŢEAN ARGEŞ (1950~). Organizaţie tradiţională cu caracter umanitar, activitate obştească, existentă la Bucureşti, din 4/16 iunie1876. Diverse structuri asociative temporare locale. Iniţiative distincte pentru colectarea unor ajutoare materiale şi financiare, acordate militarilor participanţi la: Războiul de Independenţă (1877-1878), Al Doilea Război Balcanic (1913), conflagraţiile mondiale (1916-1918; 1941-1945); voluntariat: ambulanţe, triaje de campanie, spitale urbane sau rurale, aziluri de bătrâni, orfelinate. Reorganizare legislativă după 1950: foruri cu activitate permanentă la nivelul regiunii/judeţului Argeş, aşezărilor urbane şi rurale, şcolilor, institutelor publice, întreprinderilor. Implicări comunitare privind întrajutorarea socială; diminuarea efectelor incendiilor, cutremurelor, inundaţiilor, altor fenomene naturale; donarea de sânge sau organe pentru salvarea celor aflaţi în dificultate; cursuri de prim-ajutor. Colaborare constantă: factori administrativi, unităţi sanitare şi militare, cluburi sportive. Preşedinţi cunoscuţi: Florian Popescu (v.), Ionel Dicu, Dumitra Smarandache (v.); secretari executivi Sever Ganci, Doina Popescu (v.). Diverse atestări documentare. (C.G.C.).

 

SOCIETATEA NAŢIONALĂ PENTRU EDUCAŢIUNEA CETĂŢENEASCĂ – SECŢIUNEA ARGEŞ (1916-1919). Asociaţie obştească, iniţiată de Biserica Ortodoxă, sedii centrale, Bucureşti şi Iaşi. Obiectiv primordial: instruirea civică a locuitorilor spre a deveni buni români, slujitori ai patriei. Preluarea experienţei în domeniu, oferită de Suedia şi Marea Britanie. La Piteşti, structură distinctă, coordonată de Episcopia Argeşului, înalt ierarh, Calist Ialomiţeanul (v.); membri fondatori: Ioan Panţurescu (iconom stavrofor), Grigore Teodorescu (v.), Petre Petrescu (v.), Ioan Cuţui (v.), alte persoane importante ale timpului. Preocupări asemănătoare la Muscel. Diverse atestări documentare. (S.P.P.).

 

SOCIETATEA PENTRU ÎNVĂŢĂTURA POPORULUI ROMÂN  - FILIALA ARGEŞ (1866 - ?). Asociaţie cu caracter didactic şi educativ, înfiinţată la Bucureşti. Fondatori: Petrache Poenaru (v.), Ion Heliade Rădulescu, Grigore Rosetti, Vasile Alexandrescu Urechia, Alexandru Papiu Ilarian, Petre Grădişteanu, Constantin Exarcu, George Sion. Priorităţi: urmărirea aplicării prevederilor Legii din 1864; asigurarea accesului tuturor copiilor ţării la instruire; înfiinţarea de şcoli normale pentru pregătirea învăţătorilor; elaborarea de manuale; cunoaşterea experienţei europene în domeniu. Filiale judeţene la: Piteşti (Argeş) şi Câmpulung (Muscel). Demersuri privind transferarea Şcolii Normale din Bucureşti (cu activitate de la 22 noiembrie 1867), în oraşul Câmpulung (1896). Ulterior, şcoală normală şi la Piteşti. Numeroase generaţii de învăţători, cu activitate prioritară în mediul rural. Diverse atestări documentare. (I.M.D.).

 

SOCIETATEA PENTRU RĂSPÂNDIREA ŞTIINŢEI ŞI CULTURII – FILIALA ARGEŞ (1950-1968). Structură obştească, înfiinţată conform Decretului Marii Adunări Naţionale a Republici Populare Române din 25 iunie 1949. Activitate distinctă, la nivelul localităţilor urbane şi rurale, pentru transmiterea, în rândurile cetăţenilor, a cunoştinţelor de factură enciclopedică. Ilustrarea tradiţiilor autohtone sau continentale în domeniu, prezentarea noutăţilor convergente, stimularea cercetării fundamentale şi aplicative, întâlniri cu personalităţi ale timpului, simpozioane, conferinţe, dezbateri, alte reuniuni tematice. Filiala Argeş, sediu distinct, clădirea Palatului Culturii, Piteşti. Secretari executivi cunoscuţi: Nicolae Mateescu, Iulian Ilie Rizea (v.), Ion Ciobanu (v.), Gheorghe Diaconu. Pentru etapa 1968-1989: Comisie specializată a Comitetului Judeţean de Cultură şi Educaţie Socialistă Argeş. Implicări comunitare permanente. Diverse atestări documentare. (C.C.C.).

 

SOCIETATEA SETCAR SA (1991-2014). Unitate industrială pe acţiuni, producător privat, seturi motor, piese de schimb, alte repere pentru autoturisme şi tractoare de fabricaţie românească. Locaţie: comuna Bascov, Argeş. Directori generali (succesiv): Florin Chiriac, Liviu Turbatu, Gheorghe Anghel (acţionar majoritar, 2000). Capital integral privat autohton. Iniţial, 160 de acţionari fondatori. Capital social: 120.000 Euro; valoare totală estimată a societăţii: 525 000 Euro. Patrimoniu productiv propriu, 130 de angajaţi, 2000 mp suprafaţă construită. Secţii/ateliere importante: turnare cămăşi, prelucrare cămăşi, prelucrare pistoane montaj. Import segmente: Bulgaria, Franţa, Germania. Calitate autorizată în conformitate cu ISO 9001: 2000. preocupări pentru creşterea productivităţii. Desfacere proprie şi în parteneriat cu alţi agenţi de piaţă. Activitate profitabilă. Diverse implicări comunitare. (M.T.D.).

 

SOCIETATEA SPORTIVĂ SĂGEATA, PITEŞTI (1924-1940). Grupare constituită din practicanţi şi susţinători ai domeniului, sediul în reşedinţa Argeşului. Iniţial, echipa de fotbal Săgeata (1921). Hotărârea adunării generale, comunicată conducerii judeţului (29 mai 1924), prefect, Honoriu Bănescu (v.), aprobare superioară, Ministerul de Interne, Bucureşti (24 iulie 1924), titularul portofoliului, Ion I. C. Brătianu (v.). Suport material (22 iunie 1925): terenuri pentru fotbal şi tenis (8 125 m2), platoul pădurii Trivale (proprietatea comunei urbane, anterior, locul bâlciului organizat la sărbătorile pascale), bază sportivă publică, statut oficial, noutate absolută în Piteşti, primar, Marin V. Popescu (v.). Consemnări distincte: Anuarul oraşului Piteşti, Curtea de Argeş şi al judeţului Argeş (1925); Istoria municipiului Piteşti (1988). Alte cluburi cu profil asemănător, existente, la Piteşti, în etapa interbelică: Venus (1924), filială a celui din Capitală; Tricolorul (1924); Sporting (1926); Muncitorii (1928); Negru Vodă (1930). Campionat districtual polisportiv. Diverse atestări documentare. (N.M.I.).      

 

SOCIETATEA TURIŞTILOR DIN ROMÂNIA – FILIALA MUSCEL (1903-1931). Asociaţie de drumeţie montană, fondatori cunoscuţi: Vasile Golescu (v.), Gabriel Dimitriu (v.), Ion Nicolaescu-Bugheanu (v.), Aurel Velculescu. Atestare documentară, publicaţiile locale: Voinţa Muscelului (1903); Prietenul nostru (1911). Preocupări ştiinţifice, sportive, pentru protecţia mediului şi practicarea activităţilor de agrement. Contribuţii directe la amenajarea cabanei Radu Negru, din Grind (1750 m altitudine), Masivul Piatra Craiului (1906). Fuziune cu Turing Clubul României (1931). Structuri ulterioare: Asociaţia Drumeţilor din Munţii Înalţi ai României, Bucureşti (1929), Filiala Muscel (1934); Asociaţia Turismului Popular (1948); Salvamont Argeş (1969); Clubul de Drumeţie Montană Argeş  (1974). Diverse implicări civice. Consemnări în presa timpului, lucrări de sinteză, volume istorice. (I.T.B.).

 

SOCIETATEA VETERANILOR GRADE INFERIOARE COROANA DE OŢEL, PITEŞTI (Sfârşitul secolului XIX – Începutul secolului XX). Organizaţie obştească, iniţiată de participanţii la Războiul pentru Independenţa României (1877-1878), preşedinte, Gheorghe Drăghescu (v.), membru fondator, Societatea Funcţionarilor Comerciali şi Meseriaşi, Piteşti (3 decembrie 1903). Reuniuni evocatoare, articole de presă, slujbe religioase, acţiuni caritabile. Distinct: preocupare privind ridicarea, la Piteşti, a unui monument piramidal în onoarea eroilor căzuţi pe câmpiile Bulgariei, solicitare aprobată de Consiliul Urban (20 iunie 1905). Punerea pietrei fundamentale: duminică, 1 octombrie 1906, primar, Alexandru M. Vestinian (v.), intersecţia Bulevardul Elisabeta – Calea Craiovei. Finalizare în 1907. Demersuri specifice la Câmpulung, Muscel. Astăzi, Monumentul Independenţei, din strada Griviţei. Consemnări în: Istoria municipiului Piteşti (1988); Istoria Primăriei Piteşti (1996). Alte atestări documentare. (I.T.B.).

 

SOCOL DIN CORNĂŢENI  (Secolul XVII). Mare boier muscelean, demnitar medieval. Ispravnic de Câmpulung (1635-1640), primul titular al acestei funcţii urbane, atestat documentar prin Porunca voievodului Matei Basarab (v.). Coordonarea reabilitării Bisericii Domneşti din localitate (1635-1636); rezolvarea unor pricini funciare rurale; diverse demersuri administrative şi judecătoreşti. Contribuţii la dezvoltarea societăţii româneşti în feudalitatea clasică. (S.I.C.).

 

SOCOLESCU, Ioan/Ion N. (Piteşti, Argeş, 1779 - ?). Mare proprietar urban şi rural, demnitar medieval, stolnic, donator comunitar. Întinse  suprafeţe de teren, clădiri, alte bunuri cu valoare deosebită, localităţi din Argeş. Slujitor al Curţii Domneşti de la Bucureşti. Han şi alte clădiri folosite pentru spital militar pe timpul ocupaţiei ţariste, în urma războiului cu Imperiul Otoman, finalizat prin Tratatul de Pace de la Adrianopol (1829). Nominalizat în Arhondologie/Condica rangurilor boiereşti (1829), document dezavuat şi ars de revoluţionarii de la 1848 din Ţara Românească. Prăvălii şi case la Piteşti, două moşii, 8 000 lei venit anual. Acordarea unui han în scopul organizării spitalului ostăşesc, iniţiativă acceptată prin porunca Divanului Săvârşitor al Valahiei (9 decembrie 1829). Susţinător al învăţământului autohton în limba română, contribuţii directe la deschiderea Şcolii Naţionale din Piteşti (5 februarie 1833), folosirea caselor proprii pentru activităţi didactice temporare (30 ianuarie-16 noiembrie 1837). Membru fondator, Comitetul de Inspecţie al Şcoalelor din Argeş (1837), colaborator apropiat al lui Constantin/Dincă Brătianu (v.). Importante atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume.  (S.I.C.).

 

SOCOLESCU, Nicolae (1804 - ?). Proprietar urban şi rural din Argeş, ofiţer. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti (Vopseaua Galbenă). Căpitan în oştirea domnească, judecător, Tribunalul Judeţului Argeş. Nominalizat în Catagrafia oraşului Piteşti din 1838, origine autohtonă, titlu de boier, avere puţină, slugi ţigani. Diverse atestări documentare antume sau postume. (S.I.C.).

 

SOCOLESCU, Teodor (A doua jumătate a secolului XIX – Începutul secolului XX). Mare proprietar urban şi rural, filantrop. Suprafeţe agrare, imobile, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti şi Bradu, Argeş, distinct, moşia Socoleasca, Geamăna. Donatorul unui teren (19 septembrie 1890), însumând 2 000 de stânjeni pătraţi, pentru edificarea clădirilor şcolii şi primăriei din localitatea invocată. Autentificare, Tribunalul Judeţului Argeş (1890). Implicări frecvente în realizarea proiectelor         g timpului. Consemnări monografice, alte aprecieri comunitare antume şi postume. (G.D.Ş.).

 

SOFRON, Emil (n. Borca, Neamţ, 19 septembrie 1946). Inginer, profesor universitar, electronică, inovator. Integrat preocupărilor argeşene din 1991. Şcoala Medie/Liceul Mihail Sadoveanu, Borca (1964), Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, Bucureşti (1969). Doctorat, ştiinţe tehnice, Bucureşti (1977). Activitate didactică şi de cercetare: Institutul Politehnic, Bucureşti (1969-1991), Universitatea din Piteşti (1991~), şef Catedra Electronică şi Calculatoare . Profesor universitar din 1994. Conducător de doctorat (1996). Volume importante: Dispozitive optoelectronice cu cristale lichide (1976); Contribuţii la implementarea testării senzoriale pentru terminalele telefonice şi de date (1984). Numeroase studii, articole, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Invenţii, inovaţii, granturi/ contracte de cercetare agreate de Ministerul Apărarii Naţionale, structurile Uniunii Europene, Alianţa Nord-Atlantică, expert evaluator. Documentări continentale. Contribuţii directe la: implementarea sistemului Internet, înfiinţarea laboratoarelor specializate şi a facultăţii de profil, acreditarea Centrului de Cercetare, Modelarea şi Simularea Proceselor şi Sistemelor, iniţierea unor manifestări prestigioase, Universitatea din Piteşti. Membru, diverse foruri şi asociaţii profesionale în domeniu. Premiul Traian Vuia al Academiei Române (1984), alte recunoaşteri publice. (M.C.S.).

 

SOLACOGLU, Ecaterina C. (Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localitatea  Verneşti, plasa Argeş, expropriate, parţial, prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

SOLIDARITATEA (1924~1930). Publicaţie lunară, editată la Piteşti, Argeş, Tipografia Artistica, Petrache Mitu (v.). Două serii: 1. 1924-1925, primul număr, 1 decembrie 1924, subintitulat Revista Societăţii Corpului Didactic Primar din Judeţul Argeş. Colaboratori permanenţi: Ilie Alboteanu, Gheorghe Marinescu Trubaduru, Onorina Oprescu, Florea Popescu, Gheorghe Teodorescu, Dumitru Udrescu (v.); 2. 1928~1930, primul număr, ianuarie 1928, subintitulat Revistă culturală şi pedagogică pentru preoţi, învăţători şi popor, redactor, Dumitru Udrescu. Supliment: Mioriţa. Culturală şi socială. Colaboratori permanenţi: Theodor Anghel, Vasile Băncilă, Tatiana Bobancu (v.), Mihail Lungianu (v.), Ion Mihalache (v.), Mihail Nanu, Ioan Gh. Nicolaescu (v.), Ioan I. Răuţescu (v.), Nicolae Gh. Teodorescu (v.). Texte din Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu. Imprimare: Tipografia Artistica, Piteşti, patron Petrache Mitu (v.). Articole didactice şi religioase, proiecte de lecţii, literatură, folclor, apeluri, informaţii pe diverse teme. (I.I.B.).

 

SOLOMON, Constantin (Secolul XIX). Mare proprietar urban şi rural, înalt funcţionar de stat. Administrator al judeţului Argeş, în perioada Unirii Principatelor Române (1859). Orientare liberală. Iniţiative distincte: sărbătorirea, în Piteşti, a deschiderii lucrărilor Adunării Elective din Bucureşti (22 ianuarie 1859); pregătirea vizitei domnului Alexandru Ioan Cuza (iunie 1859) şi a doamnei Elena Cuza (octombrie 1863) în Argeş; aprobarea programului înfiinţării (1860) şi reorganizării (1861) serviciilor  diligenţei spre Bucureşti, Craiova (Dolj), Câmpulung (Muscel); înfiinţarea de şcoli. Diverse atestări documentare. Aprecieri publice. (I.T.B.).

 

SOLOMON, Ion N. (n. Slobozia, Stoeneşti, Muscel, 16 februarie 1933). Profesor, gradul I, biologie, manager. Şcoala Medie Nr. 1/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Argeş (1952), Institutul Pedagogic, Bucureşti (1954), Universitatea Constantin I. Parhon, Bucureşti (1956). Activitate didactică permanentă la Câmpulung: Şcoala Medie Nr. 1/Liceul/Colegiul Dinicu Golescu (1954-1995); director adjunct (1958-1963, 1969-1974, 1990-1995); director (1974-1982, 1985-1990), coordonator, unităţile de învăţământ din Câmpulung (1978-1980). Volum important: Monografia Liceului Dinicu Golescu, Câmpulung (1994, în colaborare). Articole, studii, analize, rapoarte, interviuri, reuniuni tematice naţionale. Contribuţii importante la: edificarea sălii de sport; extinderea bazei materiale a liceului; dotarea laboratoarelor, cabinetelor, atelierelor; stimularea preocupărilor ştiinţifice ale profesorilor şi elevilor; organizarea olimpiadelor locale, judeţene, republicane. Membru, diverse foruri specializate în domeniu, alte aprecieri publice. (G.G.S.).

 

SORESCU, Constantin T. (Dobrogostea, Merişani, Argeş, 12 decembrie 1930 – Piteşti, Argeş, 5 iulie 2008). Solist vocal, muzică populară românească, animator cultural, formator de talente, publicist. Liceul comercial Nicolae Kretzulescu, Bucureşti (1950), Şcoala de Ofiţeri, Alba Iulia (1953), Şcoala Populară de Artă, Piteşti. Funcţionar, Primăria Merişani (1953-1958); inspector, Secţia Învăţământ – Cultură, Raionul Piteşti (1958-1965); metodist, Consiliul Regional al Sindicatelor Argeş (1965-1990). Colaborări constante: Orchestra Doina Argeşului, Piteşti; Ansamblul Periniţa, Bucureşti; Radio Bucureşti; Televiziunea Română. Spectacole, recepţii oficiale, turnee artistice externe, premii naţionale. Discografie. Piese de referinţă: Argeşel pe malul tău; Omule cu caii buni; Draga neichii mândruliţă; Ilenuţa mea; Pe culmiţa din Brădet. Fondator, mentor dirijor, numeroase tarafuri, orchestre, ansambluri folclorice, grupuri vocale în unităţi productive, cluburi muncitoreşti, case de cultură, cămine culturale din Argeş. Mai cunoscute: Chindia, Ciuleandra, Mărţişorul, Mioriţa, Plaiuri argeşene. Iniţiator, Festivalul-Concurs de Folclor Argeşule, plai de dor (1970-1990). Volume importante (culegeri, consemnări memoriale: Cântecele mele, salbă de mărgele (1974); Cânt de dragul ţării mele (1976); Romanţa amintirilor (2001, 2005). Membru, diverse asociaţii profesionale în domeniu, alte aprecieri comunitare, antume şi postume. (L.I.P.).

 

SORESCU, Maria I. (Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localitatea  Izvoru de Sus, plasa Teleorman, expropriate, parţial, prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

SORESCU, Dumitru Romulus A. (Piteşti, Argeş, 22 octombrie 1927 – Piteşti, Argeş, 21 septembre 2011). Profesor gradul I, geografie, editor, publicist. Liceul Ion C. Brătianu, Piteşti (1945), Universitatea din Cluj (1951). Doctorat, geografie, Bucureşti. Documentări externe continentale (1980). Activitate didactică permanentă: Liceul Andrei Şaguna, Braşov (1951-1960); Liceul/Colegiul Zinca Golescu, Piteşti (1960-1980); Liceul Industrial Nr. 8, Piteşti (1980-1990). Volume importante: Geografia judeţului Argeş (1962); Metodica predării geografiei în şcoală (1968, în colaborare). Numeroase studii, articole, interviuri, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Colegii de redacţie, revistele: Sânziana, Argeş, Tribuna şcolii argeşene (Piteşti), Buletinul Societăţii Naţionale de Geografie (Bucureşti). Pasionat de turism: colaborări constante cu instituţii specializate în domeniu; formator de opinie; iniţiator al cursurilor populare Atlas geografic, Note de călătorie, Monumente ale naturii (Palatul Culturii, Piteşti). Implicări în viaţa Cetăţii. Diverse aprecieri publice antume şi postume. (I.S.B.).

 

SORESCU, Sofia (n. Călineşti, Muscel, 18 aprilie 1931). Cadru didactic universitar, psihologie, manager. Liceul de Fete Nr. 2/Colegiul Zinca Golescu, Piteşti, Argeş (1951), Universitatea din Bucureşti (1955). Doctorat, psihologie, Bucureşti (1971). Activitate specializată: Institutul de Ştiinţe Pedagogice, Bucureşti (1955-1958); şcoli din Piteşti (1958-1963); Institutul Pedagogic/Institutul de Învăţământ Superior/Universitatea din Piteşti (1963-1986), directoare, Cabinetul Pedagogic (1968-1970), prorector (1972-1981), şefă de catedră (1985-1986). Conclucrări ulterioare. Volume importante: Probleme de psihologie, pedagogie şi defectologie (1957); Psihologia copilului (1972); Psihologia sportului (1974); Psihologia şcolară (1975); Psihologia şcolară pentru viitorii profesori (1981, în colaborare). Numeroase studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membră, diverse foruri ştiinţifice şi obşteşti în domeniu. Contribuţii la dezvoltarea  învăţământului superior din Piteşti. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice. (M.C.S.).

 

SPICUL (1929~1931). Publicaţie lunară, apărută, cu intermitenţe, la Piteşti, Argeş. Primul număr: decembrie 1929, subintitulat Ziar agricol cultural şi social. Director: Aurel Gluckus. Conţinut adecvat programului enunţat, profil enciclopedic. Preocupări distincte pentru: viaţa politică, lumea satelor, ateneele populare, creaţia artistică, starea comerţului, destinul Europei. Informaţii, analize, comentarii, eseuri, medalioane. Colaboratori permanenţi: Gheorghe Botta, Nicu Galloni, Constantin I. Popescu (v.), Gogu Rădulescu. Imprimare, Tipografia Liga Poporului, Piteşti, patron Ioan I. Iotta (v.). Implicări în viaţa comunităţii. (I.I.B.).

 

SPINEI, Nicolae N. (Dezghingeni, Tighina, Basarabia, 3 octombrie 1921- Piteşti, Argeş, 14 august 2003). Profesor gradul I, limba şi literatura română, publicist, om de cultură. Stabilit in Piteşti din 1946. Liceul Teoretic, Aiud, Alba (1940), Facultatea de Litere şi Filosofie, Bucureşti (1940), Bucureşti (1946). Activitate didactică permanentă, liceele/colegiile Vlaicu Vodă, Curtea de Argeş; Nicolae Bălcescu/Ion C. Brătianu, Piteşti; Zinca Golescu, Piteşti (1946-1988). Membru fondator, Asociaţia Pro Basarabia şi Bucovina, preşedinte, Filiala Piteşti (1991-2003). Participant la Podul de Flori peste Prut (1992), expozeu, Parlamentul din Chişinău, Republica Moldova. Volume importante: Lumea cea gândită a lui Eminescu (1995); Lumea cea gîndită a pământenilor (1995); Hamlet şi Eminescu (2000). Colaborări, revistele: Argeş, Junimea, Tribuna şcolii argeşene (Piteşti); Buletinul Societăţii de Ştiinţe Filologice (Bucureşti). Numeroase studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Oratorie. Contribuţi directe la organizarea Muzeului Şcolar şi Cabinetului Literar, Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti. Diverse implicări comunitare. Aprecieri  publice antume şi postume. (C.M.V.).

 

SPIRESCU (Secolul XIX~). Familie tradiţională din Mioarele, Muscel. Proprietari funciari, jurişti, cadre didactice, militari. Mai cunoscuţi: Ion S. (Mioarele Muscel, 1846-Bucureşti, 1901); studii liceale şi universitare în Bucureşti; doctorat, ştiinţe juridice, Paris, Franţa; procuror general al României; volum important: Istoria dreptului românesc; Bucur S. (Mioarele, Muscel, 1856 - ?); Facultatea de Matematică, Bucureşti; activitate permanentă, Liceul din Ploieşti, Prahova (profesor, director); autor de manuale (matematică şi geometrie); Gheorghe S. (Mioarele, Muscel, 1862-Bucureşti, 1933); ofiţer de carieră, infanterie, general de divizie; combatant, Primul Război Mondial (1926-1918), fronturile din Transilvania, Dobrogea, Moldova, comandant de regiment. Implicări permanente în viaţa comunităţii. Valoroase aprecieri publice antume şi postume. (F.C.P.).

 

SPIROIU, Constantin C. (Câmpulung, Muscel, 16 martie 1847 - ?). Ofiţer de carieră, infanterie, general, parlamentar. Şcoli militare în Bucureşti. Combatant, Războiul de Independenţă (1877-1878), sublocotenent, remarcat în luptele de la sudul Dunării, rănit pe timpul asaltului asupra redutei Rahova, Bulgaria (7 noiembrie 1877), declanşat împotriva trupelor otomane. Funcţii de comandă, regimentele (selectiv): 4 Dorobanţi Ploieşti, Prahova (1875-1877), 4 Dorobanţi Argeş, Piteşti (1877-1880; 1892-1897); 30 Muscel, Câmpulung (1880-1882); 28 Negru Vodă, Piteşti, Argeş (1898-1910, comandant, 1904-1910). Deputat de Argeş, Colegiul II, ales la scrutinul din 1913. Contribuţii la consolidarea statutului european al Armatei Române. Preocupat de topografie, lucrare identificată: Carte de hotărnicie a proprietăţii Dobroşeşti, situată în comuna Tărtăşeşti, plasa Snagov, judeţul Ilfov...  (1900). General de brigadă (1910). Ordine şi medalii autohtone, alte aprecieri publice antume sau postume. (G.I.N.).

 

SPIROIU, Mihail M. (Piteşti, Argeş, 14 august 1884 - ?). Ofiţer de carieră, artilerie, general. Şcoala Superioară de Război, Bucureşti. Combatant: Campania Balcanică din 1913 (locotenent); Primul Război Mondial (1916-1918), Frontul din Moldova, remarcat în luptele de la Mărăşti, Vrancea (maior). Comandant: regimente de artilerie; Divizia 10 Infanterie. Activitate didactică, Şcoala Superioară de Război, Bucureşti, titular, cursurile Istorie militară, Tactica artileriei. Studii, analize, rapoarte, planuri operaţionale, documente de stat-major. General de brigadă (1934). Ordine şi medalii române şi ruse, alte aprecieri publice antume sau postume. (G.I.N.).

 

SPIROIU, Niculae C. (n. Bucureşti, 6 iulie 1936). Ofiţer de carieră, tancuri şi auto, general, demnitar. Familie tradiţională din Budişteni, Leordeni, Muscel. Liceul Mihai Viteazul, Bucureşti (1957), Şcoala de Ofiţeri Tancuri şi Auto, Piteşti, Argeş (1960), Academia Tehnică Militară, Bucureşti (1971, inginer), Colegiul Superior de Stat Major, Bucureşti (1984). Activitate specializată în Capitală: cercetător ştiinţific (1970-1981); şef secţie, Comandamentul Infanterie şi tancuri (1981-1990); şef, Direcţia Tehnică Tancuri şi Auto (1990); secretar de stat, Ministerul Apărării Naţionale (1990-1991), ministru (1991-1994); ministru-consilier, Misiunea României la Organizaţia Naţiunilor Unite (1994-2000). Responsabilităţi reprezentative: consilier principal, Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului (2001-2002); înalt comisar, Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului (2002-2004); director executiv, Casa NATO, Bucureşti (2005). Volume importante: Autovehicule în Armata Română (1991); Revoluţii industriale şi potenţial militar al statelor (1995). Numeroase studii, articole, referate, comunicări, reuniuni tematice interne şi internaţionale. Membru, diverse foruri autohtone sau continentale în domeniu. General – maior (1989), general-colonel (1998), general de armată (2000). Implicări în finalizarea mai multor proiecte pentru Argeş-Muscel. Aprecieri publice. (G.I.N.).

 

SPITALUL DE CAMPANIE 59 DIN PITEŞTI (1916-1917). Unitate medicală specializată, activitate temporară, integrată sistemului sanitar militar din perioada participării României la primul război mondial (1916-1918). Realocare după evacuarea reşedinţei Argeşului (14/27  noiembrie 1916): Iveşti, judeţul Tecuci, astăzi, Galaţi (noiembrie - decembrie 1916); Iaşi (decembrie 1916 – noiembrie 1917). Pasager, la Piteşti, inclusiv spitalele: 57 (incinta Spitalului Urban); 58 (Cruce Roşie); 64 (campanie); 227 (Campanie). Contribuţii la îngrijirea răniţilor aduşi de pe fronturile din Transilvania, Dobrogea, Moldova. Suport documentar: Raportul Prefecturii Argeş (4 aprilie 1920), pentru Ministerul de Interne, Bucureşti, detalii solicitate profesorului Constantin Mihăilescu, Şcoala Normală Piteşti, administratorul spitalelor amintite. Alte consemnări importante ale vremii. (C.G.C.).

 

SPITALUL DE GERIATRIE ŞI BOLI CRONICE CONSTANTIN BĂLĂCEANU-STOLNICI/SPITALUL MUNCITORESC, ŞTEFĂNEŞTI (1957~). Instituţie medicală importantă pentru Argeş-Muscel. Succesiv: spital muncitoresc (1957 – 1968), investiţie de stat, aferent Uzinei de Piese Auto Vasile Tudose/Întreprinderea de Autoturisme Colibaşi/Mioveni,  capacitate, 126 de paturi; secţiile: interne, chirurgie, obstetrică – ginecologie, pediatrie; laborator, farmacie, policlinică; spital periurban municipiului Piteşti (1968–1996), subordonat forurilor judeţene de resort, adaptări manageriale; spital cu profil distinct (1996~), compartimentări specifice: geriatrie, tratarea senilităţii,  recuperare fizică, bolnavi cronici, maladii de lungă durată, patologii particulare, esoterice şi exoterice, îngrijiri paleative. Reabilitare şi dotări adecvate (1996), fonduri bugetare sau din alte surse financiare. Denumirea  actuală, din 2006. Colaborări profesionale autohtone, exprimări externe, reuniuni tematice. Directori cu activitate îndelungată (medici): Ion Hortopan (v.), Roland  Anceanu (v.), Marinela Necula. Diverse atestări  documentare. Implicări comunitare permanente. (C.G.C.).

 

SPITALUL DE PEDIATRIE, PITEŞTI  (1984~). Instituţie medicală specializată, tratarea patologiilor specifice copiilor. Anterior, secţie a Spitalului Urban, Piteşti (locaţie distinctă). Edificiu reprezentativ pentru reşedinţa Argeşului, investiţie de stat, arhitecţi, Maria Mulţescu (v.), Alexandru Mulţescu (v.); executant, Trustul de Construcţii Argeş, director, Constantin Olteanu (v.), şef şantier, Mircea Georgescu (v.), şef lot, Marin Mailat. Oficialităţi: Ion Sîrbu (v.), Constantin Zanfir,  Eugen Proca (v.), Manole Bivol (v.), Constantin Capătă (v.). Inaugurarea, 3 noiembrie 1984. Capacitate proiectată, 450 de paturi; secţiile: pediatrie (0–3 ani), preşcolari, şcolari; chirurgie – ortopedie, anestezie – terapie intensivă; cardiologie, boli metabolice, ORL, dermatologie, oftalmologie, recuperare neuromotorie. Bloc operator, laboratoare, farmacie, policlinică (16 cabinete). Redimensionare ulterioară: 270  de paturi (2012), condiţii hoteliere superioare, dotare performantă, fonduri bugetare sau din alte surse financiare. Colaborări profesionale autohtone, exprimări externe, reuniuni tematice. Şefi de secţie  cu activitate îndelungată: Jeana Osman, Crucian Hotăran (v.), Mihai Iosifescu, Ion Davidescu (v.), Gheorghe Vasilescu (Pediatrie, 0–3 ani); Steliana Dumitrescu (v.), Margareta Pănescu, Constantin Capătă (v.), Liliana Bujor (Pediatrie , 3 – 16 ani); Vasile Stan (v.), Emanoil Ionescu/v. (Chirurgie); Ion Cioroianu (Anestezie – Terapie intensivă); Luminiţa Vasilescu (Oftalmologie); Constantina Zoană (ORL); Eugenia Puiu (Distrofie); Andrian Petrescu (Radiologie);  Eugenia  Smeureanu (Centrul de sănătate mintală); Mara Manu (Farmacie); Dumitru Dicu/v. (Policlinică). Directori (medici): Constantin Capătă (fondator), Adrian Petrescu, Dumitru Dicu, Florin Trifan, Florica  Gheorghe, Vasile Stan (v.). Diverse atestări documentare. Implicări comunitare permanente. (I.T.B.).

 

SPITALUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE, CÂMPULUNG (1950~). Instituţie medicală specializată, tratarea tuberculozei. Iniţial (1945 – 1950), secţie a spitalului din localitate (20 de paturi). După 1950: unitate distinctă, locaţie proprie, imobile particulare, capacitate sporită (130 de paturi), activitate specifică în arealul Muscel. Redimensionări (2007), dotări performante, îmbunătăţirea condiţiilor hoteliere (82 de paturi), fonduri bugetare sau din alte surse financiare. Colaborări profesionale autohtone, exprimări externe, reuniuni tematice.Directori cunoscuţi (medici): Iulian Manu (v.)  Didi Constantinescu,  Mihai Diaconescu, Norica Aninoiu. Diverse  atestări documentare. Implicări comunitare permanente. (C.G.C.).

 

SPITALUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE/SPITALUL PETROLULUI, LEORDENI (1954~). Instituţie medicală specializată, tratarea tubrculozei cronice. Succesiv: spital departamental (1954–1981), investiţie de stat, unitate distinctă (150 de paturi); secţiile: interne, chirurgie;  cabinete:  ORL, stomatologie, radiologie, laborator, farmacie; spital rural (1981–1993), subordonat  forurilor sanitare ale judeţului Argeş, readaptări manageriale, capacitate, 120 de paturi: interne,  pneumonie; spital cu profil distinct (1993~), pacienti din Argeş – Muscel (110 paturi). Extindere (2008): pavilion modern (20 de paturi), dotare şi condiţii  hoteliere superioare, laboratoare,     fonduri bugetare sau din alte surse financiare. Colaborări profesionale autohtone, exprimări externe, reuniuni tematice. Directori cunoscuţi (medici): Dumitru Pufulete, Marioara Micu. Diverse atestări documentare. Implicări comunitare permanente. (C.G.C.).

 

SPITALUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE SFÂNTUL  ANDREI/SANATORIUL VALEA IAŞULUI (1940~). Instituţie medicală specializată, tratarea tubrculozei. Edificiu reprezentativ, zona de nord-vest a judeţului Argeş, arhitect Ion D. Enescu (v.). Cadru natural asemănător Elveţiei. Iniţial, sanatoriu (1940–1990), investiţie de stat, integrat reţelei distincte a Ministerului Sănătăţii, transferat, ulterior, forurilor de resort ale Argeşului. Reabilitări periodice. Actuala denumire din 2002. Capacitate,  200 de paturi, secţii pentru copii şi adulţi, dotare adecvată, fonduri bugetare sau din alte surse financiare. Colaborări profesionale autohtone, exprimări externe, reuniuni tematice. Directori cunoscuţi: Thoma Vidaef, Titus Vinereanu, Stelian Dinescu (medici), Florin Matei (manager).  Diverse   atestări documentare. Implicări comunitare permanente. (C.G.C.).

 

   SPITALUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE SFÂNTUL ILIE/SPITALUL  TBC, PITEŞTI (1951- 2011). Instituţie medicală specializată, tratarea tubrculozei, integrată  sistemului sanitar al Argeşului  Anterior: saloane separate, Secţia boli contagioase, Spitalul Urban, Piteşti (1946–1948); secţia de profil, Casa Mărtoiu, Piteşti (1948–1951). Locaţii şi gestiune proprii; clădiri particulare naţionalizate (1951–2011). Noua denumire din  1997. Dotări şi reabilitări periodice, fonduri bugetare sau din alte surse financiare. Capacitate, 150 de paturi, secţiile terapie, chirurgie pulmonară (1960–1970), laborator, dispensar radiologic. Imobile retrocedate proprietarilor. În 2012, secţie distinctă, Spitalul Judeţean de Urgenţă, Piteşti, Argeş. Colaborări profesionale autohtone, exprimări externe, reuniuni tematice. Directori cunoscuţi (medici): Cornel Ghinescu (v.), Mircea Păun, Florica Farcaş, Maria Isbăşoiu. Diverse atestări documentare. Implicări comunitare permanente. (C.G.C.).

 

SPITALUL DE PSIHIATRIE SFÂNTA MARIA/CĂMINUL DE COPII NEUROPSIHICI, VEDEA (1965~). Instituţie medicală specializată, tratarea depresiei cronice şi comportamentului individual deviant, integrată  sistemului sanitar al Argeşului. Investiţie de stat. Succesiv: cămin de copii, 150 de paturi (1965–1969); spital de neuropsihici/neuropsihiatrie, adulţi şi copii, 200 de paturi (1969–1991); spital de neuropsihiatrie adulţi (1991~). Actuala denumire din 1998, capacitate, 210 paturi, secţii de tratament, laborator, ateliere ergoterapeutice, areal natural adecvat. Reabilitări temporare, fonduri bugetare sau din alte surse financiare. Colaborări profesionale autohtone, exprimări externe, reuniuni tematice. Directori cunoscuţi (medici): Mihai Geană (v.), Constantin Radu, Dan Stavarache, Eugen Smeureanu, Florin Iacob. Diverse atestări documentare. Implicări comunitare permanente. (C.G.C.).

 

SPITALUL DE RECUPERARE, BRĂDET (1975~). Instituţie medicală specializată, tratarea deficienţelor motorii , integrată  sistemului sanitar al Argeşului. Iniţial, izvoare sulfuroase (1931), zonă naturală submontană înaltă, descriere monografică, Tatiana Bobancu (v.). Facilităţi balneoclimaterice sistematizate după 1970, efecte notabile. Edificii reprezentative pentru localitatea Brăduleţ, arhitecti: Maria Mulţescu (v.), Alexandru Mulţescu (v.). Executant, Trustul de Construcţii Argeş, director, Constantin Olteanu (v.), şef şantier, Ion Vasiliu (v.). Beneficiar, Întreprinderea Judeţeană de Gospodărie Comunală şi Locativă, Argeş, director, Radu Pieleanu (v.), inginer şef, Dumitru N. Toma (v.). Investiţie de stat. Reabilitări şi extinderi  periodice, fonduri bugetare sau din alte surse financiare. În 2012: capacitate, 200 de paturi; trei secţii, bază terapeutică, laborator, farmacie.   Colaborări profesionale autohtone, exprimări externe, reuniuni tematice. Directori cunoscuţi (medici): Constantin Arion, Doina Saraga,  Doina Neacşu. Diverse  atestări documentare. Implicări comunitare permanente. (C.G.C.).

 

SPITALUL DE ZONĂ INTERIOARĂ 116 CRUCEA ROŞIE DIN PITEŞTI (1941-1944). Unitate medicală specializată, integrată sistemului sanitar militar, din timpul participării României la al Doilea Război Mondial, Frontul de Est (1941-1944). Locaţie principală: Şcoala Normală de Învăţătoare, Piteşti, Argeş. Capacitate: 450 de paturi, din care, 100 de paturi instalate la Spitalul Ion C. Brătianu. Coordonatori, medicii: Gheorghe Pristăvescu (şef); Gheorghe Nelepcu (ajutor, căpitan în rezervă). Importante donaţii comunitare şi familiale, urbane sau rurale. Deseori, în mijlocul răniţilor, Maria/Rica Antonescu, soţia lui Ioan/Ion Antonescu (v.). Tratamente intensive pentru ameliorarea stării de sănătate a luptătorilor aduşi din teatrele de operaţiuni, recuperaţi, parţial, pentru Frontul de Vest (1944-1945). Suport documentar: fonduri arhivistice, scrieri monografice, amintiri contemporane. (C.G.C.).

 

SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ, PITEŞTI/SPITALUL JUDEŢEAN ARGEŞ (1973~). Instituţie medicală  importantă a României, profil polivalent, integrată  sistemului naţional în domeniu, subordonată ministerului de resort, Consiliului Judeţean, Diecţiei de Sănătate Publică Argeş. Investiţie de stat, edificiu reprezentativ, Piteşti – Nord. Arhitecţi, Aurel Mureşan, Mihaela Hurduc (Bucureşti); executant, Trustul de Construcţii Argeş, director, Constantin Olteanu (v.), şef şantier, Gheorghe Măndiţă (v.), şefi lot: Ion Şişcă (v.), Eugen Mazilu (v.). Inaugurare, 27 iunie 1973. Oficialităţi prezente: Ion Dincă (v.), Vasile Muşat (v.), Ion I. Ionescu (v.), Alexandru Popescu (v.), Petre Popa (v.), Elvira Niţu (v.), Emil Ştefănescu (v.). Capacitate proiectată: 780 de paturi. Secţii fundamentale: urgenţă, interne (I, II), cardiologie, obstetrică – ginecologie, neonatologie (I, II), chirurgie (I,II), gastro-enterologie, endocrinologie, urologie (locaţia principală); pediatrie, I, II (1973 – 1984), oftalmologie, neurologie, stomatologie, oncologie, contagioase (pavilioane distincte); Centrul de Sănătate Mintală, Centrul de Diagnostic şi Tratament (staţie pilot). Numeroase compartimente, bloc operator (I, II), laboratoare, farmacie, policlinici, dispensare, creşe. Reabilitări, dotări, reorganizări ulterioare, fonduri bugetare sau din alte surse financiare. Actuala denumire din 1998. Conexiuni cu: Serviciul de Ambulanţă, Centrul de Transfuzie Sanguină, Inspectoratul de Sănătate Publică, Inspectoratul pentru  Situaţii de Urgenţă, Oficiul Farmaceutic,  Colegiul Medicilor şi Farmaciştilor. Colaborări profesionale autohtone, exprimări externe, reuniuni tematice. Şefi de secţie cu activitate îndelungată: Ion Osman, Virgil Georgescu (v.), Tiberiu Stănescu (v.), Atena Tuţescu, Lucreţia Marinescu (v.),  Sorin Vasilescu (v.), Marilena Miulescu, Florian Ionescu, Gheorghiţa Dumitru (Interne); Corneliu Naie (v.), Sorin Marinescu (v.) (Cardiologie);  Eugen Sopon, Adriana Toma (v.) (Endocrinologie); Nicolae Lambă (v.),Constantin Preda, Alexandru Matrozi (v.), Gheorghe Mateescu (v.),Viola Popescu (v.), Maria Georgescu (Contagioase); Decebal Moţoescu (v.), Codruţa Marinescu (Dermatologie-Venerologie); Daniel Popescu (v.), Eugenia Stanciu, Marian Stanciu (Psihiatrie – Neurologie); Ileana Bâldea, Rodica Vişoiu, Lizica Lăzărescu (Oftalmologie); Cleopatra Călin, Ştefania Bucur (Oncologie); Victor Mărtoiu (v.), Liviu Zburlan, Gheorghe Şerban (v.), Constantin Olteanu, Mircea Botez, Teoctist Băjenaru (v.), Mihai Toma, Mihai Popescu (Chirurgie – Neurochirurgie); Mihai Dumitru (v.), Florin Băjan (Urologie); Lucian Stan, Moise Ciopleaşi (ORL); Gabriel Copceag/v. (Ortopedie); Octavian Antonovici (v.), Ecaterina Negulescu, Constantin Păuna, Constantin Ghica, Ion Guină (v.), Nicolae Pica, Silviu Ştefănescu, Polixenia Grigorescu, Nicoleta Dănilă, Mihaela Vintilă (Maternitate – Neonatologie); Virgil Andronescu (v.), Jana Osman, Constantin Capătă/v. (Pediatrie); Ion Tufeanu, Constantin Păun/v. (Anestezie – Terapie Intensivă); Victoria Irimia/v. (Laborator Sănătate Mintală);   Ilie Stanciu/v. (Balneo – Fizio - Terapie); Mara  Vasiliu, Traian Dumitrescu Negru (v.),Viorica Petri, Viola Patov (Laborator clinic – Hemodializă);  Ion Marinescu, Mihai  Enăchescu, Simona Botez (Radiologie); Cezar Gămulescu, Doina Trandafir, Dan Constantin Manu (v.), Constantin Solomonescu,  Mihai Man (v.), Aurelia Firică (Medicină  Legală – Anatomie Patologică); Ion Amzică, Margareta Andrei, Doina Zugravu (Farmacie). Directori cunoscuţi: Victor Mărtoiu, Virgil Georgescu, Constantin Păun, Marilena Miulescu, Sorin Vasilescu. Diverse  atestări documentare. Implicări comunitare permanente. (C.G.C.).

 

SPITALUL MILITAR DE URGENŢĂ  ION JIANU/SPITALUL MILITAR, PITEŞTI (1881~). Instituţie medicală  departamentală, profil polivalent, integrată  sistemului naţional în domeniu, subordonată forurilor centrale specializate. Iniţial, servicii destinate ofiţerilor i trupei diviziilor: 2 Română (1881-1889); 3 Infanterie Română (1889 – 1946). Succesiv: 22 de paturi (1881), 75 de paturi  (1924),140 de paturi (1952). Locaţie comună cu Spitalul Urban, Piteşti, Argeş (1886 -1889 ); 1893 – 1911); transferat, temporar, la Târgovişte, Dâmboviţa (1889-1893). Sediu propriu (1911). Noul edificiu, Piteşti – Nord, inaugurare, 15 aprilie 1934. Reabilitări, extinderi, reorganizări ulterioare (1952, 1956, 1980, 2000). Actuala denumire, din 2001. În 2014: capacitate, 140 de paturi, secţiile/compartimentele: interne (Victor Linban, Gheorghe Tudor), cardiologie (Dan Giurgiu, Viorel Stanciu), chirurgie (Victor Târcoveanu, Laurenţiu Cornel Radu, Alina Gomoi), oftalmologie (Emil Medeleţ, Emanoil Diaconu), endocrinologie (Camelia Dragnea), ORL (Iosif Leucian, Ileana Petrescu), urologie, laboratoare (Constantin Niţu, Genţiana Rusu), neuro-psihiatrie (Ştefan Leustian, Florin Aurel Petria, Corina Stroe), radiologie (Acsente Viişoreanu, Nicolae Riciu), stomatologie, farmacie, policlinică. Misiuni distincte pe durata participării României la războaiele mondiale (1916–1918; 1941–1945). Sărbătorirea Centenarului: 10 – 12 septembrie 1981. Colaborări profesionale autohtone, exprimări externe, reuniuni tematice. Comandanţi cu activitate mai îndelungată: Alexandru Rădulescu (fondator, farmacist); Gheorghe Dianu; Gheorghe Pristăvescu; Virgiliu Negoescu; Gheorghe Bobocescu; Mihail Stăncescu; Ion Jianu (eponimie); Gheorghe Enăchescu; Emanuil Ştefănescu; Gheorghe Târcoveanu; Cristea Neculescu; Gheorghe Petca; Acsente Viişoreanu (v.); Bogdan Stănescu; Alexandru Stroe; Radu Belu; Laurenţiu Cornel Radu; Alexandru Gigel Guiţă (medici ofiţeri). Importante atestări documentare. Evocări oficiale: Centenar (1881-1981); 125 de ani (1881-2006). Implicări comunitare permanente. (C.G.C.).

 

SPITALUL MUNICIPAL/SPITALUL MIXT, CÂMPULUNG (1871~). Instituţie medicală  importantă a Muscelului,  profil polivalent, subordonată forurilor administrative locale. Anterior: aşezământ venerian (1844 – 1871), capacitate, 15 paturi. Decizia Comitetului de Supraveghere a Sănătăţii (1869), privind cumpărarea imobilului pentru un spital mixt, Casele Gheorghe Ghermănescu (28 de paturi), deschidere publică (1871). Locaţie proprie, Spitalul Nicolae Kretzulescu (1883), total, 35 de paturi. Extinderi importante: 1890, antreprenor, Giovanni Rosi; 1952 -1953, imobile naţionalizate, pavilioane disparate (515 paturi). Actualul edificiu, representativ pentru  Câmpulung (1984), investiţie de stat, arhitect, Aurel Constantinescu (430 de paturi); executant, Trustul de Construcţii Argeş, director, Constantin Olteanu (v.), şef şantier, Constantin Dragomir (v.).  Inaugurare: 20 august 1984. Oficialităţi prezente: Constantin Zamfir (v.), Dumitra Smarandache (v.), Gheorghe Oancea (v.), Constantin Capătă (v.). Secţii principale: interne, cardiologie, obstetrică – ginecologie, neonatologie, chirurgie, ortopedie, contagioase, pediatrie,  terapie intensivă. Numeroase compartimente, bloc operator, filială de transfuzie sanguină, staţie de salvare, laborator, farmacie, policlinică, dispensare, creşe. Reabilitări, dotări, reorganizări ulterioare, fonduri bugetare sau din alte surse financiare. Actuala denumire, din 1995. Colaborări profesionale autohtone, exprimări externe, reuniuni tematice. Şefi de secţie cu activitate îndelungată:  Valeriu Voiculescu, Florica Berevoianu (Interne); Gheorghe Nicolescu (v.), Florian Belu (Chirurgie); Nicolae Ţuluca (v.), Stela Mateescu (Obstetrică-Ginecologie); Constantin Moraru, Rea-Silvia Miloş (Pediatrie); Marieta Ştefănescu (Neonatologie); Nicolae Dănescu, Daniela Runoiu (Anestezie-Terapie intensivă); Victoria Belu (Cardiologie); Ramona Aldea (Endocrinologie); Nicolae Barcan, Erika Dudu (Contagioase); Victor Popa (v.), Petruţa Pena (Psihiatrie); Mihail State (Neurologie); Viorel Puiu (Ortopedie); Mircea Şaraga (ORL); Luminiţa Munteanu (Dermatologie-Venerologie); Dragoş Albulescu (Reumatologie); Nicolae Andreescu, Cristina  Ghica (Radiologie); Radu Lazaru (Oftalmologie); Horaţiu Economu, Luiza Albulescu (Laborator clinic). Directori cunoscuţi (medici): Nicolae Jugureanu (v.), Gheorghe Costea,  Haralambie Machelarie (v.), Nicolae Fălcoianu (v.), Mircea Băcanu  (v.), Mircea Potolea, Valeriu Simu, Rea Silvia Miloş, Grigore Stănescu. Diverse atestări documentare. Implicări comunitare permanente. (M.M.B.).

 

SPITALUL MUNICIPAL/SPITALUL MIXT, CURTEA DE ARGEŞ (1897~). Instituţie medicală  polivalentă, subordonată forurilor administrative locale. Anterior (1877), aşezământ  neurologic (15 paturi), medic, Constantin Pastia. Locaţie proprie pentru spitalul mixt (1897), capacitate, 15 paturi. Extinderi succesive: 35  paturi (1821); 118 paturi (1951); 368 paturi (1982). Pavilioane dispersate. Actualul edificiu, reprezentativ pentru Curtea de Argeş (1984), instituţie de stat, arhitect, Ion V. Popescu (v.), 430 paturi; executant, Trustul de Construcţii Argeş, director, Constantin Olteanu (v.), şef şantier, Gheorghe Vasilescu (v.). Inaugurare, 21 septembrie  1984.  Oficialităţi prezente: Ion Sîrbu (v.), Nicolae Zevedei (v.), Aurica Petrescu(v.), Constantin Capătă (v.).  Secţii principale: interne, chirurgie generală, obstetrică – ginecologie, neonatologie, pediatrie, ortopedie,  terapie intensivă. Numeroase compartimente, bloc operator, farmacie,  staţie de salvare, laborator, policlinică, dispensare urbane, creşe. Reabilitări şi dotări ulterioare, fonduri bugetare sau din alte surse financiare. Unitate importantă pentru zona de nord a judeţului Argeş. Colaborări profesionale autohtone, exprimări externe, reuniuni tematice. Actuala denumire din 1995. Şefi de secţie cu activitate îndelungată: Gheorghe Mitroi, Emanoil Georgescu, Manuela Stoican (Interne); Vasile Bolintineanu, Florian Dusan (v.), Alexandru Mitroi, Ion Dăneţ (Chirurgie); Petre Frătilescu, Moise Mihăilescu, Nicolae Tănăsescu, Ion Dumitraşcu (Obstetrică-Ginecologie); Petre Petrescu, Viorica Lazăr, Floarea Nicuţ, Traian Perju (Pediatrie); Ion Dragomir, Viorel Corbu (Neurologie-Psihiatrie); Florian Albulescu, Marian Stoican (Anestezie-Terapie intensivă); Alexandru Glonţescu/v. (ORL); Emilian Pătraşcu (Laborator clinic); Gheorghe Gherghescu (TBC); Gheorghe Ghelase (Inspecţie sanitară). Directori cunoscuţi (medici): Dimitrie Ionescu, Victor Bolintineanu, Gheorghe Frăţirescu, Gheorghe Mitroi, Florian Duşan (v.),  Alexandru Stoenescu, Alexandru Perju, Ion Dumitrescu, Viorel State, Ionela Doneţ. Diverse  atestări documentare. Implicări comunitare permanente. (I.T.B.).

 

SPITALUL MUNTENIA MEDICAL DIN PITEŞTI (2011~). Unitate specializată în sistem privat, finanţator, Societatea de Investiţii Fond Muntenia, director general, Petre Pavel Szel, Bucureşti. Iniţiatorii proiectului: Flavius Băjan (Piteşti), Marcel Dejanu (Bucureşti). Edificiu reprezentativ, Zona Expo-Parc, Piteşti, arhitect, Amalia Gugui (v.), executant, SC Tcind SA, Piteşti, director general, Ştefan Lăzăroiu. Demersuri agreate de Consiliul Judeţean Argeş şi Primăria Piteşti. Spaţii adecvate, echipamente performante, 25 de specialităţi, servicii medicale profesioniste, personal cu înaltă calificare din Piteşti şi Bucureşti. Costuri estimative: 15 milioane euro (2010). Inaugurare oficială: 4 mai 2011. Manageri cunoscuţi: Cristian Georgică Celea (v.), Sorin Negrea, Cornel Nica (v.), Flavius Băjan (v.). Parteneriate externe. Diverse implicări comunitare. (C.G.C.).  

 

SPITALUL ORĂŞENESC REGELE CAROL I/SPITALUL RURAL, COSTEŞTI (1918~). Instituţie medicală polivalentă, subordonată forurilor administrative locale. Suport legislativ: Ordinul Nr. 6969, din 16 aprilie 1918, emitent, Ministerul de Interne , titularul portofoliului, Alexandru Marghiloman. Constructor, Leonard Antonio  Durat (antreprenor italian). Primul pavilion, 20 de paturi, medic fondator, Gheorghe Enăchescu (chirurg militar). Extinderi ulterioare, capacitate totală 240 de paturi (1980). Secţii: interne, chirurgie generală, contagioase,  obstetrică –ginecologie (1950), pediatrie (1959), laborator, farmacie,  dispensar,  creşă. Unitate urbană din 1968, importantă pentru zona de sud  a judeţului Argeş  Reabilitări,  dotări, reorganizări  succesive, fonduri bugetare sau din alte surse financiare. Revenire la denumirea iniţială (1999). Colaborări profesionale autohtone, exprimări externe, reuniuni tematice. Directori cu activitate îndelungată (medici): Răzvan Djuvara, Teodor Manoliu, Dumitru Bacinschi (v.), Ileana Goga, Coriolan Gal, Ion Popescu. Diverse  atestări documentare. Implicări comunitare permanente. (C.G.C.).

 

SPITALUL ORĂŞENESC SFÂNTUL SPIRIDON, MIOVENI/SPITALUL RURAL, RACOVIŢA (1894~). Instituţie medicală polivalentă,  subordonată forurilor administrative locale, aflată, astăzi, în apropierea Companiei  de Autoturisme Dacia – Renault, Colibaşi/Mioveni, aşezare tradiţională a Muscelului. Constructor Giovanni Rosi (antreprenor italian), capacitate iniţială, 30 de paturi. Inaugurare, 17 noiembrie 1894, donaţie, două hectare teren, Ioan A. Dobrovitz. Reabilitare, extinderi, dotări ulterioare (1908, 1973, 2008), fonduri bugetare sau din alte surse financiare. Unitate urbană, din 1989.  Revenire la denumirea initială (2001). Unificare cu Spitalul Călineşti, Argeş (2011). În 2012: primiri urgenţe, interne, pediatrie, recuperare fizică, staţie de salvare (Mioveni), chirurgie, obstetrică – ginecologie, neonatologie, terapie intensivă (Călineşti). Colaborări profesionale autohtone, exprimări externe, reuniuni tematice. Directori cu activitate îndelungată (medici): Gheorghe Staniu, Iosif Dumitrescu Niculescu (v.), Mihai Geană. Diverse  atestări documentare. Implicări comunitare permanente. (C.G.C.).

 

SPITALUL URBAN, PITEŞTI (1892–1973).  Instituţie medicală importantă  a Argeşului, profil polivalent. Iniţiativă a Consiliului Comunal Piteşti (Jurnal istoric, 7 iulie 1891), primar, Agate Vasiliu (v.) şi a Eforiei din Bucureşti (1892), primar, Nicolae Nanoescu (v.), prefect, Ion Comănescu. Denumiri succesive: Spitalul Orăşenesc, imobile particulare (1892–1909); Spitalul Ion C. Brătianu, clădire proprie (1909-1947), edificiu reprezentativ, zona centrală, teren oferit, în acest scop, Primăriei Piteşti (38 744 m), transferat, apoi, Direcţiei Generale Sanitare (11 februarie 1908). Extinderi,  dotări, reorganizări ulterioare, fonduri bugetare sau din alte surse financiare; Spitalul Nicolae Bălcescu (1948–1995), secţii/compartimente principale: interne,  chirurgie, obstetrică – ginecologie, contagioase, radiologie (1927), ORL (1940), maternitate (1945), ortopedie, farmacie,  laborator (locaţia principală); pediatrie, oftalmologie, oncologie, neuropsihiatrie,   staţie de salvare, centru pentru recoltarea sângelui, policlinică, dispensare, creşe  (pavilioane separate). Activităţi complexe preluate de:  Spitalul Judeţean Argeş (1973);  Serviciul Ambulanţă (1973); Spitalul de Pediatrie Piteşti (1984); Centrul Judeţean Sanguin; Centrul Stomatologic Piteşti. Investiţii guvernamentale. Redistribuirea  spaţiilor tradiţionale (1995), înfiinţarea Centrului de Diagnostic şi Tratament. Colaborări profesionale autohtone, exprimări externe, reuniuni tematice. Şefi de secţie cu activitate mai îndelungată:  Petre Florescu, Mihai Enescu, Constantin Barbilian (Interne); Gheorghe Nelepcu (Chirurgie); Constantin Marinescu, Lucia Vulcănescu (Contagioase–Venerologie); Nicolae Cerchez,  Vasile Tiţescu (v.), Dumitru Nicolae, Ion Marinescu (Radiologie); Ştefan Ştirbu (v.), Sergiu Pavlov (ORL); Carmen Anghelide, Ecaterina Grigorescu (Maternitate); Florin Matache, Sorin Floroiu (Anestezie – Terapie intensivă); Ion Moisescu (v./Oftalmologie); Petre Ionescu/v. (Neurologie - Psihiatrie); Ion M. Ionescu Virgil Andronescu (v./Pediatrie); Paul Popescu, Constantin Haşu (v.), Octavian Puiu (Ortopedie); Ileana Ştefănescu  (Laborator clinic); Constanţa Ionescu (Farmacie).  Directori cunoscuţi (medici): Gheorghe Nelepcu, Sergiu Pavlov, Gheorghe Mateescu (v.). Diverse  atestări documentare. Implicări comunitare permanente. (C.G.C.).

 

SPORTING (1990 - ?). Publicaţie-program de informaţii şi opinii sportive, primul număr, Piteşti, Argeş, 21 aprilie 1990. Redactor–şef fondator, Sevastian Tudor (v.). Finanţator: Fotbal Club Argeş, Piteşti, preşedinte (?). Motto: Sportul e rugăciunea trupului (Salvator Dali). Analize, ştiri, comentarii, informaţii, reportaje, interviuri, medalioane, cronici, note, răspunsuri la întrebări. Distribuţie locală. Diverse implicaţii comunitare. (M.D.S.).

 

SPORTING CLUB PITEŞTI (1926-1948). Societate obştească, preocupată de stimularea practicării sporturilor, diversificarea educaţiei fizice, amenajarea unor terenuri adecvate, organizarea competiţiei locale de fotbal. Statut propriu, adunare generală de constituire (15 august 1926), asociaţie fără personalitate juridică, afiliată Federaţiei Române de Fotbal Amatori, Bucureşti. Succes important (4 aprilie 1933): acceptul primarului din Piteşti, Constantin Rătescu (v.), referitor la amenajările terenului de sporturi pe platoul pădurii Trivalea, proprietatea comunei. Statistic, 75 de membri în 1933, preocupaţi, inclusiv, de schi, bob, patinaj, hochei pe gheaţă, amenajări specifice, Grădina publică din localitate. Moment special (28 martie 1937: meciul de fotbal dintre cluburile locale Sporting şi Muncitorii, incinta primului stadion regulamentar, din Piteşti, Bulevardul Titu Maiorescu/strada Leonte Filipescu), folosit, constant, până la inaugurarea arenei Ştrand. Conducere asigurată de: Traian Cerchez (preşedinte); Ştefan Iotta, Dumitru Georgescu (vicepreşedinţi); Ion Golke (secretar). Reorganizări periodice. Nominalizări în: Anuarul general al oraşului Piteşti şi judeţului Argeş (1936); Istoria municipiului Piteşti (1988). Alte atestări documentare. (N.M.I.).

 

SPRE DEMOCRAŢIE/DEMOCRAŢIA (1911~1916). Publicaţie periodică, editată, cu intermitenţe, la Piteşti, Argeş. Primul număr: 16 ianuarie 1911, subtitlul Organ conservator - desident. Director (din 1914): Gheorghe M. Duma. Imprimare, Tipografia Concurenţa, patron Mihail R. Fărcăşanu, Piteşti. Alte generice: Ziar politic; Organ independent. În martie 1912, pe frontispiciu: Democraţia, publicaţie politică apărută sub egida Grupului Independent din Argeş. Informaţii, analize, reportaje, comentarii, dezbateri, interviuri pe teme adecvate. (I.I.B.).

 

   STADEN, Raluca Ioana van I. (n. Câmpulung, Argeş, 16 iulie 1969). Profesoară, gradul I, chimie, inventatoare, publicistă. Fiica profesorului Ion Ştefan, din Câmpulung. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung (1987), Universitatea din Bucureşti (1992). Doctorat, chimie, Bucureşti. Stagiu: Africa de Sud (2007). Activitate specializată, Institutul de Electrochimie şi Materie Condensată, Timişoara. Invenţie brevetată: senzor pentru depistarea cancerului în corpul uman, la nivel molecular. Trofeul de Aur, acordat de Organizaţia Mondială pentru proprietate Intelectuală, Salonul Internaţional de Invenţii Geneva, Elveţia (2011). Căsătorită cu omul de ştiinţă olandez, Jacobus Frederick van Staden, stabiliţi în România. Studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membră, importante asociaţii continentale, alte aprecieri publice. (E.F.H.).

 

 

STADIONUL DACIA DIN MIOVENI (2000~). Bază sportivă reprezentativă pentru activitate de masă şi de performanţă. Proprietar, Primăria Urbană, administrator, Clubul Sportiv Dacia, Mioveni. Proiectant şi constructor: firme specializate locale. Importante contribuţii voluntare cetăţeneşti. Teren omologat şi acreditat pentru fotbal, nocturnă (2007), tribună, 7000 de locuri, alte dotări specifice. Importante reuniuni locale, judeţene, regionale, naţionale. (N.M.I.). 

 

STADIONUL MUNICIPAL DIN CÂMPULUNG (1970~). Bază sportivă reprezentativă pentru activitatea de masă şi de performanţă, proprietari, succesiv: Primăria Urbană (1970-1990); Ministerul Tineretului şi Sportului, Bucureşti (1990~), administrator, Clubul Sportiv Muscelul, Câmpulung, Argeş. Proiectare şi construcţie, unităţi specializate locale. Importante contribuţii voluntare cetăţeneşti. Teren omologat pentru fotbal, pistă de atletism, sală pentru antrenamente  (box, lupte, judo), tribună, 10 000 de locuri, alte dotări specifice. Reuniune distinctă: Concursul Prietenia (atletism), participare internaţională, sportivi: Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Republica Democrată Germană, România, Ungaria, Uniunea Sovietică (1970). Numeroase întreceri locale. judeţene, regionale, naţionale, internaţionale. (N.M.I.).

 

STADIONUL MUNICIPAL DIN CURTEA DE ARGEŞ (1980~). Bază sportivă reprezentativă pentru activitate de masă şi de performanţă, proprietar, Primăria Urbană, administrator actual, SC Lazăr Company SRL, Curtea de Argeş. Proiectant şi constructor: Întreprinderea Judeţeană de Gospodărie Comunală şi Locativă Argeş, Secţia Curtea de Argeş. Importante contribuţii voluntare cetăţeneşti. Teren omologat pentru fotbal, pistă de atletism, tribună, 7 500 de locuri, alte dotări specifice. Reuniuni locale. judeţene, regionale, naţionale. (N.M.I.).

 

STADIONUL MUNICIPAL NICOLAE DOBRIN/STADIONUL 1 MAI, PITEŞTI (1964~). Bază sportivă reprezentativă pentru Argeş-Muscel, terasa urbană superioară a municipiului Piteşti. Denumiri succesive: 1 Mai (1964-1985); Trivale (1985-2007); Nicolae Dobrin (2007~). Proiect, Alfred Braun, arhitect, Direcţia de Sistematizare, Arhitectură şi Proiectare Construcţii, Argeş. Finanţare centrală, contribuţii comunitare, echipe de muncă patriotică. Primar, Marin Teodorescu (v.). Inaugurare, Ziua Muncii, 1 Mai 1964: teren pentru fotbal, rugby, oină, paraşutism; pistă de atletism; pavilion administrativ; tribune şi peluze (15 000 de locuri). Îmbunătăţiri ulterioare: tabelă de scor, extinderea pistei atletice, opt culoare (coritan), terenuri pentru antrenamente, saună (1973-1975), coordonator, Gheorghe Creţu (v.). Sporirea capacităţii, 24 000 de locuri (2000); tabelă electronică (2008), nocturnă (funcţională, 10 aprilie 2008), primar, Tudor Pendiuc (v.). Competiţii importante: meciul dintre Fotbal Club Argeş şi Nottingham Forest, Marea Britanie, turul II, Cupa Campionilor Europeni (1979), participare record (28 000 de spectatori); Campionatul de Atletism Prietenia al Ţărilor Socialiste (1985); întâlnirea bilaterală de atletism România - Statele Unite ale Americii (1986); Campionatul Balcanic de Atletism, Juniori (1987); Campionatul Naţional de Atletism, Juniori şi Seniori (19-20 iulie 2014); Campionatul Balcanic de Atletism, Seniori (26-27 iulie 2014). Ample reuniuni autohtone şi internaţionale, adunări cetăţeneşti, spectacole artistice de anvergură, protocol internaţional. În imediata apropiere: Sala Sporturilor, Sala de Atletică Grea, alte amenajări specifice. Diverse atestări documentare. (N.M.I.).

 

STADIONUL ŞTRAND DIN PITEŞTI (1935~). Bază sportivă tradiţională a reşedinţei Argeşului. Amenajare succesivă: 1935-1937, decizia Consiliului Comunal (15 mai 1935), primar, Cornel Zamfirescu (v.), contribuţii distincte, Divizia 3 Infanterie, cu sediul la Piteşti, comandant, Ioan/Ion Antonescu (v.); teren pentru fotbal, în imediata apropiere, bazin de înot descoperit, lac artificial, sporturi nautice; demersuri finalizate parţial; 1951-1953, inaugurare oficială, 2 august 1953, primar, Ion A. Dumitru (v.), importante contribuţii voluntare cetăţeneşti; reabilitarea terenului principal, competiţii locale şi naţionale, primele meciuri de fotbal Divizia A; 1970-1980, modernizări adecvate: teren omologat pentru fotbal, rugby, oină; pistă de atletism  cu zgură; sală de forţă; vestiare; tribună; alte dotări specifice. Denumit, temporar, Stadionul: Tineretului; Parcul Argeş; Vasile Roaită. Concursuri atletice de referinţă. Campionatul Internaţional al României (1972); Campionatul Naţional al României (1972-1976). Proprietari: Primăria Urbană, temporar, Ministerul Tineretului şi Sportului, Bucureşti. Administrator actual, Clubul Sportiv Municipal, Piteşti. Diverse atestări documentare. (N.M.I.).

 

STAICU, Anton O. (n. Râmnicu-Vâlcea, 1 martie 1949). Arhitect, designer, manager. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1965. Liceul Nr. 2/Colegiul Zinca Golescu, Piteşti (1967), Institutul de Arhitectură Ion Mincu, Bucureşti (1973). Documentări externe. Activitate specializată: Institutul de Proiectare al Judeţului Olt (1973-1974); Întreprinderea de Autoturisme, Colibaşi/Mioveni, Argeş (1974-1976); Institutul de Proiectare/ SC Proiect SA Argeş (1976-1993); Primăria municipiului Piteşti/arhitect-şef (1993-1993). Atelier privat, Asproiect SRL, Piteşti (1994~). Proiecte reprezentative finalizate prin construcţii Piteşti: zonele rezidenţiale Popa Şapcă (1975-1980), Tudor Vladimirescu (1980-1985); U1-U7/Calea Bucureşti-Podul Viilor (1983-1986); Brătieni/Ştefăneşti (2004~). Special: sedii bancare (Turco-Română, Raiffeisen, Milenium); Gara Piteşti-Sud; monument comemorativ, Kragujevac, Serbia (1995). Studii, analize, rapoarte, interviuri, reuniuni tematice europene. Membru fondator, Ordinul Arhitecţilor din România (2001), preşedinte, Filiala Argeş (2001-2006). Implicări comunitare permanente. Aprecieri publice. (I.T.B.).

 

STAICU, Ion (n. Costeşti, Muşăteşti, Argeş, 2 ianuarie 1942). Inginer, electronică, manager. Liceul de Băieţi, Călăraşi (1960). Institutul Politehnic, Timişoara (1966). Activitate profesională, Intreprinderea Regională de Electricitate, Argeş, Piteşti, inginer de producţie (1966-1967), şef birou, şef compartiment, dispecer şef (1967-1991), director tehnic (1991-1998), Transelectrica, Piteşti, manager general (1998-2005). Articole publicate în reviste de specialitate. Inovator şi inventator. Note de călătorie în Statele Unite ale Americii. Contribuţii importante la retehnologizarea şi funcţionarea liniilor de înaltă tensiune din sistemul staţiilor electrice din Olt şi Argeş, îmbunătăţirea parametrilor tehnici şi economici în domeniu. (I.D.P.).

 

STAMATE, Iamandi (Zimnicea, Teleorman, 1765 - Piteşti, Argeş). Mare proprietar funciar şi urban, slujitor al Curţii domneşti de la Bucureşti. Şetrar. Case la Piteşti, întinse suprafeţe de teren în localităţi apropiate. Donator comunitar. Nominalizat, la 1829, în Arhondologie (Condica rangurilor boiereşti), document dezavuat şi ars de revoluţionarii de la 1848 din Ţara Românească. Atestări de arhivă. (S.I.C.).

 

STAMATESCU, Ion I. (n. Bucureşti, 18 iulie 1943 – Bucureşti, 12 februarie 2014). Economist, comerţ internaţional, manager. Domiciliu tradiţional la Piteşti, Argeş. Şcoala Medie Nr. 30, Bucureşti (1961), Academia de Studii Economice, Bucureşti (1966). Specializare, export automobile şi tractoare. Activitate în domeniu: consilier/ şef birou, Întreprinderea Universal, Bucureşti (1966-1975;1983-1985); director, Firma Terra Power, Canada (1975-1983); director general adjunct, Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, Bucureşti (1985-1986); director general, Întreprinderea de Comerţ Exterior AutoDacia, Piteşti (1986-1990); fondator, SC Aestrade SRL, Bucureşti (1990-2008). Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice autohtone şi continentale. Contribuţii la promovarea autoturismelor Dacia 1300 în state din America de Nord, Asia, Europa. Membru, diverse asociaţii profesionale în domeniu, alte aprecieri publice antume şi postume. (M.T.D.).

 

STAN (Secolul XVII). Boier de rang inferior, proprietar funciar medieval, Beleţi, Muscel. Stolnicel în timpul voievodului Constantin Brâncoveanu (v.). Colaborator cu Marele Ban al Olteniei, Mareş Băjescu (v.). Contribuţii la diversificarea activităţilor politice şi economice proprii feudalităţii clasice autohtone. (S.I.C.).

 

STAN, Apostol (n. Teiu, 18 ianuarie 1933). Istoric, perioadele modernă şi contemporană, cercetător principal, publicist. Şcoala Normală, Bucureşti (1952, Universitatea Constantin I. Parhon, Bucureşti (1957). Doctorat, ştiinţe istorice, Bucureşti (1969). Stagii: Ungaria (1973), Statele Unite ale Americii (1977), Bulgaria (1981). Activitate permanentă: Institutul de Istorie Nicolae Iorga, Bucureşti (1957-1999). Colaborator, colecţii de documente privind: Unirea Principatelor Române, I (1959); Independenţa României, III (1977); Revoluţia de la 1848 în Ţările Române, B. (1983, redactor responsabil); Străinii despre români (1979, 1992). Volume importante: Grupări şi curente politice în România între Unire şi independenţă. 1859-1877 (1979); Ion C. Brătianu. un promotor al liberalismului în România (1995); Iuliu Maniu. Naţionalism şi democraţie (1997); Ion Mihalache. Destinul unei vieţi (1999); Protectoratul Rusiei asupra Principatelor Române. 1774-1856 (1999). Numeroase studii, articole, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, emisiuni media. Membru, diverse foruri profesionale specializate. Premii ale Academiei Române, Bucureşti (1978). Implicări în realizarea unor proiecte oficiale din Argeş-Muscel. Aprecieri publice. (S.I.C.).

 

STAN, Constantin (Costeşti, Argeş, 15 ianuarie 1933 – Bucureşti, 24 decembrie 1989). Funcţionar public. Activitate specializată în Capitală. Participant la Revoluţia Română din decembrie 1989, la Bucureşti, împuşcat mortal, Şoseaua Măgurele. Titlul de Erou-Martir, alte aprecieri publice antume şi postume. (R.P.C.).

 

STAN, Constantin Gh. (Colibaşi, Mioveni, Argeş, 30 octombrie 1944 - Piteşti, Argeş; 19 decembrie 2006). Lucrător industrial, jurist, funcţionar de stat. Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1967), Facultatea de Drept, Bucureşti (1981). Activitate productivă: Uzina de Piese Auto/Intreprinderea de Autoturisme, Colibaşi/Mioveni (1962~1985). Temporar: responsabilităţi în organizaţii politice ale judeţului Argeş (1970-1971; 1982). Specializare, administraţie publică. Secretar, Consiliul Popular Albota, Argeş (1985-1987; 1988-1990); inspector (1987-1988); şef serviciu (1990-1992); secretar (1992-1999), Consiliul Judeţean Argeş. Documentări externe: Danemarca (1998), Statele Unite ale Americii (1998). Studii, articole, interviuri, prelegeri, reuniuni tematice naţionale sau internaţionale. Contribuţii distincte pentru: cunoaşterea şi aplicarea legislaţiei apărute după 1990; elaborarea hotărârilor Consiliului Judeţean; pregătirea personalului din unităţile subordonate. Aprecieri antume şi postume. (I.T.B.).

 

STAN, Doina Aida V. (n. Piatra Neamţ, 11 decembrie 1949). Profesoară, limba germană, actriţă, teatru şi film. Stabilită la Piteşti, Argeş, din 1988. Liceul Bogdan Petriceicu Hasdeu, Buzău (1967), Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iaşi (1972). Preocupări didactice, şcoli din Botoşani (1972-1980). Interpretări scenice, teatrele: Mihai Eminescu, Botoşani (1980-1988); Alexandru Davila, Piteşti (1988-2011). Colaborări ulterioare. Roluri de referinţă: Melania (Mobilă şi durere, Teodor Mazilu); Matilda (Patriotica română, Mircea Ştefănescu); Zoe (Pescăruşul din livada cu vişini, Horia Gârbea); Norine (Crima din strada Laurcine, Eugène Labiche). Partituri, studiouri de film şi televiziune, Bucureşti. Membră: Asociaţia Oamenilor de Teatru şi Muzică/ATM; Uniunea Teatrală din România/UNITER. Diverse aprecieri publice. (P.A.D.).

 

STAN, Doru Gabriel M. (n. Piteşti, Argeş, 9 iulie 1972). Bibliolog, editor, publicist. Liceul Industrial Nr. 1/Grupul Şcolar Dacia, Piteşti (1991), Universitatea din Bucureşti (1995). Documentări externe: Federaţia Rusă (1990); Grecia (1991); Ungaria (2011); Suedia (2012), Ţara Galilor/Regatul Unit (2013). Doctorat, biblioteconomie, Bucureşti (2012). Activitate specializată: Direcţia Judeţeană de Tineret şi Sport Argeş (1995-1996); cotidianul Argeşul (1996-1997); SC Toniplast SRL, Piteşti (1997-1998); Universitatea din Piteşti (1998~), şef, birourile Bibliotecă (1999-2000) şi Dezvoltarea Colecţiilor (2012~). Volume importante: Descrierea bibliografică (2000); Folosirea calculatorului în bibliotecă (2000). Articole, studii, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, granturi/contracte de cercetare în domeniu. Director, Editura Trefla, Piteşti (1997-2007); fondator, revistele: Bibliotecarul argeşean (2001); Tigrul şi dragonul (2002); Biblioteca universitară (2008). Colaborări didactice, facultăţile: Istorie, Filosofie, Jurnalism; Ştiinţe ale Educaţiei; Departamentul de Formare Continuă, Universitatea din Piteşti. Preşedinte, Asociaţia Bibliotecarilor /din Învăţământ/România, Filiala Argeş (1999~), alte aprecieri publice. (C.C.C.).

 

STAN, Gheorghe (Lăceni, Costeşti, Argeş, 1852 – Broşteni, Costeşti, Argeş, 4 iulie 1891). Combatant, Războiul de Independenţă a României (1877-1878), sergent Batalionul II Vânători. Participant la luptele pentru cucerirea redutei Griviţa I, teatrul de operaţiuni Plevna, Bulgaria. Capturarea drapelului otoman (30 august 1877), împreună cu soldatul Ion Grigore şi caporalul Vasile Nica, oferit principelui Carol I (v.). Sărbătorirea momentului în Bucureşti. Evocare: Povestea unei Ccoroane de Oţel, George Coşbuc. Decorat cu Virtutea Militară, înscris pe monumentul din Broşteni, consemnat în documente istorice. Bust (ipsos), autor, Nicolae Georgescu (v.), expus la Primăria din Costeşti, iniţiator, Nicolae Necşoiu (2014). Alte aprecieri comunitare antume şi postume. (N.I.N.).

 

 STAN, Iancu (Secolul XX). Proprietar urban, lucrător industrial, înalt funcţionar public. Pregătire profesională, activitate productivă, responsabilităţi obşteşti. Uzina Mecanică/Întreprinderea Aro, Câmpulung, Argeş. Primar al oraşului Câmpulung (1958-1961. Iniţiative privind: sporirea potenţialului economic urban; construirea primelor blocuri de locuinţe pentru salariaţii unităţilor industriale; diversificarea reţelelor gospodăreşti; extinderea transportului spre localităţile învecinate; înfiinţarea unor structuri socialiste agricole. Distinct: reabilitarea clădirilor pentru şcoli, grădiniţe, spitale, instituţii culturale. Diverse atestări documentare. Aprecieri comunitare antume şi postume. (M.M.B.).

 

STAN, Ioana R. (Secolul XX). Lucrător industrial, parlamentar. Deputat de  Argeş în Marea Adunare Naţională, Circumscripţia Electorală Bascov (1957-1961), reprezentând Frontul Democraţiei Populare. Dezbateri legislative, adunări cetăţeneşti, iniţiative comunitare. Preocupată de evoluţia şi diversificarea economiei, îmbunătăţirea calităţii vieţii, organizarea administraţiei locale. Aprecieri publice. (C.D.B.).

 

STAN, Lucian Gh. (n. Găeşti, Dâmboviţa, 22 aprilie 1938). Medic primar, ORL, manager. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1965. Şcoala Medie Nr. 1/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1955), Facultatea de Medicină, Bucureşti (1961). Activitate specializată: Circumscripţia Sanitară, Jugureni, Dâmboviţa (1961-1963); Secţia Sanitară, Găeşti (1963-1965); Spitalul Judeţan Argeş (1965-2004), şef, Secţia ORL (1990-2004). Primariat, Bucureşti (1975). Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Introducerea unor noi tehnici operaţionale în domeniu. Implicări comunitare permanente. Membru, importante asociaţii profesionale autohtone de profil, alte aprecieri publice. (C.G.C.).

 

STAN, Marinică I. (n. Bradu, Argeş, 23 februarie 1961). Inginer, profesor universitar, mecanică. Liceul de Matematică şi Fizică Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1980), Institutul Politehnic, Bucureşti (1986). Doctorat, ştiinţe tehnice, Bucureşti (1998). Activitate productivă, unităţi industriale din Piteşti (1986-1991). Preocupări didactice şi de cercetare,  Universitatea din Piteşti (1991~), profesor (2005). Volume importante (în colaborare): Motoare termice adaptive (1995); Mecanica fluidelor şi echipamente hidraulice (1996); Mecanica fluidelor şi maşini hidropneumatice (2002). Studii, articole, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, granturi/contracte de cercetare.  Contribuţii la dezvoltarea învăţământului superior tehnic din Argeş. Membru, diverse asociaţii profesionale autohtone în domeniu, alte aprecieri publice. (I.A.B.).

 

STAN, Petrişor  (n. Bucureşti, 11 martie 1957). Actor de teatru şi film. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1988. Liceul Dimitrie Cantemir, Bucureşti(1975), Institutul de Teatru şi Cinematografie, Târgu Mureş (1983). Activitate în domeniu: Teatrul Mihai Eminescu, Botoşani (1984-1988); Teatrul Alexandru Davila, Piteşti(1988~). Roluri de referinţă: Tita Name (Gâlcevile din Chioggia, Carlo Goldoni); Kalyani (Vlaicu Vodă, Alexandru Davila); Domnul Jourdain (Burghezul gentilom, Molière); Bebe Damian (Escu, Tudor Muşatescu); Prefectul (Pescăruşul, Anton Pavlovici Cehov). Colaborări cu studiouri de film şi televiziune din Capitală. Membru, Uniunea Teatrală din România, alte aprecieri publice. (P.A.D.).

 

STAN, Rizea (A doua jumătate a secolului XIX - Începutul secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localităţile Oarja, plasa Dâmbovnic, Bradu de Jos şi Bradu de Sus, plasa Piteşti, expropriate prin Legea pentru definitivarea Reformei Agrare din 17 iulie 1921, aplicată de guvernul condus de Alexandru Averescu. Importante surse arhivistice. (I.I.Ş.).

 

STAN, Valerian Gh. (Stroeşti, Musăteşti, Argeş, 16 ianuarie 1938 – Otopeni, Bucureşti, 23 decembrie 1989). Lucrător industrial, electro-mecanică. Activitate în domeniu: unităţi specializate din Curtea de Argeş, Bucureşti, Aeroportul Otopeni. Implicat în evenimentele protestatare din decembrie 1989 pe traseul rutier Bucureşti-Otopeni, împuşcat mortal, împreună cu alţi 13 pasageri. Înhumat în satul natal. Titlul de Erou - Martir al Revoluţiei Române. Aprecieri publice antume şi postume. (R.P.C.).

 

STAN, Vasile C. (Moreni, Dâmboviţa, 3 noiembrie 1935 – Piteşti, Argeş, 6 decembrie 2010). Inginer mecanic, manager, parlamentar. Stabilit la Piteşti din 1967. Şcoala Medie Nr. 1/Colegiul Ion  Luca Caragiale, Ploieşti, Prahova (1953), Institutul de Transporturi, Sankt Petresburg, Federaţia Rusă (1958). Activitate  specializată: tehnolog (1958-1961), inginer- şef adjunct (1961-1967),  inginer şef (1967-1974), Şantierul Naval, Brăila; inginer-şef, Întreprinderea Arcom, Irak (1974-1979); director, Întreprinderea de Utilaje Grele şi Transport pentru Construcţii/SC Someco SA,  Piteşti (1979-1993). Studii, analize, norme tehnice, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Contribuţii importante la realizarea unor mari obiective economice din Argeş-Muscel. Adept al privatizării în domeniu.  Deputat de Argeş (1993-1996; 1996-2000), reprezentând Partidul Democraţiei Sociale din România/Partidul Social Democrat. Propuneri legislative, declaraţii politice, interpelări, emisiuni media. Aprecieri publice antume şi postume.  (C.D.B.).

 

STAN, Vasile M. (n. Ulieşti,
Dâmboviţa, 4 martie 1952). Medic primar, chirurgie, ortopedie infantilă, manager. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1978. Liceul Vişina, Dâmboviţa (1971), Institutul Medico-Farmaceutic, Bucureşti (1978). Activitate specializată: Spitalul Judeţean Argeş (1978-1981); Spitalul de Copii Grigore Alexandrescu, Bucureşti (1981-1985); fondator, Secţia Chirurgie, Spitalul de Pediatrie, Piteşti; şef secţie (1985~), director (2010~). Primariat în 1992. Stagiu: chirurgie plastică cranio-facială, Statele Unite ale Americii (1996). Studii, articole, analize, rapoarte, interviuri, reuniuni tematice naţionale şi continentale. Membru, importante foruri ştiinţifice, profesionale în domeniu. Iniţiative privind reabilitarea şi dotarea instituţiei. Director, Departamentul de Relaţii Internaţionale, Colegiul Medicilor din Argeş, alte aprecieri comunitare. (C.G.C.).

 

STANA, Ion Gh. (Şotânga, Dâmboviţa, 11 octombrie 1932 – Piteşti, Argeş, 10 ianuarie 1999). Jurist, funcţionar de stat, publicist. Stabilit în Argeş, din 1956. Şcoala Tehnică Petrol şi Gaze, Târgovişte, Dâmboviţa (1952), Şcoala Juridică, Bucureşti (1956), Facultatea de Drept,, Universitatea din Bucureşti (1961). Activitate specializată permanentă în domeniu. Judecător: Judecătoria Curtea de Argeş (1956-1959); Tribunalul Regional Argeş (1959-1961); Curtea de Apel, Piteşti (1995-1999). Distinct: preşedinte, Tribunalul Regional Argeş (1961-1968). Secretar: Consiliul Popular Judeţean  (1968-1990); Primăria Judeţului Argeş (11 ianuarie – 25 iulie 1990); secretar/director general, Prefectura Argeş (1990-1995). Documentări externe. Studii, articole, rapoarte, hotărâri, interviuri, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Contribuţii la aplicarea legislaţiei republicane în instituţiile şi localităţile din Argeş-Muscel. Aprecieri publice antume şi postume. (I.T.B.).

 

STANCA (A doua jumătate a secolului XVI – Începutul secolului XVII). Doamnă, soţia lui Mihai Viteazul (v.), originară, tradiţional, din Piteşti, Argeş. După datină străbună: slujbă religioasă la asasinarea unificatorului Valahiei, Transilvaniei şi Moldovei, biserica Schitului Trivalea, Piteşti, îmbălsămarea capului voievodului înaintea depunerii la Mănăstirea Dealu, Târgovişte, Dâmboviţa. Suprafeţe de teren, în apropiere. Ocină, satul Stănceşti (1583), integrat, ulterior, oraşului Piteşti. Doi copii: Florica, intrată, prin căsătorie, în familia marelui sluger, Preda din Greci, respectiv, Nicolae Pătraşcu, domn al Ţării Româneşti (1599-1600). Demersuri privind consolidarea ortodoxismului şi a sistemului proprietăţilor funciare medivale, colaborări cu Ioan/Ivan Norocea (v.). Prezentată în opere istorice, iconografice, alte surse documentare. (C.I.N.).

 

STANCIU, Florian D. R. (n. Gruiu, Alunişu, Olt, 31 august 1932). Economist, manager, literat. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1957. Şcoala Medie Tehnică de Administraţie, Slatina, Olt (1952), Institutul de Ştiinţe Economic şi Planificare, Bucureşti (1957). Activitate specializată în domeniu: Uniunea Regională a Cooperaţiei de Consum Argeş (1957-1959); Întreprinderea Regională de Transport Argeş (1959-1975, şef  serviciu); Trustul Petrolului, Piteşti/Schela Moşoaia (1975-1990). Preocupări publicistice (articole de presă, versuri, proză). Volume importante: Drumeţind prin Argeş (1987); Recviem la crângul de salcâmi (1993); Spectacolul cu intrare liberă (1999); Pânza de prânz (2001); Pe căile lui Hypnos (2006). Colaborări, revistele: Viaţa studenţească, Gazeta literară (Bucureşti), Argeş, Calende (Piteşti). Implicări în viaţa Cetăţii. Membru, Uniunea Scriitorilor din România: Asociaţia Bucureşti (1999); Filiala Piteşti (2002). Aprecieri  comunitare. (M.M.S.).

 

STANCIU, Gheorghe M. (Bradu, Argeş, 16 noiembrie 1932 – Bradu, Argeş, 2008). Inginer, instalaţii termice, manager, antreprenor. Liceul de Băieţi Nr. 1/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1950), Institutul Politehnic, Bucureşti (1956). Documentări externe: Germania. Activitate specializată, Trustul de Construcţii Argeş: Grupul de Şantiere, Râmnicu Vâlcea (1957-1960); Grupul de Instalaţii, Piteşti (1960~1982), şef şantier (1970-1973), director (1979-1982); Antrepriza de Instalaţii, Piteşti (1982-1991, director). Temporar: inginer-şef adjunct, Trustul de Construcţii Argeş (1973-1979). Fondator, SC Instag  SA, Piteşti (1991-1994, director). Studii, analize, rapoarte, interviuri, reuniuni tematice interne. Contribuţii directe la: edificarea principalelor zone rezidenţiale din Argeş, Muscel; definirea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare Piteşti, Câmpulung, Curtea de Argeş; execuţia Uzinei de Apă Budeasa, reţelelor şi bazinelor aferente; amenajarea Staţiei de Epurare din Piteşti. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri comunitare, antume şi postume. (D.I.G.).

 

STANCIU, Gheorghe T. (n. Moşoaia, Argeş, 17 ianuarie 1937). Inginer tehnolog, manager. Şcoala Medie Nr.1/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1954), Institutul de Petrol şi Gaze, Bucureşti (1962). Activitate specializată: Rafinăria Oneşti, Bacău (1962-1967). Şef secţie, inginer şef, director uzină, director tehnic, Rafinăria Piteşti, Argeş (1967-1997). Contribuţii directe la execuţia, punerea in funcţiune, realizarea parametrilor proiectaţi, Rafinăria de pe Platforma Industrială Piteşti-Sud. Preocupări în domeniile invenţiilor şi inovaţiilor, cercetării ştiinţifice departamentale, reducerii costurilor de prelucrare, îmbunătăţirii calităţii produselor rafinate. Colaborări cu unităţi similare din ţară şi din alte state europene. Aprecieri publice. (G.N.P.).

 

STANCIU, Ilie (Izvoru, Argeş, 24 octombrie 1934). Medic primar, reumatologie, balneo-fizioterapie, publicist. Şcoala Medie Nr. 1/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1952), Institutul Medico-Farmaceutic, Iaşi (1959). Doctorat, ştiinţe medicale, Bucureşti (1977). Activitate specializată: circumscripţiile sanitare Simincea, Suceava (1959-1961) şi Cotmeana, Argeş (1961-1963); director, Spitalul Cămin pentru Bolnavi Cronici, Bascovele, Cotmeana, Argeş (1963-1966); Spitalul Judeţean Argeş (1966-2005). Primariat în 1971. Documentări externe. Preocupări didactice: conferenţiar fondator, Colegiul Medical, Facultatea de Ştiinţe, Universitatea din Piteşti (2000~). Coordonarea reţelei de balneo-fizioterapie din Argeş, contribuţii distincte la construirea, dotarea, modernizarea Spitalului de Recuperare, Brădet, a staţiunilor Bughea de Sus şi Bădeşti (Bârla), înfiinţarea serviciilor specializate din spitale sau policlinici, pregătirea personalului în domeniu. Volum important (cercetare istorică): Limba vorbită de Adam şi Eva, I, II (1966, în colaborare). Studii, articole, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi conntinentale. Membru, diverse foruri profesionale autohtone sau europene în domeniu. Aprecieri comunitare. (C.G.C.).

 

STANCIU, Ion D. (n. Săpata Argeş, 15 noiembrie 1940). Ziarist, literat. Şcoala Medie Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1956), facultăţiile de Istorie (1964) şi Filologie (1968), Universitatea Constantin I. Parhon, Bucureşti. Redactor-şef, ziarul Minerul muscelean, Câmpulung (1966 – 1968), corespondent, cotidianul Scânteia pentru judeţul Vâlcea (1968 – 1990), corespondent, Societatea Română de Radiodifuziune pentru judeţul Vâlcea (1990-2009). Membru: Uniunea Ziariştilor din România (1968); Asociaţia Internaţională a Jurnaliştilor (1990). Preocupări literare. Premiul pentru poezie, revista Luceafărul, Bucureşti (1976). Contribuţii la evoluţia jurnalismului românesc, în perioada contemporană. (C.I.S.).

 

STANCIU, Ion D. (n. Vultureşti, Muscel, 13 august 1943). Inginer agronom, înalt funcţionar public, manager. Liceul Dinicu Golescu, Câmpulung, Argeş (1961), Facultatea de Agronomie, Timişoara (1967). Activitate specializată: cooperativele agricole de producţie Brătăşani şi Trivale Moşneni, Teleorman (1968-1972); Colibaşi, Argeş (1972-1986). Inginer-şef: Consiliul Unic Agroindustrial de Stat şi Cooperatist, Căteasca, Argeş (1986-1988); Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură, Piteşti – Mărăcineni  (1988-1990). Distinct: primar al oraşului Colibaşi/Mioveni, Argeş (1990-1996); director executiv, Fundaţia Consorţiul pentru Dezvoltare Locală, Mioveni (1996-2001). Gestionar, Programul european Leonardo Da Vinci, convenit prin Ministerul Educaţiei şi Cercetării Bucureşti (2001~). Studii, iniţiative tehnice, analize, rapoarte, interviuri, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Contribuţii la: evoluţia agriculturii argeşene în ultimele decenii ale secolului XX; consolidarea urbană a localităţii Mioveni; implementarea unor fonduri continentale oportune stimulării iniţiativelor familiale. Diverse aprecieri comunitare. (C.D.B.).

 

STANCIU, Nicolae N. (n. Corbi,  Argeş, 8 iunie 1944). Inginer horticol, cercetător ştiinţific principal I, manager. Şcoala Medie  Nr. 3/Colegiul  Alexandru Odobescu, Piteşti (1962), Institutul Agronomic, Bucureşti (1967). Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti (1982). Activitate specializată: Cooperativa Agricolă de Producţie, Răteşti, Argeş (1967-1968); Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură, Piteşti-Mărăcineni, Argeş (1968-2007). Volume importante (autor, colaborare): Tehnologii moderne de producere a materialului săditor pomicol (1978); Pepiniera pomicolă (1984); Memorator horti-viticol (1997); Tehnologii de creştere şi fortificare a materialului săditor la unele foioase ornamentale (2007). Numeroase studii, lucrări ştiinţifice, reuniuni tematice naţionale şi continentale. Director fondator, Grupul Şcolar Industrial Agricol, Mărăcineni-Piteşti, Argeş (1983-1991). Preocupări didactice, Universitatea din Piteşti (1992-1996). Membru, diverse foruri profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (C.D.B.).

 

STANCIUL (Secolul XVII). Proprietar funciar, demnitar eclesiastic. Originar din Budişteni, Leordeni, Muscel, logofăt la Mitropolie. Întinse suprafeţe de pământ, cu mori şi sate: Budişteni şi Dobreşti, Muscel; Crângureni, Dâmboviţa. Intrat în monahism (1673), Ştefan. Ctitor Schitul Mihail şi Gavril, Budişteni, închinat Mănăstirii Cotroceni, Bucureşti (1684). Donaţii testamentare oferite comunităţilor de călugări. Contribuţii la creşterea rolului instituţiilor religioase în  viaţa comunităţilor săteşti. Diverse atestări documentare. (S.I.C.).

 

STANCOVICI, Carol (A doua jumătate a secolului XX). Proprietar urban şi rural, mic întreprinzător, caretaş. Origine sârbă. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti, Argeş şi localităţi apropiate. Patron fondator, atelier specializat (strada Constantin Brâncoveanu), realizarea şi comercializarea de carete (trăsuri închise, cu patru roţi), renumit în domeniu (Argeş, Dâmboviţa, Muscel, Olt, Vâlcea). Corespondenţă externă. Activitate agreată de Prefectura Argeş, Primăria locală, Camera de Comerţ şi Industrie, Piteşti. Nominalizat în Anuarul general al oraşului Piteşti şi judeţului Argeş (1936). Alte atestări documentare. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice antume şi postume. (T.C.A.).

 

STANCU, Constantin Gr. (Stolnici, Argeş, 16 mai 1931 – Piteşti, Argeş, 25 octombrie 2006). Profesor gradul I, economie, manager publicist. Şcoala Medie Tehnică de Administraţie Economică, Piteşti (1950), Institutul de Studii Economice şi Planificare Vladimir Ilici Lenin, Bucureşti (1955). Prestaţii universitare, Institutul Politehnic Oraşul Stalin/Braşov (1955-1957). Economist: Comitetul de Stat pentru Valorificarea Produselor Agricole, Bucureşti (1957-1958); Banca de Investiţii, Piteşti (1958-1961, inspector principal); Complexul pentru Industrializarea Lemnului, Piteşti (1961-1968, şef, Serviciul Financiar). Activitate didactică permanentă, Liceul Economic/Grupul Şcolar Comercial Maria Teiuleanu, Piteşti (1968-1990): şef catedră, director adjunct, director. Iniţiative pentru: diversificarea profilului specializărilor; reabilitarea şi edificarea unor spaţii adecvate; colaborarea cu unităţi productive din Argeş, Muscel. Articole, studii, comunicări, reuniuni specializate în domeniu. Aprecieri publice antume şi postume (C.M.V.).

 

STANCU, Cristina-Roxana S. (n. Piteşti, Argeş, 4 septembrie 1976). Economist, junalist, editor, realizator media, prezentator ştiri. Liceul Economic Maria Teiuleanu, Piteşti (1995), Universitatea Piteşti, Facultatea de Ştiinţe Economice Piteşti (2000). Activitate specializată: redactor (2000-2003), redactor-şef adjunct (2003-2006), TV Terrasat, Piteşti; redactor-şef, TVS, Piteşti (2006-2009); colaborator, Departamentul Promovare şi Relaţii Internaţionale, Primăria Municipiului Piteşti (2007-2008); corespondent, Adevărul şi Click, Bucureşti (2008-2009). Distinct: şef redacţie, Adevărul de Seară, Piteşti (2009-2011); redactor-şef, Absolut TV, Mioveni, Argeş (2011-2012); redactor-şef, Atitudine în Argeş (2012~); corespondent, Adevărul, Bucureşti (2013~). Implicări în viaţa Cetăţii. Numeroase articole, reportaje, comentarii. Aprecieri publice. (M.D.S.).

 

STANCU, Ioana Gabriela (Piteşti, Argeş, 29 aprilie 1968). Jurist, diplomat de carieră. Liceul/Colegiul Zinca Golescu, Piteşti (1986), Facultatea de Drept, Bucureşti (1990). Specializare, relaţii internaţionale, Universitatea din Leeds, Marea Britanie (1992). Ataşat, Ministerul Afacerilor Externe, Bucureşti (1992~). Misiuni internaţionale în diferite state ale lumii. Note, informaţii, rapoarte pe teme adecvate. Activităţi consacrate diversificării colaborării României cu ţări din Uniunea Europeană sau în cadrul instituţiilor mondiale. Aprecieri publice. (I.M.M.).

 

STANCU, Ion I. (n. Racoviţa, Argeş, 18 decembrie 1955). Preot, profesor universitar, istoria şi filosofia religiilor.  Seminarul Teologic, Craiova, Dolj (1975), Universitatea din Bucureşti  (1980). Stagii:  Germania, Israel. Doctorat, teologie, Bucureşti (1988). Preot, parohii din Capitală (1982~). Activitate didactică permanentă Universitatea din Piteşti (1995~), prodecan, Facultatea de Teologie Ortodoxă (2000~). Profesor universitar (2006). Volume importante: Maica Domnului în spaţiul sacru transilvan (1997); Templul din Ierusalim. Fenomenologia spaţiului sacru (1999); Originea şi fiinţa religiilor. Tratat de istorie a religiilor, I (2001); Dicţionar de istorie a religiilor (2002); Zarathustra şi magii de Răsărit (2002). Numeroase studii, articole, referate, comunicări, reuniuni tematice autohtone. Contribuţii la diversificarea specializărilor Facultăţii de Teologie, Universitatea din Piteşti. Aprecieri comunitare. (M.C.S.).

 

STANCU, Ion S. (n. Pătroaia - Vale, Crângurile, Dâmboviţa, 1 aprilie 1932 -Bucureşti, 11 februarie 2013). Inginer, telecomunicaţii, funcţionar de stat. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1959. Liceul Ienăchiţă Văcărescu, Târgovişte, Dâmboviţa (1954), Institutul Politehnic, Bucureşti (1959). Domiciliat la Piteşti, Argeş (1959-1972). Activitate specializată: Direcţia Regională de Poştă şi Telecomunicaţii Argeş, Serviciul  Proiectare Investiţii (1959-1964); director, Ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor, Bucureşti (1964-1972), consilier (1972-1974), şef, Serviciul Investiţii (1974-1987); inspector general (1987-1990), Direcţia Generală a Poştei Române. Colaborări tehnice: Senatul României (1992-1996), Camera Deputaţilor (1996-1997), Bucureşti. Contracte externe, instalarea unor echipamente industriale, diverse state europene. Contribuţii directe la: finanţarea, executarea, punerea în funcţiune, exploatarea magistralei de telecomunicaţii Piteşti – Curtea de Argeş – Râmnicu Vâlcea; amenajarea staţiilor TV Coştila, Masivul Bucegi, Prahova şi Cheia, Prahova, reabilitarea unor oficii poştale urbane sau rurale din Argeş – Muscel în ultimele decenii ale secolului XX. Aprecieri comunitare. (I.D.P.).

 

STANCU, Nicu G. (Uzunu, Călugăreni, Giurgiu, 9 august 1932 – Piteşti, Argeş, 28 mai 2003). Jurist, manager, publicist. Stabilit în Argeş, din 1963. Liceul Titu Maiorescu, Giurgiu (1952), Facultatea de Ştiinţe Juridice, Universitatea Constantin I. Parhon, Bucureşti (1956). Activitate specializată în domeniu: Sfatul Popular Raional Corabia, Olt (1957-1963, şef oficiu); Procuratura Raionului Muscel, Argeş (1963-1968, procuror); Procuratura Locală Curtea de Argeş (1968-1971, procuror, procuror-şef); Procuratura Locală Piteşti (1972-1977, procuror-şef); Procuratura Judeţeană Argeş (1977-1979, procuror gradul II). Avocat, Baroul Argeş, specializat în cauze penale (1979-1996). Studii de caz, articole, interviuri. Preocupări literare, versuri. Volume importante (postum): Hotar (2006); Prigonit în noapte (2010), ediţii îngrijite de Ovidiu Stancu (medic). Membru diverse asociaţii profesionale sau obşteşti. Aprecieri publice antume şi postume (A.A.D.).

 

STANCU, Radu Şt. (Ioneşti, Buzoieşti, Argeş, 28 februarie 1937 – Piteşti, Argeş, 10 octombrie 2008). Muzeograf, cercetător ştiinţific, profesor universitar, ştiinţe naturale, manager. Şcoala Medie Tehnică de Comerţ Nicolae Kretzulescu, Bucureşti (1960), Universitatea din Bucureşti (1965). Stagii şi documentări externe: Austria, Cehia, Germania, Italia, Polonia, Republica Moldova. Doctorat, biologie, Bucureşti (1981). Activitate specializată: Muzeul Judeţean Argeş (1965-2006), director (1967-2005), preşedinte, Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, Ministerul Culturii şi Cultelor, Bucureşti (2001-2005); Institutul Pedagogic de 3 ani/Institutul de Învăţământ Superior/Universitatea din Piteşti (1970~2008), şef, Catedra Biologie – Horticultură, profesor (2000). Volume importante (în colaborare): Monografia Judeţului Argeş (1980); Ecologie şi protecţia ecosistemelor (1980); Micologie, I (1997); Fiziologia plantelor, I (1998);  Ecologie. Ecosistemul, biocenoza, populaţia, I (1999); Dicţionarul istorico-geografic al localităţilor judeţului Argeş (1999). Numeroase studii, articole, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, granturi/contracte de cercetare. Fondator, la Piteşti, Secţia de Ecologie, Muzeul Judeţean Argeş, unicat în domeniu; Societatea Omul şi Natura (1980); Editura Cultura (1991); Asociaţia Muzeografilor Naturalişti din România (1993). Contribuţii directe la: organizarea şi extinderea Muzeului Judeţean Argeş (2000; 2004); dezvoltarea învăţământului superior din Piteşti; promovarea ecologiei în spaţiul românesc. Membru, cunoscute foruri autohtone şi continentale în domeniu. Participant la evenimentele revoluţionare din Piteşti (decembrie 1989 – ianuarie 1990), consilier judeţean (2000-2004). Conlucrări cu Episcopia Argeşului şi Muscelului, component al Adunării Eparhiale. Memorialist. Volum dedicat: In honorem (2007), coordonator, Spiridon Cristocea, redactor, Elena Rotaru. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Diverse atestări documentare. Aprecieri publice antume şi postume. (R.G.G.).

 

STATE, Aurel (Godeni, Muscel, 1922 – ?, 1983). Învăţător, ofiţer de rezervă, militant anticomunist. Absolvent, Şcoala Normală „Carol I”, Câmpulung Muşcel şi Şcoala de Ofiţeri de Rezervă. Combatant linia I, frontul de est, Al II-lea Război Mondial, rănit, prizonier sovietic (12 mai 1944). A refuzat să facă parte din Divizia „Tudor Vladimirescu” aliată trupelor sovietice şi a rămas prizonier încă 12 ani. Repatriat, 1956. Arestat, din nou, 12 februarie 1958, anchetat, judecat şi condamnat 18 ani muncă silnică pentru înhumarea lui George Fonea, poetul prizonierilor din Uniunea Sovietică. Încarcerat, penitenciarul Uranus, Bucureşti, tentativă de sinucidere (sare de pe acoperiş), mutat la penitenciarul Aiud şi supus „reeducărilor”, eliberat, 1964, prin ordinul 411 de amnistie generală. Periodic chemat şi interogat, violent, la Securitate. Decedat, 1983, în timpul unui interogatoriu. Recunoaşteri publice postume. (I.I.P.).

 

STATE, Aurel (Godeni, Muscel, 1922-1983). Învăţător, militant politic, memorialist. Şcoala Normală Carol I, Câmpulung, Muscel (1940), pregătire militară, ofiţer de rezervă. Combatatant, Al Doilea Război Mondial, Frontul de Est (1941-1944). Prizonier, Uniunea Sovietică (1944-1956), neacceptarea participării la Divizia de Voluntari Tudor Vladimirescu. Repatriat (1956). Adept al venerării anticomuniştilor din Muscel. Urmărit de Securitate, arestat (12 februarie 1958), cercetat, judecat, condamnat, 18 ani muncă silnică, executaţi parţial, penitenciarele Uranus (Bucureşti) şi Aiud (Alba). Amnistiat în 1964. Interogări periodice. Deces premeditat, la Securitate, în 1983. Consemnări personale valorificate după 1990. Diverse aprecieri publice antume şi postume. (I.I.P.).

 

STATE, Florea I. (Bucureşti, 8 februarie 1911- Galeş, Brăduleţ, Argeş, 1995). Învăţător, manager, publicist. Familie tradiţională din Suseni, Argeş, stabilit, definitiv, la Galeş (1954). Şcoala Normală de Băieţi Alexandru Odobescu, Piteşti, Argeş (1930). Activitate didactică: pedagog, instituţia amintită (1930-1932); Şcoala Brătieni/Brăduleţ, Argeş (1934-1950); Şcoala Galeş (1950-1973), director (1951-1973). Iniţiator: construcţia noii şcoli; amenajarea muzeului sătesc (1976); înfrăţirea cu localitatea Galeş, Săliştea, Sibiu; formaţii artistice de amatori. Contribuţii la edificarea căminului cultural sătesc. Volum important (în colaborare): Galeşul de Argeş. Istorie şi contemporaneitate (1984). Numeroase studii, analize, rapoarte, comunicări, reuniuni tematice în domenii complementare. Metodist, lector, coordonator, Inspectoratul Şcolar Argeş, pentru unităţile de pe valea râului Vâlsan. Învăţător emerit (1964), alte aprecieri comunitare antume şi postume. (I.M.D.).

 

STATE, Ioana (n. Urluieşti, Cepari, Argeş, 12 iulie 1951). Solistă vocală, muzică populară românească. Liceul Industrial Electroargeş/Grupul Şcolar Ferdinand I, Curtea de Argeş (1974), Şcoala Populară de Artă, Slatina, Olt. Colaborări constante, ansambluri profesioniste şi de amatori din Argeş, Dolj, Olt. Numeroase spectacole, turnee artistice interne şi externe (Austria, Belgia, Bulgaria, Franţa, Germania, Irak, Italia, Olanda, Serbia, Spania, Statele Unite ale Americii), premiu în domeniu. Discografie. Piese de referinţă inspirate din zona de nord a judeţului Argeş. Consemnări critice favorabile, alte aprecieri comunitare. (L.I.P.).

 

STATE, Luminiţa Doina I. (n. Pătroaia, Crângurile, Dâmboviţa, 27 ianuarie 1948). Matematician, profesor universitar, informatică. Fiica lui Ion Radu (v.). Liceul Central, Bucureşti (1965), Universitatea din Bucureşti (1970). Stagiu: Statele Unite ale Americii (1973-1974). Doctorat, informatică, Bucureşti (1977). Activitate  didactică: Universitatea din Bucureşti (1970-1999); Universitatea din Piteşti (1999~), director, Departamentul pentru Calitatea Învăţământului (2000–2002), profesor (1999). Conducător de doctorat (2002~). Volume importante (în colaborare): Modele probabilistice în inteligenţa artificială (1987); Bazele informaticii (1988; 1999; 2000); Limbajul BASIC pentru microcalculatoare (1988);  Elemente de logică matematică şi demonstrarea automată a teoremelor (1989). Numeroase studii, articole, comunicări, referate, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, granturi/contracte de cercetare pe teme de reţele neuronale, inteligenţă artificială, recunoaşterea vorbirii. Membră, diverse asociaţii profesionale în domeniu. Aprecieri publice. (M.C.S.).

 

STATE, Nicolae (n. Burluşi, Ciofrângeni, Argeş, 20 mai 1949). Diacon, preot, paroh, publicist, editor. Seminarul Teologic, Craiova, Dolj (1968), Facultatea de Teologie, Bucureşti (1982). Activitate pastorală, Catedrala Episcopală, Râmnicu Vâlcea (1989~), funcţionar eclesiastic. Director: Editura Buna-Vestire, Râmnicu Vâlcea (1991); Tipografia Episcopală Sfântul Antim Ivireanul, Râmnicu Vâlcea (2000-2007). Secretar de redacţie, revista Lumina Lumii, Râmnicu Vâlcea (2001). Volume importante (semnate Nicolae StateBurluşi): Poveste de Crăciun (1991, în colaborare); Rugăciune pentru toţi copiii (1995); Episcopul Iosif al Râmnicului şi Argeşului (1896-1984). 15 ani de la trecerea Sa la cele veşnice (1999); Preotul Dumitru Bălaşa la 90 de ani/Patriarhul de la Drăgăşani (2001, în colaborare); Viaţa şi acatistul Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul (2002, în colaborare). Studii, articole, comunicare, reuniuni tematice, emisiuni media. Iniţiative filantropice. Preşedinte, Asociaţia Ortodoxă Pro-Vita, Râmnicu Vâlcea, alte aprecieri comunitare. (S.P.P.).

 

STATUIA BASARAB I DIN CURTEA DE ARGEŞ (1992). Operă monumentală de artă, amplasată în zona centrală urbană, dedicată domnului ţării Româneşti Basarab I Întemeietorul (v.). Sculptură în bronz, autor Paul Vasilescu, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. Idee lansată în 1979, acceptată de forurile centrale, integrată contextului sărbătoririi celor 2050 de ani de la constituirea statutului geto-dacilor (1980). Implicări directe pentru avizarea şi executarea lucrărilor (1979-1989): Petre Popa (v.), Iulian Ilie Rizea (v.), Nicolae Moisescu (v.), Nicolae Zevedei, Niculina Piţigoi (v.), Valerie Georgescu (v.). Colectă publică, aproximativ 3300 kg bronz (material prohibit), turnare, Atelierele Fondului Plastic, Bucureşti, director, Neculai Pădurariu. Suport financiar obştesc, locuitorii oraşului Curtea de Argeş (Legea 20). Definitivare, transport, montare (1990-1991, primar Claudiu Pelinescu (v.). Dezvelire oficială, 20 mai 1995, primar Constantin Ghigeanu (v.). Ansamblu adecvat (3,80 m înălţime), personaj sugerând statornicie, vitejie în vreme de restrişte, credinţă ortodoxă, stăpânire voevodală independentă. Diverse atestări documentare. Aprecieri critice favorale. (S.C.N.).

 

STATUIA DINICU GOLESCU DIN CÂMPULUNG (1994). Operă monumentală de artă plastică, marmură albă, integrată zonei urbane aferente Liceului/Colegiului Dinicu Golescu, instituţie centenară (1894-1994). Lucrare dedicată marelui cărturar român, Constantin/Dinicu Golescu (v.). Sculptor: Adrian Radu (v.). Ansamblu echilibrat: trepte, soclu placat cu piatră de Albeşti, figură alegorică tradiţională pe verticală (4,25 m), ipostază adecvată, sugerând calităţile enciclopedice ale personajului, placă memorială. Finanţatori: Consiliul Local, Câmpulung, societăţi comerciale, donaţii publice. Festivitatea dezvelirii: primar, Gheorghe Oancea (v.); reprezentanţi ai Consiliului Judeţean şi Prefecturii de Argeş; delegaţi ai Ministerului Învăţământului; parlamentari; cadre didactice; elevi; alţi cetăţeni. Moment evocator adecvat. Imagini media, consemnări critice favorabile, diverse înscrisuri monografice. (S.C.N.).

 

STATUIA ION C. BRĂTIANU DIN PITEŞTI (2007~). Operă monumentală de artă, amplasată în Grădina Publică, zona centrală urbană, dedicată fondatorului Partidului Naţional Liberal, Ion C. Brătianu (v.), unul dintre constructorii României moderne. Sculptură realizată din două tone de bronz (Bz6), Atelierele Fondului Plastic, Bucureşti (28 iunie – 15 septembrie 2006). Autor: Lucian Irimescu, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. Creaţie montată pe soclul compoziţiei 1907, repoziţionată în zona Piteşti – Nord (10-15 mai 2007). Asamblare reuşită parţial, patru metri înălţime, ipostază caracteristică personajului venerat: gânditor vizionar, militant politic, patriot. Controverse prelungite privind modalitatea înlocuirii operei anterioare, scrisoare deschisă publicată de Muzeul Judeţean Argeş, director Spiridon Cristocea (v.), alte opinii personale. Dezvelire, 25 mai 2007: preşedinţii de onoare ai Partidului Naţional Liberal, Mircea Ionescu Quintus şi Radu Câmpeanu; prefectul judeţului Argeş, Constantin Cârstoiu (v.); primarul municipiului Piteşti, Tudor Pendiuc (v.), deputaţi, senatori, consilieri, lideri liberali din Argeş-Muscel; numeroşi cetăţeni. Diverse atestări documentare. (S.C.N.).

 

STATUIA ION I. C. BRĂTIANU DE LA MUZEUL GOLEŞTI (1988-1992). Operă de artă dedicată personalităţii amintite, executată, în 1937, sculptor, Ivan Mestrovic (1883-1962). Dezvelire oficială, Bucureşti (28 noiembrie 1938). Dislocare din amplasamentul de for public (1945), conservare, Atelierele Fondului Plastic, Bucureşti. Granit, calitate superioară, prelucrat cu mare rafinament, figură expresivă, ipostază proprie gânditorilor şi realizatorilor de fapte durabile. Recuperare în vederea recondiţionării, transport şi amplasare temporară, Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti, Argeş (martie, aprilie 1988), context favorabil, sărbătorirea celor şase secole de la atestarea documentară medievală a localităţii Piteşti (20 mai 1388). Implicări directe: Ion Sârbu (v.), Gheorghe Nicolae, Petre Popa (v.), Iulian Ilie Rizea (v.), Vasile Novac (v.), Nicolae Zevedei (v.). Expunere liberă pentru vizitatori, consemnări şi impresii favorabile. Revenire în Capitală (1992, montare pe locul iniţial). Diverse atestări documentare. (S.C.N.).

 

STATUIA ION MIHALACHE DIN TOPOLOVENI (2001). Lucrare de artă plastică, integrată zonei centrale urbane a localităţii Topoloveni, Argeş. Sculptură în bronz, mărime naturală dedicată liderului Partidului Naţional Ţărănesc, Ion Mihalache (v.). Autor, Mircea Spătaru, ateliere specializate din Capitală. Investiţie de stat, finanţator, Ministerul Culturii şi Cultelor, Bucureşti, beneficiar, Consiliul Local, Topoloveni, suport documentar, Hotărârea Guvernului Nr. 363, din 4 aprilie 2001. Ansamblu distinct: paviment ceramic, suport în trepte (1,00 m), personaj alegoric, aşezat pe un scaun esenţializat (înălţime, 3,50 m), figură sugerând preocupări intelectuale şi suferinţa detenţiei politice, placă memorială. Festivitatea dezvelirii: primar, Gheorghiţă Boţârcă (v.), reprezentanţi ai consiliilor local şi judeţean, Prefecturii de Argeş, partidelor politice, parlamentari, locuitori din Topoloveni şi comune limitrofe. În imediata apropiere a Liceului Ion Mihalache, bust eponim. Diverse imagini media, alte consemnări documentare. (S.C.N.).

 

STATUIA MIHAIL MANOLESCU DIN PITEŞTI (1933-1948). Operă monumentală de artă, amplasată în Rotonda Pădurii Trivale, Piteşti, dedicată prefectului de Argeş, Mihail Manolescu (v.), personalitate marcantă a vieţii publice locale (sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX). Sculptură realizată în ateliere specializate din Capitală. Iniţiativa Prefecturii şi Consiliului Urban Piteşti, prevederi bugetare pentru 1915, sumă totală 1000 de lei, primar Alexandru Fostiropol (v.). Demers finalizat în 1933, din iniţiativa comitetului special constituit de Elisa Chiriţescu (institutoare). Contribuţii financiare personale şi comunitare. Ansamblu impunător: trepte, soclu, statuia, sugerând inteligenţa, spiritul de acţiune, bunătatea celui venerat. La dezvelire: prefectul de Argeş, Ion D. Ghinescu (v.), primarul oraşului Piteşti, Spiridon Emanoil (v.), senatori, deputaţi, numeroşi cetăţeni. Lucrare demolată din considerente politice, în 1948. Diverse atestări documentare. (S.C.N.).

 

STATUIA MIRCEA CEL BĂTRÂN DIN PITEŞTI (1998~). Operă monumentală de artă, amplasată în Piaţa Primăriei, dedicată domnului Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân (v.), ctitorul aşezării medievale Piteşti. Sculptură realizată din patru tone de bronz (Bz6), Atelierele Fondului Plastic, Bucureşti. Autori: Aurelian Bolea, Grigorie D. Minea (v.), membri, Uniunea Artiştilor Plastici din România, Filiala Bucureşti. Plan ambiental: Pompiliu Soare (v.). execuţie în termen record, avize finale obţinute în etapa 18-23 martie 1998: cap de perspectivă, artera de circulaţie Calea Bucureşti; 5, 20 m înălţimea statuii; 2,50 m dimensiunea soclului (miez din beton armat, placat cu granit); 0,30 m baza treptelor; ansamblu impunător, opt pe verticală. Ipostaza personajului ia hotărâre, înţelepciune, statornicie. Festivitatea dezvelirii: 20 mai 1998, sărbătorirea celor 610 ani de la atestarea documentară scrisă a personalităţii, în prezenţa preşedintelui ţării, Emil Constantinescu (v.), a mai multor demnitari, senatori, deputaţi. Primar Tudor Pendiuc (v.), numeroşi cetăţeni reprezentanţi ai unor oraşe înfrăţite cu municipiul Piteşti, veterani de război. Importante consemnări media. (S.C.N.).

 

STATUIA NAUM RÂMNICEANU DE LA CORBI (1993). Operă de artă, dedicată clericului şi cronicarului român amintit (v.), executată din ciment placat cu mozaic. Proiect, Eugeniu Ivănescu (v.). concepţia artistică şi realizatori, Traian Duţă (v.), Florică Florian, Florin Maior (v.). Sculptură figurativă, personaj tratat pe verticală (3,50 m), înnobilat prin ţinută monahală puritană, având, în mâna dreaptă, crucea ortodoxă, iar, în mâna stângă, o carte. Trepte şi soclu (0,50 m). Prelucrare expresivă, degajând linişte spirituală, pace sufletească, statornicie, lumină interioară şi exterioară. Finanţator: Consiliul Local, Corbi, primar, Stelian Bebeşelea. Festivitatea dezvelirii: Teofan Sinaitul (v.), Calinic Argeşeanul (v.), Gheorghe Savu (v.). Consemnări critice favorabile. (S.C.N.).

 

STATUIA NEAGOE BASARAB DIN CURTEA DE ARGEŞ (1971~). Lucrare de artă plastică, sculptură în piatră, dedicată voievodului Ţării Româneşti, Neagoe Basarab (v.). Operă realizată de Doina Lie, din Bucureşti. Festivitatea dezvelirii: 25 mai 1971, parcul Mănăstirii Curtea de Argeş, moment consacrat comemorării celor 450 de ani de la moartea ctitorului Bisericii Episcopale, târnosită la 15 august 1517. Consemnări documentare. (S.C.N.).

 

STATUIA NICOLAE BĂLCESCU DIN PITEŞTI (1969~). Operă monumentală de artă, amplasată în Piaţa Primăriei, dedicată conducătorului Revoluţiei Române de la 1848, Nicolae Bălcescu (1919-1952). Autor, Constantin Baraschi (v.), sculptură în bronz, Atelierele Fondului Plastic, Bucureşti (1965). Lucrare expusă, iniţial, în Capitală, oferită municipalităţii Piteşti de Consiliul/Ministerul Culturii. Investiţie de stat. Ansamblu impunător: trepte, soclu, personaj sugerând spiritualitatea, romantismul, inteligenţa, acţiunile avântate ale gânditorului. Schiţe de amplasare: Teodor Nichifor (v.); Ion V. Popescu (v.). Dezvelire, 5 iulie 1969: preşedintele Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judeţean Argeş, Gheorghe Năstase (v.); primarul municipiului Piteşti, Alexandru Popescu (v.); reprezentanţi ai forurilor centrale; numeroşi cetăţeni. Spectacol evocator, sunet şi lumină, aer liber, după piesa Bălcescu, de Camil Petrescu, Teatrul Alexandru Davila, Piteşti. Momente consacrate împlinirii unui secol şi jumătate de la naşterea celui venerat. Consemnări critice favorabile. Translare pe un amplasament mai retras, redefinirea ambientală a zonei centrale urbane (2007-2008), primar, Tudor Pendiuc (v.). Numeroase atestări documentare. (S.C.N.).

 

STATUIA VLAICU VODĂ DIN CURTEA DE ARGEŞ (1969~). Lucrare monumentală, sculptură în piatră, realizată de artistul plastic Constantin Foamete, din Capitală. Operă dedicată memoriei şi faptelor voievodului Ţării Româneşti, Vladislav I/Vlaicu Vodă (v.). Amplasare: Parcul Tineretului, Curtea de Argeş, zona centrală urbană (septembrie 1969). Tratare simbolică, apropiată sensurilor istorice şi eclesiastice proprii secolului XIV. Personaj reliefat legendar, simbioză a înţelepciunii, echilibrului statal, militar, religios. Consemnări critice favorabile. Anterior, pe locul respectiv, până în 1933, bustul Constantin Dobrescu-Argeş (v.), remontat, ulterior (1961), în spaţiul ambiental al Primăriei Vechi, transferat (1996) Liceului/Grupului Şcolar Agricol, Curtea de Argeş. Diverse consemnări documentare. (S.C.N.).

 

STAŢIA DE CALE FERATĂ, CURTEA DE ARGEŞ (1898~). Gară  reprezentativă pentru sistemul feroviar naţional, integrată drumului de fier dintre Piteşti şi prima reşedinţă voievodală a Ţării Româneşti. Edificiu central, realizat după proiectul inginerului Elie Radu (1853-1931), stil autohton, cu influenţe germane, unicat în Argeş - Muscel, consemnat pe Lista monumentelor istorice. Punct de referinţă al traseului amintit, exploatat, oficial, din toamna anului 1899. Momente tradiţionale: sosirea, la Curtea de Argeş, ori plecarea, spre Bucureşti, a membrilor Casei Regale, Guvernului, Patriarhiei, Consiliului Episcopal, invitaţilor străini; procesiunile mortuare în onoarea monarhilor Carol I (v.), Elisabeta (v.), Ferdinand (v.), Maria (v.); îmbarcarea şi reîntoarcerea unităţilor militare din localitate, participante la misiuni interne sau externe; derularea unor activităţi specifice preocupărilor industriale, diminuate, vizibil, după 1990. Patrimoniu aparţinând Companiei Căilor Ferate Române, licitat de operatori particulari. Numeroase atestări documentare. (G.N.P.).

 

STAŢIA DE CALE FERATĂ, PITEŞTI-SUD (1872~). Principala gară a reşedinţei Argeşului, nod feroviar reprezentativ integrat sistemul drumurilor de fier din România, confluenţa spre Bucureşti, Slatina (Olt), Craiova (Dolj), Curtea de Argeş. Adiacenţe: Câmpulung (Muscel), prin Goleşti, Ştefăneşti (Argeş); platformele industriale; zonele economice şi militare strategice. Edificiu inaugurat în 1872: primar al oraşului, Constantin Bogdan (v.); prefect de Argeş, Mihalache Vasilescu (v.); ministrul Lucrărilor Publice, Nicolae Kretzulescu (v.). Proiect tip, reabilitat şi extins de mai multe ori: birouri, săli de aşteptare, casierii, locuinţele personalului specializat, peron, magazii, depozite. Deteriorări în urma bombardamentelor americane din 1944. Facilităţi pentru transport persoane, mărfuri, utilaje, diverse resurse constructive, activităţi de import-export. Sectoare conexe: revizia de vagoane, depoul locomotivelor, întreţinerea liniilor, regulatorul circulaţiei. Numeroase momente semnificative: primirea unor importante personalităţi naţionale sau continentale; plecarea spre teatrele de operaţiuni şi sosirea unităţilor militare din Argeş de pe front; oprirea trenului Orient Express; ceremonii speciale, trenurile mortuare pentru monarhii României, spre Catedrala Episcopală din Curtea de Argeş; expedierea anumitor produse fabricate, în premieră, la Piteşti. Sărbătorirea Centenarului, 30 septembrie 1972: expoziţie documentară; monografie (Gheorghe Păun, Gheorghe Diaconu); evocări; placă aniversară; tren special de epocă. Primar, Alexandru Popescu (v.), preşedinte, Consiliul Popular Judeţean Argeş, Gheorghe Năstase (v.). Program investiţional de amploare (2011-2015): autorizarea demolării şi reconstrucţie, Primăria Piteşti, primar, Tudor Pendiuc (v.); beneficiar, Ministerul Transporturilor, Bucureşti; licitaţie deschisă, investitori, firmele: SC Unicon SA - Leonhard Wiess Ro SRL. Costuri: valoarea proiectului, 82 337 272 lei, din care, surse nerambursabile, 45 048 986 lei, fonduri europene, contract, 28 iulie 2011. Clădiri moderne funcţionale după norme continentale, sistematizare perimetrală, dotări specifice. Numeroase atestări documentare. (G.N.P.).

 

STAŢIE DE EPURARE DIN PITEŞTI (1964~). Unitate specializată în tratarea apelor menajere şi industriale uzate, epurare mecanică sau biologică. Instalaţii complexe: grătare, desnisipator, separator de grăsimi, decantoare primare, bazine de aerare, electroventilatoare, decantoare secundare, staţii pentru tratarea nămolului (pompe îngroşetoare, bazine de fermentare, prese, reductoare a umidităţii, platforme de uscat), centrală termică, laboratoare. Investiţie de stat etapizată: 1964-1965; 1967-1970; 1980-1990. Capacitate finală (litri de apă pe secundă): 1750 epurare mecanică; 2550 epurare biologică. Proiecte realizate prin institute profilate din Bucureşti, şefi de proiect, Florin Popescu, Constantin Murgoci (ingineri). Lucrări aferente sistemului de canalizare urbană, conturat la interferenţa secolelor XIX-XX. Extinderi considerabile după 1958, proiecte elaborate la Direcţia de Sistematizare, Arhitectură şi Proiectarea Construcţiilor/Institutul de Proiectare Argeş, şef de atelier, Dumitru Toma (v.), executant, Trustul de Construcţii Argeş. Colectare distincte de mari dimensiuni, reprezentativ, Platforma Industrială Piteşti Nord – Staţia de Epurare Lânăriei, Piteşti-Sud (800 mm), racorduri dinspre cartierele rezidenţiale Găvana, Trivale, Războieni, Exerciţiu, Craiovei, Tudor Vladimirescu şi obiective economice importante. Reabilitări periodice. Exploatare tradiţională: Întreprinderea de Gospodărie Comunală şi Locativă Argeş; SC Apă - Canal 2000 SA, Piteşti. Implicări constante: Sfatul/Consiliul Popular/Primăria Piteşti. Numeroase atestări documentare. (G.N.P.).

 

STAŢIA DE TRATAREA APEI, BUDEASA (1971~). Unitate complexă pentru potabilizarea apei de suprafaţă din râul Argeş, prize încorporate barajelor Bascov şi Budeasa (etapa I, 1971-1973; etapa a II-a, 1980), magistrale de aducţiune, 2135 litri pe secundă. Instalaţii amplasate în localitatea adiacentă municipiului Piteşti, Budeasa (malul stâng al Argeşului): două bazine de amestec; patru decantoare; 13 filtre; două staţii de pompare; laboratoare şi depozite speciale; estacade peste râul Argeş. Distinct, în Piteşti, şase gospodării de apă: Zona Industrială Nord; Schitului/Găvana I; Spitalul Judeţean/Găvana II-III; Smeurei/Trivale; Gheorghe Doj/Craiovei - Tudor Vladimirescu; Războieni/Zona Industrială Sud – Prundu – Războieni. Rezervoare de mare capacitate, coducte pentru distribuţie urbană (Piteşti, Ştefăneşti) şi rurală (Albota, Bascov, Bradu, Băbana, Cocu, Mărăcineni, Moşoaia, Poiana Lacului. Investiţie de stat, variante propuse prin Institutul de Proiectare Construcţii Hidrotehnice/Institutul Special pentru Lucrări de Gospodărie Comunală, Bucureşti, directori tehnici, Ion Pâslăraşu, Mihai Vernescu, şefi de proiect, Juster Isac. Executant, Trustul de Construcţii Argeş, director, Gheorghe Băiaşu (v.), şefi şantier, Ion Niculescu (v.), Gheorghe Petre. Beneficiari: Direcţia Judeţeană de Gospodărie Comunală Argeş, director, Dumitru Toma (v.), diriginte, Ion Tănase; Consiliul Popular Piteşti, primari, Alexandru Popescu (v.), Valeriu Nicolescu (v.). Exploatare, succesiv: Întreprinderea Judeţeană pentru Gospodărie Comunală şi Locativă Argeş, director, Radu Pieleanu (v.); SC Regocom/Regotrans SA Piteşti, manageri, Florea Costache (v.), Cosntantin Drăghici (v.); SC Apă-Canal 2000 SA Piteşti, director general, Gelu Mujea. Importante implicaţii economice, sociale, ecologice. Diverse atestări documentare. (G.N.P.).

 

STAŢIA METEOROLOGICĂ, PITEŞTI (1939~). Unitate de specialitate, integrată Centrului Meteorologic Regional Muntenia, Piteşti, Argeş.  Activitate cu program continuu pentru măsurători meteoclimatologice, observaţii agrofenologice şi de umiditate a solului. Microcentru judeţean, prognoze în domeniu. Coordonarea staţiilor de profil: Câmpulung, Curtea de Argeş, Morăreşti, Stolnici. Informarea operativă a instituţiilor administrative locale asupra fenomenelor meteorologice periculoase. Şefi cunoscuţi: Ion Vasilescu, Radu Filoteu, Gheorghe Apostol (v.), Nicolae Marinescu, Teodor Trache, Victoria Micu, Maria Rădulescu. Importante atestări documentare. (C.D.B.).

 

STAŢIA PILOT DE ANTROPOLOGIE SOCIALĂ ŞI CULTURALĂ, CÂMPULUNG (1973-1990). Punct ştiinţific, specializat în cercetarea urbană a domeniilor enunţate, organizat de Universitatea din Bucureşti, activitate agreată prin Academia Română şi Primăria Câmpulung. Complementar, preocupări în mediul rural Berevoeşti, Argeş. Iniţiator, Vasile V. Caramelea (v.). Observaţii, anchete, analize, rapoarte, proiecte privind: impactul industrializării asupra comunităţilor amintite; adaptarea persoanelor originare din sate la modul de viaţă orăşenesc; dimensiunea preocupărilor spirituale cotidiene; influenţa şcolii asupra formării personalităţii individuale; conservarea habitatului tradiţional; noile dimensiuni ale zonelor rezidenţiale compacte; implementarea cerinţelor culturale, ecologice, medicale, ergonomice, educative în viaţa cotidiană. Sesiuni anuale, cu participarea studenţilor – operatori ai Facultăţii de Filozofie, Bucureşti, reprezentanţilor forurilor abilitate, invitaţilor externi. Concluzii folosite pentru optimizarea activităţii administrative şi economice locale. (M.M.B.).

 

STAŢIUNEA BALNEARĂ, BĂDEŞTI (1972~). Amenajare specială pentru valorificarea calităţilor curative ale apei hipotermice de adâncime, bogată în clorură sodică, sulfuroasă şi iodată, din localitatea Bârla (sudul judeţului Argeş), adiacentă râului Cotmeana. Tratamente empirice tradiţionale. Activitate terapeutică sistematizată, după 1972. Primul izvor captat (52 grade Celsius), foraj petrolier (1969), analize de laborator favorabile tratării afecţiunilor reumatismale cronice sau degenerative. Extinderea surselor de aducţiune (1969-1972). Complex amenajat prin insitenţele medicului Alexandru Pârvu. Investitor, Consiliul Popular Judeţean Argeş: pavilion central, cabinete specializate, căzi de baie, săli pentru masaj şi aplicarea parafinei, bazine kinetoterapeutice, spaţii sociale. Diversificarea serviciilor (1972-1996), încetarea activităţii (1996-1999), privatizare ulterioară. Diverse atestări documentare. (C.G.C.).

 

STAŢIUNEA BALNEARĂ, BRĂDET (1927~). Amenajare distinctă pentru valorificarea calităţilor terapeutice ale izvoarelor naturale din localitatea Brăduleţ (nordul judeţului Argeş), pe valea râului Vâlsan. Descoperire întâmplătoare a primei surse de apă cu miros puternic de hidrogen sulfurat (1888), folosinţe empirice. Determinare ştiinţifică ulterioară, Laboratorul dr. Bernhard, Spitalul Colţea, Bucureşti (apă cloruro-sodică calcaroasă). Tratamente pentru afecţiuni locomotorii, reumatice, postraumatice, neurologice, digestive, renale. Cadru geografic adecvat. Amenajări succesive: 1927, 1928, 1931, 1975. Scriere monografică (1934), Tatiana I. Bobancu (v.), Spitalul de recuperare (1975), investitor, Consiliul Popular Judeţean Argeş. Zonă naturală binefăcătoare, trasee turistice accesibile. Diverse atestări documentare. (C.G.C.).

 

STAŢIUNEA BALNEARĂ, BUGHEA DE SUS (1875~). Amenajare complexă pentru valorificarea calităţilor curative ale apei şi aerului din localitatea musceleană eponimă, punctul tradiţional Măgura, zona periurbană Câmpulung, Argeş. Izvoare sulfuroase, cloruro-sodice, climat subalpin tonifiant, folosite empiric după 1837, iniţiatori: Ştefan Vasile Episcupescu (medic); Nicolae Rucăreanu (logofăt); Gheorghe Gropan (marele proprietar funciar). Analize favorabile de laborator (1859), Iacob Felix (specialist în domeniu). Redimensionarea stabilimentului (1875), administratori, succesiv: August Treboniu Laurian; Alexandru Laurian; Marius Laurian; Nicolae Rucăreanu; Pandele N. Rucăreanu; Nicolae N. Rucăreanu. Cuprinderea, în sistemul balnear autohton, edificarea unor spaţii sociale (1920), tratamente medicale sistemice, dotări adecvate. Etatizare (1948), preluarea patrimoniului de Primăria Câmpulung, transferat (1987), Oficiului Judeţean pentru Turism, Argeş. Readaptare la economia concurenţială după 1990, activitate permanentă, extinderi pavilionare, diversificarea serviciilor terapeutice interne (gastrite, colite, enterocolite, coleciste, bronşite cronice) sau externe (afecţiuni reumatismale şi ginecologice). Facilităţi de agrement. Scrieri monografice: 1837, Ştefan Vasile Episcupescu; 1873, Iacob Felix; 1958, Mircea Constantinescu (v.); Ion Dobrescu (v.). Alte atestări documentare. (C.G.C.).

 

STAŢIUNEA DE CERCETARE AGRICOLĂ, ALBOTA (1970~). Unitate zonală, subordonată Institutului de Cercetări pentru Cereale şi Plante tehnice, Fundulea, Călăraşi, în cadrul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu – Şişeşti, Bucureşti. Anterior, preocupări în domeniu (1955), Centrul Eexperimental Agricol, Oarja, Argeş: elaborarea măsurilor agrofitotehnice de bază, în vederea sporirii producţiilor şi stabilirea celor mai adecvate soiuri de grâu şi porumb. Pentru etapa 1962-1970, Secţia de Agrofitotehnie, Albota, Staţiunea Agro-Horti-Viticolă, Ştefăneşti, Argeş. Unitate independentă, din 1970, personalitate juridică, indicatori economici proprii. Patrimoniu: 2 500 ha teren arabil (din care, 30 ha preluate din proprietăţile eparhiale), pavilion administrativ, laboratoare, amfiteatru, complex pentru condiţionarea seminţelor (2 000 tone), fermă zootehnică, atelier mecanic, depozite, locuinţe conexe. Activitate integrată programelor privind: fundamentarea şi stabilirea mijloacelor de ameliorare fizică, chimică şi biologică a solurilor podzolice sau podzolite; elaborarea tehnologiilor avansate de cultură a plantelor agricole şi furajere; crearea unor noi soiuri de grâu şi hibrizi de porumb. Contribuţii deosebite la sporirea productivităţii pe solurile acide argilodiluviale. Directori cunoscuţi: Gheorghe Cremenescu (v.), Constantin Ceauşu  (v.), Nicolae Ionescu, Florin Povarnă (v.), Florian Traşcă (v.). Diminuarea consistentă a patrimoniului după 1990, retrocedarea terenurilor către foştii proprietari. Dispariţia posibilităţilor producerii furajelor, desfiinţarea activităţii zootehnice, inventar tehnologic în conservare. Diverse atestări documentare. Sprijin comunitar pentru dezvoltarea localităţilor apropiate. (C.D.B.).

 

STAŢIUNEA DE CERCETARE ARBORETUM/OCOLUL/PARCUL DENDROLOGIC DIN MIHĂEŞTI (1895~). Unitate profilată pe experimentarea biogrupelor exotice sau indigene de răşinoase şi foioase, aclimatizate în condiţiile stejăretului luncilor din zonele deluroase ale Muscelului. Fondator, Iuliu Moldovan (v.). Iniţial, patrimoniu semincer austriac, pepinieră proprie (1893), specii variate, autohtone sau străine, de pin, brad, chiparos, molid, nuc, frasin, gorun, ulm, salcâm, gutui, duglas, liliac, ienupăr, maturizate în 1896. Performanţe ulterioare privind acomodarea la mediul înconjurător. Reper valoros pentru dendrologia şi peisagistica României, rezervaţie botanică protejată prin Hotărârea Nr. 18, din 1994, adoptată de Consiliul Judeţean Argeş. Conexiuni manageriale cu Ocolul Silvic Experimental Mihăeşti, notificat, enciclopedic, în Volumul III (L-R). Scrieri monografice, alte importante surse documentare. (V.F.A.).

 

STAŢIUNEA DE CERCETARE-DEZVOLTARE HORTI-VITICOLĂ, ŞTEFĂNEŞTI (1959-2004). Unitate zonală pentru susţinerea dezvoltării agriculturii argeşene, subordonată Institutului Naţional de Cercetări Horti-Viticole/Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, Bucureşti. Profiluri de activitate: horti-viticultură (1959-1962;1970-1980); agro-horti-viticultură (1962-1970); viti-vinificaţie (1980-2004). Programe şi indicatori economici proprii. Patrimoniu: 3 980 ha  teren agricol (1 700 ha arabil; 1 550 ha vii; 260 ha pomi; 240 ha legume; 230 ha păşuni); pavilioane administrative; laboratoare (Ştefăneşti, Albota, Bilceşti, Dealu Sasului); combinat de vinificaţie (Ştefăneşti, 1969); complex pepinieristic (Călineşti, 1962); complex/fitotron de ameliorare şi înmulţire a viţei de vie (Ştefăneşti,1989); poligoane; câmpuri experimentale (250 ha); ferme de producţie (12). Activitate integrată pentru: extinderea şi modernizarea viticulturii şi pomiculturii argeşene; amenajarea antierozională şi valorificarea terenurilor în pantă; ridicarea fertilităţii solurilor podzolice sau podzolite; îmbunătăţirea şi diversificarea sortimentului viticol, pomicol, legumicol, cerealier, plantelor tehnice şi furajere; crearea noilor soiuri  de legume şi struguri; stabilirea sistemei de maşini pentru horticultură. Centru naţional de prezentare, reuniuni ştiinţifice, concursuri de vinuri, expoziţii. Activitate restrânsă şi patrimoniu diminuat, prin retrocedarea terenurilor către foştii proprietari, conform prevederilor Legii Fondului Funciar Nr. 18, Bucureşti, 1991. Noua denumire: Institutul Naţional de Cercetare pentru Biotehnologii în Horticultură (2004). Directori cunoscuţi: Emilian Popescu, Petre Baniţă, Constantin Budan (v.), Todiriţă Giosanu (v.), Alexandru Teodorescu (v). Diverse atestări documentare. Colaborări comunitare permanente pentru dezvoltarea localităţilor din Argeş-Muscel. (I.D.P.).

 

STAŢIUNEA DE CERCETARE ŞI PRODUCŢIE PENTRU CULTURA PAJIŞTILOR, PITEŞTI (1981-2004). Unitate specializată a judeţului Argeş, subordonată Institutului de Cercetare-Dezvoltate pentru Pajişti, Braşov. Activitate prioritară: elaborarea tehnologiilor de întreţinere a păşunilor naturale premontane şi montane; stabilirea mijloacelor tehnice de înfiinţare şi exploatare a pajiştilor cultivate în zona colinară şi de câmpie; ameliorarea sortimentului de plante furajere; producerea seminţelor pentru ierburi leguminoase şi graminee. Patrimoniu şi indicatori economici proprii. Contribuţii importante la îmbunătăţirea valorii nutritive, diversificarea compoziţiei şi creşterea productivităţii ierburilor perene în zona Argeş-Muscel. Activitate diminuată după 1991, până la desfiinţare, urmare a retrocedării terenurilor către foştii proprietari, conform prevederilor Legii Fondului Funciar Nr. 18, Bucureşti, 1991. Directori: Vasile Şerban, Ion Niţulescu, Ilinu Tudor. Colaborări comunitare pentru dezvoltarea localităţilor rurale din acest areal. Diverse atestări documentare. (C.D.B.).

 

STAŢIUNEA DE SELECŢIE ŞI  CREŞTEREA PORCILOR, OARJA (1970-1991). Unitate de cercetare şi producţie, aflată sub autoritatea Institutului de Cercetare pentru Porcine, Periş, Ilfov. Laboratoare specializate în selecţia şi reproducţia raselor, complex industrial profilat pe creşterea şi îngrăşarea porcilor, aparatură şi utilaje adecvate. Contribuţii importante la ameliorarea speciei şi perfecţionarea tehnologiilor în domeniu. Activitate diminuată până la desfiinţare, prin lichidarea suportului de bază furajeră, urmare a retrocedării terenurilor către foştii proprietari, conform prevederilor Legii Fondului Funciar Nr. 18, Bucureşti, 1991. Directori cunoscuţi: Gheorghe Gheorghiţoiu (inginer zootehnist; fondator), Gheorghe Cârciumărescu (medic veterinar). Colaborări comunitare permanente. Diverse atestări documentare. (C.D.B.).

 

STAŢIUNEA EXPERIMENTALĂ POMICOLĂ, BILCEŞTI (1949~). Unitate specializată din Valea Mare - Pravăţ, înfiinţată pentru introducerea sistemelor eficiente de cultură a pomilor fructiferi în zonele premontane. Obiective tematice: stabilirea speciilor şi soiurilor cultivabile; elaborarea tehnicilor de amenajare antierozională a terenurilor; adaptarea tehnologiilor intensive de cultură la condiţiile valorificării superioare a factorilor pedoclimatici, proprii arealelor dealurilor înalte. Unitate autonomă (1949-1951;1958-1962); bază experimentală, gestionată de staţiunile: Argeşelu, Mărăcineni, Argeş (1978-1990); Voineşti, Dâmboviţa (1951-1958; 2006~), Ştefăneşti, Argeş (1962-1967); Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură, Piteşti - Mărăcineni, Argeş (1967-1978;1990-2006). Directori cunoscuţi: Vasile Popa (v.), Gheorghe Amzăr (v.), Gheorghe Bădescu (v), Gheorghe Costache (v.), Florian Vlad. Diverse atestări documentare. Colaborări comunitare permanente. (C.D.B.).

 

STAŢIUNEA PENTRU MECANIZAREA AGRICULTURII, BÂRLA (1948-1991). Întreprindere specializată, din sud-estul judeţului  Argeş, Câmpia Găvanu-Burdea, constituită prin unificarea unităţilor de maşini şi tractoare, existente în perioada 1948-1973, pe raza comunelor Bârla şi Hârseşti. Lucrări prestate pentru: asociaţiile şi cooperativele agricole, producătoare de cereale, plante tehnice, legume; gospodăriile populaţiei, complexele zootehnice. Plată în natură sau în bani. Gestiune economică proprie, dotări investiţionale şi din surse proprii, secţii distincte, clădiri administrative, ateliere, cursuri de calificare, tractorişti, combaineri, mecanici, normatori. Coordonare, trustul de profil, Piteşti. Contribuţii importante la: introducerea de noi tehnologii favorabile sporirii cantităţii de grâu, orz, porumb, floarea - soarelui; înlocuirea uneltelor tradiţionale şi reducerea efortului fizic pentru prelucrarea pământului; constituirea unor grupuri profesionale stabile în mediul rural; creşterea gradului ocupării forţei de muncă şi a nivelului de informaţii generale în teritoriul arondat. Directori cunoscuţi: Constantin David, Sever Popa, Ion Ciolomic, Marius Jurubiţă. Reorganizare conform prevederilor Legii Nr. 58, Bucureşti, 1991, în cadrul SC Servagromec SA, Piteşti. Patrimoniu diminuat consistent până la lichidare. Colaborări comunitare permanente. Diverse atestări documentare.  (C.D.B.). 

 

STAŢIUNEA PENTRU MECANIZAREA AGRICULTURII, CĂTEASCA (1948-1991). Întreprindere specializată, din sud-vestul judeţului  Argeş, Câmpia Piteşti, constituită prin unificarea unităţilor de maşini şi tractoare, existente în perioada 1948-1973, pe raza comunelor Căteasca, Oarja, Răteşti. Lucrări prestate pentru: asociaţiile şi cooperativele agricole, producătoare de cereale, plante tehnice, legume; gospodăriile populaţiei; complexele zootehnice. Plată în natură sau în bani. Gestiune economică proprie, dotări investiţionale şi din surse proprii, secţii distincte, clădiri administrative, ateliere, cursuri de calificare, tractorişti, combaineri, mecanici, normatori. Coordonare, trustul de profil, Piteşti. Contribuţii importante la: introducerea de noi tehnologii favorabile sporirii cantităţii de grâu, orz, porumb, floarea - soarelui; înlocuirea uneltelor tradiţionale şi reducerea efortului fizic pentru prelucrarea pământului; constituirea unor grupuri profesionale stabile în mediul rural; creşterea gradului ocupării forţei de muncă şi a nivelului de informaţii generale în teritoriul arondat. Directori cunoscuţi: Constantin Mărculescu, Gheorghe Ştirbei (v.), Boris Mihăileanu, Grigore Lacea. Reorganizare conform prevederilor Legii Nr. 58, Bucureşti, 1991, în cadrul SC Servagromec SA, Piteşti. Patrimoniu diminuat consistent până la lichidare. Colaborări comunitare permanente. Diverse atestări documentare.  (C.D.B.). 

 

STAŢIUNEA PENTRU MECANIZAREA AGRICULTURII, CÂMPULUNG (1948-1991). Întreprindere specializată, din bazinul superior al Râului Târgului şi Dâmboviţei, judeţul Argeş, constituită prin unificarea unităţilor de maşini şi tractoare, existente în perioada 1948-1973, pe raza localităţilor Albeştii de Muscel, Boteni, Bughea de Jos, Bughea de Sus, Câmpulung, Cetăţeni, Dâmbovicioara, Dragoslavele, Godeni, Lereşti, Mioarele, Poienarii de Muscel,  Rucăr, Schitu Goleşti, Stoeneşti, Valea Mare-Pravăţ. Lucrări prestate pentru: asociaţiile şi cooperativele agricole, producătoare de fructe, plante furajere, legume; gospodăriile populaţiei; complexele zootehnice. Plată în natură sau în bani. Gestiune economică proprie, dotări investiţionale şi din surse proprii, secţii distincte, clădiri administrative, ateliere, cursuri de calificare, tractorişti, combaineri, mecanici, normatori. Coordonare, trustul de profil, Piteşti. Contribuţii importante la: introducerea de noi tehnologii favorabile sporirii cantităţii de fructe, produse lactate, carne, lână; înlocuirea uneltelor tradiţionale şi reducerea efortului fizic pentru prelucrarea pământului; constituirea unor grupuri profesionale stabile în mediul rural; creşterea gradului ocupării forţei de muncă şi a nivelului de informaţii generale în teritoriul arondat. Directori cunoscuţi: Alexandru Cealâcu, Nicolae Necula, Ştefănel Dobrescu. Reorganizare conform prevederilor Legii Nr. 58, Bucureşti, 1991: SC Agromec SA, Câmpulung, Argeş. Patrimoniu diminuat consistent până la lichidare. Colaborări comunitare permanente. Diverse atestări documentare.  (C.D.B.). 

 

STAŢIUNEA PENTRU MECANIZAREA AGRICULTURII, COSTEŞTI (1948-1991). Întreprindere specializată, din sudul judeţului Argeş, centrul Câmpiei Piteşti, constituită prin unificarea unităţilor de maşini şi tractoare, existente în perioada 1948-1973, pe raza localităţilor Vulpeşti, Costeşti, Suseni. Lucrări prestate pentru: asociaţiile şi cooperativele agricole, producătoare de cereale, plante tehnice, struguri, legume; gospodăriile populaţiei; complexele zootehnice. Plată în natură sau în bani. Gestiune economică proprie, dotări investiţionale şi din surse proprii, secţii distincte, clădiri administrative, ateliere, cursuri de calificare, tractorişti, combaineri, mecanici, normatori. Coordonare, trustul de profil, Piteşti. Contribuţii importante la: introducerea de noi tehnologii favorabile sporirii cantităţii de grâu, porumb, floarea - soarelui, vin, produse de origine animală; înlocuirea uneltelor tradiţionale şi reducerea efortului fizic pentru prelucrarea pământului; constituirea unor grupuri profesionale stabile în mediul rural; creşterea gradului ocupării forţei de muncă şi a nivelului de informaţii generale în teritoriul arondat. Directori cunoscuţi: Petre Leca (v.), Polifronie Stancu, Ion Radu, Aurelian Nistorescu. Reorganizare, conform prevederilor Legii Nr. 58, Bucureşti, 1991, în cadrul SC Servagromec SA, Piteşti. Patrimoniu diminuat consistent până la lichidare. Colaborări comunitare permanente. Diverse atestări documentare.  (C.D.B.). 

 

   STAŢIUNEA PENTRU MECANIZAREA AGRICULTURII, CURTEA DE ARGEŞ (1948-1991). Întreprindere specializată, din bazinul superior al râului Argeş, constituită prin unificarea unităţilor de maşini şi tractoare, existente în perioada 1948-1973, pe raza localităţilor: Albeştii de Argeş, Arefu, Băiculeşti, Budeasa, Cicăneşti, Corbeni, Curtea de Argeş, Mălureni, Merişani, Valea Danulul, Valea Iaşului. Lucrări prestate pentru: asociaţiile şi cooperativele agricole, producătoare de fructe, cereale, plante furajere, legume; gospodăriile populaţiei; complexele zootehnice. Plată în natură sau în bani. Gestiune economică proprie, dotări investiţionale şi din surse proprii, secţii distincte, clădiri administrative, ateliere, cursuri de calificare, tractorişti, combaineri, mecanici, normatori. Coordonare, trustul de profil, Piteşti. Contribuţii importante la: introducerea de noi tehnologii favorabile sporirii cantităţii de fructe, porumb, produse lactate, carne, lână; înlocuirea uneltelor tradiţionale şi reducerea efortului fizic pentru prelucrarea pământului; constituirea unor grupuri profesionale stabile în mediul rural; creşterea gradului ocupării forţei de muncă şi a nivelului de informaţii generale în teritoriul arondat. Directori cunoscuţi: Vasile Paşavel (v.), Gheorghe Izbăşoiu, Mihai Cenea, Petre Ioniţă. Reorganizare, conform prevederilor Legii Nr. 58, Bucureşti, 1991, în cadrul SC Servagromec SA, Piteşti. Patrimoniu diminuat consistent până la lichidare. Colaborări comunitare permanente. Diverse atestări documentare.  (C.D.B.). 

 

   STAŢIUNEA PENTRU MECANIZAREA AGRICULTURII, DOMNEŞTI (1948-1991). Întreprindere specializată, din bazinul superior al Râului Doamnei şi Vâlsanului, judeţul Argeş, constituită prin unificarea unităţilor de maşini şi tractoare, existente în perioada 1948-1973, pe raza comunelor Aninoasa, Berevoeşti, Brăduleţ, Corbi, Coşeşti, Muşăteşti, Nucşoara, Pietroşani. Lucrări prestate pentru: asociaţiile şi cooperativele agricole, producătoare de fructe, plante furajere, legume; gospodăriile populaţiei; complexele zootehnice. Plată în natură sau în bani. Gestiune economică proprie, dotări investiţionale şi din surse proprii, secţii distincte, clădiri administrative, ateliere, cursuri de calificare, tractorişti, combaineri, mecanici, normatori. Coordonare, trustul de profil, Piteşti. Contribuţii importante la: introducerea de noi tehnologii favorabile sporirii cantităţii de fructe, produse lactate, carne, lână; înlocuirea uneltelor tradiţionale şi reducerea efortului fizic pentru prelucrarea pământului; constituirea unor grupuri profesionale stabile în mediul rural; creşterea gradului ocupării forţei de muncă şi a nivelului de informaţii generale în teritoriul arondat. Directori cunoscuţi: Ion Rizea, Mihai Nicolescu (v.), Nicolae Cujbescu (v.). Reorganizare, conform prevederilor Legii Nr. 58, Bucureşti, 1991, în cadrul SC Servagromec SA, Piteşti. Patrimoniu diminuat consistent până la lichidare. Colaborări comunitare permanente. Diverse atestări documentare.  (C.D.B.). 

 

STAŢIUNEA PENTRU MECANIZAREA AGRICULTURII, IZVORU (1948-1991). Întreprindere specializată, din sud-vestul judeţului Argeş,  Câmpia Găvanu-Burdea, constituită prin unificarea unităţilor de maşini şi tractoare, existente în perioada 1948-1973, pe raza comunelor Izvoru, Popeşti, Râca, Recea. Lucrări prestate pentru: asociaţiile şi cooperativele agricole, producătoare de cereale, plante tehnice, legume; gospodăriile populaţiei; complexele zootehnice. Plată în natură sau în bani. Gestiune economică proprie, dotări investiţionale şi din surse proprii, secţii distincte, clădiri administrative, ateliere, cursuri de calificare, tractorişti, combaineri,  mecanici, normatori. Coordonare, trustul de profil, Piteşti. Contribuţii importante la: introducerea de noi tehnologii favorabile sporirii cantităţii de grâu, orz, porumb, floarea - soarelui, produse de origine animală; înlocuirea uneltelor tradiţionale şi reducerea efortului fizic pentru prelucrarea pământului; constituirea unor grupuri profesionale stabile în mediul rural; creşterea gradului ocupării forţei de muncă şi a nivelului de informaţii generale în teritoriul arondat. Directori cunoscuţi: Radu Sandu,  Ion Dobre, Marin Bucinică, Stelian Condorus. Reorganizare conform prevederilor Legii Nr. 58, Bucureşti, 1991, în cadrul SC Servagromec SA, Piteşti. Patrimoniu diminuat consistent până la lichidare. Colaborări comunitare permanente. Diverse atestări documentare. (C.D.B.). 

 

   STAŢIUNEA PENTRU MECANIZAREA AGRICULTURII, MĂRĂCINENI (1948-1991). Întreprindere specializată, din centrul judeţului Argeş, constituită prin unificarea unităţilor de maşini şi tractoare, existente în perioada 1948-1973, pe raza localităţilor Albota, Bascov, Colibaşi, Dârmăneşti, Drăganu, Mărăcineni, Miceşti, Oarja, Piteşti, Ştefăneşti. Lucrări prestate pentru: asociaţiile şi cooperativele agricole, producătoare de cereale, legume, fructe; gospodăriile populaţiei; complexele zootehnice. Plată în natură sau în bani. Gestiune economică proprie, dotări investiţionale şi din surse proprii, secţii distincte, clădiri administrative, ateliere, cursuri de calificare, tractorişti, combaineri,  mecanici, normatori. Coordonare, trustul de profil, Piteşti. Contribuţii importante la: introducerea de noi tehnologii favorabile sporirii cantităţii  de grâu, porumb, produse horticole; înlocuirea uneltelor tradiţionale şi reducerea efortului fizic pentru prelucrarea pământului; constituirea unor grupuri profesionale stabile în mediul rural; creşterea gradului ocupării forţei de muncă şi a nivelului de informaţii generale în teritoriul arondat. Experimente ştiinţifice: folosirea surselor neconvenţionale la pornirea şi funcţionarea maşinilor agricole (biogaz, energie electrică de mică tensiune), coordonator, Ioan D. Nicolescu (v.). Accident colectiv (26 decembrie 1987), soldat cu mai multe victime omeneşti. Directori cunoscuţi: Moise Popescu, Alexandru Ghiocel. Reorganizare, conform prevederilor Legii Nr. 58, Bucureşti, 1991: SC Agromec SA, Mărăcineni. Patrimoniu diminuat consistent până la lichidare. Colaborări comunitare permanente. Diverse atestări documentare. (C.D.B.). 

 

   STAŢIUNEA PENTRU MECANIZAREA AGRICULTURII, MIROŞI (1948-1991). Întreprindere specializată, din sudul judeţului Argeş, Câmpia Găvanu-Burdea, constituită prin unificarea unităţilor de maşini şi tractoare, existente în perioada 1948-1973, pe raza comunelor Căldăraru, Miroşi, Ungheni. Lucrări prestate pentru: asociaţiile şi cooperativele agricole, producătoare de cereale, plante tehnice, legume; gospodăriile populaţiei; complexele zootehnice. Plată în natură sau în bani. Gestiune economică proprie, dotări investiţionale şi din surse proprii, secţii distincte, clădiri administrative, ateliere, cursuri de calificare, tractorişti, combaineri,  mecanici, normatori. Coordonare, trustul de profil, Piteşti. Contribuţii importante la: introducerea de noi tehnologii favorabile sporirii cantităţii de grâu, orz, porumb, floarea - soarelui, produse de origine animală; înlocuirea uneltelor tradiţionale şi reducerea efortului fizic pentru prelucrarea pământului; constituirea unor grupuri profesionale stabile în mediul rural; creşterea gradului ocupării forţei de muncă şi a nivelului de informaţii generale în teritoriul arondat. Directori cunoscuţi: Moise Popescu, Ion Nica, Marin Gioarsă, Ion Neamu (v.), Petrin Ursache. Reorganizare, conform prevederilor Legii Nr. 58, Bucureşti, 1991: SC Agromec SA, Miroşi. Patrimoniu diminuat consistent până la lichidare. Colaborări comunitare permanente. Diverse atestări documentare. (C.D.B.). 

 

STAŢIUNEA PENTRU MECANIZAREA AGRICULTURII, MORĂREŞTI (1982-1991). Întreprindere specializată, din sud-vestul judeţului Argeş, Podişul Cotmeana, constituită prin unificarea unităţilor de maşini şi tractoare, existente în perioada precedentă, pe raza comunelor Cotmeana, Cuca, Morăreşti, Uda, suport legislativ, prevederile Decretului Nr. 370, Bucureşti, 1982, referitor la prestarea lucrărilor agricole în zonele necooperativizate. Plată în natură sau în bani. Gestiune economică proprie, dotări investiţionale şi din surse proprii, secţii distincte, clădiri administrative, ateliere, cursuri de calificare, tractorişti, combaineri, mecanici, normatori. Coordonare, trustul de profil, Piteşti. Contribuţii importante la: introducerea de noi tehnologii favorabile sporirii cantităţii de fructe, produse lactate, carne, lână; înlocuirea uneltelor tradiţionale şi reducerea efortului fizic pentru prelucrarea pământului; constituirea unor grupuri profesionale stabile în mediul rural; creşterea gradului ocupării forţei de muncă şi a nivelului de informaţii generale în teritoriul arondat. Directori cunoscuţi: Ion Cristea, Marin Pleşan, Gheorghe Florescu, Gheorghe Diaconescu, Ion Zbirnac. Reorganizare, conform prevederilor Legii Nr. 58, Bucureşti, 1991: SC Agromec SA, Morăreşti. Colaborări comunitare permanente. Diverse atestări documentare. (C.D.B.). 

 

   STAŢIUNEA PENTRU MECANIZAREA AGRICULTURII, SLOBOZIA (1948-1991). Întreprindere specializată, din sud-vestul judeţului Argeş, Câmpia Găvanu-Burdea, constituită prin unificarea unităţilor de maşini şi tractoare, existente în perioada 1948-1973, pe raza comunelor Mozăceni, Slobozia, Ştefan cel Mare. Lucrări prestate pentru: asociaţiile şi cooperativele agricole, producătoare de cereale, plante tehnice, legume; gospodăriile populaţiei; complexele zootehnice. Plată în natură sau în bani. Gestiune economică proprie, dotări investiţionale şi din surse proprii, secţii distincte, clădiri administrative, ateliere, cursuri de calificare, tractorişti, combaineri,  mecanici, normatori. Coordonare, trustul de profil, Piteşti. Contribuţii importante la: introducerea de noi tehnologii favorabile sporirii cantităţii de grâu, orz, porumb, floarea - soarelui; înlocuirea uneltelor tradiţionale şi reducerea efortului fizic pentru prelucrarea pământului; constituirea unor grupuri profesionale stabile în mediul rural; creşterea gradului ocupării forţei de muncă şi a nivelului de informaţii generale în teritoriul arondat. Directori cunoscuţi: Florea Ghinea, Constantin Tămagă (v.), Viorel Vorovenci, Aurelian Nistoroiu, Marian Saru. Reorganizare, conform prevederilor Legii Nr. 58, Bucureşti, 1991, în cadrul SC Servagromec SA, Piteşti. Patrimoniu diminuat consistent până la lichidare. Colaborări comunitare permanente. Diverse atestări documentare. (C.D.B.). 

 

STAŢIUNEA PENTRU MECANIZAREA AGRICULTURII, STÂLPENI (1948-1991). Întreprindere specializată, din zona de confluenţă a Râului Târgului şi Bratiei, constituită prin unificarea unităţilor de maşini şi tractoare, existente în perioada 1948-1973, pe raza comunelor Bălileşti, Davideşti, Hîrtieşti, Stâlpeni, Ţiţeşti, Vlădeşti, Vultureşti. Lucrări prestate pentru: asociaţiile şi cooperativele agricole, producătoare de cereale, fructe, legume; gospodăriile populaţiei; complexele zootehnice. Plată în natură sau în bani. Gestiune economică proprie, dotări investiţionale şi din surse proprii, secţii distincte, clădiri administrative, ateliere, cursuri de calificare, tractorişti, combaineri,  mecanici, normatori. Coordonare, trustul de profil, Piteşti. Contribuţii importante la: introducerea de noi tehnologii favorabile sporirii cantităţii de produse agricole; înlocuirea uneltelor tradiţionale şi reducerea efortului fizic pentru prelucrarea pământului; constituirea unor grupuri profesionale stabile în mediul rural; creşterea gradului ocupării forţei de muncă şi a nivelului de informaţii generale în teritoriul arondat. Directori cunoscuţi: Alexandru Gioarsă, Alexandru Cealâcu, Ion Frâncu, Pompiliu Sora. Reorganizare, conform prevederilor Legii Nr. 58, Bucureşti, 1991, în cadrul SC Servagromec SA, Piteşti. Patrimoniu diminuat consistent până la lichidare. Colaborări comunitare permanente. Diverse atestări documentare. (C.D.B.). 

 

STAŢIUNEA PENTRU MECANIZAREA AGRICULTURII, STOLNICI (1948-1991). Întreprindere specializată, din sud-estul judeţului Argeş, Câmpia Piteşti, constituită prin unificarea unităţilor de maşini şi tractoare, existente în perioada 1948-1973, pe raza comunelor Lunca Corbului, Săpata, Stolnici. Lucrări prestate pentru: asociaţiile şi cooperativele agricole, producătoare de cereale, plante tehnice, legume; gospodăriile populaţiei; complexele zootehnice. Plată în natură sau în bani. Gestiune economică proprie, dotări investiţionale şi din surse proprii, secţii distincte, clădiri administrative, ateliere, cursuri de calificare, tractorişti, combaineri,  mecanici, normatori. Coordonare, trustul de profil, Piteşti. Contribuţii importante la: introducerea de noi tehnologii favorabile sporirii cantităţii de produse agricole; înlocuirea uneltelor tradiţionale şi reducerea efortului fizic pentru prelucrarea pământului; constituirea unor grupuri profesionale stabile în mediul rural; creşterea gradului ocupării forţei de muncă şi a nivelului de informaţii generale în teritoriul arondat. Directori cunoscuţi: Radu Sandu, Ion Dulamă, Grigore Lacea, Ion Preda, Mihai Oncioiu, Pompiliu Sora. Reorganizare, conform prevederilor Legii Nr. 58, Bucureşti, 1991: SC Agromec SA, Stolnici. Patrimoniu diminuat consistent până la lichidare. Colaborări comunitare permanente. Diverse atestări documentare. (C.D.B.). 

 

STAŢIUNEA PENTRU MECANIZAREA AGRICULTURII, TEIU (1948-1991). Întreprindere specializată, din sud-vestul judeţului Argeş, Câmpia Piteşti, constituită prin unificarea unităţilor de maşini şi tractoare, existente în perioada 1948-1973, pe raza comunelor Negraşi, Rociu, Teiu. Lucrări prestate pentru: asociaţiile şi cooperativele agricole, producătoare de cereale, plante tehnice, legume; gospodăriile populaţiei; complexele zootehnice. Plată în natură sau în bani. Gestiune economică proprie, dotări investiţionale şi din surse proprii, secţii distincte, clădiri administrative, ateliere, cursuri de calificare, tractorişti, combaineri, mecanici, normatori. Coordonare, trustul de profil, Piteşti. Contribuţii importante la: introducerea de noi tehnologii favorabile sporirii cantităţii de grâu, porumb, floarea - soarelui, produse de origine animală; înlocuirea uneltelor tradiţionale şi reducerea efortului fizic pentru prelucrarea pământului; constituirea unor grupuri profesionale stabile în mediul rural; creşterea gradului ocupării forţei de muncă şi a nivelului de informaţii generale în teritoriul arondat. Directori   cunoscuţi: Vasile Ilie, Petre Şarcani, Gheorghe Soare, Dumitru Neagoe,  Boris Mihăileanu, Valeriu Dumitrică (v.), Gheorghe Marinache. Reorganizare, conform prevederilor Legii Nr. 58, Bucureşti, 1991, SC Servagromec SA, Teiu (1993). Patrimoniu diminuat consistent până la lichidare. Colaborări comunitare permanente. Diverse atestări documentare. (C.D.B.). 

 

STAŢIUNEA PENTRU MECANIZAREA AGRICULTURII, TIGVENI (1948-1991). Întreprindere specializată, din nord-vestul judeţului Argeş, bazinul hidrografic al râului Topolog, constituită prin unificarea unităţilor de maşini şi tractoare, existente în perioada 1948-1973, pe raza comunelor Cepari, Ciofrângeni, Poienarii de Argeş, Sălătrucu, Şuici, Tigveni. Lucrări prestate pentru: asociaţiile şi cooperativele agricole, producătoare de fructe, plante furajere, legume; gospodăriile populaţiei; complexele zootehnice. Plată în natură sau în bani. Gestiune economică proprie, dotări investiţionale şi din surse proprii, secţii distincte, clădiri administrative, ateliere, cursuri de calificare, tractorişti, combaineri, mecanici, normatori. Coordonare, trustul de profil, Piteşti. Contribuţii importante la: introducerea de noi tehnologii favorabile sporirii cantităţii de mere, prune, lapte, carne, lână; înlocuirea uneltelor tradiţionale şi reducerea efortului fizic pentru prelucrarea pământului; constituirea unor grupuri profesionale stabile în mediul rural; creşterea gradului ocupării forţei de muncă şi a nivelului de informaţii generale în teritoriul arondat. Directori cunoscuţi: Vasile Paşavel, Dumitru Oancea. Reorganizare, conform prevederilor Legii Nr. 58, Bucureşti, 1991, în cadrul SC Servagromec SA, Piteşti. Patrimoniu diminuat consistent până la lichidare. Colaborări comunitare permanente. Diverse atestări documentare.  (C.D.B.). 

 

STAŢIUNEA PENTRU MECANIZAREA AGRICULTURII, TOPOLOVENI (1948-1991). Întreprindere specializată, cu activitate suprapusă colinelor subcarpatice şi luncii râului Argeş, din sud-estul judeţului, constituită prin unificarea unităţilor de maşini şi tractoare, existente, în perioada 1948-1973, pe raza actualelor localităţi: Beleţi-Negreşti, Bogaţi, Călineşti, Dobreşti, Leordeni, Priboieni, Topoloveni. Lucrări prestate pentru: asociaţiile şi cooperativele agricole, producătoare de struguri, fructe, legume; gospodăriile populaţiei; complexele zootehnice. Plată în natură sau în bani. Gestiune economică proprie, dotări investiţionale şi din surse proprii, secţii distincte, clădiri administrative, ateliere, cursuri de calificare, tractorişti, combaineri,  mecanici, normatori. Coordonare, trustul de profil, Piteşti. Contribuţii importante la: introducerea de noi tehnologii favorabile sporirii cantităţii de vin, mere, pere, cireşe, vişine; înlocuirea uneltelor tradiţionale şi reducerea efortului fizic pentru prelucrarea pământului; constituirea unor grupuri profesionale stabile în mediul rural; creşterea gradului ocupării forţei de muncă şi a nivelului de informaţii generale în teritoriul arondat. Directori cunoscuţi: Vasile Paşavel, Bela Molnar, Mihai Herişanu, Dumitru Necşoiu. Reorganizare, conform prevederilor Legii Nr. 58, Bucureşti, 1991: SC Agromec SA, Topoloveni. Patrimoniu diminuat consistent până la lichidare. Colaborări comunitare permanente. Diverse atestări documentare. (C.D.B.). 

 

STAŢIUNEA PENTRU MECANIZAREA AGRICULTURII, VEDEA (1948-1991). Întreprindere specializată, din vestul judeţului Argeş, Podişul Cotmeana, constituită prin unificarea unităţilor de maşini şi tractoare, existente în perioada 1948-1973, pe raza comunelor: Băbana, Cocu, Moşoaia, Poiana Lacului, Vedea.  Lucrări prestate pentru: asociaţiile şi cooperativele agricole, producătoare de cereale, fructe, legume; gospodăriile populaţiei; complexele zootehnice. Plată în natură sau în bani. Gestiune economică proprie, dotări investiţionale şi din surse proprii, secţii distincte, clădiri administrative, ateliere, cursuri de calificare, tractorişti, combaineri,  mecanici, normatori. Coordonare, trustul de profil, Piteşti. Contribuţii importante la: introducerea de noi tehnologii favorabile sporirii cantităţii de prune, porumb, produse de origine animală; înlocuirea uneltelor tradiţionale şi reducerea efortului fizic pentru prelucrarea pământului; constituirea unor grupuri profesionale stabile în mediul rural; creşterea gradului ocupării forţei de muncă şi a nivelului de informaţii generale în teritoriul arondat. Directori cunoscuţi: Ion Cristea, Ion Diaconu, Ion Şerban. Reorganizare conform prevederilor Legii Nr. 58, Bucureşti, 1991: SC Agromec SA, Vedea. Patrimoniu diminuat consistent până la lichidare. Colaborări comunitare permanente. Diverse atestări documentare. (C.D.B.).

 

STAVRIL, Constantin C. (Arad, 14 septembrie 1939 – Piteşti, Argeş, 6 septembrie 1989). Actor de teatru şi film. Stabilit la Piteşti, din 1969. Şcoala Medie Nr. 4 de Băieţi, Bucureşti (1956), Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Ion Luca Caragiale, Bucureşti (1966), Clasa Eugenia Popovici. Activitate în domeniu: Teatrul de Stat, Sibiu (1966-1969); Teatrul Alexandru Davila, Piteşti (1969-1989). Roluri de referinţă: Căpitanul Radu (Io, Mircea Voievod, Dan Tărchilă); Rockefeller, Ţara fericirii, Tudor Muşatescu); Maiorul (Jocul de-a vacanţa, Mihail Sebastian); Tache (Tache, Ianke şi Cadâr, Victor Ion Popa); Knapp (Passacaglia, Titus Popovici). Colaborări: Case de film din Capitală; Televiziunea Română, Bucureşti; formaţii artistice de amatori. Implicări în viaţa Cetăţii. Membru în Asociaţia Oamenilor de Teatru şi Muzică/ATM. Diverse aprecieri publice antume şi postume. (P.A.D.).

 

STĂNCESCU, Elena (n. Domneşti, Muscel, 27 aprilie 1937). Profesoară, gradul I, muzică, dirijor, cor, solistă, muzică populară românească, muzică vocală cultă. Şcoala Normală/Colegiul Carol I, Câmpulung, Argeş (1955), Conservatorul Ciprian Porumbescu, Bucureşti (1965). Activitate didactică permanentă, instituţiile de învăţământ din Stâlpeni, Argeş (1965-1994). Colaborări ulterioare. Dirijor, corurile mixte ale căminelor culturale Stâlpeni şi Bălileşti, Argeş. Contribuţii directe la înfiinţarea Ansamblului Folcloric Carpaţi (Casa de Cultură Tudor Muşatescu, Câmpulung), numeroase spectacole, recepţii oficiale, turnee artistice, interne şi internaţionale. Membră fondatoare, Asociaţia Folcloriştilor Argeşeni Constantin Rădulescu-Codin (1973). Premii în domeniu, alte aprecieri comunitare. (L.I.P.).

 

STĂNCIOIU (Secolul XVIII~). Familie tradiţională din Stăneşti, Corbi, Muscel. Proprietari rurali, meşteşugari, funcţionari, cadre didactice, ingineri, ofiţeri de carieră, economişti, meşteri populari. Mai cunoscuţi: Nicolae S.; Ion N. S. (1864-?), învăţător; Seminarul Teologic, Curtea de Argeş, Şcoala Normală, Ploieşti, Prahova; activitate în domeniu, Stăneşti, preocupat de reducerea analfabetismului, învăţământ intuitiv, promovarea ideilor cooperatiste susţinute de Constantin Dobrescu Argeş (v.); Romel I. S.; Cornel I. S.; Ana I. S. Diverse atestări documentare. Implicări permanente în viaţa comunităţii. Conexiuni cu numeroase familii din Argeş, Muscel sau din alte zone ale României. Aprecieri publice. (F.C.P.).

 

STĂNCULESCU, Alexandru (Poienarii de Muscel, 9 martie 1927 – Piteşti, Argeş, 31 martie 1996). Inginer agronom, agroamelioraţii, manager. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung, Muscel (1948), Institutul Agronomic, Bucureşti (1953). Activitate specializată: Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, (1953-1958);  Coordonator, Centrul Regional de Combaterea Eroziunii Solului, Ştefăneşti, Argeş (1958-1962); inginer şef, Oficiul Regional de Proiectare, Organizarea Teritoriului şi Combaterea Eroziunii Solului/Direcţia Regională de Îmbunătăţiri Funciare şi Organizarea Teritoriului, Piteşti, Argeş (1962-1969); director, Oficiul de Fond Funciar Gospodărirea Apelor şi Îmbunătăţiri Funciare/Oficiul Judeţean de Îmbunătăţiri Funciare, Argeş (1969-1983); inginer şef, Întreprinderea de Execuţie şi Exploatare a Lucrărilor de Îmbunătăţiri Funciare, Piteşti (1983-1985); sef secţie proiectare plantaţii horticole, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură, Piteşti-Mărăcineni, Argeş (1985-1992). Studii, inovări hidrotenice,  articole, reuniuni tematice regionale şi naţionale, interviuri. Contribuţii directe în Argeş-Muscel la: combaterea eroziunii solului (55 600 ha); amenajări terenuri pentru irigaţii (31 000 ha);  desecări (33 800 ha); corectare torenţi. Implicări comunitare permanente. Importante recunoaşteri publice antume şi postume. (C.D.B.).

 

STĂNCULESCU, Dumitru D. (n. Ciumeşti/Argeşelul, Mărăcineni, Muscel, 25 iulie 1929). Economist, manager. Şcoala Medie Tehnică de Comerţ, Piteşti, Argeş (1952), Institutul de Ştiinţe Economice, Bucureşti (1970). Stagiu în Franţa. Activitate specializată: economist, şef serviciu, director comercial, Uzina de Piese Auto, Vasile Tudose, Colibaşi/Mioveni, Argeş (1957-1969); contabil-şef, director financiar Întreprinderea de Autoturisme, Colibaşi/Mioveni, Argeş (1969-1977); director, Direcţia Export-Import, Grupul Uzinelor de Autoturisme, Piteşti (1977-1978); director, Întreprinderea de Comerţ Exterior (1980-1982), director economic (1982-1990), Centrala de Autoturisme, Piteşti; director economic, SC Auto Ro SA, Piteşti (1990-1997). Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Contribuţii la asigurarea suportului economic şi financiar pentru: realizarea investiţiilor în domeniul amintit; pregătirea resurselor umane; gospodărirea patrimoniului unităţilor constructoare de autoturisme din Colibaşi/Mioveni, Argeş. Aprecieri comunitare. (D.D.I.).

 

STĂNCULESCU, Floarea (Sfârşitul secolului  XIX - Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren din localitatea  Galicea, plasa  Cuca, expropriate prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

STĂNCULESCU, Gheorghe V. (Bălceşti, Vâlcea, 9 septembrie 1924 – Piteşti, Argeş, 7 iunie 2011). Ziarist, manager. Stabilit, definitiv, la Piteşti, din 1952. Liceul Alexandru Lahovari, Râmnicu Vâlcea (1942), Şcoala de Pilotaj, Craiova, Dolj (1944), combatant, al Doilea Război Mondial, Frontul de Vest (1944-1945), radiolocaţie, aviaţia militară, Facultatea de Filosofie-Istorie, Bucureşti (1973). Specializări periodice, jurnalism, Bucureşti (1950~1974). Activitate în domeniu: cotidianul Înainte, Craiova (1945-1949); şef, Secţia Presă, Râmnicu Vâlcea (1949-1950); redactor şef fondator, cotidianul Drum Nou, Râmnicu Vâlcea (1950-1952). Distinct: redactor-şef, ziarul Secera şi Ciocanul, Piteşti (1952-1985); membru, Colegiul de Redacţie, revista Argeş, Piteşti (1966-1985), coordonator (1974-1982); preşedinte, Uniunea Ziariştilor din România, Filiala Argeş (1955-1985). Numeroase studii, articole, analize, rapoarte, interviuri, reportaje, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice antume şi postume. (C.I.S.).

 

STĂNCULESCU, Ilie (Râca, Argeş, 1906 – Câmpulung, Argeş, 1977). Profesor gradul I, pedagogie, manager, publicist. Şcoala Normală Carol I, Câmpulung Muscel (1925), Universitatea din Bucureşti (1930). Activitate didactică permanentă: Şcoala de Aplicaţie/Liceul Pedagogic, Câmpulung (1930-1962; director în mai multe etape); Institutul Pedagogic/Universitatea din Piteşti, Argeş (1962-1971). Volume importante (în colaborare): Psihologia copilului şi psihologia pedagogică (1970); Câmpulung Muscel. Ieri şi azi (1974). Numeroase studii, articole, comunicări, reuniuni tematice în domeniu. Colaborări, revistele: Muscelul nostru (Câmpulung); Argeş (Piteşti); Buletinul Societăţii de Ştiinţe Pedagogice (Bucureşti). Contribuţii distincte la dezvoltarea învăţământului vocaţional din Argeş-Muscel. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Profesor emerit (1967), alte aprecieri comunitare antume şi postume. (I.M.D.).

 

STĂNESCU (Secolul XIX~). Familie tradiţională din Hârseşti, Argeş. Proprietari rurali şi urbani, medici, militanţi politici, donatori comunitari. Mai cunoscuţi: Florea S. (n. Hârseşti, Argeş), suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, localitatea natală; Ioan F. S. (v.); Florin Alexandru I. S. (n. Bucureşti, 11 februarie 1933 – Bucureşti, deţinut politic, memorialist; d. 27 decembrie 2009), medic primar, medicină legală, Şcoala Medie Matei Basarab, Bucureşti (1952), Facultatea de Medicină, Bucureşti (1970); condamnat, uneltire contra ordinei publice, Tribunalul Militar Oraşul Stalin/Braşov, 15 ani muncă silnică, executaţi parţial (1959-1964); medic, unităţi sanitare din Smârdan şi Măcin, Tulcea (1970-1971); distinct: Institutul Medico-Legal Mina Minovici, Bucureşti (1971-2000), primariat (1980), director adjunct (1991, 1997-1998); colaborări didactice universitare în Capitală (1995-2000); membru, importante foruri ştiinţifice sau obşteşti naţionale şi continentale (1970~2009); colaborări externe; numeroase studii, analize, rapoarte, interviuri, reuniuni tematice, consemnări evocatoare; diverse aprecieri publice antume şi postume; Bogdan Fl. I. S. (n. Bucureşti, 12 iunie 1972), medic manager; Liceul Gheorghe Lazăr, Bucureşti (1991), Universitatea Titu Maiorescu, Bucureşti (1999), licenţă, Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila, Bucureşti (1999); activitate specializată în Capitală: Spitalul Universitar (1999-2001; 2009); companii farmaceutice (2001-2009); SC Sanacas SRL (2010~); acreditări, conservator de arte şi meserii, stomatologie; studii, analize, rapoarte, referate, reuniuni tematice, naţionale şi internaţionale; colaborări externe; membru, diverse foruri ştiinţifice şi obşteşti în domeniu. Aprecieri comunitare. (N.P.L.).

 

STĂNESCU, Alexandra M. (Râmnicu Vâlcea, 24 august 1944 – Bucureşti, septembrie 2011). Profesoară, matematică, scriitoare, editorialistă. Domiciliu în Piteşti, Argeş (1952-1967). Şcoala Medie Nr. 2/Colegiul Zinca Golescu, Piteşti (1961), Universitatea din Bucureşti (1966). Activitate didactică şi redacţională, în Capitală (1967-2011). Rezidentă, Statele Unite ale Americii (1991-1993). Volume importante (proză): Trei zile de anchetă (1982); Nu vă aplecaţi în afară (1984); Nevinovaţii (1987); Monologuri (1989); Singurătăţi (1994). Colaborări permanente, rubrici tematice, revistele: România literară, Viaţa românească (Bucureşti); Argeş, Calende (Piteşti). Comentator politic, diverse mijloace media din ţară sau străinătate (1990-2011). Consemnări critice favorabile. Membră, Uniunea Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti, alte aprecieri publice. (M.M.O).

          

STĂNESCU, Alexandru (n. Ciumeşti/Argeşelu, Mărăcineni, Muscel, 1907- d. Piteşti, Argeş, 1972). Profesor gradul I, matematică, manager. Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1926), Universitatea din Bucureşti (1931). Activitate didactică la Piteşti (selectiv): Liceul Ion C. Brătianu/Liceul Nicolae Bălcescu (1941-1943; 1955-1960; 1963-1966); Şcoala Medie Nr. 2/Colegiul Zinca Golescu (1960-1963, director); Liceul Economic/Grupul Şcolar Maria Teiuleanu (1945-1948; 1966-1971, director fondator). Preocupări constante privind sporirea interesului elevilor pentru studiul matematicii, stimularea performanţei în domeniu; diversificarea metodelor de predare a obiectului enunţat. Iniţiativă distinctă: edificarea noilor clădiri pentru Liceul Economic, astăzi, spaţii ale Universităţii din Piteşti (Complexul Doaga). Studii, articole, referate, interviuri, reuniuni tematice naţionale. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri comunitare, antume şi postume. (I.M.D.).

 

STĂNESCU, Alexandru Octavi (n. Bucureşti, 18 ianuarie 1946). Inginer mecanic, manager, demnitar, parlamentar.  Participant la viaţa politică din Argeş, prin demersuri economice şi sociale (1996-2000). Colaborări ulterioare. Studii liceale, Bucureşti (1964), Institutul Politehnic, Bucureşti (1969). Activitate permanentă în Capitală: şef secţie, director tehnic, director general, Întreprinderea Mecanică de Utilaj (1969-1983); ministru adjunct (1983-1992), secretar de stat (1992-1995), ministru (1995-1996), Ministerul Economiei Naţionale. Deputat de Argeş (1996-2000; 2000-2004), reprezentând Partidul Democraţiei Sociale din România/Partidul Social Democrat. Reuniuni electorale, iniţiative legislative, interpelări, interviuri, reuniuni internaţionale. După 1990, implicat în: restructurarea industriei argeşene; promovarea investiţiilor; atragerea  agenţilor economici externi; constituirea societăţilor mixte. Aprecieri publice. (C.D.B.).

 

STĂNESCU, Aurel N. (Ţigăneşti, Topoloveni, Muscel, 24 ianuarie 1925 –  Piteşti, Argeş, 5 decembrie 1993). Profesor, limba şi literatura română, manager, publicist. Şcoala Normală, Craiova, Dolj (1945), Institutul Pedagogic de 3 ani, Piteşti (1969). Specializare, jurnalism, Bucureşti. Activitate didactică: unităţi de învăţământ primar, judeţele Muscel şi Satu Mare (1945-1953); şcolile Nr. 12, Piteşti, Goleşti – Sat, Ştefăneşti (director), Topoloveni, Argeş (1970-1985). Lector, Direcţia Presei şi Tipăriturilor, Bucureşti, acreditat pentru Argeş - Muscel (1953-1968), inspector cultural, Piteşti (1968-1970). Distinct: iniţierea sărbătoririi unui secol şi jumătate de la înfiinţarea Şcolii Slobode Obşteşti,  din Goleşti, Muscel (1826-1976), placă memorială dedicată evenimentului. Colaborări editoriale: revistele Tribuna şcolii argeşene, Argeş; cotidianul Secera şi ciocanul, Piteşti. Articole, studii, reportaje, analize, cronici, interviuri, reuniuni tematice. Membru, Uniunea Ziariştilor din România (1953), alte aprecieri publice antume şi postume. (C.I.S.).

 

STĂNESCU, Aurora (Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a secolului  XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localitatea  Şuici, plasa Argeş, expropriate, parţial, prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

STĂNESCU, Constantin (Secolul XX). Jurist, proprietar urban şi rural, militant politic. Originar din Argeş. Studii liceale, Piteşti; Facultatea de Drept, Bucureşti. Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită, Piteşti şi localităţi apropiate. Avocat, Baroul Argeş. Apărarea intereselor unor familii cunoscute, apreciat în domeniu. Membru fondator: Comitetul Naţional Antifascist, Filiala Piteşti (1934); Blocul Democratic, secretar, Secţiunea Argeş (1935, sediul, strada 1 mai, Nr. 2, Piteşti, casa Victor Lehrer); Grupul   Avocaţilor Democraţi (1936). Director, publicaţia locală Omul liber, Piteşti (1935-1936), susţinerea constituirii Frontului Popular şi a personalităţilor implicate în Procesul mişcării antifasciste din România (25 martie 1936). Apropieri doctrinare de stânga cu: Petre Constantinescu-Iaşi, Petru Groza, Nicolae Lupu, Lucreţiu Pătrăşcanu, Constantin–Titel Petrescu, Gheorghe Vlădescu-Răcoasa, Ştefan Voitec, lideri ai organizaţiilor politice din Capitală sau din Argeş. Nominalizat în Istoria municipiului Piteşti (1988), alte atestări documentări. Aprecieri publice antume şi postume. (I.F.B.).

 

STĂNESCU, Constantin S. (n. Piteşti, Argeş, 22 octombrie 1953). Profesor universitar, fizică. Liceul/Colegiul Alexandru Odobescu, Piteşti (1972), Universitatea din Bucureşti (1976). Doctorat, fizică, Piteşti (2000). Activitate  didactică: Grupul Şcolar al Ministerului Industriei Uşoare/Liceul Armand Călinescu, Piteşti (1976-1990); Universitatea din Piteşti (1990~), şef, Catedra Fizică, profesor (2007). Volume importante (în colaborare): Metodica predării fizicii (1995); Electronică fizică (1998); Optica (2000); Electronică industrială (2001);  Transmisia semnalelor (2001). Studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse asociaţii specializate în domeniu. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice. (M.C.S.).

 

STĂNESCU, Emil Gh. ((Piteşti, Argeş, 3 octombrie 1891 - ?). Ofiţer de carieră, stat-major, jurist, general. Şcoli militare în România. Facultatea de Drept, Bucureşti. Participant la marile evenimente strategice din prima jumătate a secolului XX. Iniţiative legislative în domeniu, alte studii, analize, rapoarte, documente oficiale. Ordine şi medalii române sau străine. General de brigadă, magistrat (1945). Diverse aprecieri publice antume şi postume. (G.I.N.).

 

STĂNESCU, Filip B. (Silişteni, Lunca Corbului, Argeş, 24 octombrie 1919 – Piteşti, Argeş, 2 septembrie 2006). Profesor, geometrie descriptivă, desen tehnic, manager, publicist. Liceul Industrial, Piteşti (1941), module pentru reconversie didactică (1947~1958). Succesiv: desenator tehnic, Prefectura Argeş (1941-1943); pedagog (1943-1947), profesor (1947-1955), director adjunct (1952-1955), Şcoala de Arte şi Meserii, Piteşti. Director: Şcoala Profesională de Ucenici Metal – Lemn (1955-1957); Şcoala de Meserii (1957-1962); Şcoala Profesională Textila/Grupul Şcolar Textile – Confecţii/Liceul Industrial Textila (1962-1980), astăzi, Colegiul Tehnic Armand Călinescu, Piteşti. Contribuţii definitorii la redimensionarea instituţiilor de învăţământ amintite, diversificarea profilului instructiv, extensia clădirilor, amenajarea laboratoarelor, cabinetelor, atelierelor, sălilor de sport, internatelor. Volum important: Monografia Liceului Textila (1982). Numeroase articole, studii, interviuri, reuniuni tematice locale sau naţionale. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice antume şi postume. (M.G.R.).

 

STĂNESCU, George (Piteşti, Argeş, 19 noiembrie 1879 – Iaşi, 24 februarie 1917). Institutor, funcţionar de stat, instrumentist, vioară, muzică de cameră. Şcoala Normală, Bucureşti (1897). Activitate didactică permanentă: Târgu Ocna (Bacău), Odobeşti (Vrancea), Alexandria (Teleorman), Sinaia (Prahova), Piteşti (1897-1911). Revizor şcolar pentru judeţul Argeş (1911-1913). Distinct, profesor, Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1909~1916). Notificat, frecvent, George Stănescu - Delar. Implicări constante în viaţa Cetăţii: membru marcant, Liga Culturală, secretar, Secţiunea Piteşti; component al cvartetului de coarde (vioara a 2-a), Piteşti, dirijor, Remus Macarie (v.), repertoriu universal. Refugiat în Moldova după ocuparea reşedinţei Argeşului de trupele germane (noiembrie 1916). Decedat pe timpul molimei de tifos exantematic, evocare memorială, Nicolae Iorga. Nominalizat în Istoria Municipiului Piteşti (1988), alte aprecieri publice antume şi postume. (I.M.D.).

 

STĂNESCU, Gheorghe (n. Slătioarele, Băbana, Argeş, 1924). Economist, manager, publicist. Institutul de Ştiinţe Economice şi Planificare Vladimir  Ilici Lenin, Bucureşti (1951). Activitate specializată: director, Şcoala Medie Tehnică de Statistică, Caracal, Olt (1952-1955); inspector şef (1955-1968), director (1968-1990), Direcţia Judeţeană de Statistică, Olt. Cadru didactic asociat (1968-1975): Universitatea din Craiova, Dolj; Institutul Politehnic, Bucureşti. Emisiuni media, Studioul de Televiziune, Craiova (1970-1980). Volume importante (coautor):  File de istorie  ale oraşului Slatina (1970); Monografia Judeţului Olt  (1974). Colaborări tematice, Facultatea de Sociologie, Bucureşti, privind populaţia şi urbanizarea în judeţul Olt. Redactor responsabil, anuarele statistice ale judeţului Olt. Numeroase studii, articole, analize, rapoarte recensăminte, reuniuni regionale şi naţionale. Aprecieri publice. (C.D.B.).

 

STĂNESCU, Gheorghe (n. Flămânzeşti, Curtea de Argeş, 11 august 1928). Artist plastic, sculptură, ceramică, artă metamorfozată. Studii medii, Bucureşti, Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu (1949). Documentare externă, Federaţia Rusă (1936). Expoziţii personale, Bucureşti (1967, 1969). Exprimări externe, Roma, Italia (1970, 1971). Lucrări în colecţii muzeale sau particulare (bronzuri, teracotă, gips, aramă bătută, decoruri de teatru). Apropiat proiectelor culturale din Argeş-Muscel. Membru, Uniunea Artiştilor Plastici din România, Filiala Bucureşti, premiul pentru compoziţia Horia, Cloşca şi Crişan (1966), alte aprecieri publice. (S.C.N.). 

 

STĂNESCU, Gheorghe M. (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX). Proprietar imobiliar, înalt funcţionar public. Primar al oraşului Piteşti, Argeş (1911-1912), preşedintele Consiliului Comunal Urban. Succese ale etapei: continuarea demersurilor în vederea introducerii iluminatului electric; contract cu Uzina Metalurgică, Ploieşti, Prahova, pentru livrarea pieselor din fier forjat necesare colectorului principal din sistemul canalizării menajere, aprobat prin Decizia Consiliului Comunal (1 septembrie 1912); dezvelirea bustului dedicat lui Gheorghe Ionescu-Gion (v.); elaborarea studiului privind alimentarea cu apă potabilă a localităţii; inaugurarea sediului Băncii Populare din zona centrală; diversificarea activităţii Secţiei Piteşti a Ligii Culturale; organizarea întrunirii cetăţeneşti îndreptate împotriva războaielor balcanice. Statistic, pentru reşedinţa Argeşului: 519,5 ha suprafaţă, 2 552 de clădiri, 30 de fabrici şi ateliere mai mari, trei cinematografe, un local de teatru în construcţie, 19 722 de locuitori stabili. Colaborări la presa timpului. Analize, rapoarte, diverse reuniuni tematice. Aprecieri comunitare antume şi postume. (T.N.M.).

 

STĂNESCU, Grigore (Secolul XX). Proprietar urban, lucrător industrial, înalt funcţionar public. Pregătire profesională, activitate productivă, responsabilităţi obşteşti, ateliere particulare din Muscel. Primar al oraşului Câmpulung, Argeş (1950-1953). Iniţiative privind: relansarea economiei locale etatizate; refacerea pavajelor stradale; extinderea reţelelor electrice, de apă şi canalizare; mărirea numărului de elevi în şcolile generale. Distinct: înfiinţarea Casei de Cultură (1950), Bibliotecii (1950), Muzeului (1952) din localitate. Diverse atestări documentare. Aprecieri comunitare antume şi postume. (M.M.B.).

 

STĂNESCU, Ileana (Leordeni, Muscel, 23 iunie 1909 – Piteşti, Argeş, 30 ianuarie 1991). Actriţă de teatru şi film. Autodidact. Prezenţe scenice în România, Austria, Germania. Instructor cultural, Consiliul Regional/Judeţean al Sindicatelor Argeş (1950-1966), pentru formaţii ale amatorilor din unităţi industriale, comerciale şi de transport, instituţii publice, localităţi rurale. Implicări constante în proiectele timpului. Premii la concursurile locale, zonale sau republicane, alte aprecieri publice antume şi postume. (P.A.D.).

 

STĂNESCU, Ioan F. (Hârseşti, Argeş, 23 octombrie 1894 – Geoagiu Băi, Hunedoara, august 1965). Medic primar, neuropsihiatrie, medicină legală, deţinut politic, publicist. Seminarul Teologic Veniamin, Iaşi (1916), Liceul Matei Basarab, Bucureşti (1917), Facultatea de Medicină, Bucureşti (1924). Stagii: Franţa (1928-1930), Institutul de Medicină Legală şi Psihiatrie, Paris (1929). Activitate specializată: Spitalul de Boli Mintale, Sibiu (1924-1928); Clinica de Psihiatrie, Paris (1928-1930); Catedra de Medicină Legală, Facultatea de Medicină Bucureşti (1931-1936, 1945-1949); Spitalul Penitenciarului Văcăreşti, Bucureşti (1933-1938); Institutul Medico-Legal, Bucureşti (1938-1945), Spitalul Central Profesor dr. Gheorghe Marinescu, Bucureşti, Secţia Bălăceanca, Ilfov (1954-1965). Primariat, neuropsihiatrie (1935). Deţinut politic (1949-1954), penitenciarele: Jilava  (Ilfov), Târgşor (Prahova), Făgăraş (Braşov). Numeroase studii, articole, conferinţe, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Colaborări, publicaţiile: Timpul, Universul, Era nouă, Neamul evreesc, Semnalul. Membru fondator: Academia Internaţională de Medicină Legală, Germania (1939); Societatea Naţională de Psihologie; Revista Română de Criminologie (1942, secretar de redacţie). Donator comunitar. Premiul Academiei Române (1936), alte aprecieri publice antume şi postume. (C.G.C.).

 

STĂNESCU, Ioan Gh. (Ciumeşti/Argeşelul, Mărăcineni, Muscel, 10 ianuarie 1898 - Piteşti, Argeş, 1945). Economist, manager, poliglot. Studii  liceale, Câmpulung, Muscel (1916), Şcoala Militară de Ofiţeri Rezervă, Sibiu (1924), Academia Cooperaţiei, Bucureşti (1926), Academia de Înalte Studii Comerciale şi Consulare, Gand, Belgia (1928). Importante funcţii publice în România. Distinct: director, Penitenciarul din Piteşti (1933-1945). Gestionarea extinderii  şi dotării unităţii speciale în perioada ministeriatelor exercitate de Armand Călinescu (v.). Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale. Traduceri, limbile franceză, germană, engleză. Diverse aprecieri publice antume şi postume. (A.A.D.).

 

STĂNESCU, Nicolae N. (Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX). Proprietar urban şi rural, jurist, parlamentar. Suprafeţe de teren, imobile,  alte bunuri cu valoare deosebită, Bucureşti şi localităţi apropiate. Avocat, Baroul Jifov. Apărarea intereselor unor familii cunoscute din România. Deputat de Argeş (1931-1932), reprezentând Uniunea Naţională Nicolae Iorga, Bucureşti. Propuneri legislative, interpelări, declaraţii politice, interviuri. Contribuţii la evoluţia administraţiei locale în perioada interbelică. Diverse aprecieri comunitare  antume şi postume.  (C.D.B.).

 

STĂNESCU, Steliana Gh. (n. Rucăr, Muscel, 1 aprilie 1928). Profesoară gradul I, ştiinţe naturale, manager, lider sindical. Soţia lui Aurică S. (v.), Şcoala Pedagogică de Fete, Piteşti, Argeş (1949), Facultatea de Biologie, Universitatea din Bucureşti (1968). Activitate didactică permanentă: şcoli din Caraş-Severin, Muscel, Argeş (1951-1985). Director, Şcoala Nr. 1/Nicolae Simonide, Piteşti (1980-1985). Preşedinte, Sindicatul Învăţământ, Piteşti (1955-1980). Membră: Biroul Uniunii Sindicatelor din Învăţământ, Bucureşti (1970-1980); Consiliul de Conducere, Inspectoratul Şcolar Argeş (1972-1980). Iniţiative distincte: editarea revistei Tribuna şcolii argeşene (1970-1971); reînfiinţarea, la 24 martie 1973, a Ateneului Popular Gheorghe Ionescu-Gion (v.); organizarea mai multor formaţii artistice ale cadrelor didactice din Piteşti (orchestră de cameră, orchestră populară, cor, teatru, operetă), spectacole în diferite localităţi din ţară. Studii, articole, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Aprecieri publice. (I.M.D).

 

STĂNESCU, Tiberiu C. (n. Slatina, Olt, 26 iunie 1942). Medic primar, interne, manager, publicist. Stabilit în Argeş din 1968. Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion. C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1960), Institutul Medico-Farmaceutic, Timişoara, Banat (1967). Doctorat, ştiinţe medicale, Craiova, Dolj (2004). Activitate specializată: Circumscripţia Sanitară, Cotmeana, Argeş (1968-1972); spitale din Bucureşti (1972-1976); Spitalul Curtea de Argeş (1976-1980); Spitalul Racoviţa, Mioveni, Argeş (1980-1991); Spitalul Judeţean Argeş (1991 ~), şef, Secţia Medicală II (1999-2007). Primariat în 1991. Colaborări didactice, Universitatea din Piteşti (2006~). Studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse foruri profesionale în domeniu. Preşedinte, Asociaţia Medicală Română, Filiala Argeş (1992~), alte aprecieri comunitare. (C.G.C.).

 

STĂNESCU, Valeria Gh.  (n. Bumbeşti - Piţic, Gorj, 7 noiembrie 1931). Funcţionar public, parlamentar.  Stabilită în Argeş din 1953. Şcoala Medie/Colegiul Ecaterina Teodoroiu, Târgu-Jiu, Gorj (1953). Stagii de perfecţionare, Bucureşti. Activitate permanentă în judeţul Argeş: inspector, resurse umane, Gospodăria Agricolă de Stat, Răteşti (1953-1961); director, căminele culturale, Răteşti (1961-1967) şi Leordeni (1967-1974). Lider, Organizaţia  Leordeni a Partidului Comunist Român, primar al localităţii (1974-1983). Membră, Biroul Consiliului Naţional al Femeilor din România (1975-1985). Deputat de Argeş în Marea Adunare Naţională, Circumscripţia Electorală Topoloveni (1975-1980), reprezentând Frontul Unităţii Socialiste. Consemnări de factură monografică, turnee artistice, cor, Belgia, Olanda,  Polonia. Gestionarea inundaţiilor şi a vizitei şefului statului, Nicolae Ceauşescu (v.), Leordeni, 19 octombrie 1976. Contribuţii la dezvoltarea aşezării amintite în perioada contemporană. Diverse aprecieri publice. (C.D.B.).

 

STĂNESCU, Viorel Al. (Piteşti, Argeş, 1 septembrie 1933 – Bucureşti, 16 august 2006). Inginer, hidroenergetică, manager, cercetător, publicist. Fiul lui Alexandru S. (v.). Liceul de Băieţi/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1951), Institutul Politehnic, Bucureşti (1956). Stagii: Franţa, Statele Unite ale Americii. Doctorat, ştiinţe tehnice, Bucureşti (1972). Activitate permanentă în Capitală: Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice/ISPH (1956-1957; 1960-1970); Institutul pentru Planuri de Amenajare şi Construcţii Hidrotehnice/IPACH (1958-1960); Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie/INMH (1970-1998), şef birou, director ştiinţific. Volume importante (în colaborare): Limnologia sectorului românesc al Dunării (1965); Dunărea între Baziaş şi Cetatea Ismail. Monografie hidrologică (1967); Modele matematice în hidrologie (1983); Hidrologie dinamică (1989). Preocupări didactice universitare (asociat): Bucureşti (1980~2000); Praga, Cehia (1982~1992); Teheran, Iran (1997). Numeroase studii, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi continentale, granturi/contracte de cercetare, proiecte privind fluviul Dunărea şi râurile Argeş, Buzău, Colentina, Ialomiţa, Mureş. Titluri de onoare, foruri europene în domeniu, membru corespondent, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, Bucureşti, premiile Emil Racoviţă (1982) şi Gheorghe Munteanu-Murgoci (1991) ale Academiei Române, alte aprecieri publice antume sau postume. (I.D.P.).

 

STĂNILOIU, Florina I. (n. Iaşi, 6 iunie 1949). Juristă, consilier juridic coordonator. Stabilită la Piteşti, Argeş, din 1972. Liceul de Fete Mihai Eminescu, Iaşi (1967), Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iaşi (1972). Specializare, drept economic, industria de automobile. Activitate permanentă: Întreprinderea de Autoturisme/SC Automobile SA/Compania Dacia Renault, Colibaşi/Mioveni, Argeş (1972-2010). Implicări directe în respectarea legislaţiei privind: organizarea și redimensionarea unităţii după 1990; elaborarea Statutului Asociaţiei Salariaţilor; privatizarea societăţii; aplicarea primului Contract Colectiv de Muncă. Apărarea intereselor firmei în procese din: Canada (1992, 1994); Columbia (1995); Iordania (1995); Franţa (1996, 1997, 1998); Slovenia (1998). Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membră, diverse foruri profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (M.T.D.).

 

STĂNIŞOR, Emilian Ion (n. Piteşti, Argeş, 7 august 1955). Jurist, manager, publicist, Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1974), Universitatea din Bucureşti (1980). Doctorat, ştiinţe juridice, Bucureşti (2002). Exprimări externe: Elveţia, Federaţia Rusă, Franţa (1996); Italia (1997), Statele Unite ale Americii (1998). Activitate specializată permanentă. Jurisconsult: Uniunea Judeţeană a Cooperativelor Agricole de Producţie Argeş (1980-1982); Institutul de Învăţământ Superior, Piteşti (1982-1985); procuror: Procuratura Locală, Piteşti (1985-2000), prim-procuror adjunct (1993-2000); Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, Piteşti (2000-2001); Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (2006~). Distinct: Ministerul Justiţiei, Bucureşti, director general, Serviciul Administraţiei Penitenciarelor (2001-2005); director adjunct, Institutul Naţional de Criminologie, Bucureşti (2005-2006). Preocupări didactice: Universitatea din Piteşti (1993-2001); Institutul Naţional de Magistratură, Bucureşti (2001~); Universitatea din Bucureşti (2004~). Volume importante: Monografia sistemului penitenciar din România (2002); Penologie (2002, coordonator); Delicvenţa Juvenilă (2003); Universul canceral (2004, în colaborare); Penitenciarele din România la timpul prezent (2005). Studii, articole, rapoarte, analize, granturi/contracte de cercetare, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse foruri autohtone şi continentale în domeniu, alte aprecieri publice. (A.A.D.).

STĂNOIU, Andrei (n. Bughea de Jos, Muscel, 18 august 1941). Sociolog, manager, publicist. Şcoala Pedagogică din Câmpulung, Argeş (1959), Universitatea din Bucureşti (1964). Doctorat, sociologie, Bucureşti (1981). Stagii: Statele Unite ale Americii (1974-1975), Belgia (1992), Marea Britanie (1992), Germania (1999), Spania (2000). Activitate specializată în Capitală: Facultatea de Filozofie (1964-1990); Ministerul Apărării Naţionale (1990-2001); Universitatea Nicolae Titulescu (2001), decan, facultăţile Administraţie Publică, Sociologie şi Asistenţă Socială. Volume importante: Sociologia familiei (1983, în colaborare); Sociologie (1993, 1994); Sociologia juridică (1997, 1998, 2000). Traduceri şi adaptări tematice din limba engleză. Numeroase studii, articole, referate, comunicări, reuniuni profesionale interne şi internaţionale. Membru, diverse foruri ştiinţifice în domeniu. Implicări în realizarea unor proiecte specifice zonei Argeş-Muscel. Aprecieri publice. (O.M.S.).

 

STĂNOIU, Ion Al. (Cândeşti, Albeştii de Muscel, 24 ianuarie 1935). Cercetător ştiinţific, geologie, geografie, geomorfologie, publicist. Şcoala Normală, Câmpulung, Argeş (1953), Universitatea din Bucureşti (1958). Doctorat, geologie, Bucureşti. Activitate specializată: Întreprinderea de Prospecţiuni şi Explorări Geologice/IPEG, Bucureşti (1958-1969); cercetător, Institutul Geologic Român, Bucureşti (1969-1999). Documentări externe. Volume importante (în colaborare): Geologia României (1974); Bibliografia geologică şi geografică a României (1981); Geotectonica României (1984); Geologia zăcămintelor de cărbuni (1987); Geotehnica terenurilor metamorfice din România (1997). Numeroase studii, articole, rapoarte, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, diverse asociaţii profesionale autohtone şi continentale în domeniu. Aprecieri publice. (R.G.G.).

 

STĂTESCU,  Constantin Gh. (Curtea de Argeş, 27 noiembrie 1927 – Bucureşti, 5 septembrie 1990). Jurist, profesor universitar, demnitar. Liceul Comercial, Piteşti, Argeş (1946), Universitatea Bucureşti (1950). Doctorat, ştiinţe juridice, Bucureşti (1963), docent (1971). Activitate didactică permanentă, Facultatea de Drept, Bucureşti (1950-1990), profesor (1967), decan (1981-1984). Conducător de doctorat (1967). Concomitent: expert judiciar, Ministerul Învăţământului, Bucureşti (1951-1958); judecător/vicepreşedinte, Tribunalul Suprem al României (1958-1967); secretar, Comisia Constituţională a Marii Adunări Naţionale (1965-1969); secretar, Consiliul de Stat/secretar prezidenţial (1967-1975); preşedinte, Tribunalul Suprem (1975-1977); ministru al Justiţiei, Bucureşti (1977-1979). Distinct: ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Regatul Ţărilor de Jos/Olanda (1984-1990). Volume importante (autor, colaborare): Arbitrajul de stat şi practica arbitrală (1962); Tratat de drept civil. Teoria generală a obligaţiilor (1981); Răspunderea civilă delictuală pentru fapta altei persoane (1984; 2009); Drept civil. Drepturi reale (1988); Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor (1992~1999). Numeroase studii, articole, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, proiecte legislative, dezbateri teoretice. Exponent în domeniu, drept civil. Membru, diverse foruri ştiinţifice autohtone şi continentale. Eponimie, stradă în municipiul Piteşti. Alte aprecieri publice antume şi postume. (I.F.B.).

 

STÂLPENI (Secolul XV~). Comună din judeţul Argeş, pe Râul Târgului, aparţinând, tradiţional, zonei Muscel, satele Stâlpeni, Dealu Frumos, Livezeni, Ogrezea, Opreşti, Piţigaia, Rădeşti. Suprafaţă: 36,3 km2. Locuitori: 5 600 (1971); 5 033 (2008). Atestare documentară medievală: Rădeşti (1421); Stâlpeni/Stăpâni (1575). Biserici: Rădeşti (1774/1867; 1939-1949); Stâlpeni (1833-1836); Livezeni (1894-1896); Ogrezea (biserică recentă din lemn); cruci de piatră: Rădeşti (1593, 1848); Stâlpeni (1761). Monumente ale eroilor: Livezeni (1877-1878; 1916-1919); Rădeşti (1877-1878; 1916-1945); Stâlpeni (1877-1878; 1916-1919; 1941-1945). Şcoală (1838); cămin cultural (1948); bibliotecă publică (1960); liceu (1968); spital/centru medical. Banca Populară Sfânta Treime (1916). Unităţi pentru exploatarea şi prelucrarea lemnului, ceramică, var, balastieră. Cooperativa agricolă de producţie (1959-1989); staţiune de maşini şi tractoare (1960-1991); complex zootehnic de stat/ovine; asociaţie pomicolă şi de prestări servicii (1970-1990). Ferme familiale (1990~). Areal pomicol, forestier, zootehnic. Turism rural. Punct de referinţă pe traseul rutier Piteşti-Câmpulung-Braşov şi pe calea ferată Goleşti-Câmpulung. Arhitectură specifică reliefului colinar. Artă populară: textile de interior, costume, folclor literar, muzical, coregrafic. Târguri tradiţionale: 15 august; 8 septembrie; 14 octombrie. Înfrăţire cu localitatea Mongrassano (Italia). Scriere monografică (2009): Adrian Sămărescu (coordonator). Diverse consemnări geografice, istorice, economice. (G.I.C.).

 

STEAUA POPORULUI (1923~1927). Publicaţie periodică lunară, apărută, cu intermitenţe, la Câmpulung Muscel. Primul număr: iunie 1923, subintitulat Ziar politic, social şi cultural. Organ al Partidului PoporuluiSecţia judeţului Muscel. Girant responsabil şi director politic: Eduard Jacomin. Imprimare, Tipografia Gheorghe N. Vlădescu (v.), Câmpulung Muscel. Alţi directori: Ilie Patraulea (v.), Theodor Solacolu (1926). Texte din Alexandru Averescu, Nicolae Iorga. Colaboratori: Ion Ciulin, Constantin Em. Marinescu, Vică Poenăreanu, Ion Topoloveanu. Reportaje, informaţii, analize, dezbateri, comentarii, corespondenţă. (I.I.B.).

 

STELEA, Nicolae (Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, clădiri, alte bunuri cu valoare deosebită, localitatea Lăunele, plasa Cuca, expropriate, parţial, prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, sau deciziile ulterioare, adoptate de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

STEMATE, Paraschiv I. (n. Ţuţuleşti, Suseni, Argeş, 6 septembrie 1941). Inginer mecanic, manager. Şcoala Medie Mixtă nr. 3/Colegiul Alexandru Odobescu, Piteşti, Argeş (1959), Institutul Politehnic, Iaşi (1965). Succesiv: diriginte de şantier, combinatul Petrochimic/Arpechim, Piteşti (1967-1969); inspector principal, Inspectoratul de Stat pentru Controlul Instalaţiilor de Ridicat/ISCIR, Teritoriul Piteşti (1969-1978); şef, Departamentul Mecano-Energetic şi Automatizări, Centrala de Autoturisme Colibaşi/Mioveni, Argeş (1978-1990); şef, Serviciul Tehnic, SC AutoRo SA, Piteşti (1990-1998); director general, SC Publitrans 2000 SA, Piteşti (2000). Complementar: preocupări didactice, Facultatea Tehnică, Piteşti (1968-1993); consilier municipal, Piteşti (1996-2000); reprezentant al Fondului Proprietăţii de Stat/FPS în mai multe consilii de administraţie, Piteşti (1996-2003); expert, SC Întreţinere Ascensoare SRL, Piteşti (2003~). Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice autohtone. Contribuţii la: elaborarea normelor privind reparaţiile cu caracter preventiv în structurile industriei de automobile; implementarea criteriilor specifice privatizării unităţilor din gospodăria comunală. Membru, diverse asociaţii profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (M.T.D.).

 

STEPHĂNESCU, George M. (Bucureşti, 13 decembrie 1843 – Bucureşti, 25 aprilie 1925). Compozitor, muzică simfonică şi de operetă, mentor, Opera Română, dirijor. Integrat arealului argeşean prin domiciliu tradiţional, spaţiu de creaţie, casă memorială, Căpăţâneni, Arefu. Liceul Sfântul Sava, Bucureşti (1859), Conservatorul de Bucureşti (1867), prima serie, Clasa Eduard Wachman, Conservatorul Imperial de Muzică, Paris, Franţa (1871). Activitate în domeniu: profesor, muzică vocală, Conservatorul din Bucureşti (1872-1911); dirijor, Teatrul Naţional Bucureşti (1877-1890); mentor fondator societăţi lirice şi operă în limba română, Bucureşti (1885 ~ 1904). Creaţii importante (selectiv): Imnul păcii (cântată vocal-simfonică); Octetul în sol major (arii, coruri, lieduri); În munţi, În alte timpuri, Lacrimile, Între flori, Visul, În crâng (miniaturi simfonice, compuse de Căpăţâneni); Simfonia în la minor (noutate în cultura română); Petra (drama lirică); Sânziana şi Pepelea (feerie). Numeroase partituri inspirate din versurile sau proza scriitorilor autohtoni şi europeni, traduceri  (librete de operă şi operetă), studii, articole, interviuri, muzică de cameră (vocală şi instrumentală). Membru, diverse asociaţii culturale naţionale, alte foruri publice. Volum memorial: Viaţa în imagini (1962,  Gabriel Stephănescu). Eponimii: strada în Piteşti, bust şi casă memorială la Căpăţâneni. Valoroase aprecieri antume şi postume. (L.I.P.).

 

STERESCU, Daniel (A doua jumătate a secolului XIX – Începutul secolului XX). Proprietar imobiliar, înalt funcţionar public, parlamentar. Primar al oraşului Curtea de Argeş (1877-1888; 1906-1911). Distinct: colecte pentru susţinerea Războiului de Independenţă a României (1877-1878); gestionarea încartiruirii soldaţilor din Regimentul 10 Dorobanţi (1878), folosiţi la reabilitarea şoselei Curtea de Argeş – Câmpulung (două companii) şi a cuptorului de pâine al Episcopiei (o companie). Special: trasarea bulevardului dintre Biserica Domnească şi Mănăstirea Argeşului (1882), proiect André Lecomte de Noüy (v.), finalizarea lucrărilor (1885), plantare de tei, iluminat cu lămpi de petrol, amenajarea unor fântâni şi cişmele. Participare la sfinţirea Bisericii Episcopale (12-14 octombrie 1886), găzduirea, în casele proprii a regelui Carol I (v.) şi a reginei Elisabeta (v.) pe timpul festivităţii amintite; prezenţă la punerea pietrei fundamentale a Palatului Episcopal (13 octombrie 1886). Iniţierea construirii podului peste râul Argeş, spre Râmnicu Vâlcea (1908-1912); înfiinţarea primei bănci populare (1908) şi a primului cinematograf urban (1910). Deputat şi senator de Argeş (1888~1906). Colaborări la presa timpului, interpelări legislative, diverse reuniuni tematice. Valoroase aprecieri comunitare antume şi postume. (N.I.M.).

 

STERIADE (Secolul XIX~). Familie tradiţională din Argeş, origine elenă. Prorpietari urbani şi rurali, slujitori ai Curţii Domneşti de la Bucureşti, funcţionari negustori, cadre didactice, donatori. Terenuri, imobile, alte bunuri cu valoare deosebită, zona rezidenţială centrală, Piteşti şi localităţi apropiate. Implicări comunitare permanente. Mai cunoscuţi: Alexandru S., patron, magazin de coloniale, delicatese, băuturi spirtoase, casă fondată în 1900; membru activ, Consiliul de Administraţie, Camera de Comerţ şi Industrie, Piteşti (1925-1933), lider local, Partidul Naţional Liberal; Gheorghe S., patron, depozit de coloniale, asociat, Alexandru Diaconeasa (v.); membru activ, Consiliul de Administraţie, Camera de Comerţ şi Industrie, Piteşti (1929-1949); Ştefan S., patron, magazin de pânzeturi, bumbace englezeşti, asociaţi, Mihalache Ionescu, Toma Tachescu; Polixenia S., profesoară, membră fondatoare, Societatea Filantropică Matroana, Piteşti (17 august 1914), ajutoare sanitare acordate Armatei Române; Jean S. (secolul XX), proprietar imobiliar, zona centrală urbană Piteşti, spaţii folosite, temporar (1948-1955), pentru: Consilieratul Cultural Judeţean Argeş, consilier-şef, Mihail Ghiţescu (v.); Căminul Cultural Judeţean Argeş, preşedinte Haralambie Sepeţeanu (v.); Biblioteca Orăşenească, preluată de la Ateneul Popular Gheorghe Ionescu-Gion; Cenaclul literar local; Florica S. (v.). Nominalizări: Anuarul general al oraşului Piteşti şi judeţului Argeş (1936); Istoria municipiului Piteşti (1988); Camera de Comerţ şi Industrie în istoria economiei argeşene (2000). Clădiri naţionalizate (1950-1952) şi demolate (1969-1970), terenuri recuperate de urmaşi, parţial, după 1990. Conexiuni cu numeroase familii din România. Diverse atestări documentare. (N.P.L.).

 

STERIADE, Florica M. (Fântânele, Bacău, 10 mai 1913 - Ciocănăi, Moşoaia, Argeş, 27 ianuarie 1978). Artist plastic, pictură, profesoară, desen şi caligrafie. Stabilită la Piteşti, Argeş, din 1945. Liceul Oltea Doamna, Iaşi (1929), Academia de Arte Frumoase, Iaşi (1937), Clasa Ştefan Dumitrescu, Nicolae Tonitza. Concomitent, Facultatea de Drept, Iaşi (1937). Activitate didactică permanentă, şcoli din Bălţi, Basarabia (1937-1938); Vânjuleţ, Mehedinţi (1938-1940); Iaşi (1940-1945); Piteşti (1945-1970), selectiv, Liceul de Fete/Colegiul Zinca Golescu  (1946; 1960-1963); Liceul de Băieţi/Colegiul Ion C. Brătianu (1954-1956; 1963-1970). Numeroase expoziţii personale sau de grup: Iaşi (1943; 1973); Bucureşti (1954; 1967; 1968; 1969; 1971; 1976); Piteşti (1956; 1969; 1971; 1977); Câmpulung, Argeş (1974). Exprimări externe: Belgia, Cehia, Elveţia, Federaţia Rusă, Franţa, Italia, Olanda. Tablouri de referinţă: Orfanul; Portretul tatălui; Transfăgărăşanul; Colţ din Trivale; Coasta Atlanticului. Distinct: Teiul lui Eminescu. Lucrări în colecţii muzeale şi particulare. Diverse atestări documentare, implicări constante în viaţa Cetăţii. Consemnări critice favorabile, alte aprecieri publice antume şi postume. (S.C.N.).

 

STERIAN, Paul E. (n. Râca, Argeş, 22 noiembrie 1946). Inginer, mecanică fină, profesor universitar. Şcoala Medie, Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu Piteşti (1964), Institutul Politehnic, Bucureşti (1971). Stagiu în Japonia (1975-1976). Doctorat, fizică tehnică, Bucureşti (1977). Activitate didactică şi de cercetare permanentă, Institutul/Universitatea Politehnică, Bucureşti (1977-2011). Volume importante: Transmisia optică a informaţiei, I, II (1981); Fizică (1985); Laseri şi procese multifotonice (1988). Conducător de doctorat. Granturi/contracte de cercetare, studii, articole, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru în importante asociaţii în domeniu. Premiul Constantin Miculescu al Academiei Române (1983), alte aprecieri comunitare. Contribuţii la evoluţia învăţămîntului superior tehnic din România. (I.A.B.).

       

STERIOPOL, Ion (Găeşti, Dâmboviţa, 15 iunie 1899 - Piteşti, Argeş, 3 martie 1983). Profesor gradul I, limba şi literatura franceză, înalt funcţionar public, manager. Stabilit definitiv la Piteşti, în 1940. Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1918), Universitatea din Bucureşti (1922). Activitate didactică permanentă, liceele: Gheorghe Lazăr şi Sfântul Sava, Bucureşti (1922-1925); Sighişoara, Mureş (1925-1926); Odorheiu Secuiesc, Harghita (1926-1940); Ion C. Brătianu, Piteşti (1940-1959, director, 1944-1952). Primar al oraşului Piteşti (1944), preşedintele Consiliului Comunal Urban. Confruntat cu urmările bombardamentelor aviaţiei americane, din 6 mai 1944 şi 4 iulie 1944, rapoarte oficiale datate 20 mai 1944, respectiv 5 iulie 1944. Preocupări literare, analist al culturii franceze. Volume importante (versuri): Parter japonez (1927); Credinţe ucise (1940). Colaborări la ziare şi reviste din ţară. Valoroase atestări documentare. Diverse aprecieri publice antume şi postume. (I.M.D.).

 

STERIOPOL, Iordache S. (Bucureşti, 1779 - ?). Mare proprietar funciar şi urban din Argeş, slujitor al Curţii Domneşti din Capitală, medelnicer. Case la Piteşti, întinse suprafeţe de teren în localităţi apropiate, venit anual, 3 000 lei. Nominalizat, la 1829, în Arhondologie (Condica rangurilor boiereşti), document dezavuat şi ars de revoluţionarii de la 1848 din Ţara Românească. Donator comunitar. Diverse atestări documentare şi surse de arhivă. Aprecieri publice. (S.I.C.).

 

STOENESCU (Secolul XVIII~). Familie tradiţională din Boţeşti, Dâmboviţa, din 1950, Argeş. Proprietari funciari, preoţi, cadre didactice, jurişti, ingineri, medici. Mai cunoscuţi: Ilie N. Stoian/Stoenescu (v.); Benedict I. S. (v.); Nicolae I. S. (v.); Ion N. I. S. (inginer); Mircea N. I. S. (Boţeşti, 7 iunie 1933 – Boţeşti, Argeş, 2007); profesor, istorie-geografie, manager; absolvent, Universitatea din Bucureşti; activitate didactică permanentă, Şcoala Boţeşti (până în 1993), director (1973-1980); Cecilia N. I. S. (n. Boţeşti, 7 martie 1937), profesoară gradul I, chimie (1979); absolvent: Şcoala Medie Iulia Hasdeu, Bucureşti (1954), Universitatea din Bucureşti (1959); activitate didactică permanentă: şcolile Căteasca (1959-1960) şi Boţeşti, Argeş (1960-1961); Şcoala Medie/Liceul Topoloveni, Argeş (1961-1994); căsătorită cu Ion I. Ştefan (v.); (n. Boţeşti, 1908), învăţătoare; Ion I. N. S. (n. Boţeşti, 1910), jurist, Facultatea de Drept, Bucureşti (1932); avocat; Natalia I. N. S.  (n. Boţeşti, 1912), medic. Numeroase atestări documentare. Conexiuni cu alte familii din localitatea amintită sau aşezări limitrofe. Aprecieri comunitare. (F.C.P.).

 

STOENESCU, Benedict I. (Boţeşti, Dâmboviţa/din 1950, Argeş, 4 martie 1895 – Bucureşti, 14 septembrie 1974). Jurist, publicist. Seminarul Teologic, Bucureşti (1916), Universitatea din Bucureşti (1918). Activitate permanentă în domeniu. Judecător: judecătoriile rurale din Ilfov, Bucoveni (1919-1920) şi Fierbinţi (1920-1922), respectiv Filiaşi, Dolj (1922-1925); Tibunalul Târgu Jiu, Gorj (1925-1929). Distinct: procuror: Tribunalul Ilfov şi Curtea de Apel Bucureşti (1929-1942); Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Bucureşti (1942-1948), procuror general. Temporar, curţile cu juraţi, Gorj (1925-1929) şi Ilfov (1929-2939); procuror de şedinţă. Colaborări, periodicele: Bilete de papagal; Curier judiciar; Le moment (limba franceză); Ordinea; Palatul de Justiţie, Bucureşti. Studii, articole note, comentarii, reniuni tematice naţionale. Contribuţii directe la organizarea şi desfăşurarea primelor alegeri parlamentare pentru Camera şi Senatul României Mari (29 noiembrie 1918), Secţia de Votare I, Brătuleşti, Circumscripţia Ilfov. Membru, diverse foruri profesionale. Alte aprecieri publice antume şi postume. (A.A.D.).

 

STOENESCU, Florea St. (n. Balş, Olt, 28 aprilie 1930). Inginer, mine şi geologie, manager. Stabilit în Argeş din 1953. Liceul/Colegiul Fraţii Buzeşti, Craiova, Dolj (1949), Facultatea Exploatarea şi Prepararea Minereurilor şi Cărbunelui, Bucureşti (1953). Activitate productivă în domeniu: şef sector, Întreprinderea Minieră Voievozi, Bihor (1953-1965); inginer principal (1965-1966), director (1969-1990), Intreprinderea Minieră, Câmpulung, Argeş. Preşedinte, Comisia Economică a Raionului Muscel (1966-1968). Documentări externe. Contribuţii importante la: dezvoltarea bazinului carbonifer Câmpulung; deschiderea noilor exploatări miniere Aninoasa, Coteşti şi Capu Piscului (Godeni); reabilitarea galeriilor şi abatajelor vechi; mecanizarea extragerii şi transportului cărbunelui în subteran sau la suprafaţă. Invenţii brevetate pentru efectuarea sondajelor de mică adâncime. Prezenţă activă în viaţa localităţilor din zona tradiţională Muscel, susţinerea proiectelor pentru reabilitarea monumentelor istorice şi dezvoltarea economică a oraşului Câmpulung. Studii, analize, rapoarte, interviuri, reuniuni tematice. Aprecieri publice. (I.D.P.).

 

STOENESCU, Gheorghe (Secolul XIX). Artist plastic, pictură, portretist. Integrat spiritualităţii argeşene prin executarea unor lucrări de artă sacră. Studii specializate în Capitală, elevul lui Gheorghe Tattarescu (1820-1894). Distinct: pictarea bisericii din Buneşti, Mălureni, Argeş (1881) şi a Catedralei Sfântul Gheorghe, Piteşti (1889), manieră neorenascentistă (ulei). Diverse aprecieri şi consemnări documentare. (S.C.N.).

 

STOENESCU, Grigore S. (Bucureşti, 1769 - ?). Mare proprietar funciar şi urban în Argeş, slujitor al Curţii Domneşti din Capitală, sluger. Case la Piteşti, întinse suprafeţe de teren în localităţi apropiate, venit anual, 500 de lei. Nominalizat, la 1829, în Arhondologie (Condica rangurilor boiereşti), document dezavuat şi ars de revoluţionarii de la 1848 din Ţara Românească. Diverse conlucrări comunitare. Atestări de arhivă. (S.I.C.).

 

STOENESCU, Ilie N. (Boţeşti, Dâmboviţa, din 1950, Argeş, 1866 – Boţeşti, Dâmboviţa, din 1950, Argeş, 29 iunie 1934). Proprietar funciar, preot, învăţător, donator comunitar. Fiul lui Nicolae Stoian, patronimic, Stoenescu. Seminarul Teologic, asimilat învăţător. Activitate didactică permanentă, director, Şcoala Primară, Boţeşti (1890-1930). Fondator, Banca Populară Amiciţia, Boţeşti. Preocupări constante privind evoluţia satului natal, conservarea tradiţiilor rurale, promovarea spiritualităţii autohtone, pregătirea elevilor pentru admiterea la instituţii de grad superior. Arbore genealogic reprezentativ: şapte copii, viitori jurişti, cadre didactice, medici. Implicări permanente  în viaţa socială, participări la numeroase reuniuni zonale sau naţionale. Bust, amplasat în faţa Şcolii Boţeşti, înscris în monografii tematice, alte aprecieri publice antume şi postume. (M.G.R.).

 

STOENESCU, Nicolae I. (Boţeşti, Dâmboviţa, din 1950, Argeş, 24 ianuarie 1900 – Boţeşti, Argeş, 1 iulie 1978). Proprietar funciar, cadru didactic gradul I (1938), donator comunitar. Fiul lui Ilie N. S. (v.). Şcoala Normală, Bucureşti (1918). Activitate permanentă, Şcoala din Boţeşti: învăţător (1918~1948); profesor, limba română (1948-1960). Preşedinte, Banca Populară Amicitia, Boţeşti (1934-1941), combatant, Al Doilea Război Mondial (1941-1945), ofiţer, Vânători de Munte. Preocupări constante pentru dezvoltarea satului natal, eradicarea analfabetismului, generalizarea învăţământului de şapte ani, conservarea tradiţiilor rurale. Iniţiative distincte: organizarea atelierului de lucru manual pentru elevi (tâmplărie, lăcătuşărie, croitorie, cusături naţionale); amenajarea expoziţiei permanente de artă populară, numismatică, zoologie; înfiinţarea Societăţii Culturale Lumina şi a bibliotecii publice. Implicări în viaţa socială, participări la diverse reuniuni zonale, nominalizat în monografii tematice, alte aprecieri antume şi postume. (M.G.R.).

 

STOENESCU, Şerban (Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localitatea  Valea Mărului, plasa Piteşti, expropriate, parţial, prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

STOENESCU, Trifon N. (Negraşi, Argeş, 7 februarie 1890 - ?). Ofiţer de carieră, infanterie, general. Şcoala Militară de Infanterie, Bucureşti (1910), Şcoala Superioară de Război, Bucureşti (1922). Combatant: Campania Balcanică (1913), sublocotenent, Regimentul 30 Dorobanţi Muscel); Primul Război Mondial (1916-1918), locotenent, Frontul Carpatic (1916), Frontul din Moldova (1917), Regimentul 30 Dorobanţi Muscel; Al Doilea Război Mondial (1941-1945), Frontul de Est (1941-1944), luptele de la Cotul Donului (comandant, Regimentul 14 Infanterie, ulterior, Divizia 14 Infanterie). Importante funcţii de comandă în perioada înterbelică: Biroul Informaţii, Corpul 4 Armată; Biroul II Informaţii, Inspectoratul General de Armată; Biroul III Şcoli, Inspectoratul General Infanterie; Regimentul Instrucţie, Centrul de Instrucţie, Infanterie; Grupul 2 Grăniceri Pază; Brigada XXI Infanterie. General de brigadă (1942). Ordine şi medalii române şi germane, alte aprecieri publice antume ori postume. (G.I.N.).

 

STOENEŞTI (Secolul XVI~). Comună din judeţul Argeş, pe cursul superior al râului Dâmboviţa, aparţinând, tradiţional, zonei Muscel, satele Stoeneşti, Bădeni, Coteneşti, Lunca Gârtii, Piatra, Slobozia, Valea Bădenilor. Suprafaţă: 109,2 km2. Locuitori:   4800 (1971); 4592 (2008). Atestare documentară medievală: Bădeni (1560); Stoeneşti (1568); Coteneşti (1578). Biserici: Coteneşti (1781); Bădeni (1831, 1837-1841); Piatra (1907-1916); Stoeneşti (1929-1939); cruci de piatră: Stoeneşti (1593-1601; 1621; XIX); Bădeni (1726, 1791, 1844). Tabără legendară (1595), Mihai Viteazul (v.). Monument al eroilor: Stoeneşti (1877; 1916). Şcoală (1835); cămin cultural (1948); bibliotecă publică (1948). Banca Populară Cetăţuia Negru Vodă, activă în perioada 1903-1930. Unităţi de exploatare şi prelucrare a lemnului, balastieră. Subsol bogat în calcaruri şi argile, materie primă pentru industria varului şi a cimentului. Cooperativă agricolă de producţie (1962-1989). Areal forestier, zootehnic, pomicol. Asociaţii familiale (1990~). Turism rural. Punct de referinţă pe traseele rutiere: Câmpulung-Braşov; Câmpulung-Târgovişte. Arhitectură specifică reliefului colinar. Artă populară: textile de interior, costume, folclor literar, muzical, coregrafic. Înfrăţire cu localitatea Tarsia (Italia). Scrieri monografice: Gheorghe M. Raşcu (1931); Viorel Petre Ghinete (2008). Diverse consemnări geografice, istorice, economice, etnografice. (G.I.C.).

STOIA, Ion C. (Strâmbeni, Căldăraru, Argeş, 1899 - Bucureşti, 1976). Medic primar, reumatologie. Liceul/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti, Argeş (1918), Facultatea de Medicină, Bucureşti (1924). Doctorat, ştiinţe medicale, Bucureşti. Stagii externe. Activitate specializată permanentă în Capitală: Spitalul Brâncovenesc (1924-1932), şef, Secţia Medicină Internă; Spitalul şi Dispensarul Policlinic Central Invalizi, Orfani, Văduve de Război/IOVR (1932-1954; 1964-1968). Fondator, Şcoala românească şi societatea autohtonă de reumatologie, secretar general (1947). Volume, studii, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Premii în domeniu. Membru, Academia de Ştiinţe din România (1939). Eponimie: Centrul Metodologic de Reumatologie din Bucureşti. Importante aprecieri publice antume şi postume. (C.C.C.).

 

 STOIAN, Crăciun (Secolul XIX). Proprietar urban, funcţionar public, amploiat. Case la Piteşti; mahalaua Tabaci (1836), deputat, Sfatul Orăşenesc. Implicat direct în evenimentele revoluţionare de la 1848 reşedinţa Argeşului, rânduit poliţai. Iniţiator, arderea Regulamentului Organic şi a Arhondologiei (Condica rangurilor boiereşti), depunerea jurământului pe Noua Constituţie (Proclamaţia de la Islaz), adunare organizată în Grădina Publică din Piteşti (începutul lunii septembrie 1848). Anchetat prin Comisia specială instituită pentru condamnarea capilor mişcării, destituit. Nominalizat în documentele oficiale ale timpului. Aprecieri comunitare. (S.I.C.).

 

STOIAN, Ion Gh. (n. Telega, Prahova, 25 octombrie 1933). Inginer, electrotehnică, manager, om de afaceri. Stabilit în Piteşti, Argeş, din 1960. Liceul Nicolae Grigorescu, Câmpina, Prahova (1953), Institutul de Maşini şi Aparate Electrice, Craiova, Dolj (1958), Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, Bucureşti (1969). Stagii: Belgia, Franţa. Activitate productivă: şef laborator, Intreprinderea Energo-Petrol, Câmpina (1958-1960), invenţii brevetate; inginer-şef, Direcţia Judeţeană de Poştă şi Telecomunicaţii, Argeş (1960-1968); şef: Oficiul de Telecomunicaţii, Piteşti (1968-1980); Serviciul Investiţii-Dezvoltare, Centrala Industrială de Autoturisme, Colibaşi/Mioveni (1980-1990). Patron fondator, SC Partener SRL, Piteşti (1991~). Implicat direct în: realizarea Centralei telefonice semiautomate din Piteşti (proiect belgian); instalarea sistemului automat interurban Piteşti-Bucureşti-Constanţa-Braşov; montarea centralelor distincte de pe platformele industriale din Argeş. Proiecte, analize, rapoarte, interviuri pe diverse teme. Aprecieri publice. (I.D.P.).

 

STOIAN, Victor Gh. (Râca, Argeş, 30 septembrie 1965 – Braşov, 26 decembrie 1989). Muncitor industrial, construcţii, unităţi economice din Braşov. Implicat în evenimentele protestatare din decembrie 1989, rănit mortal, zona Fabrica de Şuruburi din localitate. Decedat, după operaţie, Spitalul Judeţean de Adulţi. Înhumat la Braşov. Diverse recunoaşteri publice postume. (R.P.C.).

STOIAN, Victoria (Topoloveni, Muscel, 4 octombrie 1946). Sociolog, funcţionar de stat, publicist. Liceul Teoretic Topoloveni, Argeş (1964). Universitatea din Bucureşti (1969). Activitate specializată în Capitală. Redactor: Editura Militară (1969-1970); Biblioteca Centrală Universitară (1970-1979; 1984-1998); Biblioteca Naţională a României (1998-2001, redactor şef). Distinct: secretar şef, Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu (1979-1984), director, Ministerul Culturii şi Cultelor (2001-2003), consilier (2003~). Colaborări didactice facultăţi din Bucureşti. Studii, articole, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Contribuţii directe (2002) la elaborarea legislaţiei în domeniul culturii scrise autohtone (biblioteci, depozit legal, promovarea continentală). Membră în diverse foruri ştiinţifice din România. Implicări constante în realizarea unor proiecte specifice zonei Argeş - Muscel. Aprecieri comunitare. (O.M.S.).

 

STOIAN, Vochiţa (n. Dâmbovicioara, Muscel, 15 mai 1936). Rapsod, versuri şi muzică populară românească, port tradiţional. Exprimări naţionale: concursuri, festivaluri, premii, recepţii oficiale, emisiuni media. Reprezentanta judeţului Argeş la reuniunile televizate Atlas folcloric şi Dialog la distanţă (1965-1967). Numeroase înregistrări pentru Fonoteca de Aur: Radio România, Televiziunea Română, Institutul de Etnografie şi Folclor, Bucureşti. Creaţii inspirate din zona montană Muscel, culoarul Rucăr-Bran. Piese reprezentative: Am învăţat a cânta; Balada Ilincuţei; Brusturet ce curgi la vale; Codrule bătut de ploi; Trec anii şi se strecoară. Recunoscută în domeniu. Diverse consemnări documentare, alte aprecieri publice. (L.I.P.).

 

STOICA (Secolul XVII). Proprietar medieval, meşter, construcţii tradiţionale rurale. Edificarea conacului și a bisericii  familiei Golescu (v.), din localitatea Goleşti, Muscel (1639-1640). Demers iniţiat de soţii Stroe Leurdeanu (v.) şi Vişa din Golești (v.). Reabilitări ulterioare, păstrarea caracteristicilor iniţiale, promovarea imaginii stilului practicat în domeniu de antreprenor. Consemnări în lucrări monografice editate de Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii, Goleşti, Ştefăneşti, Argeş, alte atestări documentare, antume şi postume. (I.M.F.).

STOICA, Atanasie S. (n. Broşteni, Costeşti, Argeş, 31 martie 1934). Inginer exploatare feroviară, manager. Liceul Mihai Viteazul, Bucureşti (1953), Institutul de Căi Ferate, Bucureşti (1958). Activitate specializată în domeniu, Staţia Căilor Ferate Române Piteşti-Sud, Argeş: operator (1958-1959); ajutor şef-staţie (1960-1966); şef staţie coordonator (1966-1990). Temporar, operator circulaţie trenuri Regulatorul Roşiori de Vede, Teleorman (1959-1960). Studii, analize, rapoarte, interviuri, reuniuni tematice naţionale. Distinct: adaptarea capacităţii tradiţionale a staţiei Piteşti-Sud (1872) la preluarea fluxului de călători mărfuri, utilaje, containere, în perioada dezvoltării economice intensive a reşedinţei Argeşului şi a zonelor adiacente; gestionarea aspectelor specifice unui nod feroviar important al României; interferenţe spre Bucureşti, Curtea de Argeş, Slatina (Olt); organizarea sărbătoririi Centenarului Căii Ferate Piteşti-Bucureşti şi a Staţiei Piteşti-Sud (1972). Implicări comunitare permanente. Aprecieri publice. (G.N.P.).

 

STOICA, Elena V. (n. Corbeni, Argeş, 31 octombrie 1945). Profesoară, desen, artist plastic, pictură, formator de talente.  Liceul Mixt, Corbeni (1965). Universitatea din Timişoara (1972). Activitate didactică, şcolile: Feteşti, Ialomiţa (1972-1974); Albeştii de Argeş (1975-2003); Corbeni (2003-2007). Numeroase expoziţii personale sau de grup în România. Exprimări externe: Australia, Egipt, Franţa, Macedonia, Portugalia, Statele Unite ale Americii. Fondatoare, Cercul de Pictură Cromo (1976), Albeştii de Argeş (copii şi adolescenţi), renumit în domeniu, premii la importante reuniuni tematice din Africa, America de Nord, Asia, Australia, Europa, devenit Cercul Culoare şi vis (2001). Lucrări în muzee, colecţii particulare, instituţii statale. Volum important: Modalităţi de stimulare a creativităţii artistice şi intelectuale la elevi în contextul formării multilaterale a personalităţii (1982, în colaborare). Implicări comunitare constante: Corbeni, Albeştii de Argeş, Piteşti, Curtea de Argeş. Interferenţe cu proiectele Muzeului Viticulturii şi Pomiculturii, Goleşti, Ştefăneşti, Argeş. Iniţiative caritabile. Comentarii critice favorabile, alte aprecieri publice. (S.C.N.).

 

STOICA, Gheorghe  (Secolul XX). Lucrător industrial, parlamentar. Secretar, Organizaţia Câmpulung a Partidului Comunist Român. Deputat de Argeş în Marea Adunare Naţională, Circumscripţia Electorală Schitu Goleşti (1975-1980), reprezentând Frontul Unităţii Socialiste. Dezbateri legislative,  adunări  cetăţeneşti, insistenţe privind evoluţia economiei specifice zonei Muscel. Diverse aprecieri publice. (C.D.B.).

 

STOICA, Gheorghe P. (n. Piteşti, Argeş, 13 mai 1937). Economist, diplomat de carieră. Şcoala Medie Tehnică de Comerţ, Piteşti (1955), Academia de Studii Economice, Bucureşti (1960). Specializare: relaţii internaţionale. Activitate în domeniu, Ministerul Afacerilor Externe, Bucureşti: ataşat (1964-1967); secretar II (1971-1978); secretar I (1990-1991); consilier (1994-2002). Misiuni externe: ataşat, Ambasada României, Santiago de Chile (1967-1968); secretar III, Ambasada României, Caracas, Venezuela (1968-1971); consilier însărcinat cu afaceri ad-interim, Ambasada României, Ciudad de Mexico (1991-1994). Temporar: economist principal, Ministerul Industriei Chimice şi Petrochimiei, Bucureşti (1978-1990). Studii, analize, convorbiri oficiale, note, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Contribuţii directe la realizarea unor convenţii şi tratate cu ţări din America de Sud. Aprecieri publice. (I.M.M.).

 

STOICA, Ion (n. Coşeşti, Argeş, 29 martie 1956). Ofiţer de carieră, poliţie, general, înalt funcţionar de stat, publicist. Liceul Agricol, Fundulea, Ilfov (1975), Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu, Bucureşti (1980), Facultatea de Drept, Craiova, Dolj (1999). Module de specializare în domeniul administraţiei publice. Documentări externe. Doctorat, ştiinţe juridice, Craiova (2004). Succesiv: cercetător, Staţiunea de Cercetări Agricole, Albota, Argeş (1980-1984); expert economic (1984-1990), adjunct al şefului (1997-2000), şef (2000-2005), Inspectoratul de Poliţie Argeş. Temporar, adjunct al şefului (1990-1997), Poliţia Municipiului Piteşti. Distinct: şef, inspectoratele de Poliţie Olt (2005-2009) şi Vâlcea (2010-2012); secretar general, Ministerul de Interne (2009-2010; 2012~), Bucureşti. Volume importante: Conceptul de securitate socială în domeniul poliţiei de proximitate (2004); Istoria statului şi dreptului românesc (2007); Managementul administraţiei publice (2010). Studii, articole, comentarii, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Contribuţii privind adaptarea structurilor Poliţiei Române la cerinţele Uniunii Europene. Implicări constante în viaţa Cetăţii. Chestor, ordine şi medalii, alte aprecieri comunitare. (G.I.N.).

 

STOICA, Marian I. (Ciurari, Săceni, Teleorman, 4 octombrie 1937 – Piteşti, Argeş, 8 februarie 2012). Profesor gradul I, limba română, literat, manager. Stabilit la Piteşti, din 1963. Studii liceale, Bucureşti (1953), Institutul Teologic, Bucureşti (1960), Facultatea de Filologie, Universitatea din Bucureşti (1968), notificat, uneori, Marian Mărăşoiu/Mărăşescu. Activitate specializată: Şcoala Merişani, Argeş (1963-1968; 1983-1990, director). Inspector: Comitetul Judeţean pentru Cultură Argeş (1968-1983); Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş (1990-1997); metodist, Casa Corpului Didactic Argeş (1997-2000). Complementar: Universitatea Româno-Americană, Filiala Piteşti (1992-1995). Volume importante (versuri): Sud (1977); Prier (1988, antologie); Dincolo de cortinele serii (1994); Iubirea florii de mai (1995). Distinct: Dicţionar bibliografic. Scriitori, publicişti, folclorişti ai Argeşului (2010, în colaborare). Creaţii în: revistele Luceafărul, Îndrumătorul cultural, Albina (Bucureşti), Argeş, Satul natal (Piteşti); cotidianul Argeşul. Redactor, culegerile Doruri spuse pe hârtie (1970), Eco România (1995, în colaborare). Membru marcant: Fundaţia Română Casa Şcoalelor, Filiala Argeş (secretar general); Fundaţia Literară Liviu Rebreanu, Piteşti (1990); Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala Argeş. Implicări permanente în viaţa Cetăţii. Aprecieri comunitare antume şi postume. (I.I.B.).

 

STOICA, Nicolae Anton I. (n. Piteşti, Argeş, 21 ianuarie 1929). Economist, manager. Liceul Comercial/Colegiul Maria Teiuleanu, Piteşti (1948). Academia de Studii Economice, Bucureşti (1951). Documentări externe: Bulgaria şi Germania. Activitate în domeniu: şef serviciu, Trustul de Alimentaţie Publică/TAPL, Piteşti; director adjunct, Direcţia Comercială Argeş; director, Întreprinderea pentru Desfacerea Produselor Comerciale, Piteşti. Prognoze privind dezvoltarea reţelei specializate în municipiul Piteşti (1962 – 1970). Lector, cursuri de iniţiere şi calificare profesională a tinerilor (1995 – 2006). Implicări constante în viaţa Cetăţii. Aprecieri publice. (T.C.A.).

 

STOICAN, Ovidiu-Sorin G. (n. Costeşti, Argeş, 22 noiembrie 1961). Cercetător ştiinţific, electronică, fizică nucleară. Studii liceale în Argeş (1980), Universitatea din Bucureşti (1985). Documentări externe: state ale Uniunii Europene. Activitate permanentă: Institutul de Fizică şi Tehnologia Aparatelor cu Radiaţii, Măgurele, Bucureşti. Volum important: Electronica fizică şi aplicaţii (1994, în colaborare). Numeroase studii, articole, granturi/contracte de cercetare. (R.G.G.).

 

   STOICĂNESCU, Vasile (Tătărăşti, Olt, 1866 - ?). Institutor, revizor şcolar, jurist. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1897. Seminarul Central, Bucureşti (1884), Liceul Matei Basarab, Bucureşti (1886), facultăţile de Litere – Filosofie şi Drept, Bucureşti (1891). Activitate didactică, unităţi de învăţământ din Capitală (1892-1897). Referent, Comisia Naţională pentru Examinarea Manualelor, Bucureşti (1895). Revizor şcolar pentru judeţul Argeş (1897-1901). Avocat, Baroul Argeş (1902). Proprietar imobiliar, Piteşti. Membru marcant, Partidul Conservator – Democrat. Volume importante: Chestiunea ţărănească (1907); Liga satelor. Jurnal (1908-1911). Oratorie, recunoscut în domeniu, apărarea intereselor mai multor familii din Argeş. Membru permanent, Corpul Avocaţilor din România (1911), alte aprecieri publice antume şi postume. (A.A.D.).

 

STOICESCU, Ion (n. Rucăr, Muscel, 31 mai 1941). Literat, realizator media, manager. Liceul/Colegiul Dinicu Golescu, Câmpulung Muşcel (1959), Facultatea de Filologie, Universitatea din Bucureşti (1965). Activitate specializată, instituţii de cultură din Piteşti (Argeş), Botoşani, Bucureşti. Volume importante, semnate Ion Puiu Stoicescu (proză): Taina crinilor de piatră (1982); Clipa fără umbră; Vâslaş pe Rubicon; Lebăda cu ochii verzi. Scenarii, regie, adaptări: spectacole pentru copii, teatre din Piteşti, (şef secţie, 1970-1971), Botoşani, Bucureşti, libretul şi montarea operetei Pasărea măiastră, Casa Pionierilor, Piteşti,  (1971); Televiziunea Naţională (Imaginea României în lume); Universitatea Spiru Haret, Bucureşti (Studioul Televiziunea de Mâine). Membru, Uniunea Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti; Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România. Diverse aprecieri publice. (M.M.S.).

 

STOICESCU, Nicolae (n. Piteşti, Argeş, 29 decembrie 1949). Inginer, chimie industrială, manager, publicist, Liceul/Colegiul Alexandru Odobescu, Piteşti. (1968), Institutul Politehnic, Bucureşti (1974). Tehnolog, şef atelier, şef secţie Piroliză 1, director, Uzina Olefine, Combinatul Petrochimic/Arpechim, Piteşti (1974-2008). Temporar: Combinatul Chimic/Oltchim, Râmnicu Vâlcea (2008-2010); SC Designro SRL, Râmnicu Vâlcea (2011). Cercetări brevetate în domeniul hidrocarburilor. Contribuţii la definirea Platformei Industriale Piteşti – Sud. Preocupări literare şi editoriale. Volum important: Şapte paşi spre viaţă (1979). Colaborări, revistele: Argeş (Piteşti); Astra (Braşov); Convorbiri literare (Iaşi); Luceafărul (Bucureşti); Tribuna (Cluj). Realizarea albumelor: Nicolae Labiş; Nichita Stănescu; Romanul românesc, I-III (1985-1986). Premiul revistei Argeş (1981), alte aprecieri comunitare. (I.I.C.).

 

STOICESCU, Petru (Câmpulung Muscel, 1938 - ? Piteşti, Argeş ). Profesor, desen, artist plastic, pictură, grafică, publicist, formator de talente. Studii liceale, Câmpulung Muşcel (1957), Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, Bucureşti (1964). Activitate didactică prelungită, Şcoala Nr. 11 Mihai Eminescu, Piteşti. Expoziţii personale sau de grup: Bucureşti, Câmpulung, Piteşti. Exprimări externe, Polonia (1986). Fondator, redactor-şef, revista Aripi, Piteşti (1969), premii la reuniuni tematice în domeniu. Volume importante (versuri): Acuarele (1995); Zăpada fierbinte (1996); Crochiuri. Colaborări, periodicele: Viaţa Studenţească, Amfiteatru (Bucureşti), Argeş (Piteşti). Membru, Fondul Plastic, Bucureşti (1980). Implicări în viaţa Cetăţii. Aprecieri comunitare antume şi postume. (S.C.N.).

 

STOICULESCU, Adrian I. (n. Craiova, Dolj, 28 septembrie 1959). Medic primar, urologie, manager. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1996. Liceul Fraţii Buzeşti, Craiova (1977), Facultatea de Medicină, Craiova (1986). Activitate în domeniu: Spitalul Judeţean, Constanţa (1986-1989); Circumscripţia Sanitară Peceneaga, Tulcea (1989-1990); Spitalul Judeţean Tulcea (1990-1992); Spitalul Judeţean Dolj (1992-1996); Spitalul Judeţean Argeş (1996~), medic şef, Ambulatoriu (200-2005), director adjunct medical (2005-2008), Primariat în 2001. Colaborări didactice, Universitatea din Piteşti (2004~). Competenţă complementară, ecografie (2002). Studii, referate, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Membru, asociaţii profesionale în domeniu. Aprecieri comunitare. (C.G.C.).

 

STOINESCU (Secolul XIX). Familie tradiţională din Piteşti, Argeş. Proprietari urbani, cadre didactice, funcţionari, artişti plastici. Mai cunoscuţi: Gheorghe S. (pictor); Gheorghe/Ghiţă Gh. S. (pictor), fiul lui Gheorghe S.; Nicolae/Nicu Gh. S. (pictor), fiul lui Gheorghe S., frate cu Gheorghe/Ghiţă Gh. S. Numeroase lucrări în domeniu: biserici, instituţii publice, case particulare. Conexiuni cu familia Gheorghe Ioanid (pictor). Implicări constante în viaţa Cetăţii. Diverse atestări documentare. (S.C.N.).

 

STOLNICI (Secolul XVI~). Comună din sudul judeţului Argeş, pe râul Cotmeana, satele Stolnici, Cochineşti, Cotmeana, Fâlfani, Izbăşeşti, Vlăşcuţa. Suprafaţă: 73,6 km2. Locuitori: 6 000 (1971); 3 627 (2008). Atestare documentară medievală: Stolnici (1557); Cochineşti (1563/1569). Biserici: Stolnici (1780); Cochineştii de Sus (1787); Cochineştii de Jos (1793); Fâlfani (1858;1895); Izbăşeşti (1885), Vlăşcuţa (1926). Monument al eroilor: Stolnici (1916-1918). Şcoală (1838); cămine culturale Fâlfani (1935); Lumina, Stolnici (1937); bibliotecă populară Ferdinand (1927); bibliotecă publică (1962). Banca Populară Prietenia, Fâlfani (1930). Conacul Bălăcenilor (începutul secolului XX). Cooperativă agricolă de producţie (1960-1989), fermă a Întreprinderii Agricole de Stat Costeşti (1949-1991), staţiune de maşini şi tractoare (1965-1991), integrate Consiliului Unic Agroindustrial de Stat şi Cooperatist Stolnici. Ferma zootehnică Vlăşcuţa, iniţiativă particulară. Areal cerealier, legumicol, zootehnic. Turism rural. Punct de referinţă pe traseul rutier Roşiori de Vede/Alexandria-Lunca Corbului/Costeşti şi pe calea ferată Piteşti-Slatina-Craiova (staţiile Stolnici, Fâlfani). Arhitectură specifică reliefului de câmpie. Artă populară: textile de interior, costume, folclor literar, muzical, coregrafic. Distinct, dansul Căluşul: formaţii pe mai multe generaţii, turnee externe, festival local tradiţional. Publicaţie proprie: Jurnal de Stolnici (1913~). Scriere monografică: Valentin Motreanu, Constantin Bălăceanu-Stolnici (v.), Marius Motreanu (2012). Valoroase consemnări geografice, istorice, economice, etnografice. (G.I.C.).

 

STRADA DOAMNA BĂLAŞA DIN PITEŞTI (1864-2001). Arteră centrală de circulaţie, adiacentă Bisericii Sfântul Gheorghe, precum şi altor repere urbane tradiţionale. Eponimie amintind contribuţia Doamnei Bălaşa (v.), soţia voievodului Ţării Româneşti, Constantin Şerban (v.), la consolidarea medievală a reşedinţei Argeşului. Reprezentări cartografice interne şi externe. Consemnare arhivistică importantă: martie 1870, Strada Doamna Bălaşa, Culoarea Roşie, cuprinsă în Tabelul oraşului Piteşti, realizat de arhitectul Nicolae Robescu. Sistematizări succesive, canalizare subterană (1862), iluminat electric (1913), demolări parţiale (1960-1961), reconstrucţie (1962), modificări perimetrale (2000-2001). Folosinţă exclusiv pietonală. Interferată, sectorial, cu Piaţa Episcopiei/Piaţa Civică Centrală (sud); strada Şerban Vodă/Victoriei (nord-est); Cercul Militar/Piaţa Muntenia (vest). Zonă comercială de referinţă. Unificare administrativă cu strada Victoriei (2001), prin redimensionarea spaţiilor verzi şi rezidenţiale. Numeroase atestări documentare. (D.I.G.).

 

STRADA EGALITĂŢII DIN PITEŞTI (1864~). Arteră importantă de circulaţie, amenajată pe terasa Centrului Civic, paralel cu principalul bulevard urban. Notificată, deseori, Calea Egalitatea, Culoarea neagră (Tabelul oraşului Piteşti, martie 1870, realizat de arhitectul Nicolae Robescu). Zonă rezidenţială comunitară, conservată, parţial, în perioada postbelică. Reprezentări cartografice interne şi externe. Canalizare (1901), iluminat electric (1913). Conexiuni cu Calea Craiovei (sud), strada Horia, Cloşca şi Crişan/Armand Călinescu (nord), Bulevardul Elisabeta/Republicii (est), străzile Vasile Lupu şi Dealurilor (vest). Edificii reprezentative: Liceul de Fete/Colegiul Zinca Golescu; Hotelul Victoria; Inspectoratul pentru Protecţia Mediului. Diverse atestări documentare. (D.I.G.).

 

STRADA EXERCIŢIU DIN PITEŞTI (1864~). Arteră principală de circulaţie, amenajată pe terasa mediană a reşedinţei Argeşului. Denumire tradiţională: Calea Exerciţiului din Culoarea Albastră, listată arhivistic (1869) şi consemnată, cartografic, în Planul Piteştilor (1885). Zonă urbană folosită pentru instrucţia membrilor gărzii civice, pompierilor şi unităţilor militare, constituite în Piteşti după 1876. Moment special: trecerea în revistă (30 aprilie 1878), de principele Carol (v.), a luptătorilor participanţi la Războiul Independenţei României (1877). Delimitări: Calea Craiovei (sud); strada Smeurei (nord); intersectarea străzilor: Războieni, Eroilor, Teilor. Sistematizare majoră (1982-1986): patru benzi de circulaţie rutieră (până la Piaţa Traian); cvartalul Exerciţiu; magazine, spaţii verzi, alte dotări specifice. În imediata apropiere, cartierele: Craiovei, Banatului, Traian (est); Războieni (vest). Edificii importante: Arhivele Statului; Şcoala Nr. 2 Ion Minulescu. Diverse atestări documentare. (D.I.G.).

 

STRADA SFÂNTA VINERI DIN PITEŞTI (1864~). Arteră importantă de circulaţie, adiacentă bisericii cu hram eponim, caroiată perpendicular pentru unirea primelor două terase inferioare ale reşedinţei Argeşului. Reprezentări cartografice interne şi externe. Atestare arhivistică specială: martie 1870, Strada Sfânta Vineri, Culoarea Galbenă, cuprinsă în Tabelul oraşului Piteşti, realizat de arhitectul Nicolae Robescu. Zonă rezidenţială, meşteşugărească şi comercială tradiţională, conservată parţial. Reabilitări periodice. Interferenţe cu linia ferată Piteşti-Curtea de Argeş, străzile Constantin Brâncoveanu (sud), Gheorghe Lazăr (nord), Costache Negri (est) şi Bulevardul Ion C. Brătianu (vest), prin noul pasaj pietonal (subteran/suprateran). Edificii reprezentative: Casa Dimitrie Dima; Comunitatea elenă Biserica neoprotestantă. În imediata apropriere: Parcul Argeş/Ştrand; Bazinul Olimpic de Înot; Complexul Sportiv Voinţa. Diverse atestări documentare. (D.I.G.).

 

STRADA TEIULEANU DIN PITEŞTI (1899~). Arteră centrală de circulaţie, adiacentă Pieţii Civice Centrale, străzilor Craiovei, Târgu din Vale şi Maior Şonţu; Bulevardului Elisabeta/Republicii. Denumire amintind familia filantropilor eponimi, ctitorii Şcolii Profesionale de Fete, clădire aparţinând, astăzi, Colegiului Economic Maria Teiuleanu. Zonă rezidenţială, meşteşugărească şi comercială de tradiţie a reşedinţei Argeşului. Reabilitări periodice. Demolări masive în deceniul 1975-1985, reconstrucţie perimetrală distinctă, spaţii pentru magazine, bănci, instituţii comunitare, societăţi pe acţiuni. Reprezentări cartografice interne şi externe, consemnări de arhivă, alte atestări documentare. (D.I.G.).

 

STRADA TÂRGUL DIN VALE, PITEŞTI (1864~). Arteră importantă de circulaţie, amenajată pe terasa inferioară urbană, circumscrisă perimetrului comercial eponim. Notificată, tradiţional, în Culoarea Albastră (martie 1870, Tabelul oraşului Piteşti, realizat de arhitectul Nicolae Robescu. Zonă polivalentă, rezidenţială, meşteşugărească şi negustorească de renume pentru reşedinţa Argeşului, conservată parţial. Canalizare (1901), iluminat electric (1913), sistematizări succesive, aferente fluidizării traficului rutier spre Bucureşti, Câmpulung, Braşov. Conexiuni directe cu linia ferată Piteşti-Curtea de Argeş şi străzile Banu Mărăcine (sud), Râurilor (nord), Costache Negri (est), Maior Şonţu (vest). În imediata apropiere: Parcul Argeş/Ştrand; Sera municipală; Moara şi Fabrica de pâine (demolate). Edificii importante: Casa Aron Băiulescu/Filiala Uniunii Artiştilor Plastici; Universitatea din Piteşti/Campusul Târgul din Vale; SC Daperom Grup Auto SRL. Diverse atestări documentare. (D.I.G.).

 

STRADA VICTORIEI/ŞERBAN VODĂ DIN PITEŞTI (1864~). Arteră centrală de circulaţie, numită, cotidian, Strada Mare, adiacentă bisericii Sfântul Gheorghe, ctitoria domnului Ţării Româneşti, Constantin Şerban (v.), altor repere urbane importante. Reprezentări cartografice (1791, 1835, 1885): Drumul către Curtea de Argeş; Strada Poştei; Uliţa Mare. Denumirea, Şerban Vodă, din Culoarea roşie, listată arhivistic, în 1869. Actuala denumire din 1950. Sistematizări succesive: alinierea caselor (secolele XVIII-XIX); canalizare subterană (1862); iluminat electric (1913); bombardament (6 mai 1944); demolări masive (1966-1968), reconstrucţie modernă (1968-1976); modificări perimetrale (2005-2008). Delimitări (2014); Piaţa Civică (sud); Bulevardul Nicolae Bălcescu/Havuz (nord); Bulevardul Ion C. Brătianu/1 Mai/Uliţa Boierească (est); Bulevardul Republicii/Elisabeta (vest). Interferată, tradiţional, cu străzile: Doamna Bălaşa (v.), Griviţa, Justiţiei, Calea Bucureşti. Edificii reprezentative: Complexul Comercial Fortuna (1973); Magazinul Trivale (1971); Cercul Militar (1939); Hotelul Muntenia I (1970); Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu (2003); Curtea de Apel/Tribunalul  (1914); Primăria/Administraţia Financiară (1926); Inspectoratul de Poliţie Argeş (2008). Spaţii ambientale, pieţele civice Muntenia şi Primăriei, fântâni arteziene, paviment multicolor, statuile Nicolae Bălcescu (1969) şi Mircea cel Bătrân (1998), redefinite la începutul secolului XXI. Folosinţă exclusiv pietonală. Numeroase atestări documentare. (D.I.G.).

 

STRAMBULI, Polifronie (Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, localitatea  Cornăţel, plasa Teleorman,  expropriate, parţial, prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

STRĂTILĂ, Valentin Şerban (n. Piteşti, Argeş, 10 iunie 1943). Matematician, profesor universitar, cercetător. Şcoala Medie Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1961), Universitatea din Bucureşti (1966). Doctorat, matematică, Bucureşti (1973). Activitate în Capitală: Institutul de Matematică al Academiei Române (1967-1975); Institutul de Fizică Atomică (1975-1977); Departamentul de Matematică/INCREST (1977-1990). Prestaţii  didactice, universităţi din: Bucureşti (1979-1989, 1994) şi Timişoara, (1994-1995), România; Orleans (1990, 1994), Franţa; California (1991), Nevada (1991-1992), Louisiana (1992-1993), Statele Unite ale Americii. Conducător de doctorat (1989). Volume importante: Lectures on von Neumann Algebras/Lecţii de algebră von Neumann (1975, 1979, în colaborare); Modular Theory in Operator Algebras (1981). Studii, articole, referate, comunicări. Iniţiator şi moderator, importante reuniuni tematice naţionale sau internaţionale, colaborator, edituri din România, Anglia, Germania (cărţi, reviste). Membru diverse foruri autohtone sau continentale de profil, alte aprecieri publice. (E.F.H.).

 

STRÂMBEANU – WEIGEL, Iuliana Julieta I. (n. Bucureşti, 3 martie 1940). Actriţă de teatru, film, televiziune. Activitate la Piteşti, Argeş (1965-1983). Liceul în Capitală, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Ion Luca Caragiale (1961), Clasa Dina Cocea, Bucureşti. Succesiv: Teatrul de Stat din Baia Mare, Maramureş (1961-1965); Teatrul Alexandru Davila, Piteşti (1965-1983); Teatrul de Comedie, Bucureşti (1983-1997). Roluri de referinţă: Carmen (Cita, Victor Ion Popa); Miţa (D-ale Carnavalului, Ion Luca Caragiale); Maria (Maria şi copiii ei, Osvaldo Dragun); Serafima Pavlovna (Roman sentimental, Vladimir Konstantinov); Dorina (Tartuffe, Molière). Colaborări cu case de film şi studiouri de televiziune din Bucureşti. Consemnări critice favorabile. Membră, Uniunea Teatrală din România, alte aprecieri publice. (I.G.F.).

 

STREINU, Vladimir/IORDACHE, Nicolae S. (Teiu, Argeş, 23 mai 1902 - Bucureşti, 26 noiembrie 1970). Membru post-mortem al Academiei Române (24 martie 2006). Scriitor, traducător, profesor, editor. Liceul Ion C. Brătianu, Piteşti (1920), Universitatea din Bucureşti (1924), specializări, Franţa (1926-1927), Italia (1943). Doctorat, filologie modernă, Iaşi (1947). Activitate didactică, unităţi şcolare din Turnu Severin, (Mehedinţi); Ploieşti (Prahova); Piteşti (Argeş); Găeşti (Dâmboviţa); Bucureşti (1924~1970) şi de cercetare, Institutul de Lingvistică, Institutul de  Istorie Literară şi Folclor, Bucureşti (1955~1968). Volume importante: Pagini de critică literară, I (1938), II (1968), Clasicii noştri (1943, 1969), Literatura română contemporană (1943), Istoria literaturii române moderne (1944, în colaborare), Versificaţia românească (1966). Rubrici permanente, revistele: Adevărul literar şi artistic, Convorbiri literare, România literară, Sburătorul, Timpul, Cugetul  românesc, Kalende, Revista Fundaţiilor, Luceafărul, Tribuna, Limba Română. Numeroase traduceri, studii personalizate, dicţionare, note, comentarii, cronologii. Valoroase reeditări postume, versuri, Ritm imanent (1971), Poezii (1982). Director, Editura Univers (1968-1970). Importante recunoaşteri contemporane. Membru, Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice, Bucureşti, Uniunea Scriitorilor din România, Societatea Europenă a Criticilor Literari, Premiul Criticii, Uniunea Scriitorilor (1965). Casă memorială (1971), Şcoală eponimă, Teiu, Sală de lectură, Fond de carte, Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu, Argeş, Piteşti. Contribuţii speciale privind evaluarea creaţiei  literare naţionale, reliefarea operei clasicilor, diversificarea spiritualiăţii  postbelice. (S.D.V.).

 

STRICHER, Petre P. (n. Bucureşti, 30 iunie 1939). Inginer, construcţii hidroenergetice, manager. Stabilit în Argeş, din 1961. Liceul Gheorghe Şincai, Bucureşti (1956). Facultatea de Construcţii, Timişoara (1961). Inginer, şef - lot, şef - şantier, Antrepriza de Construcţii Hidroenergetice Argeş (1961-1969, 1977-1992), şef - şantier,  amenajările de pe Someşul Mic (1969-1976), Bolboci, pe râul Ialomiţa (1976-1977). Director fondator SC Cadiv SA, Corbeni, Argeş (1992-2001). Viceprimar, Corbeni (2000-2003). Diriginte de şantier, SC Hidroelectrica, Curtea de Argeş (2003-2007). Contribuţii directe la: executarea aducţiunii Baciu-Valea cu Peşti, construirea barajelor Baciu, Vâlsan,  Dobroneagu, Mărăcineni (Argeş), Drăgăneşti (Olt), Rusăneşti, Zăvoiul Orbului, Ogrezeni, realizarea centralelor Vâlsan şi Voineşti, Lereşti (unicat tehnic în România). Studii, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale. Promovarea economiei de piaţă în construcţii, reabilitarea unor obiective hidroenergetice tradiţionale din Argeş-Muscel, relansarea contemporană a localitaţii Corbeni. Aprecieri publice. (G.N.P.).

 

STRICKER, Joseph (Sfârşitul secolului XIX – Începutul secolului XX). Medic, chirurgie. Originar din Transilvania. Stabilit la Piteşti, Argeş, înainte de 1877. Studii liceale şi universitare, Imperiul Habsburgic. Activitate specializată, Piteşti, Leordeni, localităţi apropiate din Argeş, Muscel, Dâmboviţa. Distinct: îngrijirea răniţilor aduşi de pe frontul Războiului Independenţei României (1877-1878), Spitalul Leordeni, Muscel, iniţiator, Nicolae Kretzulescu (v.), case proprii. Succese recunoscute. Diverse atestări documentare, consemnări memoriale, nominalizări în domeniu. Aprecieri comunitare antume şi postume. (C.G.C.).

 

STROE, Constantin N. (n. Hulubeşti, Dâmboviţa, 24 martie 1942). Inginer, construcţii de maşini, manager, inovator, inventator, publicist. Stabilit la Piteşti, Argeş, din 1968. Şcoala Medie/Colegiul Ienăchiţă Văcărescu, Târgovişte, Dâmboviţa (1962), Institutul Politehnic, Bucureşti (1967). Doctorat, ştiinţe tehnice, Bucureşti (1981). Specializare, industria de automobile. Exprimări externe, numeroase state din: Africa, America de Nord, America de Sud, Asia, Europa. Activitate productivă, iniţial, Uzina Metalurgică, Târgovişte (1959-1962); Uzina Mecanică, Teleajen, Prahova (1967-1968). Distinct, Platforma Industrială Piteşti-Est: tehnolog, şef, Secţia Sculărie, inginer-şef, Fabrica de Maşini Unelte, Uzina de Piese Auto/Întreprinderea de Autoturisme, Colibaşi/Mioveni, Argeş (1968-1982); director tehnic, Centrala Industrială de Autoturisme, Piteşti (1982-1989); director, Întreprinderea de Autoturisme, Colibaşi/ Mioveni (1990-1991); director general, SC Automobile SA, Colibaşi/Mioveni (1991-2002); vicepreşedinte: Consiliul de Administraţie, Compania de Automobile Dacia – Renault SA, Mioveni (2002~); Centrul Renault Technologie Roumanie, Titu, Dâmboviţa (2007~). Temporar, director, Întreprinderea de Autoturisme, Timişoara (1989-1990). Contribuţii efective la: realizarea automobilelor din gama Dacia şi derivate; diversificarea exportului; menţinerea ritmului fabricaţiei în etapa trecerii la economia de piaţă; privatizarea unităţii prin infuzia capitalului francez. Exponent în domeniu. Preocupări didactice: Institutul de Învăţământ Superior/Universitatea din Piteşti (1973~2002). Volume importante (în colaborare): Elemente de proiectare a dispozitivelor (1985); Proiectarea dispozitivelor pentru maşini unelte (1995). Numeroase studii, articole, analize, rapoarte, interviuri, emisiuni media, reuniuni tematice naţionale sau internaţionale, negocieri, saloane, expoziţii externe. Inovaţii şi invenţii brevetate. Implicări constante în viaţa Cetăţii, preşedinte, Fotbal Club Argeş, Piteşti (1990-2000). Membru fondator, cunoscute asociaţii profesionale autohtone şi continentale, alte aprecieri publice. (D.D.I.).

 

STROESCU, Nicolae Marius N. (n. Leordeni, Argeş, 24 februarie 1954). Inginer agronom, manager, publicist. Liceul Teoretic Ion Mihalache, Topoloveni, Argeş (1973), Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu Bucureşti (1985). Specializare, managementul dezvoltării rurale. Activitate succesivă: fabricile de ţigarete, Râmnicu Sărat, Buzău (1985-1986) şi Bucureşti (1986-1990); inginer şef, Cooperativa Agricolă de Producţie, Leordeni, Argeş (1990); inginer, Centrala Tutunului, Bucureşti (1990-1991); director, Regia Autonomă/Societatea Naţională Tutunul Românesc, Bucureşti  (1991-1997;1999-2001), Fabrica Fermentare Tutun, Titu, Dâmboviţa (1997-1999; 2001-2006); director executiv, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură/APIA, Centrul Judeţean Argeş (2006~). Volum important: Tehnologii de cultură a tutunului în România (1997). Studii, norme tehnice, rapoarte, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale, emisiuni media. Contribuţii directe la derularea acţiunii de sprijinire financiară a agricultorilor din fonduri europene şi bugetul naţional în zona Argeş-Muscel. Aprecieri publice. (C.D.B.).

 

STROESCU, Vasile Ş. (n. Oneşti, Bacău, 9 decembrie 1962). Inginer mecanic, manager. Stabilit în Argeş, din 1987. Liceul Nicolae Bălcescu, Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1981), Facultatea Utilaj Tehnologic, Institutul Politehnic, Bucureşti (1987). Activitate specializată: Şantierul Tunele Căi Ferate, sectorul Ciofrângeni, Argeş (1987-1991, şef atelier); SC Dacotrans SA, Mioveni, Argeş (1991-1996, director adjunct, director); SC Automobile SA, Mioveni (1996-1998, consilier); Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Argeş (1998-2007, şef serviciu, director adjunct, director executiv); Casa Judeţeană de Pensii Argeş (2007 ~), consilier superior. Analize, rapoarte, interviuri. Membru, diverse asociaţii profesionale în domeniu.  Aprecieri publice. (D.D.I.).

STROIAN, Nicolae (Muşăteşti, Argeş, 1888 – Bucureşti, 1969). Medic militar, interne, publicist. Facultatea de Medicină, Bucureşti (1912). Stagiu, Institutul Pasteur, Paris, Franţa. Activitate specializată în România, şef, spitalele militare din Braşov, Tiraspol (Basarabia), Vatra Dornei (Suceava), Călimăneşti (Vâlcea). Combatant, Al Doilea Război Mondial, Frontul de Est (1941-1944). Scrieri importante: Tuberculoza la recruţi şi metodele de diagnosticare la încorporare (1932); Exantem urticarian in paludism (1934). Studii şi articole, periodicele: Spitalul; Revista Sanitară Militară, Bucureşti. Reuniuni tematice naţionale şi internaţionale. Contribuţii la evoluţia medicinii militare în perioada interbelică. Membru, diverse asociaţii profesionale în domeniu, colonel, alte aprecieri publice antume şi postume. (C.G.C.).

 

   STUDII ŞI COMUNICĂRIMUZEUL DIN CÂMPULUNG (1981~). Volum ştiinţific, editat, periodic, de Muzeul Orăşenesc/Municipal Câmpulung, Argeş, redactor responsabil, Ştefan Trâmbaciu (v.). Din 2001, subtitlul: Revistă  de Istorie a Muscelului. În cuprins: documente inedite; relatări privind rolul Curţii voievodale medievale de la Câmpulung pentru evoluţia generală a Ţării Româneşti; genealogii domneşti; instituţii urbane; evenimente de rezonanţă desfăşurate în zonă; aspecte economice, sociale, culturale, religioase; etnografie; personalităţi. Autori din Brăila, Bucureşti, Călăraşi, Câmpulung, Constanța, Curtea de Argeş, Goleşti (Ştefăneşti, Argeş), Gorj, Piteşti (Argeş), Ploieşti (Prahova), Târgovişte (Dâmboviţa), Republica Moldova, Sibiu, Vâlcea. Imprimare, tipografii din Bucureşti, Câmpulung, Piteşti. Sursă bibliografică importantă pentru volume de sinteză. (M.D.S.).

 

STUDII ŞI COMUNICĂRI – MUZEUL DIN CURTEA DE ARGEŞ (1980~). Volum ştiinţific, editat, periodic, de Muzeul Orăşenesc/Municipal Curtea de Argeş, redactor responsabil, Nicolae Moisescu (v.). În cuprins: documente inedite; relatări cu conţinut istoric, etnografic, religios; genealogii voievodale; rapoarte arheologice; numismatică; artă populară; evoluţii urbane în domeniile învăţământului, sănătăţii, arhitecturii; portrete. Autori din Bucureşti, Câmpulung, Curtea de Argeş, Goleşti (Ştefăneşti, Argeş), Piteşti (Argeş). Imprimare, tipografii din Târgovişte (Dâmboviţa) şi Bucureşti. Sursă bibliografică importantă pentru volume de sinteză. (M.D.S.).

 

   STUDII ŞI COMUNICĂRIMUZEUL JUDEŢEAN ARGEŞ (1968~). Volum tematic interdisciplinar, apărut periodic, lucrări ştiinţifice prezentate la sesiunile de referate anuale (1970~), intitulate, din 1977, Etnosinteze şi ecosinteze carpatine. Redactori responsabili (succesiv): Radu Stancu (v.); Spiridon Cristocea (v.). Serii distincte: Istorie, coordonator, Spiridon Cristocea, pentru 2013, Nr. XXII; Ştiinţe naturale, coordonatori, Radu Stancu, Radu Gava (v.), Daniela Ileana Stancu, în 2013, Nr. XXI. Generice: Argessis (1995-2002); Argesis (2003~). Tipografiere, Bucureşti şi Piteşti (Argeş). După 2006, imprimare, Editura Ordessos, Muzeul Judeţean Argeş. Conţinut polivalent: arheologie, arhivistică, numismatică, documente medievale, analize privind evoluţia zonei Argeş-Muscel, în perioadele modernă şi contemorană, ecologie, protecţia mediului, botanică, zoologie, restaurare, patrimoniu, evocări personalizate, cronici. Texte semnate de academicieni, universitari, cercetători din principalele centre urbane ale României, invitaţi externi. Suport bibliografic pentru: monografii, lucrări de licenţă, disertaţii masterale, teze de doctorat, reuniuni tematice naţionale şi continentale, specializate sau informale. (M.D.S.).

 

STUDII ŞI COMUNICĂRI -  MUSEUM MUZEUL VITICULTURII ŞI POMICULTURII GOLEŞTI (1974~). Volum ştiinţific, editat, iniţial, periodic (1974, 1978, 1980, 1993), apoi, anual (2005 -) de Muzeul din Goleşti, Ştefăneşti, Argeş, intitulat MUSEUM, redactor responsabil fondator, Vasile Novac (v.). Coordonare științifică ulterioară, Constantin Iliescu (1993) (v.), Filofteia Pally (2005~) (v.). Tematică distinctă: istorie, etnografie, artă populară, muzeografie. În cuprins: documente inedite, referitoare, prevalent, la viaţa şi rolul membrilor familiei Golescu în definirea României moderne; prezentarea principalelor ocupaţii tradiţionale din mediul rural autohton, cu deosebire, viticultura şi pomicultura; descrierea constituirii şi evoluţiei patrimoniului propriu (amenajări pavilionare, construcţii în aer liber, depozite sistematizate, terenuri cultivabile); consemnări memoriale. Texte susţinute, de regulă, în cadrul sesiunilor tematice, desfăşurate, constant, după 1966. Autori reprezentând principalele centre de cultură ale ţării, deschidere continentală. Imprimare, tipografii din Bucureşti, Sibiu, Piteşti. Suport documentar pentru: informarea specialiştilor şi a celorlalţi cititori; elaborarea unor monografii, lucrări de licenţă, disertaţii masterale, teze de doctorat. Lansare editorială în contextul reuniuniunilor tematice naţionale sau internaţionale organizate la Goleşti, ori Piteşti. (M.D.S.).

 

STUDIOUL DE TEATRU 125, PITEŞTI (1977~). Spaţiu special amenajat la etajul IV al Teatrului Alexandru Davila din localitate, după proiectele actorului Liviu Ciulei şi scenografului Dan Jiteanu (Bucureşti). Inaugurare: 3 iulie 1977, director, Constantin Zărnescu (v.), cu spectacolul Strada iubirii, de Angela Bocancea, regizor Alexandru Tocilescu, prezentat de Secţia Proză din Piteşti. Denumire derivată de la capacitatea sălii amintite (125 de locuri). Dotări tehnice speciale, scenă, mobilier, decoruri neconvenţionale, anularea distanţei tradiţionale  dintre actori şi spectatori. Suport predilect pentru Reuniunea/Festivalul Teatrelor de Studio din România, eveniment organizat, periodic, în reşedinţa Argeşului. Numeroase comentarii favorabile oportunităţii şi originalităţii iniţiativei amintite. Diverse atestări documentare. (I.G.F.).

 

STUDIOUL DE TEATRU AL CADRELOR DIDACTICE DIN PITEŞTI (1974~). Grupare distinctă a iubitorilor de artă şi interpreţilor amatori, iniţiator Eugen Boia (v.), din cadrul sindicatului Învăţământ, Piteşti, preşedinte Steliana Stănescu (v.). Data înfiinţării: 22 noiembrie 1974. Primul spectacol: Omul care a văzut moartea, de Victor Eftimiu (14 mai 1975). Colaborări cu mai mulţi regizori şi scenografi profesionişti de la Teatrul Alexandru Davila din Piteşti. Numeroase reprezentări scenice. Interpreţi cu activitate îndelungată: Eugen Boia (v.), Constantin Haica, Elvira Moroianu, Dumitru Mateescu, Raisa Doroşenco. Sărbătorirea unui sfert de veac de activitate în 1999. După 1 aprilie 2003: Studioul de Teatru Tudor Muşatescu din cadrul Centrului Cultural, Piteşti. Diverse atestări documentare. (I.G.F.).

 

STUDIOUL TEATRULUI DE PĂPUŞI AL CADRELOR DIDACTICE DIN PITEŞTI (1961-1990). Grupare artistică a educatoarelor, învăţătoarelor şi profesoarelor, aparţinând Sindicatului Învăţământ, Piteşti, pasionate de arta marionetelor. Realizarea periodică a unor spectacole pentru copii sau adolescenţi, regie, Silvia Constantinescu (v.). Valorificarea naraţiilor adecvate din opera diverşilor scriitori români şi străini. Titluri cunoscute: Domnul Goe; Scufiţa Roşie; Peştera neagră; Turtiţa; Graba strică treaba. Reprezentaţii pe scenele Teatrului Alexandru Davila, Palatului Culturii, Casei de Cultură a Sindicatelor, cluburilor şcolilor, grădiniţelor, căminelor din Piteşti, Câmpulung, Costeşti, Curtea de Argeş, Topoloveni (Argeş), Craiova (Dolj), Sibiu. Premii, diplome, alte recompense  zonale şi naţionale. Consemnări documentare favorabile în presa vremii. (P.A.D.).

 

STUPARU, Florin P. (Piteşti, Argeş, 17 februarie 1956 – Sibiu, 22 decembrie 1989). Ofiţer de carieră, poliţie, căpitan Liceul Nicolae Bălcescu/Colegiul Ion C. Brătianu, Piteşti (1974), Şcoala Superioară de Miliţie, Bucureşti (1978). Activitate specializată în domeniu, Serviciul de Pază şi Ordine, Miliţia Sibiu (1978-1989). Implicat în confruntările armate pe timpul Revoluţiei Române din decembrie 1989 la Sibiu. Împuşcat mortal, Unitatea Militară 01512. titlul de Erou – Martir, maior post-mortem, alte aprecieri publice antume şi postume. (R.P.C.).

 

STURZA/STURDZA, Constantin R. (Secolul XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, clădiri, alte bunuri cu valoare deosebită, localitatea Slobozia, plasa Teleorman, expropriate, parţial, prin Reforma Agrară din 23 martie 1945, realizată de guvernul condus de Petru Groza, ori deciziile ulterioare. Retrocedări selective, către urmaşi, după 1990. Surse arhivistice şi alte atestări documentare. (I.I.Ş.).

 

SUCEAVĂ, Dragoş Bogdan I. (n. Curtea de Argeş, 27 septembrie 1969). Profesor gradul I, matematică, literat. Fiul lui Ion N. S. (v.). Studii liceale în Capitală (1987, Universitatea din Bucureşti (1992). Doctorat, matematică, Statele Unite ale Americii (2002). Activitate didactică şi de cercetare, instituţii specializate din România (1992-2005). Stabilit în Statele Unite ale Americii. Preocupări redacţionale permanente. Volume importante (proză): Teama de amurg (1990); Legende şi eseuri (1995); Năluci şi portrete (2001); Bunicul s-a întors la franceză (2003); Vremea din timpul diez (2005). Colaborări, revistele: Respiro, Calende, Argeş. Consemnări critice favorabile, alte aprecieri publice. (M.M.O.).

 

SUCEAVĂ, Ion N. (n. Davideşti, Muscel, 9 ianuarie 1933). Jurist, profesor universitar, drept public, general, poliţie. Şcoala Medie Tehnică de Cărbune, Câmpulung, Argeş (1955), Liceul/Colegiul Vlaicu Vodă, Curtea de Argeş (1963), Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iaşi (1970). Doctorat, ştiinţe juridice, Iaşi (1981). Specializare, Ministerul de Interne. Ofiţer de miliţie/poliţie: Topoloveni, Argeş (1955); Curtea de Argeş (1955-1972); Piteşti, Argeş (1972-1975, şef); Inspectoratul Argeş (1975-1976); Inspectoratul Dâmboviţa (1976-1978; 1981-1986); Găeşti, Dâmboviţa (1978-1981); Inspectoratul General, Bucureşti (1986-1990); Administraţia Naţională a Vămilor, Bucureşti (1992-1996), director general adjunct, director general. Preocupări didactice: Universitatea Ecologică, Bucureşti (1993-2003); Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza, Bucureşti (1993-2003), conducător de doctorat. Avocat, Baroul Bucureşti (1996~). Volume importante: În numele adevărului (1991); Tratat de drepturile omului (1995); Criminalitatea şi organizaţiile internaţionale (1997); Tratat de drept internaţional umanitar (2000), premiul Nicolae Titulescu, Academia Română, Bucureşti. Studii, articole, analize, rapoarte, reuniuni tematice naţionale. Implicări comunitare permanente. Membru, diverse foruri autohtone şi continentale în domeniu, alte aprecieri publice. (A.A.D.).

 

SUMEDREA, Dorin I. (n. Bran, Braşov, 26 noiembrie 1969). Inginer agronom, cercetător ştiinţific gradul I, manager, publicist. Stabilit în Argeş din 1993. Liceul/Colegiul Doctor Ion Meşotă, Braşov (1986), Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu, Bucureşti (1993), Universitatea Constantin Brâncoveanu, Piteşti, Argeş (2001). Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti (2001). Activitate specializată: cercetător (1993-2004), şef laborator (2004-2006), director ştiinţific (2006~), Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti-Mărăcineni, Argeş. Volume importante (autor, colaborare): Pomicultura (2003); Înfiinţarea şi întreţinerea plantaţiilor de prun, cireş, vişin, coacăz negru şi căpşun (2004); Intensivizarea soiurilor de măr cu rezistenţă genetică la rapăn (2005); Tehnologii privind obţinerea  materialului săditor pomicol organic (2006); Aplicarea nămolurilor orăşeneşti ca fertilizant în pomicultură (2008). Numeroase studii, comunicări, reuniuni naţionale şi internaţionale, proiecte, granturi/contracte de cercetare (fitotehnia plantelor).  Preocupări didactice, Universitatea din Piteşti (2001-2002). Expert evaluator (2001~). Membru, diverse societăţi şi organizaţii profesionale în domeniu, alte aprecieri publice. (C.D.B.).

  

SUSENI (Secolul XV~). Comună din judeţul Argeş, pe râul Dâmbovnic, satele Suseni, Burdeşti, Cerşani, Chiriţeşti, Găleşeşti, Odăeni, Pădureni, Strâmbeni, Ştefăneşti, Ţuţuleşti. Suprafaţă: 51,1 km2. Locuitori: 5 200 (1971); 3 173 (2008). Atestare documentară medievală: Cerşani (1475); Suseni (1505); Găleşeşti (1525). Biserici: Găleşeşti (1753); Odăeni (1860); Cerşani (1862-1867; 1883); Boereşti (1865); Strâmbeni (1881-1883); Ţuţuleştii Vechi (1897); Burdeşti (1932-1937). Monumente ale eroilor: Suseni (1877; 1913; 1916-1918); Cerşani (1916-1918); Ţuţuleşti (1916-1918). Şcoală (1838); cămin cultural (1948); bibliotecă publică (1960). Banca Populară Buna Vestire (1907). Resurse naturale: calcare compacte. Cooperativă agricolă de producţie (1956-1989), asociaţii intercooperatiste: viticultură şi prestări servicii (1970-1990). Areal cerealier, legumicol, zootehnic. Turism rural. Traseu rutier şi feroviar spre Piteşti sau Costeşti, staţie de cale ferată. Arhitectură specifică reliefului de câmpie. Artă populară: ţesături de interior, costume, folclor literar, muzical, coregrafic. Scrieri monografice: Diana Dragomirescu (1993); Gheorghe Pană (2010); Constantin Nicolae Dinescu; Marius Păduraru, George Ungureanu, Dragoş Chistol (2013). Valoroase consemnări geografice, istorice, economice, etnografice. (G.I.C.).

 

SUTZU, Ioana (Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a secolului XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse suprafeţe de teren, clădiri, alte bunuri cu valoare deosebită, localitatea Izvoru, plasa Teleorman, expropriate, parţial, prin Legea pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945, sau deciziile ulterioare, adoptate de guvernul condus de Petru Groza, sau în etapele următoare. Retrocedări, către urmaşi, după 1990. Importante surse arhivistice. (I.I.Ş.).

 

 

 

  • Corneliu Sachelarie
  • Constantin Sandu
  • Ioan Săftescu
  • Ion Sălişteanu
  • Gheorghe Săvulescu C.
  • Constantin Scărişoreanu
  • Nicolae Schiaucu
  • Dimitrie Scurei
  • Nicolae Serafim
  • Aurică Simion
  • Constantin Simionescu
  • Dan Simonescu
  • Nicolae Simonide
  • Ioan Sion
  • Ion Sîrbu
  • Victor Slăvescu
  • Nicolae Spinei
  • Ion Stancu
  • Radu Stancu Şt.
  • Gheorghe Stănculescu V.
  • Alexandru Stănescu
  • Constantin Stănescu
  • George Stănescu Delar
  • Ilie Stănculescu
  • Florica Steriade
  • Benedict Stoenescu I.

 

Noutăți și evenimente

20.11.2018 - Anunț
Stimați vizitatori, În perioada 30 noiembrie-2 decembrie 2018, instituția noastră va fi închisă p...
Continuare


11.05.2018 - Anunț
Stimați vizitatori, Vă aducem la cunoștință că în zilele de 14-15 mai 2018 se vor executa la Cent...
Continuare


02.04.2018 - Anunț
Stimați vizitatori, Centrul de Cultură „Brătianu” anunță programul special de vizitare din timpul...
Continuare


© 2013 CENTRUL DE CULTURĂ "BRĂTIANU"